CONVENŢIA din 1978Naţiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare, 1978*)
EMITENT
  • CONSILIUL DE STAT
  • Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 95 din 28 noiembrie 1981



    Notă *) TraducerePREAMBULStatele părţi la prezenta convenţie,recunoscind utilitatea elaborării de comun acord a anumitor reguli privind transportul de mărfuri pe mare,au hotărît sa încheie o convenţie în acest scop şi au convenit asupra celor ce urmează:  +  Partea I Prevederi generale  +  Articolul 1DefiniţiiÎn prezenta convenţie:1. cărăuş înseamnă orice persoană care (sau în numele căreia) a încheiat un contract de transport de mărfuri pe mare cu un încărcător;2. cărăuş efectiv înseamnă orice persoană căreia i s-a încredinţat, de către cărăuş, efectuarea parţială sau în întregime a unui transport de mărfuri şi include orice altă persoană căreia i s-a încredinţat o astfel de sarcina;3. încărcător înseamnă orice persoană de către care sau în numele căreia sau din autorizarea căreia s-a încheiat cu cărăuşul un contract de transport de mărfuri pe mare, sau orice persoană de către care sau în numele căreia sau din autorizarea căreia mărfurile sînt în mod efectiv predate cărăuşului în legătură cu contractul de transport pe mare;4. destinatar înseamnă persoana indreptatita sa preia mărfurile;5. termenul mărfuri include şi animalele vii; în cazul cînd mărfurile sînt grupate într-un container, pe o paleta sau pe o alta unitate similară de transport sau în cazul cînd mărfurile sînt ambalate, termenul mărfuri include aceste unităţi de transport sau ambalaje, dacă sînt puse la dispoziţie de către încărcător;6. contract de transport pe mare înseamnă orice contract prin care cărăuşul se obliga, contra plăţii unui navlu, sa transporte mărfuri pe mare de la un port la altul; în orice caz, un contract care implica, pe lîngă transportul pe mare, şi transportul cu alte mijloace, este considerat contract de transport pe mare în sensul prezentei convenţii numai în măsura în care are legătură cu transportul pe mare:7. conosament înseamnă un document care face dovada unui contract de transport pe mare şi a preluării sau încărcării mărfurilor de către cărăuş, prin care cărăuşul se obliga să livreze mărfurile contra prezentării acestui document. O astfel de obligaţie se realizează prin prevederea expresă din document ca mărfurile să fie livrate la ordinul unei persoane nominalizate, la ordin, sau la purtător;8. în scris include, printre altele, telegrama şi telex.  +  Articolul 2Domeniul de aplicare1. Prevederile prezentei convenţii se aplică la toate contractele de transport pe mare între doua state diferite, dacă: a) portul de încărcare prevăzut în contractul de transport pe mare este situat într-un stat contractant, sau b) portul de descărcare prevăzut în contractul de transport pe mare este situat într-un stat contractant, sau c) unul dintre porturile facultative de descărcare prevăzut în contractul de transport pe mare este portul efectiv de descărcare şi este situat într-un stat contractant, sau d) conosamentul sau alt document care face dovada contractului de transport pe mare este emis într-un stat contractant, sau e) conosamentul sau alt document care face dovada contractului de transport pe mare stipulează ca prevederile prezentei convenţii sau legislaţia oricărui stat care le aplica guvernează contractul.2. Prevederile prezentei convenţii se aplică independent de naţionalitatea navei, a cărăuşului, a cărăuşului efectiv, a încărcătorului, a destinatarului sau a oricărei persoane interesate.3. Prevederile prezentei convenţii nu se aplică contractelor de navlosire. Totuşi, în cazul cînd se emite un conosament ca urmare a unui contract de navlosire, prevederile convenţiei se aplică la un astfel de conosament în cazul în care acesta reglementează relaţiile dintre cărăuş şi deţinătorul conosamentului, dacă acesta din urma nu este şi navlositor.4. Atunci cînd un contract stipulează ca în viitor transportul mărfurilor se va face prin expeditii succesive, într-o perioadă convenită, prevederile prezentei convenţii se vor aplica la fiecare expediţie. Cu toate acestea, atunci cînd un transport se executa potrivit unui contract de navlosire, se aplică prevederilor pct. 3 al prezentului articol.  +  Articolul 3Interpretarea convenţieiÎn interpretarea şi aplicarea prevederilor prezentei convenţii se va ţine seama de caracterul ei internaţional şi de necesitatea de a promova uniformitatea.  +  Partea A II-A RĂSPUNDEREA CĂRĂUŞULUI  +  Articolul 4Durata răspunderii1. Răspunderea cărăuşului pentru mărfuri în baza acestei convenţii acoperă perioada în care mărfurile sînt în grija sa la portul de încărcare, pe timpul transportului şi la portul de descărcare.2. În sensul pct. 1 al acestui articol, mărfurile sînt considerate în grija cărăuşului: a) din momentul cînd acesta le preia de la: i) încărcător sau de la o persoană care acţionează în numele acestuia, sauîi) o autoritate sau o alta terta persoana căreia, potrivit legii sau reglementărilor aplicabile în portul de încărcare, mărfurile trebuie predate pentru încărcare; b) pînă în momentul cînd cărăuşul livreaza mărfurile: i) prin predarea mărfurilor destinatarului, sauîi) în cazurile cînd destinatarul nu primeşte mărfurile de la cărăuş, prin punerea lor la dispoziţia destinatarului în conformitate cu contractul sau legea, sau cu practicile ce se aplică în portul de descărcare, sau iii) prin predarea mărfurilor unei autorităţi sau unei terţe părţi căreia, potrivit legii sau reglementărilor aplicabile în portul de descărcare, trebuie predate mărfurile.3. La pct. 1 şi 2 ale prezentului articol, referirea la cărăuş sau destinatar include, în afară de cărăuş sau destinatar, şi pe prepuşii sau mandatarii acestora.  +  Articolul 5Temeiul răspunderii1. Cărăuşul este răspunzător pentru daune rezultate din pierderea sau avarierea mărfurilor, precum şi din intirzierea în livrare, dacă împrejurarea care a cauzat pierderea, avarierea sau intirzierea s-a produs în timpul cît mărfurile se aflau în grija sa în sensul art. 4, dacă nu dovedeşte ca el, prepuşii sau mandatarii săi au luat toate măsurile care se cereau în mod rezonabil să fie luate pentru a evita apariţia şi consecinţele acestei împrejurări.2. Se considera întîrziere a livrării atunci cînd mărfurile nu au fost livrate la portul de descărcare prevăzut în contractul de transport maritim în termenul convenit în mod expres sau, în lipsa unui asemenea acord, într-un termen ce poate fi în mod rezonabil pretins unui cărăuş, diligent, avînd în vedere împrejurările de fapt.3. Persoana indreptatita să facă o reclamaţie pentru pierderea mărfurilor poate considera mărfurile ca pierdute dacă acestea nu au fost livrate, asa cum prevede art. 4, în termen de 60 de zile consecutive de la expirarea termenului de livrare conform pct. 2 al prezentului articol.4. a) Cărăuşul este răspunzător: i) pentru pierderea sau avariile provocate mărfurilor sau pentru intirzierea în livrare cauzată de incendiu, dacă reclamantul dovedeşte ca incendiul a rezultat dintr-o greseala sau dintr-o neglijenţa a cărăuşului, a prepuşilor sau mandatarilor săi;îi) pentru pierderea, avariile sau întîrzierile în livrarea mărfurilor pentru care reclamantul dovedeşte ca sînt un rezultat al culpei sau al neglijentei cărăuşului, a prepuşilor sau a mandatarilor săi în luarea tuturor măsurilor care pot fi pretinse în mod rezonabil pentru a stinge incendiul şi a evita sau a limita consecinţele acestuia. b) În cazul cînd incendiul la bordul navei afectează mărfurile, dacă reclamantul sau cărăuşul doreşte, va fi efectuat un raport de expertiza, în conformitate cu practica transporturilor maritime, pentru determinarea cauzelor şi a împrejurărilor ce au provocat incendiul, şi o copie a raportului întocmit de expert va fi pusă, la cerere, la dispoziţia cărăuşului şi a reclamantului.5. În cazul transportului de animale vii, cărăuşul nu este răspunzător de pierderile, daunele sau intirzierea în livrare care rezultă din riscuri speciale inerente acestui fel de transport. Dacă cărăuşul dovedeşte ca s-a conformat instrucţiunilor speciale care i-au fost date de către încărcător şi ca, în împrejurările de fapt, pierderea, dăuna sau intirzierea în livrare poate fi atribuită unor astfel de riscuri, se presupune ca pierderea, dăuna sau intirzierea în livrare a fost astfel cauzată, dacă nu se face dovada ca pierderea, dăuna sau intirzierea rezultă, în totalitate sau în parte, dintr-o culpa sau dintr-o neglijenţa a cărăuşului, a prepuşilor sau a mandatarilor săi.6. Cărăuşul nu este răspunzător, cu excepţia cazurilor de avarie comuna, cînd pierderea, avarierea sau intirzierea în livrare a apărut ca urmare a măsurilor luate pentru salvarea de vieţi omeneşti sau din măsuri rezonabile luate în vederea salvării bunurilor pe mare.7. Atunci cînd culpa sau neglijenţa cărăuşului, a prepuşilor sau a mandatarilor săi este combinata cu alte cauze de producere a pierderii, avarierii sau intirzierii în livrare, cărăuşul este răspunzător numai în măsura în care pierderea, avarierea sau intirzierea în livrare se datorează unei astfel de culpe sau neglijente, cu condiţia ca el sa dovedească cuantumul pierderii, al avarierii sau al intirzierii în livrare care nu poate fi atribuit respectivei culpe sau neglijente.  +  Articolul 6Limitele răspunderii1. a) Răspunderea cărăuşului pentru daune rezultate din pierderea sau avarierea produsă mărfurilor în conformitate cu prevederile art. 5 este limitată la o sumă echivalenta cu 835 de unităţi de cont pe colet sau alta unitate de transport, sau la 2,5 unităţi de cont pe kilogram de greutate bruta a mărfurilor pierdute sau avariate, oricare din ele este mai mare. b) Răspunderea cărăuşului pentru întîrziere în livrare în conformitate cu prevederile art. 5 este limitată la un cuantum echivalent cu de doua ori şi jumătate valoarea navlului plătibil pentru mărfurile livrate cu întîrziere, dar care nu va depăşi navlul total plătibil potrivit contractului de transport maritim al mărfurilor. c) În nici un caz totalul responsabilităţii cărăuşului potrivit subpunctelor a) şi b) ale prezentului articol nu va depăşi limitarea care ar fi stabilită conform subpunctului a) al prezentului articol pentru pierderea totală a mărfurilor la care o asemenea responsabilitate a apărut.2. În scopul calculării cuantumului mai mare, conform pct. 1 a) al acestui articol, se vor aplica următoarele reguli: a) În cazul cînd pentru gruparea mărfurilor se utilizează un container, paleta sau alta unitate similară de transport, enumerate în conosament, dacă este emis, sau în orice alt document făcînd dovada unui contract de transport maritim, acestea sînt considerate colete sau unităţi de transport.Cu excepţia celor menţionate mai sus, mărfurile într-o astfel de unitate de transport sînt considerate o singura unitate de transport. b) Atunci cînd însăşi unitatea de transport este pierdută sau avariata, aceasta este considerată ca o unitate distinctă dacă nu aparţine cărăuşului sau nu este pusă la dispoziţie de către cărăuş.3. Prin unitate de cont se înţelege unitatea de cont menţionată în art. 26.4. Cărăuşul şi încărcătorul pot fixa, de comun acord, limite de răspundere superioare celor prevăzute în art. 1.  +  Articolul 7Aplicarea la pretenţii necontractuale1. Apărările şi limitarile răspunderii prevăzute în prezenta convenţie se aplică în orice acţiune împotriva cărăuşului cu privire la pierderea sau avarierea mărfurilor ce fac obiectul contractului de transport maritim sau pentru intirzieri în livrare, indiferent dacă acţiunea este intemeiata pe răspunderea contractuală sau delictuala sau în alt mod.2. Dacă aceasta acţiune este îndreptată împotriva unui prepus sau mandatar al cărăuşului, acest prepus sau mandatar, dacă dovedeşte ca a acţionat în limitele angajamentului sau, este îndreptăţit să se prevaleze de apărările şi limitarile răspunderii pe care cărăuşul este îndreptăţit să le invoce potrivit prezentei convenţii.3. Cu excepţia prevederilor de la art. 8, suma totală a despăgubirilor datorate de cărăuş şi de persoanele vizate la pct. 2 al prezentului articol nu va depăşi limitele răspunderii prevăzute în prezenta convenţie.  +  Articolul 8Decăderea din dreptul la limitarea răspunderii 1. Cărăuşul nu este îndreptăţit sa beneficieze de limitarea răspunderii prevăzute la art. 6 dacă se dovedeşte ca pierderea, avarierea sau intirzierea în livrare a rezultat dintr-o acţiune sau omisiune a cărăuşului comisă fie cu intenţia de a cauza aceasta pierdere, avariere sau întîrziere, fie prin nechibzuinta şi cunoscînd ca o asemenea pierdere, avariere sau întîrziere ar putea probabil să se producă.2. Independent de prevederile pct. 2 al art. 7, un prepus sau un mandatar al cărăuşului nu este îndreptăţit sa beneficieze de limitarea răspunderii asa cum este prevăzută în art. 6, dacă se dovedeşte ca pierderea, avarierea sau intirzierea în livrare rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a acestui prepus sau mandatar, comis fie cu intenţia de a cauza o asemenea pierdere, avariere sau întîrziere, fie prin nechibzuinta şi cunoscînd ca o asemenea pierdere, avariere sau întîrziere ar putea probabil să se producă.  +  Articolul 9Mărfuri transportate pe punte1. Cărăuşul este autorizat sa transporte mărfurile pe punte numai dacă un asemenea transport se efectuează pe baza unui acord cu încărcătorul sau în conformitate cu uzanţele comerţului respectiv sau dacă este cerut de reglementări sau reguli statutare în vigoare.2. Dacă cărăuşul şi încărcătorul au convenit ca mărfurile vor fi sau ar putea fi transportate pe punte, cărăuşul trebuie să insereze în conosament sau în orice alt document care face dovada contractului de transport maritim o declaraţie în acest sens. În lipsa unei asemenea declaraţii, cărăuşul are sarcina de a dovedi ca s-a încheiat o asemenea înţelegere pentru transportul pe punte; cărăuşul nu are însă dreptul de a invoca aceasta înţelegere faţă de un terţ, inclusiv faţă de un destinatar, care este deţinător de buna-credinţa al conosamentului.3. Atunci cînd mărfurile au fost transportate pe punte contrar prevederilor pct. 1 al prezentului articol sau cînd cărăuşul nu poate invoca o înţelegere privind transportul pe punte potrivit pct. 2 al prezentului articol, cărăuşul, independent de prevederile pct. 1 al art. 5, este răspunzător de pierderea sau avarierea mărfurilor, ca şi de intirzierea în livrare care rezultă numai din transportul pe punte, iar întinderea răspunderii sale va fi stabilită conform prevederilor art. 6 sau art. 8 din prezenta convenţie, după caz. 4. Transportul mărfurilor efectuat pe punte, contrar unei înţelegeri exprese de transport sub punte, este considerat ca un act sau o omisiune a cărăuşului în sensul art. 8.  +  Articolul 10Răspunderea cărăuşului şi a cărăuşului efectiv 1. Cînd executarea transportului sau a unei părţi a acestuia a fost încredinţată unui cărăuş efectiv, indiferent dacă contractul de transport maritim îi permite sau nu, cărăuşul rămîne în orice caz răspunzător de întregul transport conform prevederilor prezentei convenţii. Cărăuşul este răspunzător, pentru partea de transport efectuat de cărăuşul efectiv, de actele şi omisiunile cărăuşului efectiv şi de cele ale prepuşilor sau mandatarilor acestuia, care acţionează în cadrul atribuţiilor lor.2. Toate prevederile prezentei convenţii care guvernează răspunderea cărăuşului se aplică de asemenea şi răspunderii cărăuşului efectiv pentru transportul efectuat de către el. Prevederile pct. 2 şi 3 ale art. 7 şi cele ale pct. 2 al art. 8 se aplică atunci cînd o acţiune este intentată împotriva unui prepus sau mandatar al cărăuşului efectiv.3. Orice înţelegere specială prin care cărăuşul îşi asuma obligaţii ce nu îi incumba în virtutea prezentei convenţii sau renunţa la drepturi care îi sînt conferite prin prezenta convenţie are efecte faţă de cărăuşul efectiv numai dacă acesta a fost de acord cu aceasta înţelegere în mod expres şi în scris. Chiar dacă cărăuşul efectiv a fost sau nu de acord cu aceasta înţelegere, cărăuşul rămîne în orice caz legat de obligaţiile sau renunţările rezultind dintr-o asemenea înţelegere specială.4. Dacă şi în măsura în care atît cărăuşul, cît şi cărăuşul efectiv, sînt responsabili, responsabilitatea lor este solidară.5. Suma totală a despăgubirilor datorate de cărăuş, de cărăuşul efectiv şi de prepuşii şi mandatarii acestora nu poate depăşi limitele răspunderii prevăzute în prezenta convenţie.6. Nici o prevedere din prezentul articol nu va aduce atingerea drepturilor de regres care pot exista între cărăuş şi cărăuşul efectiv.  +  Articolul 11Transport cu cărăuşi succesivi1. Deosebit de prevederile pct. 1 al art. 1, cînd un contract de transport pe mare prevede în mod expres ca o parte anumită a transportului căruia i se aplică contractul respectiv va fi executată de o persoană desemnată, alta decît cărăuşul, contractul poate, de asemenea, prevedea ca cărăuşul nu este răspunzător de pierderea, avarierea sau intirzierea în livrare cauzate de o împrejurare care a avut loc în timp ce mărfurile se aflau în grija cărăuşului efectiv pe durata acestei părţi a transportului. Totuşi, orice prevedere limitind sau excluzînd o asemenea răspundere este fără efect dacă nici o procedură judiciară nu poate fi pornită împotriva cărăuşului efectiv în faţa unui tribunal competent în conformitate cu pct. 1 şi 2 ale art. 21. Cărăuşul are sarcina de a dovedi ca pierderea, avarierea sau intirzierea în livrare a fost cauzată de o astfel de împrejurare.2. Cărăuşul efectiv este răspunzător, în conformitate cu prevederile pct. 2 al art. 10, pentru pierderea, avarierea sau intirzierea în livrare cauzată printr-o împrejurare care s-a produs în timp ce mărfurile erau în grija sa.  +  Partea A III-A RĂSPUNDEREA ÎNCĂRCĂTORULUI  +  Articolul 12Regula generalăÎncărcătorul nu este răspunzător de prejudiciul suferit de cărăuş sau de cărăuşul efectiv, nici de avarierea navei, decît dacă prejudiciul sau avarierea a fost provocată din culpa sau neglijenţa încărcătorului, a prepuşilor sau a mandatarilor acestuia. De asemenea, nici prepuşii sau mandatarii încărcătorului nu sînt răspunzători de pierdere sau avariere decît dacă ele au rezultat din culpa sau prin neglijenţa lor.  +  Articolul 13Reguli speciale privind mărfurile periculoase1. Încărcătorul trebuie să aplice pe mărfurile periculoase un marcaj sau o eticheta prin care se indica într-un mod corespunzător ca mărfurile sînt periculoase.2. Cînd încărcătorul preda mărfuri periculoase cărăuşului sau cărăuşului efectiv, încărcătorul trebuie să-l informeze pe cărăuş sau pe cărăuşul efectiv, după caz, despre caracterul periculos al mărfurilor şi, dacă este necesar, asupra precautiilor ce trebuie luate. Dacă încărcătorul nu-şi îndeplineşte aceasta obligaţie şi dacă cărăuşul sau cărăuşul efectiv nu cunoaşte pe alta cale caracterul lor periculos: a) încărcătorul este răspunzător faţă de cărăuş şi faţă de orice alt cărăuş efectiv pentru pierderea care rezultă din încărcarea acestor mărfuri, şi b) mărfurile pot fi descărcate în orice moment, distruse sau făcute inofensive, după cum o cer împrejurările, fără plata unei compensări.3. Prevederile pct. 2 al prezentului articol nu pot fi invocate de o persoană care, în timpul transportului, a luat în primire mărfurile cunoscînd ca ele sînt periculoase.4. Dacă în cazurile cînd prevederile pct. 2 subpunctul b) din prezentul articol nu sînt aplicabile sau nu pot fi invocate, mărfurile periculoase devin un pericol efectiv pentru persoane sau bunuri, ele pot fi descărcate, distruse sau făcute inofensive, după cum o cer împrejurările, fără plata unei compensări, cu excepţia cazurilor cînd exista obligaţia de a contribui la avaria comuna sau cînd cărăuşul este răspunzător în conformitate cu prevederile art. 5.  +  Partea A IV-A DOCUMENTE DE TRANSPORT  +  Articolul 14Emiterea conosamentului1. Cînd mărfurile sînt luate în primire de către cărăuş sau de către cărăuşul efectiv, cărăuşul trebuie, la cererea încărcătorului, sa emita un conosament.2. Conosamentul poate fi semnat de către o persoană care a primit împuternicirea cărăuşului. Un conosament semnat de comerciantul navei care transporta mărfurile se considera ca fiind semnat în numele cărăuşului.3. Semnatura depusa pe conosament poate fi scrisă de mina, tiparita în facsimil, aplicată prin perforare sau prin stampilare, se poate prezenta sub forma de simbol sau să fie aplicată prin orice alte mijloace mecanice sau electronice, dacă procedeul nu contravine legilor tarii unde s-a emis conosamentul.  +  Articolul 15Conţinutul conosamentului1. Conosamentul trebuie să cuprindă, printre altele, următoarele menţiuni: a) natura generală a mărfurilor, marcajele principale necesare pentru identificarea mărfurilor, o declaraţie expresă, dacă este cazul, privind caracterul periculos al mărfurilor, numărul de colete sau de bucăţi, precum şi greutatea mărfurilor sau cantitatea lor exprimată în alt mod, asa cum au fost furnizate aceste indicaţii de către încărcător; b) starea aparenta a mărfurilor; c) numele şi sediul cărăuşului; d) numele încărcătorului; e) destinatarul, dacă este numit de încărcător; f) portul de încărcare prevăzut în contractul de transport maritim şi data la care mărfurile au fost preluate în portul de încărcare; g) portul de descărcare prevăzut în contractul de transport maritim; h) numărul de exemplare originale ale conosamentului, dacă sînt mai mult de unu; i) locul emiterii conosamentului; j) semnatura cărăuşului sau a unei persoane care acţionează în numele sau; k) navlul în măsura în care trebuie plătit de destinatar sau alta indicaţie ca navlul este plătibil de către acesta; l) declaraţia vizata în pct. 3 al art. 23; m) declaraţia, dacă este cazul, ca mărfurile vor fi sau vor putea fi transportate pe punte; n) data sau perioada de livrare a mărfurilor în portul de descărcare dacă aceasta a fost expres agreată de către părţi, şi o) limita sau limitele majorate ale răspunderii dacă au fost fixate de comun acord în conformitate cu pct. 4 al art. 6.2. După ce mărfurile au fost încărcate la bord, cărăuşul trebuie să elibereze încărcătorului, la cererea acestuia, un conosament cu menţiunea "imbarcat", care, în afară de indicaţiile cerute la pct. 1 al prezentului articol, trebuie să indice ca mărfurile sînt la bordul unei sau mai multor nave nominalizate şi data sau datele încărcării. Dacă cărăuşul a emis anterior încărcătorului un conosament sau orice alt titlu cu privire la oricare din aceste mărfuri, încărcătorul trebuie să predea cărăuşului, la cererea acestuia, documentul respectiv, în schimbul unui conosament cu menţiunea "imbarcat". Cărăuşul poate modifica orice document emis anterior, în scopul satisfacerii cererii încărcătorului privind un conosament "imbarcat", cu condiţia ca documentul astfel modificat sa conţină toate informaţiile ce se cer a fi conţinute într-un conosament "imbarcat".3. Lipsa în conosament a uneia sau mai multor indicaţii la care se referă prezentul articol nu afectează natura juridică de conosament a documentului, cu condiţia totuşi ca el sa satisfacă cerinţele pct. 7 al art. 1.  +  Articolul 16Conosamentul: rezerve şi forta probanta1. Dacă conosamentul conţine indicaţii privind natura generală, marcajele principale, numărul de colete sau de bucăţi, greutatea sau cantitatea mărfurilor, despre care cărăuşul sau altă persoană ce emite conosamentul în numele sau ştie sau are motive serioase sa banuiasca că nu reprezintă exact mărfurile pe care le-a preluat efectiv, sau, cînd a fost emis un conosament "imbarcat", încărcat, sau dacă el nu a avut mijloace suficiente de a controla aceste indicaţii, cărăuşul sau o astfel de persoana trebuie să facă în conosament o rezervă prin care să precizeze aceste inexactitati, motivele banuielii sau lipsa mijloacelor suficiente de control.2. Dacă cărăuşul sau altă persoană care emite conosamentul în numele sau nu face în conosament menţiuni privind starea aparenta a mărfurilor, se considera ca el a menţionat în conosament ca mărfurile erau în stare aparenta buna.3. Cu excepţia indicaţiilor pentru care şi în limita în care a fost facuta o rezervă permisă de pct. 1 al prezentului articol: a) conosamentul face dovada, pînă la proba contrară, a preluării sau, în cazul unui conosament "imbarcat", a încărcării la bord de către cărăuş a mărfurilor asa cum sînt descrise în conosament; h) dovada contrară facuta de către cărăuş nu este admisă dacă conosamentul a fost transmis unui terţ, inclusiv unui destinatar, care a acţionat cu buna-credinţa bazindu-se pe descrierea mărfurilor cuprinsă în conosament.4. Un conosament care nu menţionează navlul, asa cum prevede pct. 1 subpunctul k) al art. 15, sau nu indica, în alt mod, ca navlul este plătibil de către destinatar sau nu menţionează contrastaliile ocazionate la portul de încărcare plătibile de către destinatar, constituie o dovadă, pînă la proba contrară, ca navlul sau contrastaliile nu sînt plătibile de către el. Totuşi, dovada contrară a cărăuşului nu este admisă cînd conosamentul a fost transmis unui terţ, inclusiv unui destinatar, care a acţionat cu buna-credinţa bazindu-se pe lipsa unei asemenea menţiuni în conosament.  +  Articolul 17Garanţii date de către încărcător1. Se considera ca încărcătorul a garantat cărăuşului exactitatea indicaţiilor privind natura generală a mărfurilor, marcajul lor, numărul, cantitatea şi greutatea, furnizate de către el pentru a fi inserate în conosament. Încărcătorul trebuie să despăgubească pe cărăuş pentru prejudiciul rezultat din inexactitatea acestor indicaţii. Încărcătorul rămîne răspunzător chiar dacă conosamentul a fost transmis de către el. Dreptul cărăuşului la o asemenea despăgubire nu limitează în nici un fel răspunderea ce revine pe baza contractului de transport maritim faţă de orice persoană, alta decît încărcătorul.2. Orice scrisoare de garanţie sau orice înţelegere prin care încărcătorul se obliga sa despăgubească pe cărăuş pentru orice pierdere rezultată din emiterea de către cărăuş sau de către o persoană ce acţionează în numele sau, a conosamentului fără rezerve privind indicaţiile furnizate de către încărcător pentru a fi inserate în conosament, sau cu privire la starea aparenta a mărfurilor, este nul şi fără efecte faţă de orice terţ, inclusiv un destinatar, căruia i-a fost transmis conosamentul.3. Aceasta scrisoare de garanţie sau înţelegere este opozabilă încărcătorului, în afară de cazul în care cărăuşul sau persoana care acţionează în numele sau, omiţînd să facă rezerva la care se referă pct. 2 al prezentului articol, intenţionează sa lezeze o terta persoana, inclusiv un destinatar, care acţionează bazat pe descrierea mărfurilor conform conosamentului. În acest ultim caz, dacă rezerva omisa se referă la indicaţii furnizate de către încărcător pentru a fi inserate în conosament, cărăuşul nu are dreptul la nici o despăgubire din partea încărcătorului în virtutea pct. 1 al prezentului articol.4. În cazul lezarii intenţionate, la care se face referinţa la pct. 3 al prezentului articol, cărăuşul este răspunzător, fără sa beneficieze de limitarea răspunderii prevăzută în prezenta convenţie, pentru orice prejudiciu suferit de un terţ, inclusiv un destinatar, deoarece el a acţionat în baza descrierii mărfurilor conform conosamentului.  +  Articolul 18Alte documente în afară de conosamentDacă un cărăuş emite un document altul decît conosamentul pentru a face dovada primirii mărfurilor spre a fi transportate, acest document face dovada, pînă la proba contrară, a încheierii contractului de transport maritim şi a preluării de către cărăuş a mărfurilor asa cum sînt descrise în acest document.  +  Partea A V-A RECLAMAŢII ŞI ACŢIUNI  +  Articolul 19Notificare de pierdere, de avariere sau de întîrziere1. Dacă destinatarul nu transmite cărăuşului o notificare scrisă de pierdere sau de avariere, specificind natura generală a acestei pierderi sau avarieri, cel mai tirziu în ziua lucrătoare care urmează zilei cînd mărfurile i-au fost predate de către cărăuş, se prezuma, pînă la dovada contrară, ca mărfurile au fost predate de către cărăuş asa cum sînt descrise în documentul de transport sau, dacă nici un asemenea document nu a fost emis, ca ele au fost predate în bune condiţii.2. Cînd pierderea sau avarierea nu este aparenta, prevederile pct. 1 al prezentului articol se aplică corespunzător dacă notificarea nu este data în scris în termen de 15 zile consecutive începînd cu ziua următoare celei în care mărfurile au fost predate destinatarului.3. Dacă starea mărfurilor în momentul predării lor către destinatar a făcut obiectul unei expertize/inspecţii comune de către părţi, nu este necesar să se dea o notificare în scris pentru pierderea sau avarierea constatată în timpul expertizei/inspecţiei respective.4. În caz de pierdere sau de avarie efectivă sau prezumată, cărăuşul şi destinatarul trebuie să-şi acorde reciproc toate facilităţile rezonabile pentru a proceda la inspectarea şi talimania mărfurilor.5. Nici o despăgubire nu va fi datorată pentru prejudiciul rezultat din intirzierea în livrare, dacă nu s-a dat nici o notificare în scris cărăuşului în termen de 60 de zile consecutive începînd din ziua următoare celei în care mărfurile au fost predate către destinatar. 6. Dacă mărfurile au fost predate de către un cărăuş efectiv, orice notificare care i-a fost data în virtutea prezentului articol va avea acelaşi efect ca şi cum ar fi fost data cărăuşului şi orice notificare data cărăuşului are acelaşi efect ca şi cum ar fi fost data cărăuşului efectiv.7. Dacă o notificare de pierdere sau de avariere, specificind natura generală a pierderii sau avarierii, nu a fost data în scris de către cărăuş sau de către cărăuşul efectiv încărcătorului în termen de 90 de zile consecutive după împrejurarea care a produs o asemenea pierdere sau avariere sau după predarea mărfurilor conform cu pct. 2 al art. 4, oricare este mai tirzie, în lipsa unei astfel de notificări, se considera, pînă la dovada contrară, ca cărăuşul sau cărăuşul efectiv nu a suportat nici o pierdere sau avariere datorată unei culpe sau unei neglijente a încărcătorului, a prepuşilor sau a mandatarilor săi.8. În sensul prezentului articol, o notificare data unei persoane ce acţionează în numele cărăuşului sau a cărăuşului efectiv, inclusiv comandantul sau ofiţerul sub controlul căruia este nava, sau unei persoane ce acţionează în numele încărcătorului, se considera a fi fost data cărăuşului, cărăuşului efectiv, respectiv încărcătorului.  +  Articolul 20Prescrierea acţiunilor1. Orice acţiune referitoare la transportul mărfurilor în virtutea prezentei convenţii se prescrie dacă nici o procedură judiciară sau arbitrară nu a fost introdusă în termen de 2 ani.2. Termenul de prescripţie curge din ziua în care cărăuşul a predat mărfurile sau o parte a acestora sau, în cazurile cînd mărfurile nu au fost predate, începînd din ultima zi în care mărfurile trebuiau să fie predate.3. Ziua din care începe să curgă termenul de prescripţie nu este inclusă în acest termen.4. Persoana căreia îi este adresată o reclamaţie poate, în orice moment în timpul termenului de prescripţie, sa prelungească acest termen printr-o declaraţie în scris adresată reclamantului. Termenul poate fi prelungit din nou prin una sau mai multe alte declaraţii.5. O acţiune pentru despăgubire a unei persoane ţinuta răspunzătoare poate fi exercitată chiar şi după expirarea termenului de prescripţie prevăzut în punctele precedente, dacă a fost exercitată şi în termenul fixat de legea statului unde a fost începută procedura, Totuşi, acest termen nu va putea fi mai mic de 90 de zile începînd din ziua cînd persoana ce introduce acţiunea pentru despăgubire a rezolvat reclamaţia sau a primit ea însăşi notificarea de introducere a unei acţiuni împotriva sa.  +  Articolul 21Jurisdicţie1. În orice acţiune privind transportul de mărfuri în virtutea prezentei convenţii, reclamantul poate, la opţiunea sa, sa înainteze o acţiune în faţa unui tribunal care este competent în conformitate cu legea statului în care este situat şi sub jurisdicţia căruia se afla unul dintre locurile următoare: a) sediul pîrîtului sau, în lipsa, domiciliul sau obişnuit; sau b) locul unde s-a încheiat contractul, cu condiţia ca pîrîtul să aibă acolo sediul, o sucursala sau o agenţie prin care s-a încheiat contractul; sau c) portul de încărcare sau portul de descărcare; sau d) orice alt loc desemnat în acest scop în contractul de transport maritim.2. a) Independent de prevederile anterioare ale prezentului articol, o acţiune poate fi intentată în faţa tribunalelor din orice port sau loc într-un stat contractant în care nava care efectuează transportul sau orice alta nava aparţinînd aceluiaşi proprietar a fost sechestrata în concordanta cu regulile ce se aplică conform legislaţiei acestui stat şi cele ale dreptului internaţional. Totuşi, într-un asemenea caz, la cererea pîrîtului, reclamantul trebuie să strămute acţiunea, la alegerea sa, într-una din jurisdictiile vizate la pct. 1 al prezentului articol pentru ca aceasta sa judece cererea, însă pîrîtul trebuie să depună în prealabil o garanţie suficienta pentru a