HOTĂRÂRE nr. 55 din 19 ianuarie 2011
privind stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 17 februarie 2011



    În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor,
    Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

    Articolul 1

    (1) Prezenta hotărâre instituie cadrul legal şi instituţional pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic, în scopul asigurării liberei circulaţii a acestor produse pe piaţa internă.
    (2) Prezenta hotărâre prevede stabilirea cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească produsele cu impact energetic reglementate prin măsurile de punere în aplicare, pentru a fi introduse pe piaţa internă şi/sau puse în funcţiune, pentru a contribui la dezvoltarea durabilă, prin creşterea eficienţei energetice şi a nivelului de protecţie a mediului, precum şi prin mărirea siguranţei în alimentarea cu energie.
    (3) Se exceptează de la prevederile prezentei hotărâri mijloacele de transport destinate persoanelor şi mărfurilor.
    (4) Prevederile prezentei hotărâri şi măsurile de punere în aplicare adoptate la nivel comunitar în temeiul Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 285 din 31 octombrie 2009, se aplică fără a aduce atingere legislaţiei din domeniul gestionarii deşeurilor şi a legislaţiei din domeniul substanţelor şi preparatelor chimice, inclusiv legislaţia privind gazele fluorurate cu efect de seră.


    Articolul 2

    (1) Pentru aplicarea prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    a) produs cu impact energetic, denumit în continuare produs - orice bun care are un impact asupra consumului de energie în timpul utilizării sale şi care este introdus pe piaţă şi/sau pus în funcţiune, inclusiv piese destinate încorporării în produse cu impact energetic reglementate de prezenta hotărâre care sunt introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune ca piese separate pentru utilizatorii finali şi a căror performanţă de mediu poate fi evaluată independent;
    b) componente şi subansambluri - piese destinate încorporării în produse şi care nu sunt introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune ca piese separate pentru utilizatorii finali sau a căror performanţă de mediu nu poate fi evaluată independent;
    c) măsuri de punere în aplicare - dispoziţiile adoptate în temeiul Directivei 2009/125/CE , pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele definite sau pentru caracteristicile de mediu ale acestora;
    d) introducere pe piaţă - punerea la dispoziţie a unui produs pentru prima dată pe piaţa comunitară, în vederea distribuirii sau utilizării acestuia în cadrul Comunităţii, fie contra cost, fie gratuit, şi indiferent de tehnica de vânzare;
    e) punere în funcţiune - folosirea pentru prima dată a unui produs în scopul pentru care a fost destinat, de către un utilizator final;
    f) producător - persoana fizică sau juridică care produce produse reglementate de prezenta hotărâre şi care este răspunzătoare de conformitatea acestora cu prevederile prezentei hotărâri în vederea introducerii lor pe piaţă şi/sau punerii în funcţiune, în numele său ori al mărcii sale comerciale sau pentru uzul propriu al producătorului. În absenţa unui producător, în sensul definiţiei din prima teză, sau al unui importator, în sensul definiţiei de la lit. h), este considerată producător orice persoană fizică sau juridică ce introduce pe piaţă şi/sau pune în funcţiune produse reglementate de prezenta hotărâre;
    g) reprezentant autorizat - orice persoană fizică sau juridică cu domiciliul, respectiv cu sediul în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene, care a primit din partea producătorului un mandat scris să îndeplinească în numele acestuia toate sau o parte din obligaţiile şi formalităţile prevăzute de prezenta hotărâre;
    h) importator - orice persoană fizică sau juridică cu domiciliul, respectiv cu sediul în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene, care, în cadrul activităţii sale profesionale, introduce pe piaţă un produs dintr-o ţară terţă;
    i) materiale - toate materialele folosite pe durata ciclului de viaţă a unui produs;
    j) proiectarea produsului - setul de procese care transformă cerinţele legale, tehnice, de securitate, funcţionale, de piaţă sau de alt tip pentru un produs în specificaţii tehnice pe care acesta trebuie să le îndeplinească;
    k) caracteristică de mediu - un element sau o funcţiune a unui produs care poate interacţiona cu mediul, pe durata ciclului de viaţă al acestuia;
    l) impact asupra mediului - orice modificare adusă mediului provenită în întregime sau parţial de la un produs pe durata ciclului de viaţă al acestuia;
    m) ciclu de viaţă - stadiile consecutive şi interdependente ale unui produs de la utilizarea materiei prime până la eliminarea finală a acestuia;
    n) reutilizare - orice operaţie prin care un produs sau componentele sale, care au ajuns la finalul primei utilizări, sunt folosite pentru acelaşi scop pentru care au fost concepute, inclusiv folosirea în continuare a unui produs care este returnat la un punct de colectare, unui distribuitor, la o întreprindere de reciclare sau unui producător, precum şi refolosirea unui produs în urma recondiţionării;
    o) reciclare - reprelucrarea într-un proces de producţie a deşeurilor în scopul iniţial sau în alte scopuri, cu excepţia valorificării energetice;
    p) valorificare energetică - folosirea deşeurilor combustibile ca mijloace de generare a energiei prin incinerare directă, cu sau fără alte deşeuri, dar cu valorificarea căldurii generate; q) valorificare - oricare dintre operaţiile aplicabile prevăzute în anexa nr. II B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
    q) valorificare - oricare dintre operaţiile aplicabile prevăzute în anexa nr. II B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
    r) deşeu - definiţia este prevăzută la anexa nr. I A lit. b) la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
    s) deşeu periculos - definiţia este prevăzută la anexa nr. IA lit. g) la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
    ş) profil ecologic - o descriere, în conformitate cu măsura de punere în aplicare relevantă în cazul unui produs, a intrărilor şi ieşirilor, precum materiale, emisii şi deşeuri, asociate cu un produs pe durata ciclului său de viaţă, care sunt semnificative din punctul de vedere al impactului asupra mediului şi care sunt exprimate în cantităţi fizice care pot fi măsurate;
    t) performanţă de mediu a unui produs - rezultatele gestionării de către producător a caracteristicilor de mediu ale produsului, astfel cum sunt reflectate în documentaţia sa tehnică;
    ţ) îmbunătăţirea performanţei de mediu - procesul de creştere a performanţei de mediu a unui produs de-a lungul generaţiilor succesive, însă nu neapărat pentru toate caracteristicile de mediu ale produsului în acelaşi timp;
    u) proiectare ecologică - proiectarea unui produs cu integrarea caracteristicilor de mediu, în scopul îmbunătăţirii performanţelor de mediu ale acestuia, pe durata întregului său ciclu de viaţă;
    v) cerinţă în materie de proiectare ecologică - orice cerinţă în legătură cu un produs sau de proiectare a unui produs, destinată să îi îmbunătăţească performanţa de mediu, sau orice cerinţă de furnizare a unor informaţii cu privire la caracteristicile de mediu ale unui produs;
    w) cerinţă generală în materie de proiectare ecologică orice cerinţă în materie de proiectare ecologică bazată pe întregul profil ecologic al unui produs, fără a fixa valori-limită pentru anumite caracteristici de mediu;
    x) cerinţă specifică în materie de proiectare ecologică - o cerinţă în materie de proiectare ecologică cuantificată şi măsurabilă, referitoare la o anumită caracteristică de mediu a unui produs, cum ar fi consumul de energie în timpul utilizării, calculat pentru o unitate de randament util;
    y) standard armonizat - o specificaţie tehnică adoptată de un organism de standardizare recunoscut, în cadrul unui mandat din partea Comisiei Europene, în conformitate cu procedura stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările ulterioare, în scopul elaborării unei cerinţe europene, conformarea cu acesta nefiind imperativă;
    z) standarde române care adoptă standarde europene armonizate - standardele europene armonizate adoptate ca standarde române de organismul naţional de standardizare - Asociaţia de Standardizare din România;
    aa) autoritate competentă - Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
    (2) Expresiile autoritate de supraveghere a pieţei şi supraveghere a pieţei au semnificaţiile stabilite de Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 , publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 218 din 13 august 2008.


