CONVENŢIA EUROPEANA din 16 ianuarie 1992
pentru protectia patrimoniului arheologic (revizuita)*) - La Valetta, 16 ianuarie 1992 -
EMITENT
  • ACT INTERNAŢIONAL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 175 din 29 iulie 1997



    ------------------ Notă *) Traducere
    PREAMBUL
    Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state părţi la Convenţia culturala europeana, semnatare ale prezentei conventii (revizuita),
    considerand ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai stransa între membrii săi, pentru a salvgarda şi a promova idealurile şi principiile care sunt patrimoniul lor comun,
    având în vedere Convenţia culturala europeana, semnata la Paris la 19 decembrie 1954, şi indeosebi articolele sale 1 şi 5,
    având în vedere Convenţia pentru salvgardarea patrimoniului arhitectural al Europei, semnata la Granada la 3 octombrie 1985,
    având în vedere Convenţia europeana privind infractiunile asupra bunurilor culturale, semnata la Delphi la 23 iunie 1985,
    având în vedere recomandarile Adunarii parlamentare referitoare la arheologie, indeosebi recomandarile nr. 848 (1978), nr. 921 (1981) şi nr. 1.072 (1988),
    având în vedere Recomandarea nr. R (89) 5 referitoare la protectia şi valorificarea patrimoniului arheologic în contextul operaţiunilor de amenajare a teritoriului urban şi rural,
    reamintind ca patrimoniul arheologic este un element esential pentru cunoasterea trecutului civilizatiilor,
    recunoscand ca patrimoniul arheologic european, marturie a unei stravechi istorii, este supus unor grave amenintari de degradare, atât prin înmulţirea marilor lucrari de amenajare, cat şi datorita riscurilor naturale, sapaturilor clandestine ori lipsite de caracter ştiinţific sau insuficientei informari a publicului,
    afirmand necesitatea de a introduce, acolo unde nu exista, procedurile de control administrativ şi ştiinţific care se impun şi de a integra preocuparile de protecţie a patrimoniului arheologic în politicile de amenajare urbana şi rurala şi de dezvoltare culturala,
    subliniind ca raspunderea pentru ocrotirea patrimoniului arheologic revine nu numai statului direct interesat, ci şi tuturor tarilor europene, în vederea reducerii riscurilor de degradare şi pentru a promova conservarea lui prin incurajarea schimburilor de specialisti şi de experienta,
    constatand necesitatea de a completa principiile formulate de Convenţia europeana pentru protectia patrimoniului arheologic, semnata la Londra la 6 mai 1969, ca urmare a evolutiei politicilor de amenajare teritoriala în tarile europene,
    au convenit asupra celor ce urmeaza:
    Definirea patrimoniului arheologic

    Articolul 1

    1. Scopul prezentei conventii (revizuita) este de a proteja patrimoniul arheologic ca sursa a memoriei colective europene şi ca instrument de studiu istoric şi ştiinţific.
    2. În acest scop, sunt considerate drept elemente ale patrimoniului arheologic toate vestigiile, bunurile şi alte urme ale existentei omenirii în trecut a (ale) caror:
    (i) salvgardare şi studiu permit redarea evolutiei istoriei omenirii şi a relatiei sale cu mediul natural;
    (îi) principale mijloace de informare le constituie sapaturile şi descoperirile, precum şi alte metode de cercetare asupra umanitatii şi mediului înconjurător;
    (iii) amplasare se situeaza în orice spatiu ce tine de jurisdictia părţilor.
    3. În patrimoniul arheologic sunt incluse structurile, constructiile, ansamblurile arhitecturale, siturile amenajate, marturiile mobile, monumente de alta natura, precum şi contextul lor, fie ca se situeaza în sol sau sub apa.
    Identificarea patrimoniului şi măsuri de protecţie


    Articolul 2

    Fiecare parte se angajează sa puna în aplicare, potrivit modalitatilor specifice fiecarui stat, un regim juridic de protecţie a patrimoniului arheologic, care să prevada:
    (i) tinerea unei evidente a patrimoniului sau arheologic şi clasarea unor monumente sau zone protejate;
    (îi) constituirea unor rezervatii arheologice, chiar fără vestigii vizibile la suprafaţa sau sub apa, pentru conservarea unor marturii materiale care să poată fi studiate de către generatiile viitoare;
    (iii) obligaţia pentru descoperitor de a semnala autorităţilor competente descoperirea intamplatoare a unor elemente ale patrimoniului arheologic şi de a le pune la dispoziţie pentru examinare.