asigura plata oricăror sume care ar putea fi acordate reclamantului; b) Tribunalul din portul sau locul sechestrării navei va hotărî dacă şi în ce măsura garanţia este suficienta.3. Nici o procedură judiciară referitoare la transportul mărfurilor în virtutea prezentei convenţii nu poate fi începută într-un loc care nu este specificat în pct. 1 sau 2 ale prezentului articol. Prevederile prezentului punct nu constituie un obstacol în competenţa tribunalelor din statele contractante în ce priveşte măsurile provizorii asiguratorii şi de protecţie.4. a) Atunci cînd o acţiune a fost intentată în faţa unui tribunal competent în baza pct. 1 sau 2 din prezentul articol sau cînd o hotărîre a fost pronunţată de un asemenea tribunal, o noua acţiune nu mai poate fi introdusă între aceleaşi părţi fiind intemeiata pe aceeaşi cauza, decît dacă hotărîrea tribunalului în faţa căruia a fost intentată prima acţiune nu este executorie în ţara în care se instituie noua procedura. b) În sensul prezentului articol, măsurile avînd ca obiect obţinerea executării unei hotărîri nu sînt considerate ca introducere a unei noi acţiuni. c) În sensul prezentului articol, strămutarea unei acţiuni în faţa unui alt tribunal pe teritoriul aceleiaşi tari, sau în faţa unui tribunal dintr-o alta ţara, în conformitate cu pct. 2. a) al prezentului articol, nu se considera ca o introducere a unei noi acţiuni.5. Independent de prevederile punctelor precedente, o înţelegere între părţi desemnînd locul unde reclamantul poate introduce acţiunea, intervenita după ce a apărut reclamaţia în baza contractului de transport, produce efecte.  +  Articolul 22Arbitrajul1. Sub rezerva prevederilor prezentului articol, părţile pot prevedea printr-o înţelegere atestata în scris ca orice litigiu ce poate aparea privind transportul mărfurilor în baza prezentei convenţii va fi deferit arbitrajului.2. Cînd un contract de navlosire conţine o dispoziţie prin care se prevede că litigiile ce pot aparea din executarea lui vor fi supuse arbitrajului şi conosamentul emis ca urmare a acestui contract de navlosire nu specifică printr-o clauza expresă ca aceasta dispoziţie este obligatorie pentru deţinătorul conosamentului, cărăuşul nu poate invoca aceasta dispoziţie faţă de un deţinător de buna-credinţa al conosamentului.3. Procedura de arbitraj va fi declansata, la opţiunea reclamantului, într-unul din următoarele locuri: a) un loc într-un stat pe teritoriul căruia este situat: i) sediul pîrîtului sau, în lipsa, domiciliul sau obişnuit; sauîi) locul unde s-a încheiat contractul, cu condiţia ca pîrîtul să aibă acolo un sediu, o sucursala sau o agenţie prin care s-a încheiat contractul; sauiii) portul de încărcare sau portul de descărcare; sau b) orice loc desemnat în acest scop în clauza de arbitraj sau pact compromisoriu.4. Arbitrul sau arbitrajul va aplica regulile din prezenta convenţie.5. Prevederile pct. 3 şi 4 din prezentul articol se considera ca făcînd parte din orice clauza de arbitraj sau pact compromisoriu şi orice dispoziţie sau clauza care contravine celor de mai sus este nulă.6. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu afectează validitatea unui acord referitor la arbitraj încheiat de părţi după apariţia unui litigiu din contractul de transport maritim.  +  Partea A VI-A PREVEDERI SUPLIMENTARE  +  Articolul 23Clauze contractuale1. Orice stipulaţie dintr-un contract de transport maritim, dintr-un conosament sau orice alt document care face dovada contractului de transport maritim este nulă în măsura în care deroga, direct sau indirect, de la prevederile prezentei convenţii. Nulitatea unei asemenea stipulaţii nu afectează valabilitatea celorlalte prevederi ale contractului sau documentului din care face parte. O clauza prin care se cesioneaza cărăuşului beneficiul asigurării mărfurilor sau orice alta clauza similară este nulă.2. Independent de prevederile pct. 1 al prezentului articol, cărăuşul îşi poate asuma o responsabilitate şi obligaţii mai mari decît cele care sînt prevăzute în prezenta convenţie.3. Atunci cînd se emite un conosament sau orice alt document care face dovada unui contract de transport maritim, acest document trebuie să conţină o menţiune din care să rezulte ca transportul este supus prevederilor prezentei convenţii care anulează orice stipulaţie ce deroga de la aceasta în detrimentul încărcătorului sau primitorului.4. Cînd reclamantul a suportat un prejudiciu cu privire la marfa, ca rezultat al unei stipulaţii nule în baza prezentului articol sau ca rezultat al unei omisiuni a menţiunii la care face referire pct. 3 al acestui articol, cărăuşul trebuie să despăgubească în limitele cerute, în scopul de a despăgubi pe reclamant conform prevederilor acestei convenţii, pentru orice pierdere sau avariere a mărfurilor, la fel ca şi pentru întîrziere în livrare. Cărăuşul trebuie, în plus, sa ramburseze reclamantului cheltuielile efectuate în scopul exercitării dreptului sau cu condiţia ca cheltuielile din acţiunea unde prevederea anterioară este invocată să fie determinate conform dreptului statului unde s-a instituit acţiunea.  +  Articolul 24Avariile comune 1. Nici o prevedere din prezenta convenţie nu se opune aplicării prevederilor contractului de transport maritim sau a legislaţiei naţionale privind reglementarea avariilor comune.2. Cu excepţia art. 20, prevederile prezentei convenţii în legătură cu răspunderea cărăuşului pentru pierderea sau avarierea suferită de marfa stabilesc de asemenea dacă destinatarul poate refuza să contribuie la avariile comune şi responsabilitatea cărăuşului pentru a-l despăgubi pe destinatar pentru o astfel de contribuţie sau pentru cheltuielile de salvare plătite.  +  Articolul 25Alte convenţii1. Prezenta convenţie nu afectează în nici un fel drepturile sau obligaţiile cărăuşului, ale cărăuşului efectiv şi ale prepuşilor sau mandatarilor lor rezultind din convenţii internaţionale sau din legislaţia naţionala privind limitarea răspunderii proprietarilor de nave maritime.2. Prevederile art. 21 şi 22 ale prezentei convenţii nu se opun aplicării prevederilor obligatorii conţinute într-o alta convenţie multilaterala deja în vigoare la data încheierii prezentei convenţii şi care privesc probleme tratate în articolele menţionate, cu condiţia ca diferendul să apară în exclusivitate între părţi ce îşi au sediul în state care sînt membre la alta convenţie de acest fel. Totuşi, prezentul punct nu afectează aplicarea pct. 4 al art. 22 din prezenta convenţie.3. Nu se creează nici o răspundere în virtutea prevederilor prezentei convenţii cu privire la o avariere cauzată de un accident nuclear, dacă cel care utilizează o instalatie nucleara este răspunzător pentru aceasta avariere: a) fie în aplicarea Convenţiei de la Paris din 29 iulie 1960, cu privire la răspunderea terţului în domeniul energiei nucleare, asa cum a fost modificată prin Protocolul sau adiţional din 28 ianuarie 1964, fie în aplicarea Convenţiei de la Viena din 21 mai 1963 privind răspunderea civilă în materie de avarieri nucleare, sau b) în baza legislaţiei naţionale ce guvernează răspunderea pentru asemenea avariere, cu condiţia ca aceasta legislaţie să fie din toate punctele de vedere tot atît de favorabilă persoanelor ce ar putea fi lezate prin asemenea avariere ca şi Convenţia de la Paris sau cea de la Viena.4. Nu se creează nici o răspundere în virtutea prevederilor prezentei convenţii pentru pierderea, avarierea sau intirzierea în predarea barjelor, pentru care cărăuşul este răspunzător în baza oricărei convenţii internaţionale sau a legislaţiei internaţionale referitoare la transportul pasagerilor şi al bagajelor lor pe mare.5. Nici o prevedere din prezenta convenţie nu interzice unui stat contractant să aplice o alta convenţie internationala care este deja în vigoare la data încheierii prezentei convenţii şi care se aplică obligatoriu la contractele de transport de mărfuri efectuat în primul rind în alt mod decît cel maritim. Aceasta prevedere se aplică de asemenea tuturor revizuirilor sau modificărilor ulterioare a convenţiei internaţionale respective.  +  Articolul 26Unitatea de cont1. Unitatea de cont la care se face referire în art. 6 al prezentei convenţii este dreptul special de tragere asa cum este el definit de Fondul Monetar Internaţional. Sumele menţionate în art. 6 se vor converti în moneda naţionala a unui stat în funcţie de valoarea acestei monede la data pronunţării unei hotărîri judecătoreşti sau la o dată convenită de părţi. Valoarea, în drepturi speciale de tragere, a monedei naţionale a unui stat contractant care este membru al Fondului Monetar Internaţional se calculează în conformitate cu metoda de evaluare aplicată de Fondul Monetar Internaţional la data respectiva pentru operaţiunile şi tranzacţiile sale. Valoarea, în drepturi speciale de tragere, a monedei naţionale a unui stat contractant care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional se calculează în modul stabilit de acel stat.2. Totuşi, acele state care nu sînt membre al Fondului Monetar Internaţional şi a căror legislaţie nu permite aplicarea prevederilor pct. 1 al prezentului articol pot, la data semnării sau la data ratificării, a acceptării, a aprobării sau a aderării sau la orice data ulterioară, sa declare ca limitele răspunderii prevăzute în prezenta convenţie şi aplicabile pe teritoriile lor vor fi fixate la:12.000 unităţi monetare pe colet sau alta unitate de transport sau 37,5 unităţi monetare pe kg de greutate bruta a mărfurilor.3. Unitatea monetara la care se referă pct. 2 al prezentului articol corespunde cu 65,5 miligrame de aur de noua sute miimi puritate. Convertirea în moneda naţionala a sumelor la care se referă pct. 2 se efectuează conform legislaţiei statului respectiv.4. Calculul menţionat în ultima fraza a pct. 1 şi convertirea menţionată la pct. 3 al prezentului articol se vor face astfel încît sa exprime, în moneda naţionala a statului contractant, pe cît este posibil, aceeaşi valoare reală cu cea care este exprimată în unităţi de cont în art. 6. La data semnării sau cînd se depun instrumentele lor de ratificare a acceptării, aprobării sau aderării sau cînd se prevalează de opţiunea oferită la pct. 2 al prezentului articol, şi ori de cîte ori se produce o schimbare în metoda lor de calcul sau în rezultatul convertirii, statele contractante trebuie să comunice depozitarului metoda de calcul în conformitate cu pct. 1 al prezentului articol sau rezultatul acestei convertiri menţionată la pct. 3 al prezentului articol, după caz.  +  Partea A VII-A CLAUZE FINALE  +  Articolul 27DepozitarSecretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei convenţii.  +  Articolul 28Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea, aderarea 1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare tuturor statelor, pînă la 30 aprilie 1979, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York.2. Prezenta convenţie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare.3. După 30 aprilie 1979, prezenta convenţie va fi deschisă spre aderare tuturor statelor care nu sînt semnatare.4. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare şi de aderare vor fi depuse secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.  +  Articolul 29RezerveNici o rezervă nu este admisă la prezenta convenţie.  +  Articolul 30Intrarea în vigoare1. Prezenta convenţie intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unui termen de un an de la data depunerii celui de-al douazecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.2. Pentru fiecare stat care devine un stat contractant la prezenta convenţie după data depunerii celui de-al douazecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, prezenta convenţie intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării termenului de un an de la data depunerii instrumentului corespunzător în numele statului respectiv.3. Fiecare stat contractant va aplica prevederile prezentei convenţii contractelor de transport maritim încheiate la sau după data intrării în vigoare a prezentei convenţii în ceea ce priveşte statul respectiv.  +  Articolul 31Denunţarea altor convenţii1. În momentul cînd devine stat contractant la prezenta convenţie, orice stat parte la Convenţia internationala pentru unificarea anumitor reguli în materie de conosamente, semnată la Bruxelles la 25 august 1924 (Convenţia din 1924), trebuie să notifice guvernului belgian, ca depozitar al Convenţiei din 1924, ca denunta numita convenţie, declarind ca denunţarea va intra în vigoare la data cînd prezenta convenţie intră în vigoare pentru acel stat.2. La data intrării în vigoare a prezentei convenţii în virtutea pct. 1 al art. 30, depozitarul prezentei convenţii trebuie să notifice guvernului Belgiei, ca depozitar al Convenţiei din 1924, data acestei intrari în vigoare, precum şi numele statelor contractante pentru care convenţia a intrat în vigoare.3. Prevederile pct. 1 şi 2 ale prezentului articol se aplică în mod corespunzător statelor părţi la Protocolul semnat la 23 februarie 1968, care aduce modificări Convenţiei internaţionale pentru unificarea anumitor reguli în materie de conosamente, semnată la Bruxelles la 25 august 1924.4. Deosebit de prevederile art. 2 al prezentei convenţii, în sensul pct. 1 al prezentului articol, un stat contractant poate, dacă considera necesar, sa amine denunţarea Convenţiei din 1924 şi a Convenţiei din 1924, asa cum a fost modificată prin Protocolul din 1968, pentru o perioadă de maximum 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii. În acest caz, va notifica guvernului belgian intenţia sa. În timpul acestei perioade tranzitorii va trebui să se aplice statelor contractante prezenta convenţie excluzînd oricare alta convenţie.  +  Articolul 32Revizuire şi amendamente1. La cererea a minimum o treime din statele contractante la prezenta convenţie, depozitarul va convoca o conferinţa a statelor contractante în scopul de a revizui sau de a aduce amendamente la prezenta convenţie.2. Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare depus după intrarea în vigoare a unui amendament la prezenta convenţie va fi considerat ca se aplică la convenţie asa cum a fost ea modificată.  +  Articolul 33Revizuirea cuantumurilor limita şi a unităţii de cont sau a unităţii monetare1. Deosebit de prevederile art. 32, o conferinţa avînd ca obiect numai revizuirea cuantumurilor stabilite în art. 6 şi la pct. 2 al art. 26 sau substituirea oricăreia sau ambelor unităţi definite la pct. 1 şi 3 ale art. 26, prin alte unităţi, va fi convocată de către depozitar în conformitate cu pct. 2 al prezentului articol. Revizuirea cuantumurilor se va face numai ca urmare a unei schimbări semnificative a valorii lor reale.2. O conferinţa de revizuire va fi convocată de către depozitar la cererea a minimum o pătrime din numărul statelor contractante.3. Orice hotărîre a conferintei trebuie adoptată cu o majoritate de două treimi din numărul statelor participante. Amendamentul va fi comunicat de către depozitar tuturor statelor contractante pentru acceptare şi tuturor statelor semnatare ale convenţiei pentru informare.4. Orice amendament adoptat intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unui an de la acceptarea ei de către două treimi din numărul statelor contractante. Acceptarea se va efectua prin depunerea unui instrument formal în acest sens depozitarului.5. După intrarea în vigoare a unui amendament, un stat contractant care a acceptat amendamentul este îndreptăţit să aplice convenţia asa cum a fost ea modificată în relaţiile sale cu statele contractante care, într-un termen de 6 luni de la adoptarea amendamentului, nu au notificat depozitarului că nu sînt legate de modificarea respectiva.6. Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare depus după intrarea în vigoare a unui amendament la prezenta convenţie se considera ca se aplică la convenţie asa cum a fost ea modificată.  +  Articolul 34Denunţarea1. Orice stat contractant poate denunta în orice moment prezenta convenţie printr-o notificare în scris adresată depozitarului.2. Denunţarea intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează expirării unui an de la primirea notificării de către depozitar. Dacă în notificare este specificată o perioadă mai lungă, denunţarea intră în vigoare la expirarea perioadei respective după ce notificarea a fost primită de către depozitar.Facuta la Hamburg azi, treizeci şi unu martie una mie noua sute şaptezeci şi opt, într-un singur original, ale cărui texte în limbile arabă, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sînt, de asemenea, autentice.Drept pentru care subsemnaţii plenipotentiari, pe deplin autorizaţi de guvernele lor respective, au semnat prezenta convenţie.CONSENSUL ADOPTAT DE CONFERINŢA NAŢIUNILOR UNITE ASUPRA TRANSPORTULUI DEMĂRFURI PE MARESe înţelege ca răspunderea cărăuşului în virtutea prezentei convenţii se bazează pe principiul culpei sau neglijentei prezumate. Aceasta înseamnă ca, de regula, sarcina prezentării de dovezi incumba cărăuşului, dar ca, în anumite cazuri, prevederile convenţiei modifica aceasta regula.REZOLUŢIAadoptată de Conferinţa Naţiunilor Unite asupra transportului de mărfuri pe mareConferinţa Naţiunilor Unite asupra transportului de mărfuri pe mare,amintind cu recunoştinţă amabila iniţiativa a Republicii Federale Germania, care a găzduit conferinţa la Hamburg,conştienţă de faptul ca serviciile puse la dispoziţia conferintei şi generoasa ospitalitate acordată participanţilor de guvernul Republicii Federale Germania şi de oraşul liber şi hanseatic Hamburg au contribuit în mare măsura la succesul conferintei,exprima recunoştinţă sa guvernului şi poporului Republicii Federale Germania şi,adoptînd Convenţia privind transportul de mărfuri pe mare pe baza unui proiect de convenţie elaborat de Comisia Naţiunilor Unite pentru dreptul comercial internaţional, la solicitarea Conferintei Naţiunilor Unite pentru comerţ şi dezvoltare,exprima recunoştinţă sa Comisiei Naţiunilor Unite pentru dreptul comercial internaţional şi Conferintei Naţiunilor Unite pentru comerţ şi dezvoltare, pentru contribuţia lor remarcabila la simplificarea şi la armonizarea dreptului privind transportul mărfurilor pe mare, şi hotărăşte sa intituleze convenţia adoptată de conferinţa: Convenţia Naţiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare, 1978, şirecomanda ca regulile pe care le conţine să fie denumite "Regulile de la Hamburg".---------NOTĂ:Convenţia a fost adoptată la 30 martie 1978 prin Conferinţa Naţiunilor Unite asupra transportului mărfurilor pe mare, care s-a ţinut la Hamburg între 6 şi 31 martie 1978.Conferinţa a fost convocată de către Secretarul general al O.N.U., în conformitate cu rezoluţia nr. 31/100 adoptată de Adunarea generală din 15 decembrie 1976.Convenţia a fost deschisă odată cu semnatura de la Hamburg la 31 martie 1978 şi a rămas deschisă pînă la semnarea ei de către toate statele la sediul O.N.U. de la New York, pînă la 30 aprilie 1979.
    Statul Semnatura Ratificare/aderare (a)
    1 2 3
    Australia Ins. Barbados Brazilia Cehoslovacia Chile Danemarca Ecuador Egipt Finlanda Filipine Franţa Ghana R. F. G. Madagascar Maroc Norvegia Pakistan Panama Portugalia Senegal Sierra Leone Singapore S.U.A. Suedia Thailanda R. P. Unita Tanzania Tunisia Uganda R.P. Ungaria Vatican Venezuela Zair 30 aprilie 1979 31 martie 1978 6 martie 1979 31 martie 1978 18 aprilie 1979 31 martie 1978 31 martie 1978 18 aprilie 1979 14 iunie 1978 18 aprilie 1979 31 martie 1978 31 martie 1978 31 martie 1978 19 aprilie 1979 8 martie 1979 31 martie 1978 31 martie 1978 31 martie 1978 15 august 1978 31 martie 1978 30 aprilie 1979 18 aprilie 1979 6 decembrie 1985 31 martie 1978 1 octombrie 1986 31 martie 1978 19 aprilie 1979 2 februarie 1981/a) 9 iulie 1982 23 aprilie 1979 12 iunie 1981 a) 24 iulie 1979/a 15 septembrie 1980 a) 6 iulie 1979
    -----