    Articolul 3

    (1) Se admit/admite introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune numai a produselor care îndeplinesc prevederile din măsurile de punere în aplicare relevante şi care poartă marcajul CE, potrivit prevederilor art. 5.
    (2) Controlul respectării prevederilor prezentei hotărâri se face de către autorităţile de supraveghere a pieţei desemnate în acest scop, la propunerea autorităţii competente, în funcţie de categoria de produs reglementată de măsurile de punere în aplicare.
    (3) În vederea aplicării prevederilor prezentei hotărâri, autorităţile de supraveghere a pieţei au următoarele responsabilităţi:
    a) să organizeze efectuarea verificărilor adecvate ale conformităţii produsului, la scară corespunzătoare, şi să oblige producătorul sau reprezentantul său autorizat să retragă toate produsele neconforme de pe piaţă, potrivit prevederilor art. 7;
    b) să solicite părţilor în cauză furnizarea tuturor informaţiilor necesare specificate în măsurile de punere în aplicare;
    c) să preleveze mostre de produse şi să le supună verificării pentru evaluarea conformităţii.
    (4) Autorităţile de supraveghere a pieţei raportează autorităţii competente rezultatele campaniilor de supraveghere a pieţei, la finalizarea acestora.
    (5) Autoritatea competentă informează Comisia Europeană cu privire la rezultatele supravegherii pieţei.
    (6) Consumatorii şi oricare dintre părţile interesate pot să sesizeze autoritatea de supraveghere a pieţei cu privire la observaţiile pe care le au referitor la conformitatea produselor.


    Articolul 4

    În cazul în care producătorul sau reprezentantul său autorizat nu are domiciliul, respectiv sediul în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene, importatorul are următoarele obligaţii:
    a) să asigure că produsul introdus pe piaţă şi/sau pus în funcţiune se conformează cu prevederile prezentei hotărâri şi ale măsurii de punere în aplicare relevante; şi
    b) deţine, păstrează şi face disponibile declaraţia de conformitate şi documentaţia tehnică.


    Articolul 5

    (1) Înainte de introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a unui produs, reglementat de măsurile de punere în aplicare, producătorul sau reprezentantul său autorizat are următoarele obligaţii:
    a) să aplice marcajul de conformitate CE;
    b) să întocmească declaraţia de conformitate prin care garantează şi declară că produsul este conform cu toate prevederile relevante din măsurile de punere în aplicare care reglementează produsul respectiv.
    (2) Marcajul de conformitate CE constă în iniţialele "CE", potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1.
    (3) Declaraţia de conformitate CE conţine elementele prevăzute în anexa nr. 2 şi face referire la măsurile de punere în aplicare care reglementează produsul respectiv.
    (4) Se interzice aplicarea de marcaje pe un produs într-un mod susceptibil de a induce în eroare utilizatorii, în ceea ce priveşte înţelesul şi forma marcajului CE.
    (5) Pentru produsele care ajung la utilizatorul final, informaţiile prevăzute în partea 2 a secţiunii 1 din anexa nr. 3 se furnizează în limba română.
    (6) Informaţiile prevăzute la alin. (5) pot să fie puse la dispoziţie şi în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii Europene.
    (7) Pentru aplicarea prevederilor alin. (5) se are în vedere, în special:
    a) dacă informaţiile pot fi furnizate prin simboluri armonizate, coduri recunoscute sau alte măsuri;
    b) categoria anticipată a utilizatorilor de produse şi natura informaţiilor care trebuie furnizate.


    Articolul 6

    (1) Introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a produselor conforme cu prevederile măsurilor de punere în aplicare relevante şi care poartă marcajul CE, potrivit prevederilor art. 5, nu poate fi interzisă, restricţionată sau împiedicată din motive privind cerinţele de proiectare ecologică, referitoare la parametrii de proiectare ecologică prevăzuţi în partea 1 a secţiunii 1 din anexa nr. 3.
    (2) Introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a unui produs care poartă marcajul CE prevăzut la art. 5 nu poate fi interzisă, restricţionată sau împiedicată din motive legate de cerinţe de proiectare ecologică referitoare la acei parametri de proiectare ecologică prevăzuţi în partea 1 a secţiunii 1 din anexa nr. 3, în situaţia în care măsura de punere în aplicare relevantă prevede că nu este necesară nicio cerinţă în materie de proiectare ecologică.
    (3) Este permisă expunerea la târguri comerciale, expoziţii şi demonstraţii a produselor care nu sunt conforme cu măsurile de punere în aplicare relevante, cu condiţia să existe o indicaţie vizibilă prin care să se precizeze că aceste produse nu pot fi introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune până când neconformitatea nu este soluţionată.


    Articolul 7

    (1) În cazul în care autoritatea de supraveghere a pieţei constată că un produs care poartă marcajul CE prevăzut la art. 5 şi este utilizat pentru scopul pentru care a fost destinat nu este conform cu toate prevederile din măsurile de punere în aplicare relevante, producătorul sau reprezentantul său autorizat are obligaţia să aducă produsul în conformitate cu acestea şi/sau cu prevederile privind marcajul CE şi să pună capăt neconformităţii constatate.
    (2) În cazul în care există suficiente dovezi că un produs este neconform, autoritatea de supraveghere a pieţei adoptă masurile necesare care, în funcţie de gravitatea neconformităţii, pot ajunge până la interzicerea introducerii pe piaţă a respectivului produs până când se elimină neconformitatea, stabilind un termen pentru conformare.
    (3) În cazul în care se constată că neconformitatea continuă după expirarea termenului prevăzut la alin. (2), autoritatea de supraveghere a pieţei decide restricţionarea sau interzicerea introducerii pe piaţă şi/sau punerii în funcţiune a produsului respectiv ori dispune retragerea acestuia de pe piaţă şi informează autoritatea competentă cu privire la aceste măsuri.
    (4) În cazul adoptării unei decizii de restricţionare sau interzicere de introducere pe piaţă şi/sau punere în funcţiune a unui produs în conformitate cu prevederile alin. (3), autoritatea de supraveghere a pieţei are următoarele obligaţii:
    a) informează imediat partea implicată asupra deciziei sale;
    b) face cunoscute părţii implicate motivele care au stat la baza deciziei sale;
    c) aduce la cunoştinţa părţii implicate calea de atac împotriva deciziei luate şi termenele de exercitare a acesteia.
    (5) Autoritatea competentă informează imediat Comisia Europeană şi celelalte state membre asupra deciziei adoptate, în cazul aplicării prevederilor alin. (3), indicând motivele care au stat la baza acesteia şi menţionând în special dacă neconformitatea se datorează următoarelor cauze:
    a) nerespectarea prevederilor din măsura de punere în aplicare relevantă;
    b) aplicarea incorectă a standardelor armonizate, prevăzute la art. 10 alin. (2);
    c) identificarea unor deficienţe ale standardelor armonizate, prevăzute la art. 10 alin. (2).
    (6) Autoritatea competentă primeşte informaţiile cu privire la opinia Comisiei asupra deciziei referitoare la aplicarea prevederilor alin. (3).
    (7) Dacă se justifică, autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru a asigura confidenţialitatea informaţiilor pe parcursul procedurii prevăzute la alin. (5) şi (6).
    (8) Deciziile luate de autoritatea de supraveghere a pieţei, rămase definitive, se fac publice de către autoritatea competentă pe propria pagină web.