    Articolul 3

    În vederea ocrotirii patrimoniului arheologic şi pentru garantarea semnificatiei stiintifice a operaţiunilor de cercetare arheologica, fiecare parte se angajează:
    (i) sa instituie proceduri de autorizare şi de control al sapaturilor şi al altor activităţi arheologice, în scopul:
    a) de a preveni orice sapatura sau deplasare ilicita a unor elemente ale patrimoniului arheologic;
    b) de a asigura intreprinderea sapaturilor şi a prospectiunilor arheologice intr-o maniera stiintifica şi sub rezerva:
    - folosirii unor metode de investigatie nedistructive, ori de cate ori este posibil;
    - ca elementele patrimoniului arheologic sa nu fie exhumate în timpul sapaturilor sau lasate expuse în timpul sau după efectuarea acestora fără luarea unor măsuri corespunzătoare pentru prezervarea, conservarea şi gestiunea lor;
    (îi) sa vegheze ca sapaturile şi alte tehnici potenţial distructive sa nu fie practicate decat de către persoane calificate şi abilitate în acest scop;
    (iii) sa supuna unei autorizari prealabile specifice, în cazurile prevăzute de legislatia interna a fiecarui stat, folosirea detectoarelor de metale sau a altor echipamente de detectie sau procedee de cercetare arheologica.


    Articolul 4

    Fiecare parte se angajează să aplice măsuri de protecţie fizica a patrimoniului arheologic, care să prevada, în functie de împrejurări:
    (i) achizitionarea sau protejarea prin alte mijloace corespunzătoare, de către autorităţile publice, a spatiilor destinate constituirii unor rezervatii arheologice;
    (îi) conservarea şi întreţinerea patrimoniului arheologic, de preferinta pe locul lui de origine;
    (iii) amenajarea unor depozite corespunzătoare pentru vestigiile arheologice deplasate din locul lor de origine.
    Conservarea integrată a patrimoniului arheologic


    Articolul 5

    Fiecare parte se angajează:
    (i) sa incerce concilierea şi articularea cerințelor specifice ale arheologiei şi, respectiv, ale amenajarii teritoriului, urmarind ca arheologii sa participe la:
    a) elaborarea politicilor de planificare, în vederea stabilirii unor strategii echilibrate de protecţie, conservare şi punere în valoare a siturilor ce prezinta un interes arheologic;
    b) derularea programelor de amenajare în diversele lor faze;
    (îi) să asigure consultari sistematice între arheologi, urbanisti şi specialisti în amenajarea teritoriului, pentru a permite:
    a) modificarea planurilor de amenajare susceptibile de a altera patrimoniul arheologic;
    b) acordarea timpului şi a mijloacelor necesare efectuării unui studiu ştiinţific corespunzător asupra sitului, cu publicarea rezultatelor;
    (iii) sa vegheze ca studiile de impact asupra mediului şi hotărârile ce rezultă din acestea sa tina în intregime seama de siturile arheologice şi de contextul lor;
    (iv) sa prevada, în cazurile în care elemente ale patrimoniului arheologic au fost gasite cu ocazia unor lucrari de amenajare şi când aceasta se dovedeste posibil, conservarea în situ a acestor elemente;
    (v) sa faca astfel încât deschiderea pentru public a siturilor arheologice, indeosebi amenajarile pentru primirea unui numar mare de vizitatori, sa nu aduca prejudicii caracterului arheologic şi ştiinţific al acestor situri şi al imprejurimilor lor.
    Finantarea cercetării şi a conservarii arheologice


    Articolul 6

    Fiecare parte se angajează:
    (i) sa prevada un sprijin material din partea autorităţilor publice naţionale, regionale sau locale, pentru cercetarea arheologica, în functie de competentele lor;
    (îi) sa sporeasca mijloacele materiale la dispoziţia arheologiei preventive:
    a) dispunand măsuri corespunzătoare care să prevada, în cazul marilor lucrari de amenajare publice sau private, suportarea integrală, din fonduri provenind din sectorul public sau, după caz, din sectorul privat, a costurilor oricarei operaţiuni arheologice necesare, legate de aceste lucrari;
    b) incluzând în bugetele acestor lucrari, alaturi de studiile de impact impuse de preocuparile privind mediul şi amenajarea teritoriului, studiile şi prospectiunile arheologice prealabile, documentele stiintifice de sinteza, precum şi comunicarile şi publicatiile complete asupra descoperirilor.
    Colectarea şi difuzarea informatiei stiintifice


    Articolul 7

    În vederea facilitarii studiului şi a difuzarii cunoştinţelor asupra descoperirilor arheologice, fiecare parte se angajează:
    (i) sa realizeze şi sa actualizeze anchetele, inventarele şi cartografia siturilor arheologice din spatiile supuse jurisdictiei sale;
    (îi) sa adopte orice dispozitii practice în vederea abtinerii, în urma operaţiunilor arheologice, a unui document ştiinţific de sinteza publicabil, prealabil necesarei difuzari integrale a studiilor specializate.


