DECIZIE nr. 1.458 din 9 noiembrie 2010
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 58 din 24 ianuarie 2011



    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Iulia Antoanella Motoc - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Raluca Demetra Ciotaru în Dosarul nr. 19.955/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
    La apelul nominal răspunde consilierul juridic Dragoş Vaida, pentru Agenţia Naţională de Integritate, cu delegaţie depusă în şedinţa publică, lipsă fiind autorul excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) pct. 36 din Legea nr. 176/2010, considerând necesară o rectificare a obiectului excepţiei. Depune note scrise în acest sens.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 17 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 19.955/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 39 pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petenta Raluca Demetra Ciotaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva unui proces-verbal de contravenţie emis de către Agenţia Naţională de Integritate.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţă, că pct. 29 al art. 39 din Legea nr. 144/2007 include în categoria persoanelor care au obligaţia declarării averii şi persoanele cu funcţii de conducere şi de control, precum şi funcţionarii publici, inclusiv cei cu statut special, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul tuturor autorităţilor publice centrale ori locale sau, după caz, în cadrul tuturor instituţiilor publice, ceea ce ar presupune faptul că această obligaţie incumbă tuturor salariaţilor instituţiilor publice. Or, această dispoziţie de lege excedează cadrului pentru care a fost adoptată Legea nr. 144/2007 şi obiectului său de reglementare. Subiectul reglementării prevăzute de Legea nr. 144/2007 îl reprezintă persoanele care ocupă funcţii sau demnităţi publice, categorie în care nu pot fi incluşi toţi salariaţii instituţiilor publice decât în mod discriminatoriu şi cu încălcarea principiului egalităţii în faţa legii.
    Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât, în stabilirea categoriilor de persoane cărora le revine obligaţia de a depune declaraţia de avere şi interese, legiuitorul a avut în vedere atât calitatea destinatarilor actului normativ, cât şi importanţa funcţiilor deţinute de aceştia. Prin instituirea acestei obligaţii în sarcina personalului încadrat într-o instituţie publică centrală nu se creează o situaţie de discriminare în raport cu membrii personalului altei instituţii publice, întrucât problema încălcării principiului egalităţii de tratament se poate pune doar în situaţii similare. De asemenea, textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 53 din Constituţie.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 39 pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 25 mai 2007. Din notele scrise ale autorului excepţiei se observă că, în realitate, acesta critică dispoziţiile art. 39 alin. (1) pct. 29 din lege, dispoziţii al căror conţinut este şi redat în înscrisul prin care se invocă excepţia de neconstituţionalitate.
    Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 144/2007 a fost republicată - în temeiul art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2007 - în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 3 august 2009, dispoziţiile art. 39 alin. (1) pct. 29 devenind dispoziţiile art. 41 alin. (1) pct. 29, cu următorul cuprins: "(1) Următoarele categorii de persoane au obligaţia declarării averii şi a intereselor: [...] 29. persoanele cu funcţii de conducere şi de control, precum şi funcţionarii publici, inclusiv cei cu statut special, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul tuturor autorităţilor publice centrale ori locale sau, după caz, în cadrul tuturor instituţiilor publice;".
    Ulterior acestei republicări, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, a fost adoptată Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, care, prin art. 33 pct. 16, abrogă dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 144/2007.
    Însă, din examinarea prevederilor Legii nr. 176/2010 Curtea observă că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 41 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 144/2007 a fost preluată în cuprinsul prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 31 din această lege, care au următorul conţinut: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică următoarelor categorii de persoane, care au obligaţia declarării averii şi a intereselor: [..] 31. persoanele cu funcţii de conducere şi de control, precum şi funcţionarii publici, inclusiv cei cu statut special, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul tuturor autorităţilor publice centrale ori locale sau, după caz, în cadrul tuturor instituţiilor publice;".
    Potrivit Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. III/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării.
    Având în vedere acestea, precum şi faptul că soluţia legislativă prevăzută de art. 41 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 144/2007 a fost preluată tale quale de art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă aceste din urmă dispoziţii de lege.
    Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.082 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009, s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, însă sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.
    Cu acel prilej, Curtea a statuat că reglementarea criticată nu conţine dispoziţii discriminatorii în sensul art. 4 alin. (2) şi art. 16 din Constituţie, ci se aplică în egală măsură tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de norma legală. Obligaţia instituită prin această reglementare este justificată de necesitatea prevenirii faptelor de corupţie de către anumite categorii de personal individualizate de legiuitor şi nu poate fi caracterizată ca o restrângere a exerciţiului drepturilor sau al unor libertăţi consacrate în Constituţie.
    Curtea a mai reţinut că soluţia legislativă criticată este pe deplin justificată, legiuitorul fiind liber să instituie obligaţii suplimentare în sarcina acelui personal care desfăşoară o activitate de o anumită natură şi importanţă.
    Întrucât nu există elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că nu ne aflăm în ipoteza restrângerii exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi prin dispoziţiile de lege criticate şi, prin urmare, această normă constituţională nu este aplicabilă în cauză.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Raluca Demetra Ciotaru în Dosarul nr. 19.955/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2010.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    AUGUSTIN ZEGREAN
    Magistrat-asistent,
    Ioana Marilena Chiorean
    ----