    Articolul 8

    (1) Producătorul sau reprezentantul său autorizat are obligaţia să asigure evaluarea conformităţii produsului cu toate cerinţele relevante din măsura de punere în aplicare corespunzătoare, înainte de introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a acestora.
    (2) Procedurile de evaluare a conformităţii se specifică în măsurile de punere în aplicare şi permit producătorului să aleagă între controlul intern al proiectării prevăzut în anexa nr. 4 şi sistemul de management prevăzut în anexa nr. 5.
    (3) În cazul în care există o justificare temeinică şi proporţională cu riscul, procedura de evaluare a conformităţii se stabileşte prin măsurile de punere în aplicare care reglementează produsul respectiv, prin alegere dintre modulele relevante prevăzute în anexa II la Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor şi de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 218 din 13 august 2008.
    (4) În cazul în care autoritatea de supraveghere a pieţei are indicii solide cu privire la o neconformitate probabilă a unui produs, asigură în cel mai scurt timp o evaluare motivată a conformităţii acestuia, evaluare care poate fi efectuată de un organism competent, permiţând, dacă este cazul, aplicarea unei măsuri corective în timp util şi făcând publice informaţiile cu privire la această evaluare.
    (5) Dacă un produs reglementat de măsurile de punere în aplicare este proiectat de o organizaţie înregistrată potrivit Regulamentului (CE) nr. 1.221/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizaţiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 şi a deciziilor 2001/681/CE şi 2006/193/CE ale Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 342 din 22 decembrie 2009, dacă funcţia de proiectare face obiectul acestei înregistrări, se consideră că sistemul de management al respectivei organizaţii îndeplineşte cerinţele prevăzute în anexa nr. 5.
    (6) Dacă un produs reglementat de măsurile de punere în aplicare este proiectat de o organizaţie care are un sistem de management care include şi funcţia de proiectare şi care este aplicat în conformitate cu prevederile standardelor armonizate ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se consideră că acel sistem de management este conform cu prevederile anexei nr. 5.
    (7) După introducea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a unui produs reglementat prin măsuri de punere în aplicare, producătorul sau reprezentantul său autorizat are obligaţia să păstreze documentele relevante aferente evaluării conformităţii efectuate şi declaraţia de conformitate, aceste documente trebuind să fie disponibile pentru autorităţile de supraveghere a pieţei, pentru o perioadă de 10 ani de la data fabricării ultimului produs de acest tip.
    (8) Documentele prevăzute la alin. (7) se pun la dispoziţia autorităţilor de supraveghere a pieţei în termen de maximum 10 zile de la primirea solicitării.
    (9) Documentele privind evaluarea conformităţii şi declaraţia de conformitate, prevăzute la alin. (7), se elaborează în limba română şi pot să fie puse la dispoziţie şi în una sau mai multe din limbile oficiale ale instituţiilor europene.


    Articolul 9

    (1) Se consideră că un produs care poartă marcajul CE în conformitate cu prevederile art. 5 este conform cu toate dispoziţiile relevante prevăzute în măsurile de punere în aplicare corespunzătoare.
    (2) În cazul în care un produs este conform cu standardele armonizate aplicabile, ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se consideră că acesta este conform cu toate cerinţele relevante din măsura de punere în aplicare, la care aceste standarde se raportează.
    (3) Se consideră că un produs care poartă eticheta UE ecologică în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologică, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 27 din 30 ianuarie 2010, care abrogă Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iulie 2000 privind sistemul comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice este conform cu cerinţele de proiectare ecologică din măsurile de punere în aplicare relevante, dacă cerinţele de acordare a etichetei UE ecologice sunt conforme cu cerinţele din măsurile de punere în aplicare relevante.


    Articolul 10

    (1) Autoritatea competentă asigură, în măsura în care este posibil, că sunt luate măsurile adecvate pentru a face posibilă consultarea părţilor interesate la nivel naţional în procesul de elaborare şi monitorizare a standardelor armonizate prin cooptarea acestora în cadrul comitetelor tehnice organizate la nivel naţional.
    (2) În cazul în care autoritatea competentă consideră că standardele armonizate a căror aplicare se presupune că satisface prevederile unei măsuri de punere în aplicare corespunzătoare nu asigură în întregime conformitatea cu aceste prevederi, aceasta face cunoscut acest lucru Comitetului permanent prevăzut la art. 13 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004, cu modificările ulterioare, precizând motivele.


    Articolul 11

    (1) Măsurile de punere în aplicare pot să stabilească cerinţe obligatorii pentru producători sau reprezentanţi autorizaţi ai acestora care introduc pe piaţă şi/sau pun în funcţiune componente şi subansambluri, să furnizeze producătorului unui produs care este reglementat de măsurile de punere în aplicare informaţiile relevante cu privire la compoziţia materialelor, precum şi consumurile de energie, materiale şi/sau resurse ale acestor componente sau subansambluri.
    (2) Furnizarea informaţiilor prevăzute la alin. (1), precum şi cele prevăzute în anexa nr. 3 partea a 2-a de către producător sau reprezentantul său autorizat se face cu luarea în considerare a cerinţelor legitime de păstrare a confidenţialităţii pentru informaţiile sensibile din punct de vedere comercial.


    Articolul 12

    Autoritatea competentă împreună cu celelalte autorităţi responsabile pentru punerea în aplicare a prezentei hotărâri asigură schimbul de informaţii şi cooperarea cu autorităţile omoloage din celelalte state membre, cât şi cu Comisia Europeană, utilizând în special mijloacele electronice de comunicare.


    Articolul 13

    Autorităţile responsabile încurajează IMM-urile şi microîntreprinderile, prin reţelele şi structurile de sprijin specifice acestora, să adopte o abordare ecologică încă din faza de proiectare şi să se adapteze la prevederile viitoarei legislaţii europene.