    Articolul 8

    Fiecare parte se angajează:
    (i) sa faciliteze schimbul, pe plan naţional sau international, de elemente ale patrimoniului arheologic în scopuri stiintifice profesionale, dispunand, totodata, masurile necesare pentru ca aceasta circulatie sa nu aduca în nici un fel prejudicii valorii culturale şi stiintifice a acestor elemente;
    (îi) sa încurajeze schimburile de informaţii asupra cercetarilor arheologice şi sapaturilor în curs de execuţie şi să contribuie la organizarea unor programe internationale de cercetare.
    Sensibilizarea publicului


    Articolul 9

    Fiecare parte se angajează:
    (i) sa intreprinda acţiuni educative de natura a trezi şi a dezvolta în opinia publică constiinta valorii patrimoniului arheologic, pentru cunoasterea trecutului şi a pericolelor ce ameninta acest patrimoniu;
    (îi) sa promoveze accesul publicului la elementele importante ale patrimoniului sau arheologic, indeosebi la situri, şi sa încurajeze expunerea publică a unor bunuri arheologice selectionate.
    Prevenirea circulaţiei ilicite a elementelor patrimoniului arheologic


    Articolul 10

    Fiecare parte se angajează:
    (i) sa organizeze schimbul de informaţii dintre autorităţile publice competente şi instituţiile stiintifice asupra sapaturilor ilicite constatate;
    (îi) sa aduca la cunoştinţa forurilor competente ale statului de origine, parte la aceasta convenţie (revizuita), orice oferta suspecta de a proveni din sapaturi ilicite sau din deturnare de la sapaturi oficiale, împreună cu toate precizarile necesare relative la aceasta;
    (iii) în ceea ce priveste muzeele şi alte institutii similare, a caror politica de achizitii este supusă controlului statului, sa ia masurile necesare pentru ca acestea sa nu achizitioneze elemente de patrimoniu arheologic suspecte de a proveni din descoperiri necontrolate, din sapaturi ilicite sau din deturnari din sapaturi oficiale;
    (iv) pentru muzeele şi alte institutii similare, situate pe teritoriul unei părţi, dar a caror politica de achizitii nu este supusă controlului statului;
    a) să le transmita textul prezentei conventii (revizuita);
    b) sa nu precupeteasca nici un efort pentru a asigura respectarea de către aceste muzee şi institutii a principiilor formulate în paragraful (iii) de mai sus;
    (v) sa restranga pe cat este cu putinta, prin acţiuni educative, de informare, de vigilenta şi de cooperare, circulatia elementelor patrimoniului arheologic provenind din descoperiri necontrolate, din sapaturi ilicite sau din deturnari din sapaturi oficiale.


    Articolul 11

    Nici o prevedere a prezentei conventii (revizuita) nu aduce atingere tratatelor bilaterale sau multilaterale care exista sau vor putea exista între părţi, cu privire la circulatia ilicita a elementelor de patrimoniu arheologic sau la restituirea lor proprietarului legitim.
    Asistenţa tehnica şi stiintifica mutuala


    Articolul 12

    Părţile se angajează:
    (i) să îşi acorde reciproc asistenţa tehnica şi stiintifica constand în schimb de experienta şi de experti în problemele relative la patrimoniul arheologic;
    (îi) sa favorizeze, în cadrul legislatiilor naţionale de profil sau al acordurilor internationale prin care sunt legate, schimburile de specialisti în conservarea patrimoniului arheologic, inclusiv în domeniul educatiei permanente.
    Controlul aplicarii convenţiei (revizuita)


