LEGE nr. 12 din 6 august 1990 (**republicată**)(*actualizată*)
privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite**)
(actualizată până la data 28 iunie 2012*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




  • ---------------
    **) Republicată în temeiul art. V lit. b) din titlul III al Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare.
    Legea nr. 12/1990 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991 şi ulterior a mai fost modificată şi completată prin:
    - Ordonanţa Guvernului nr. 23/1992 privind modificarea unor sancţiuni contravenţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 28 august 1992, aprobată prin Legea nr. 114/1992 referitoare la unele ordonanţe ale Guvernului, emise în baza Legii nr. 81/1992 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractării şi garantării unor credite externe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 30 noiembrie 1992;
    - Ordonanţa Guvernului nr. 55/1994 privind majorarea limitelor minime şi maxime ale amenzilor contravenţionale stabilite prin acte normative aflate în vigoare la 1 iunie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 29 august 1994, aprobată prin Legea nr. 129/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 21 decembrie 1994;
    - Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor şi a plângerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 30 iunie 1997, abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, abrogată, la rândul ei, prin Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată;
    - Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998 pentru modificarea Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, aprobată prin Legea nr. 243/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 18 decembrie 1998;
    - Legea nr. 177/1998 pentru completarea art. 2 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 13 octombrie 1998;
    - Legea nr. 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 19 iulie 2007.

    Articolul 1

    Constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională sau penală, după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, următoarele fapte:
    a) efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege;
    b) vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării sau prefecturi;
    c) condiţionarea vânzării unor mărfuri sau prestării unor servicii de cumpărarea altor mărfuri sau de prestarea de servicii;
    d) expunerea spre vânzare sau vânzarea de mărfuri sau orice alte produse fără specificarea termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat;
    e) efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii. Documentele de provenienţă vor însoţi mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de provenienţă se înţelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoţire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege;
    f) nedeclararea de către operatorii economici la organele fiscale, înainte de aplicare, a adaosurilor comerciale şi a celor de comision;
    g) cumpărarea de mărfuri sau produse în scop de revânzare, de la unităţile de desfacere cu amănuntul, de alimentaţie publică, cantine, unităţi de turism şi alte unităţi similare*);
    h) omisiunea întocmirii şi afişării, în unitate, la locurile de desfacere sau servire, de către operatorii economici a preţurilor şi tarifelor, a categoriei de calitate a produselor sau serviciilor ori, acolo unde este cazul, a listei de preţuri şi tarife;
    i) refuzul furnizorului de a încheia contractul pentru livrarea produselor necesare consumului populaţiei, stabilite prin hotărâri ale Guvernului şi repartizate pe bază de balanţă;
    j) livrarea sau cumpărarea, fără repartiţie, a produselor prevăzute la lit. i), în defavoarea titularilor de repartiţie;
    k) neexpunerea la vânzare a mărfurilor existente, vânzarea preferenţială, refuzul nejustificat al vânzării acestora sau al prestării de servicii cuprinse în obiectul de activitate al operatorului economic;
    l) acumularea de mărfuri de pe piaţa internă în scopul creării unui deficit pe piaţă şi revânzării lor ulterioare sau al suprimării concurenţei loiale;
    m) depăşirea, de către operatorii economici cu capital majoritar de stat, a nivelurilor maxime de preţuri de vânzare cu ridicata sau de tarife stabilite prin hotărâri ale Guvernului;
    n) depăşirea de către orice operator economic a adaosurilor maxime stabilite prin hotărâri ale Guvernului, la formarea preţurilor de vânzare cu amănuntul, indiferent de numărul verigilor prin care circulă mărfurile, cât şi depăşirea adaosurilor comerciale şi celor de comision stabilite şi declarate de către operatorii economici la organele fiscale;
    o) vânzarea cu lipsă la cântar sau măsurătoare;
    p) falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând că sunt falsificate sau substituite.
    ----------


    Articolul 2

    (1) Constituie contravenţii faptele prevăzute la art. 1 lit. a) - k) şi se sancţionează după cum urmează:
    a) faptele prevăzute la lit. d) şi h), cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii sau cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei;
    b) faptele prevăzute la lit. c) şi f), cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii sau cu amendă de la 700 lei la 1.250 lei;
    c) faptele prevăzute la lit. a), b), e), g), i), j) şi k), cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii sau cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei;
    d) faptele prevăzute la lit. d) şi h), în cazul în care au fost săvârşite de persoane juridice, cu amendă de la 2.000 lei la 15.000 lei;
    e) faptele prevăzute la lit. c) şi f), în cazul în care au fost săvârşite de persoane juridice, cu amendă de la 3.000 lei la 18.000 lei;
    f) faptele prevăzute la lit. a), b), e), g), i), j) şi k), în cazul în care au fost săvârşite de persoane juridice, cu amendă de la 6.000 lei la 20.000 lei.
    (2) Sancţiunile prevăzute în alin. (1) se aplică şi persoanelor din cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale şi altor operatori economici care, prin activitatea lor, au participat în orice mod la săvârşirea faptelor ce constituie contravenţii, potrivit prezentei legi.
    (3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către funcţionarii din aparatul de specialitate al primarului, organele Gărzii Financiare, organele controlului financiar şi de personalul Poliţiei Române, Jandarmeriei Române şi Poliţiei de Frontieră Române.
    (4) Contravenţiile prevăzute la art. 1 lit. b), c), d), h), k), o) şi p) se constată şi se sancţionează şi de către inspectorii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
    (5) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.


    Articolul 3

    (1) Faptele prevăzute la art. 1 lit. l) - p) constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă prin legea penală nu se prevede o pedeapsă mai mare.
    (2) Hotărârile de condamnare privind comercianţii se comunică la registrul comerţului.


    Articolul 4

    (1) Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) şi j), dacă sunt ale contravenientului sau ale operatorului economic, precum şi sumele de bani şi lucrurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă şi se valorifică în condiţiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administraţiei publice centrale.
    (2) Veniturile obţinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activităţile prevăzute la art. 1, precum şi încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită se confiscă şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale.


    Articolul 5

    Infracţiunile de luare de mită, primire de foloase necuvenite şi trafic de influenţă, comise de agenţii constatatori, organele de urmărire penală sau de judecată a faptelor ce constituie contravenţii sau infracţiuni prevăzute de prezenta lege, se pedepsesc în conformitate cu dispoziţiile art. 254, 256 şi 257 din Codul penal, ale căror minim şi maxim se majorează cu câte 2 ani.


    Articolul 6

    (1) Prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală.
    (2) Infracţiunile prevăzute de art. 3 se urmăresc şi se judecă după procedura de urgenţă prevăzută pentru infracţiunile flagrante.


    Articolul 7

    Aplicarea sancţiunilor prevăzute de prezenta lege nu înlătură răspunderea disciplinară a făptuitorilor.


    Articolul 8

    (1) Pentru urmărirea desfăşurării activităţii comerciale în condiţiile prevăzute de lege, la primării se va constitui un corp de control comercial.
    (2) Primăriile la care se va constitui un corp de control comercial, atribuţiile şi structura organizatorică ale corpurilor de control, precum şi modul de salarizare a controlorilor comerciali se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 9

    La data publicării prezentei legi*) se abrogă dispoziţiile art. 295 lit. c) şi d) din Codul penal, art. 70-87 din Legea nr. 3/1972**) cu privire la activitatea de comerţ interior, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
    -------