    Articolul 14

    În conformitate cu prevederile măsurii de punere în aplicare relevante, producătorii au obligaţia să furnizeze consumatorilor, în forma pe care o consideră cea mai potrivită, informaţii cu privire la:
    a) rolul pe care consumatorii îl au în utilizarea durabilă a produsului;
    b) profilul ecologic al produsului şi beneficiile proiectării ecologice, în cazul în care se prevede aceasta în măsurile de punere în aplicare.


    Articolul 15

    (1) Categoriile de produse pentru care se elaborează măsuri de punere în aplicare sau acte de autoreglementare sunt cele care îndeplinesc următoarele criterii:
    a) reprezintă un volum semnificativ de vânzări şi schimburi comerciale, cu titlu indicativ peste 200.000 de unităţi anual în cadrul Comunităţii, conform celor mai recente statistici disponibile;
    b) au un impact semnificativ asupra mediului în cadrul Comunităţii ţinând cont de priorităţile comunitare strategice stabilite în al 6-lea program de acţiune pentru mediu al Uniunii Europene adoptat prin Decizia 1600/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de-al şaselea program comunitar de acţiune pentru mediu, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L nr. 242 din 10 septembrie 2002, în contextul luării în considerare a cantităţilor introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune;
    c) prezintă un potenţial semnificativ de îmbunătăţire a impactului asupra mediului fără să antreneze costuri excesive, ţinând cont în special de absenţa unei legislaţii relevante sau eşecul pieţei în rezolvarea problemei în mod adecvat;
    d) prezintă un potenţial semnificativ de îmbunătăţire a impactului asupra mediului fără să antreneze costuri excesive, ţinând cont în special de o mare disparitate între performanţele de mediu ale produselor disponibile pe piaţă, care asigură o funcţionalitate echivalentă.
    (2) Măsurile de punere în aplicare îndeplinesc toate criteriile următoare:
    a) nu există impact negativ semnificativ asupra funcţionalităţii produsului din perspectiva utilizatorului;
    b) nu sunt afectate negativ sănătatea, securitatea şi mediul;
    c) nu există impact negativ semnificativ asupra consumatorilor, în special în ceea ce priveşte preţul de cumpărare şi costurile legate de ciclul de viaţă al produsului;
    d) nu există impact negativ semnificativ asupra competitivităţii sectorului de producţie;
    e) în principiu, fixarea unei cerinţe în materie de proiectare ecologică nu impune producătorilor introducerea unei tehnologii brevetate, pe cale de consecinţă, şi nici o sarcină administrativă excesivă.
    (3) Măsurile de punere în aplicare stabilesc cerinţele în materie de proiectare ecologică, potrivit anexei nr. 3.
    (4) Cerinţele specifice în materie de proiectare ecologică se introduc pentru caracteristici de mediu selectate, care au un impact semnificativ asupra mediului.
    (5) Măsurile de punere în aplicare pot, de asemenea, să stabilească faptul că nicio cerinţă în materie de proiectare ecologică nu este necesară pentru anumiţi parametri specificaţi prevăzuţi în anexa nr. 3 secţiunea 1 partea 1.
    (6) Modul în care se formulează cerinţele în materie de proiectare ecologică trebuie să garanteze că autorităţile de supraveghere a pieţei pot să verifice conformitatea produsului cu cerinţele cuprinse în măsura de punere în aplicare. Măsura de punere în aplicare precizează dacă verificarea poate fi efectuată direct pe produs sau pe baza documentaţiei tehnice.
    (7) Măsurile de punere în aplicare cuprind elementele prevăzute în anexa nr. 7.
    (8) Atunci când este oportun, o măsură de punere în aplicare care stabileşte cerinţe în materie de proiectare ecologică conţine dispoziţii privind echilibrarea diverselor aspecte legate de mediu.


    Articolul 16

    Acordurile voluntare sau alte măsuri de autoreglementare care reprezintă alternative la măsurile de implementare se evaluează în conformitate cu prevederile anexei nr. 6.


    Articolul 17

    (1) Următoarele fapte săvârşite de persoanele juridice constituie contravenţii şi se sancţionează, după cum urmează:
    a) nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1), art. 4, art. 5 alin. (1)-(4) şi alin. (6), art. 8 alin. (1) şi (2), cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei şi/sau retragerea de pe piaţă sau cu interzicerea introducerii pe piaţă a produselor neconforme;
    b) nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (5) şi (7), art. 6 alin. (3), art. 8 alin. (7)-(9) şi art. 14, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei şi/sau suspendarea comercializării produselor neconforme.
    (2) Sancţiunile şi penalităţile pentru nerespectarea prevederilor regulamentelor (CE) ce constituie măsurile de punere în aplicare adoptate la nivel comunitar în temeiul Directivei 2009/125/CE stabilite prin hotărâri ale Guvernului, necesare aplicării directe a acestor regulamente la nivel naţional, trebuie să fie efective, proporţionale şi descurajante, ţinând seama de gradul de neconformitate şi numărul de unităţi de produse neconforme introduse pe piaţă.
    (3) În cazul nerespectării prevederilor art. 8 alin. (8), autoritatea de supraveghere a pieţei dispune interzicerea introducerii pe piaţă şi/sau a punerii în funcţiune a produsului.
    (4) Constarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul anume împuternicit din cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
    (5) Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevăzute la alin. (1)-(4), se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.


    Articolul 18

    Cerinţele privind furnizarea de informaţii, prevăzute la art. 11 şi în anexa nr. 3 secţiunea 1 partea a 2-a, de către producător şi/sau reprezentantul său autorizat sunt proporţionate şi ţin seama de confidenţialitatea legitimă a informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.


    Articolul 19

    Anexele nr. 1-7 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.


    Articolul 20

    Dispoziţiile prevăzute la art. 17 intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotărâri.


    Articolul 21

    La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Guvernului nr. 1.043/2007 privind cerinţele de ecoproiectare pentru produsele consumatoare de energie, precum şi pentru modificarea, completarea şi abrogarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 12 septembrie 2007, se abrogă, cu excepţia art. 18-20 şi 22.
    *
    Prezenta hotărâre transpune Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 285 din 31 octombrie 2009.
    PRIM-MINISTRU
    EMIL BOC
    Contrasemnează:
    Ministrul economiei, comerţului
    şi mediului de afaceri,
    Ion Ariton
    Ministrul mediului şi pădurilor,
    Laszlo Borbely
    Bucureşti, 19 ianuarie 2011.
    Nr. 55.


    Anexa 1

    Marcajul CE trebuie să aibă înălţimea de cel puţin 5 mm. Dacă marcajul CE se micşorează sau se măreşte, trebuie să fie respectate proporţiile existente în desenul de mai sus.
    Marcajul CE trebuie să fie aplicat pe produs. În cazul în care acest lucru nu este posibil, marcajul trebuie aplicat pe ambalaj şi pe documentele care însoţesc produsul.