    Articolul 13

    În scopul aplicarii prezentei conventii (revizuita), un comitet de experti, instituit de către Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în temeiul art. 17 al Statutului Consiliului Europei, este imputernicit sa urmareasca aplicarea convenţiei (revizuita) şi, între altele:
    (i) sa supuna periodic Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei un raport privind situaţia politicilor de protecţie a patrimoniului arheologic în statele contractante ale convenţiei (revizuita) şi aplicarea principiilor pe care aceasta le enunta;
    (îi) sa propuna Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei orice măsuri vizand aplicarea prevederilor convenţiei (revizuita), inclusiv în domeniul activităţilor multilaterale în materie de revizuire sau de amendare a convenţiei (revizuita), precum şi în materie de informare a publicului asupra obiectivelor convenţiei (revizuita);
    (iii) sa faca recomandari Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei cu privire la invitarea unor state nemembre ale Consiliului Europei de a adera la prezenta convenţie (revizuita).
    Clauze finale


    Articolul 14

    1. Prezenta convenţie (revizuita) este deschisa spre semnare de către statele membre ale Consiliului Europei şi alte state părţi la Convenţia culturala europeana.
    Ea va fi supusă ratificarii, acceptarii sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
    2. Un stat parte la Convenţia europeana pentru protectia patrimoniului arheologic, semnata la Londra la 6 mai 1969, nu poate depune instrumentul sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, dacă nu a denuntat sus-mentionata convenţie sau dacă nu o denunta simultan.
    3. Prezenta convenţie (revizuita) va intra în vigoare la 6 luni de la data la care patru state, dintre care cel puţin trei state membre ale Consiliului Europei, îşi vor fi exprimat consimtamantul de a fi legate prin aceasta convenţie (revizuita), conform prevederilor paragrafelor precedente.
    4. În cazul în care, în aplicarea celor două paragrafe precedente, efectele denuntarii convenţiei din 6 mai 1969 şi intrarea în vigoare a prezentei conventii (revizuita) nu ar fi simultane, un stat contractant poate declara, la depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, ca va continua să aplice convenţia din 6 mai 1969 până la intrarea în vigoare a prezentei conventii (revizuita).
    5. Prezenta convenţie (revizuita) va intra în vigoare în oricare stat semnatar care îşi va fi exprimat ulterior consimtamantul de a se considera legat de prevederile ei, la 6 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.


    Articolul 15

    1. După intrarea în vigoare a prezentei conventii (revizuita), Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice alt stat nemembru al Consiliului Europei, precum şi Comunitatea Economica Europeana sa adere la prezenta convenţie (revizuita) printr-o hotărâre luata cu majoritatea de voturi prevăzută la art. 20 d) din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentantilor statelor contractante care au drept de reprezentare în comitet.
    2. Pentru orice stat aderent sau pentru Comunitatea Economica Europeana, în cazul aderarii, convenţia (revizuita) va intra în vigoare la 6 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.


    Articolul 16

    1. Orice stat poate menţiona, cu ocazia semnarii sau a depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, teritoriul (teritoriile) la care se va aplica prezenta convenţie (revizuita).
    2. Orice stat poate extinde, în orice moment ulterior, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei conventii (revizuita) la orice alt teritoriu mentionat în declaratie. Convenţia (revizuita) va intra în vigoare, în privinta acestui teritoriu, la 6 luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.
    3. Orice declaratie facuta în temeiul celor două paragrafe precedente va putea fi retrasa, în privinta oricărui teritoriu mentionat în aceasta declaratie, printr-o notificare adresata secretarului general. Retragerea devine efectiva la 6 luni de la data primirii notificarii de către secretarul general.


    Articolul 17

    1. Orice parte poate denunta, în orice moment, prezenta convenţie (revizuita), adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
    2. Denuntarea devine efectiva la 6 luni de la data primirii notificarii de către secretarul general.


    Articolul 18

    Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, celorlalte state părţi la Convenţia culturala europeana, precum şi oricărui stat sau Comunităţii Economice Europene, care a aderat sau care a fost invitat sa adere la prezenta convenţie (revizuita):
    (i) orice semnare;
    (îi) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
    (iii) orice data de intrare în vigoare a acestei conventii (revizuita), în conformitate cu prevederile art. 14, 15 şi 16;
    (iv) orice alt act, notificare sau comunicare având legătură cu prezenta convenţie (revizuita).
    Drept pentru care, subsemnatii, legal autorizati în acest scop, au semnat prezenta convenţie (revizuita).
    Întocmită la La Valetta, la 16 ianuarie 1992, în limbile franceza şi engleza, ambele texte având aceeasi valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii autentificate fiecarui stat membru al Consiliului Europei, celorlalte state părţi la Convenţia culturala europeana, precum şi oricărui stat nemembru sau Comunităţii Economice Europene, invitat(a) sa adere la prezenta convenţie (revizuita).
    -------------