    Anexa 2

    DECLARAŢIA DE CONFORMITATE CE
    Declaraţia de conformitate CE trebuie să conţină următoarele elemente:
    1. denumirea şi adresa producătorului sau a reprezentantului său autorizat;
    2. o descriere a modelului suficient de detaliată pentru a permite o identificare lipsită de ambiguităţi a acestuia;
    3. trimiterile la standardele armonizate aplicabile, când este cazul;
    4. trimiterile la alte standarde sau specificaţii tehnice folosite, când este cazul;
    5. trimiterea la alte dispoziţii legislative comunitare aplicabile privind aplicarea marcajului CE, când este cazul;
    6. date de identificare şi semnătura persoanei împuternicite să angajeze răspunderea producătorului sau a reprezentantului său autorizat.


    Anexa 3

    METODA DE STABILIRE A CERINŢELOR ÎN MATERIE DE PROIECTARE ECOLOGICĂ

    Secţiunea 1 Cerinţe generale

    Cerinţele generale în materie de proiectare ecologică au scopul de a îmbunătăţi performanţa de mediu a produselor, axându-se pe caracteristicile de mediu semnificative ale acestora, fără să stabilească valori-limită. Metoda menţionată în prezenta anexă se aplică atunci când nu este oportună stabilirea unor valori-limită pentru grupa de produse supusă examinării. La elaborarea proiectului unei măsuri de punere în aplicare sunt identificate caracteristicile de mediu semnificative care trebuie să fie precizate în măsura de punere în aplicare.
    La elaborarea măsurilor de punere în aplicare care stabilesc cerinţele generale de proiectare ecologică se identifică, în funcţie de produsul reglementat de măsura de punere în aplicare, parametrii relevanţi de proiectare ecologică prevăzuţi în partea 1, cerinţele privind furnizarea de informaţii prevăzute în partea a 2-a şi cerinţele aplicabile producătorului prevăzute în partea a 3-a.
    Partea 1 - Parametri de proiectare ecologică pentru produse
    1.1. În măsura în care se referă la proiectarea produsului, se identifică acele caracteristici de mediu semnificative privind următoarele faze ale ciclului de viaţă al produsului, astfel:
    a) alegerea şi utilizarea materiei prime;
    b) fabricare;
    c) ambalare, transport şi distribuţie;
    d) instalare şi întreţinere;
    e) utilizare;
    f) sfârşitul vieţii, semnificând starea unui produs ajuns la finalul primei utilizări până la eliminarea finală.
    1.2. Pentru fiecare fază, trebuie evaluate următoarele caracteristici de mediu, dacă este relevant:
    a) consumul prevăzut de materiale, energie şi alte resurse, cum ar fi apa proaspătă;
    b) emisiile anticipate, în aer, apă sau sol;
    c) poluarea anticipată, prin efecte fizice, cum ar fi zgomotul, vibraţiile, radiaţiile, câmpurile electromagnetice;
    d) generarea de deşeuri prevăzută;
    e) posibilităţi de reutilizare, reciclare şi valorificare a materialelor şi/sau a energiei, luând în considerare prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice.
    1.3. Pentru a evalua potenţialul de îmbunătăţire a caracteristicilor de mediu prevăzute la pct. 1.2 sunt folosiţi în mod deosebit următorii parametri, completaţi cu alţii, după caz:
    a) greutatea şi volumul produsului;
    b) folosirea materialelor rezultate din activităţi de reciclare;
    c) consumul de energie, apă şi alte resurse pe durata ciclului de viaţă;
    d) folosirea substanţelor clasificate ca periculoase pentru sănătate şi/sau mediu în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase şi luând în considerare prevederile Hotărârii Guvernului nr. 347/2003 privind restricţionarea introducerii pe piaţă şi a utilizării anumitor substanţe şi preparate periculoase, cu modificările şi completările ulterioare, sau prevederile Hotărârii Guvernului nr. 992/2005 privind limitarea utilizării anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice, cu modificările şi completările ulterioare;
    e) cantitatea şi natura consumabilelor necesare pentru o funcţionare şi o întreţinere corespunzătoare;
    f) refolosirea şi reciclarea cu uşurinţă, exprimate prin: numărul materialelor şi componentelor folosite, folosirea de componente standardizate, timpul necesar pentru dezasamblare, complexitatea uneltelor necesare pentru dezasamblare, folosirea standardelor de codificare a componentelor şi materialelor pentru identificarea componentelor şi materialelor adecvate pentru refolosire şi reciclare (inclusiv marcarea pieselor din mase plastice în conformitate cu standardele ISO), folosirea materialelor uşor reciclabile, accesul facil la componente şi materiale reciclabile valoroase şi alte componente şi materiale reciclabile; accesul facil la componente şi materiale care conţin substanţe periculoase;
    g) încorporarea unor componente utilizate;
    h) evitarea soluţiilor tehnice care sunt în detrimentul refolosirii şi reciclării componentelor şi aparatelor în întregime;
    i) prelungirea duratei de viaţă exprimată prin: durata de viaţă minimă garantată, perioada minimă de disponibilitate a pieselor de schimb, construcţie modulară, capacitate de îmbunătăţire a performanţei produsului şi posibilitatea de a suporta reparaţii;
    j) cantităţi de deşeuri generate şi cantităţi de deşeuri periculoase generate;
    k) emisii în atmosferă - gaze cu efect de seră, agenţi de acidifiere, compuşi organici volatili, substanţe care depreciază stratul de ozon, poluanţi organici persistenţi, metale grele, materii în particule fine şi în suspensie, fără a aduce atingere aplicării prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 332/2007 privind stabilirea procedurilor pentru aprobarea de tip a motoarelor destinate a fi montate pe maşini mobile nerutiere şi a motoarelor secundare destinate vehiculelor pentru transportul rutier de persoane sau de marfă şi stabilirea măsurilor de limitare a emisiilor de gaze şi particule poluante provenite de la acestea, în scopul protecţiei atmosferei, cu modificările ulterioare;
    l) evacuări în apă - metale grele, substanţe cu efecte adverse asupra bilanţului de oxigen, poluanţi organici persistenţi;
    m) descărcări pe sol - în special levigat şi scurgeri de substanţe periculoase în faza de utilizare a produsului, precum şi potenţialul de levigare atunci când se elimină ca deşeu.
    Partea a 2-a - Cerinţe privind furnizarea de informaţii
    Măsurile de punere în aplicare pot solicita producătorul să furnizeze informaţii care pot influenţa modul de manipulare, folosire sau reciclare a produsului de către alte persoane decât producătorul. Aceste informaţii cuprind, după caz, următoarele:
    a) informaţii furnizate de proiectant cu referire la procesul de fabricaţie;
    b) informaţii pentru consumatori cu privire la performanţa şi caracteristicile de mediu semnificative ale produsului, care însoţesc produsul când este introdus pe piaţă, pentru a permite consumatorului să compare aceste caracteristici ale diferitelor produse;
    c) informaţii pentru consumatori cu privire la instalarea, utilizarea şi întreţinerea produsului pentru a reduce la minimum impactul său asupra mediului şi a asigura o durată optimă de viaţă, precum şi despre modul de a returna produsul la sfârşitul ciclului de viaţă şi, după caz, informaţii cu privire la perioada de disponibilitate a pieselor de schimb şi posibilităţile de îmbunătăţire a performanţelor produsului;
    d) informaţii destinate instalaţiilor de tratare cu privire la dezasamblarea, reciclarea sau eliminarea acestor produse la sfârşitul ciclului de viaţă.
    Informaţiile trebuie prezentate pe produs ori de câte ori acest lucru este posibil.
    Informaţiile furnizate trebuie să ţină cont de cerinţele impuse şi de altă legislaţie armonizată, cum ar fi Hotărârea Guvernului nr. 1.037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice.
    Partea a 3-a - Cerinţe pentru producător
    1. Dacă în măsurile de punere în aplicare sunt identificate anumite caracteristici de mediu care pot fi influenţate în mod substanţial în faza de proiectare, producătorii au obligaţia să realizeze o evaluare a modelului de produs pe toată durata de viaţă, pe baza unor ipoteze realiste privind scopul şi condiţiile normale de utilizare. Alte caracteristici de mediu pot fi analizate în mod voluntar de către producător.
    Pe baza acestei evaluări, producătorul stabileşte profilul ecologic al produsului. Acesta se bazează pe caracteristicile de mediu relevante ale produsului şi pe intrările/ieşirile identificate pe ciclul de viaţă exprimate în cantităţi fizice măsurabile.
    2. Producătorul utilizează această evaluare pentru a analiza soluţiile alternative de proiectare şi performanţa de mediu a produsului prin raportare la criterii de referinţă.
    Criteriile de referinţă se identifică în măsurile de punere în aplicare pe baza informaţiilor obţinute în procesul de elaborare a acestor măsuri de punere în aplicare.
    Alegerea unei anumite soluţii de proiectare trebuie să determine atingerea unui echilibru rezonabil între diferitele caracteristici de mediu şi între aceste caracteristici de mediu şi alte considerente relevante, cum sunt cele referitoare la sănătate şi securitate, cerinţele tehnice în materie de funcţionalitate, calitate şi performanţă şi aspectele economice, inclusiv costurile de fabricaţie şi valoarea de piaţă, cu respectarea întregii legislaţii aplicabile.


    Secţiunea a 2-a Cerinţe specifice

    Cerinţele specifice în materie de proiectare ecologică urmăresc să îmbunătăţească o anumită caracteristică de mediu a produsului. Ele pot lua forma unor cerinţe de consum redus al unei resurse, cum ar fi o limită de folosire a unei resurse în diferite stadii ale ciclului de viaţă al unui produs, după caz (exemple: o limită pentru consumul de apă în faza de folosire, o limită pentru cantitatea dintr-un material dat încorporat în produs sau o cerinţă privind cantităţile minime de material reciclat).
    La elaborarea măsurilor de punere în aplicare a cerinţelor generale de proiectare ecologică, în temeiul art. 15 din hotărâre, se identifică, în funcţie de produsul reglementat de măsura de punere în aplicare, parametrii de proiectare ecologică relevanţi dintre cei menţionaţi în secţiunea 1 partea 1 şi sunt fixate nivelurile acestor cerinţe în conformitate cu procedura de reglementare aplicabilă, după cum urmează:
    1. Printr-o analiză tehnică, de mediu şi economică se selectează un număr de modele reprezentative ale produsului în cauză aflate pe piaţă şi sunt identificate opţiunile tehnice de ameliorare a performanţei de mediu a produsului, fără să se piardă din vedere viabilitatea economică a opţiunilor şi evitându-se orice pierdere semnificativă de performanţă sau de utilitate pentru consumatori.
    Analiza tehnică, de mediu şi economică identifică, de asemenea, pentru caracteristicile de mediu luate în discuţie, produsele şi tehnologiile cu cele mai bune performanţe, disponibile pe piaţă.
    Pe parcursul analizei şi la fixarea cerinţelor sunt luate în considerare performanţele produselor disponibile pe pieţele internaţionale şi criteriile de referinţă fixate în legislaţiile altor ţări.
    Pe baza acestei analize şi luând în considerare fezabilitatea economică şi tehnică, precum şi potenţialul de ameliorare, sunt luate măsuri concrete în vederea reducerii la minimum a impactului produsului asupra mediului.
    În ceea ce priveşte consumul de energie în faza de folosire, nivelul randamentului energetic sau al consumului, acestea sunt fixate urmărind costul minim pe ciclu de viaţă la utilizatorul final pentru modelele de produse reprezentative, ţinându-se seama de consecinţele asupra altor caracteristici de mediu. Metoda analizei de cost pe ciclu de viaţă foloseşte o rată reală de actualizare, obţinută pe baza datelor furnizate de Banca Centrală Europeană, şi o durată de viaţă realistă pentru produs. Această metodă se bazează pe suma variaţiilor preţului de cumpărare (rezultat din variaţiile costurilor industriale) şi pe variaţiile cheltuielilor de exploatare, generate de niveluri diferite ale opţiunilor de ameliorare tehnică, actualizate pe ciclul de viaţă al modelelor reprezentative de produse vizate. Cheltuielile de exploatare acoperă în primul rând consumul de energie şi cheltuielile suplimentare cu alte resurse (cum sunt apa sau detergenţii).
    Pentru a verifica dacă există schimbări semnificative şi dacă sunt fiabile concluziile generale, se efectuează o analiză de senzitivitate care include factorii relevanţi (cum sunt preţul energiei sau al altei resurse, costul materiei prime sau costurile de producţie, rata de actualizare) şi, după caz, costurile de mediu externe, inclusiv cele legate de evitarea emisiilor de gaze cu efect de seră. Cerinţa se adaptează în consecinţă.
    O metodologie similară poate fi aplicată şi altor resurse, cum ar fi apa.
    2. Pentru elaborarea analizelor tehnice, de mediu şi economice se pot folosi informaţii disponibile în cadrul altor activităţi comunitare.
    Pot fi, de asemenea, folosite informaţii disponibile din programele existente aplicate în alte părţi ale lumii pentru a fixa cerinţe specifice în materie de proiectare ecologică a produselor comercializate cu parteneri economici ai Uniunii Europene.
    3. Data intrării în vigoare a cerinţei trebuie să ţină seama de ciclul de reproiectare a produsului.


    Anexa 4

    CONTROLUL INTERNAL PROIECTĂRII
    1. Prezenta anexă descrie procedura prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat, care îndeplineşte sarcinile prevăzute la pct. 2, se asigură şi declară că produsul îndeplineşte cerinţele relevante din măsura de punere în aplicare corespunzătoare. Declaraţia de conformitate CE poate acoperi unul sau mai multe produse şi trebuie păstrată e producător.
    2. Producătorul întocmeşte un dosar cu documentaţie tehnică. Documentaţia tehnică trebuie să permită evaluarea conformităţii unui produs cu cerinţele din măsura de punere în aplicare corespunzătoare.
    Documentaţia tehnică trebuie să cuprindă în special următoarele:
    a) o descriere generală a produsului şi a utilizării prevăzute a acestuia;
    b) rezultatele studiilor de evaluare de mediu relevante, efectuate de producător şi/sau referinţele din literatura de specialitate sau studiile de caz privind evaluarea de mediu, folosite de producător pentru evaluarea, documentarea şi alegerea soluţiilor de proiectare a produsului;
    c) profilul ecologic, dacă este cerut de măsura de punere în aplicare;
    d) elemente ale specificaţiei de proiectare a produsului referitoare la aspecte legate de proiectarea ecologică a acestuia;
    e) o listă a standardelor armonizate relevante prevăzute la art. 10 din hotărâre, aplicate integral sau parţial, precum şi o descriere a soluţiilor adoptate în vederea îndeplinirii cerinţelor din măsura de punere în aplicare relevantă, atunci când standardele armonizate prevăzute la art. 10 nu au fost aplicate sau atunci când aceste standarde nu acoperă în întregime prevederile din măsura de punere în aplicare respectivă;
    f) o copie a informaţiilor privind aspectele de proiectare ecologică a produsului furnizate în conformitate cu prevederile din anexa nr. 3, secţiunea 1 partea a 2-a;
    g) rezultatele măsurărilor efectuate în sensul cerinţelor de proiectare ecologică, inclusiv detalii referitoare la conformitatea acestor măsurări în raport cu cerinţele de proiectare ecologică stabilite în măsura de punere în aplicare relevantă.
    3. Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsul este fabricat în conformitate cu specificaţiile de proiectare prevăzute la pct. 2 şi cu cerinţele din măsura de punere în aplicare corespunzătoare.


    Anexa 5

    SISTEMUL DE MANAGEMENT PENTRU EVALUARE A CONFORMITĂŢII
    1. Prezenta anexă descrie procedura prin care producătorul care îndeplineşte obligaţiile de la pct. 2 se asigură şi declară că produsul îndeplineşte cerinţele măsurii de punere în aplicare corespunzătoare. Declaraţia de conformitate CE poate să fie aplicată pentru unul sau mai multe produse şi trebuie păstrată de către producător.
    2. Pentru evaluarea conformităţii unui produs se poate folosi un sistem de management pentru evaluarea conformităţii, cu condiţia ca producătorul să aplice elementele legate de mediu prevăzute la pct. 3.
    3. Elementele legate de mediu ale sistemului de management
    Sunt specificate elementele sistemului de management şi procedurile prin care producătorul poate să demonstreze că un produs se conformează cu cerinţele din măsura de punere în aplicare corespunzătoare.
    3.1. Politica privind performanţa de mediu a produsului Producătorul trebuie să fie capabil să demonstreze conformitatea cu cerinţele cuprinse în măsura de punere în aplicare corespunzătoare.
    Producătorul trebuie, de asemenea, să fie capabil să demonstreze că a creat un cadru adecvat pentru stabilirea şi revizuirea obiectivelor şi indicatorilor de performanţă de mediu a produsului, în vederea îmbunătăţirii performanţei generale de mediu a produsului.
    În cazul în care este prevăzut prin măsura de punere în aplicare corespunzătoare, toate măsurile luate de producător pentru îmbunătăţirea performanţei generale de mediu şi pentru stabilirea profilului ecologic al unui produs, prin proiectare sau producţie, trebuie să fie documentate în mod sistematic şi organizat sub formă de proceduri şi instrucţiuni scrise.
    Aceste proceduri şi instrucţiuni trebuie să conţină, în special, o descriere adecvată a:
    a) listei documentelor care trebuie pregătite pentru a demonstra conformitatea produsului şi, dacă este relevant, care trebuie să fie disponibile;
    b) obiectivelor şi indicatorilor performanţei de mediu a produsului, a structurii organizatorice, a responsabilităţilor, a autorităţii managementului şi a alocării resurselor cu privire la implementarea şi menţinerea acestor proceduri;
    c) verificărilor şi încercărilor care trebuie să fie efectuate după fabricare pentru a verifica performanţa produsului în raport cu indicatorii de performanţă de mediu;
    d) procedurilor pentru controlul documentaţiei cerute şi pentru asigurarea actualizării acesteia;
    e) metodei de verificare a punerii în aplicare şi a eficienţei elementelor legate de mediu ale sistemului de management.
    3.2. Planificarea
    Producătorul stabileşte şi menţine:
    a) proceduri pentru stabilirea profilului ecologic al produsului;
    b) obiective şi indicatori ai performanţei de mediu a produsului, care iau în considerare opţiunile tehnologice în funcţie de cerinţele tehnice şi economice;
    c) un program pentru realizarea acestor obiective.
    3.3. Punerea în aplicare şi documentaţia
    3.3.1. Documentaţia privind sistemul de management trebuie să respecte, în principal, următoarele:
    a) responsabilităţile şi competenţele trebuie să fie definite şi documentate, cu scopul de a asigura o performanţă de mediu eficientă a produsului şi de a raporta modul de funcţionare în scopul revizuirii şi îmbunătăţirii;
    b) documentele trebuie să fie elaborate astfel încât să indice tehnicile de control al proiectării şi de verificare folosite, precum şi procesele şi măsurile sistematice utilizate la proiectarea produsului;
    c) producătorul trebuie să stabilească şi să păstreze informaţiile care descriu elementele de mediu esenţiale ale sistemului de management, precum şi procedurile de control a întregii documentaţii solicitate.
    3.3.2. Documentaţia privind produsul conţine, în special, următoarele:
    a) o descriere generală a produsului şi utilizarea pentru care este destinat;
    b) rezultatele studiilor de evaluare de mediu relevante realizate de producător şi/sau trimiterile la literatura de specialitate sau studiile de caz privind evaluarea de mediu, care sunt utilizate de producător pentru evaluarea, documentarea şi alegerea soluţiilor de proiectare a produsului;
    c) profilul ecologic, dacă este cerut în măsura de punere în aplicare;
    d) documente care prezintă rezultatele măsurărilor efectuate în sensul cerinţelor de proiectare ecologică, inclusiv detalii referitoare la conformitatea acestor măsurări în raport cu cerinţele de proiectare ecologică stabilite prin măsura de punere în aplicare relevantă;
    e) producătorul trebuie să stabilească specificaţiile, indicând, în special, standardele aplicate; atunci când nu sunt aplicate standardele armonizate prevăzute la art. 10 sau atunci când aceste standarde nu acoperă în întregime cerinţele din măsura de punere în aplicare relevantă, mijloacele folosite pentru asigurarea conformităţii;
    f) o copie a informaţiilor privind aspectele de proiectare ecologică a produsului furnizate conform prevederilor anexei nr. 3, secţiunea 1 partea a 2-a.
    3.4. Verificare şi acţiuni corective
    a) producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsul este fabricat în conformitate cu specificaţia sa de proiectare şi cu cerinţele cuprinse în măsura de punere în aplicare corespunzătoare acestuia;
    b) producătorul trebuie să stabilească şi să menţină procedurile de control şi răspuns la neconformitate şi să pună în aplicare modificările în procedurile documentate rezultate din acţiunea corectivă;
    c) producătorul trebuie să efectueze, cel puţin la fiecare 3 ani, un audit intern complet al sistemului de management cu privire la elementele legate de mediu ale acestuia.


    Anexa 6

    LISTA NEEXHAUSTIVĂ DE CRITERII ORIENTATIVE
    pentru a evalua admisibilitatea iniţiativelor de
    autoreglementare ca o alternativă la o măsură de punere în aplicare
    În plus faţă de cerinţele legale fundamentale conform cărora iniţiativele de autoreglementare trebuie să fie conforme cu toate prevederile Tratatului Uniunii Europene, în special celor aferente pieţei interne şi concurenţei, precum şi cu angajamentele internaţionale ale Comisiei, inclusiv cele referitoare la comerţul multilateral, poate fi folosită următoarea listă neexhaustivă de criterii orientative pentru a evalua admisibilitatea iniţiativelor de autoreglementare ca o alternativă la o măsură de punere în aplicare în sensul prezentei hotărâri:
    1. Participarea liberă
    Iniţiativele de autoreglementare trebuie să fie deschise participării operatorilor din ţări terţe atât în faza de pregătire, cât şi în cea de punere în aplicare.
    2. Valoarea adăugată
    Iniţiativele de autoreglementare trebuie să creeze valoare adăugată mai mare decât cea din starea curentă, în ceea ce priveşte îmbunătăţirea performanţei de mediu generale a produsului reglementat.
    3. Reprezentativitate
    Sectorul de producţie şi asociaţiile profesionale participante în cadrul unei iniţiative de autoreglementare trebuie să reprezinte marea majoritate a sectorului economic relevant, cu cât mai puţine excepţii posibil. O atenţie deosebită se acordă respectării regulilor concurenţiale.
    4. Obiectivele cuantificate şi eşalonate
    Obiectivele definite de părţile interesate trebuie să fie fixate în termeni clari şi lipsiţi de ambiguitate, plecând de la o bază bine definită. Dacă iniţiativa de autoreglementare acoperă un interval lung de timp, trebuie să fie incluse obiective intermediare. Trebuie să existe posibilitatea de a monitoriza conformitatea cu obiectivele şi ţintele (intermediare) într-un mod accesibil şi credibil, folosind indicatori clari şi fiabili. Informaţiile privind cercetarea şi datele de bază de natură ştiinţifică şi tehnică trebuie să faciliteze elaborarea acestor indicatori.
    5. Implicarea societăţii civile
    În vederea asigurării transparenţei, iniţiativele de autoreglementare trebuie să fie făcute publice, inclusiv prin utilizarea internetului şi a altor mijloace electronice de diseminare a informaţiei.
    Aceeaşi cerinţă se aplică rapoartelor de monitorizare intermediare şi finale. Părţile interesate, inclusiv autorităţile, sectorul de producţie, organizaţiile neguvernamentale de mediu şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor trebuie să fie invitate să ia poziţie faţă de orice iniţiativă de autoreglementare.
    6. Monitorizare şi raportare
    Iniţiativele de autoreglementare trebuie să conţină un sistem de monitorizare bine precizat, cu identificarea clară a responsabilităţilor pentru sectorul de producţie şi inspectorii independenţi. Serviciile Comisiei, în parteneriat cu părţile implicate în iniţiativa de autoreglementare, monitorizează atingerea obiectivelor.
    Planul de monitorizare şi raportare este detaliat, transparent şi obiectiv.
    7. Analiza cost-eficacitate a administrării iniţiativelor de autoreglementare
    Costul administrării iniţiativelor de autoreglementare, în special cu privire la monitorizare, nu trebuie să conducă la o sarcină administrativă disproporţionată în comparaţie cu obiectivele acestora şi cu alte instrumente de politică disponibile.
    8. Durabilitate
    Iniţiativele de autoreglementare trebuie să răspundă obiectivelor politice ale prezentei hotărâri, inclusiv abordarea integrată, şi trebuie să fie în concordanţă cu dimensiunile economice şi sociale ale dezvoltării durabile. Protecţia intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte sănătatea, calitatea vieţii şi interesele economice trebuie să fie integrată.
    9. Compatibilitatea măsurilor de stimulare
    Este improbabil ca iniţiativele de autoreglementare să conducă la rezultatele aşteptate dacă alţi factori şi măsurile de stimulare, cum ar fi presiunea pieţei, impozitele şi legislaţia naţională, transmit semnale contradictorii participanţilor la acest demers. În acest sens, coerenţa politicilor este esenţială şi trebuie să fie luată în considerare la evaluarea eficienţei unei astfel de iniţiative.


    Anexa 7

    CONŢINUTUL MĂSURILOR DE PUNERE ÎN APLICARE
    Dispoziţia de aplicare trebuie să menţioneze, în special:
    1. definiţia exactă a tipului (tipurilor) de produs(e) reglementat(e);
    2. cerinţa (cerinţele) de proiectare ecologică pentru produsul (produsele) reglementat(e), data (datele) de aplicare, dispoziţiile şi perioadele tranzitorii sau eşalonate pe etape:
    a) în cazul cerinţei (cerinţelor) generale de proiectare ecologică, fazele şi aspectele relevante selectate dintre cele menţionate în anexa nr. 3 pct. 1.1 şi 1.2, însoţite de exemple de parametri selectaţi dintre cei menţionaţi în anexa nr. 3 pct. 1.3 ca orientare la evaluarea îmbunătăţirilor privind caracteristicile de mediu identificate;
    b) în cazul cerinţei (cerinţelor) specifice de proiectare ecologică, nivelul acesteia (acestora);
    3. parametrii de proiectare ecologică pentru produse menţionaţi în anexa nr. 3 partea 1 pentru care nu este necesară nicio cerinţă de proiectare ecologică;
    4. cerinţele referitoare la instalarea produsului în cazul în care aceasta are relevanţă directă pentru performanţa de mediu vizată;
    5. standardele de măsurare şi/sau metodele de măsurare care urmează să fie folosite; atunci când sunt disponibile, trebuie să fie folosite standardele armonizate ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
    6. detaliile evaluării de conformitate în temeiul Deciziei 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformităţii şi normele de aplicare şi utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică:
    a) în cazul în care modulul (modulele) de aplicat este (sunt) diferit(e) de modulul A: factorii care au condus la alegerea respectivei proceduri;
    b) dacă este relevant, criteriile de aprobare şi/sau de certificare a terţilor.
    În cazul în care alte cerinţe CE pentru acelaşi produs stabilesc module diferite, modulul definit în măsura de punere în aplicare predomină în cazul cerinţei vizate;
    7. cerinţele referitoare la informaţiile care trebuie furnizate de producători, în special privind elementele documentaţiei tehnice care sunt necesare pentru a facilita verificarea conformităţii produsului cu măsura de punere în aplicare;
    8. durata perioadei de tranziţie în care statele membre trebuie să permită introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a produselor conforme cu reglementările în vigoare pe teritoriul lor la data adoptării măsurii de punere în aplicare;
    9. data evaluării şi a posibilei revizuiri a măsurii de punere în aplicare, ţinând seama de viteza progresului tehnologic.
    -----