HOTĂRÂRE nr. 1.049 din 9 august 2006
privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractiva de suprafaţa sau subteran
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 25 august 2006



    În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006,
    Guvernul României adopta prezenta hotărâre.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    (1) Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de protecţie a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca din ramurile industriei extractive de suprafaţa sau subteran.
    (2) Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 se aplică în întregime domeniului menţionat la alin. (1), fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice conţinute în prezenta hotărâre.


    Articolul 2

    Pentru aplicarea prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos semnifica după cum urmează:
    a) industria extractiva de suprafaţa sau subteran - toate ramurile industriei extractive în care se desfăşoară activităţi de extracţie la suprafaţa sau subteran a substanţelor minerale utile, în sensul strict al termenului, şi/sau prospecţiuni şi explorari în vederea extractiei, şi/sau pregătirea materiilor prime extrase în vederea comercializării, exclusiv activităţile de prelucrare ori preparare a materiilor prime extrase, cu excepţia ramurilor industriei extractive prin foraj definite prin prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/91/CEE ;
    b) loc de muncă - ansamblul locurilor destinate amplasarii posturilor de lucru, în cadrul activităţilor şi instalaţiilor legate direct sau indirect de ramurile industriei extractive de suprafaţa sau subteran, inclusiv haldele de steril ori alte zone de depozitare, precum şi locurile de cazare în care lucrătorii au acces în cadrul activităţii lor.


    Articolul 3

    Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică industriei extractive prin dragare dacă se asigura protecţia lucrătorilor, în conformitate cu principiile generale de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor cuprinse în prezenta hotărâre, avându-se în vedere riscurile specifice acestei activităţi.


    Capitolul II Obligaţiile angajatorilor


    Articolul 4

    Pentru a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare, astfel încât:
    a) locurile de muncă să fie proiectate, construite, echipate, date în folosinţă, exploatate şi întreţinute în asa fel încât să permită lucrătorilor efectuarea sarcinilor de muncă fără a pune în pericol securitatea şi/sau sănătatea proprie şi/sau a celorlalţi lucrători;
    b) exploatarea locurilor de muncă în prezenta lucrătorilor să se facă sub supravegherea unei persoane responsabile;
    c) activităţile care comporta un risc special să fie încredinţate numai personalului competent şi să se execute conform instrucţiunilor date;
    d) toate instrucţiunile de securitate să fie redactate astfel încât să poată fi înţelese de către toţi lucrătorii la care se referă;
    e) să fie prevăzute echipamente de prim ajutor adecvate;
    f) toate exerciţiile de securitate necesare să se efectueze periodic.


    Articolul 5

    Angajatorul trebuie să se asigure ca este întocmit şi ţinut la zi un document referitor la securitate şi sănătate, denumit în continuare document de securitate şi sănătate, care îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 7, 12, 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006.


    Articolul 6

    Documentul de securitate şi sănătate face dovada în special ca:
    a) sunt determinate şi evaluate riscurile la care sunt expusi lucrătorii la locul de muncă;
    b) se iau măsurile corespunzătoare pentru a se atinge obiectivele prezentei hotărâri;
    c) proiectarea, utilizarea şi întreţinerea locului de muncă şi ale echipamentelor prezintă securitate.


    Articolul 7

    Documentul de securitate şi sănătate trebuie întocmit înainte de începerea lucrării şi trebuie revizuit dacă locul de muncă suferă modificări majore, extinderi sau transformări.


    Articolul 8

    În situaţia în care la acelaşi loc de muncă sunt prezenţi lucrători din diferite întreprinderi, fiecare angajator răspunde de toate problemele care ţin de responsabilitatea sa.


    Articolul 9

    Angajatorul pe teritoriul căruia se desfăşoară activitatea răspunde pentru acel loc de muncă în care sunt prezenţi lucrători din diferite întreprinderi, coordonează punerea în aplicare a tuturor măsurilor privitoare la securitatea şi sănătatea lucrătorilor şi înscrie în documentul de securitate şi sănătate scopul, măsurile şi modalităţile de punere în aplicare a acestei coordonari.


    Articolul 10

    Dispoziţiile art. 9 nu aduc atingere prevederilor referitoare la răspunderea individuală a angajatorilor din Legea nr. 319/2006.


    Articolul 11

    Angajatorul trebuie să raporteze cat mai repede posibil autorităţilor prevăzute la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 orice accident de muncă grav şi/sau mortal, precum şi orice pericol grav.


    Articolul 12

    Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare în funcţie de tipul şi metoda de exploatare:
    a) pentru a evita, detecta şi combate declanşarea şi propagarea incendiilor şi exploziilor;
    b) pentru a evita formarea atmosferelor explozive şi/sau nocive pentru sănătate.


    Articolul 13

    Angajatorul trebuie să prevadă, sa procure şi sa întreţină mijloace corespunzătoare de evacuare şi salvare pentru a asigura, în caz de pericol, evacuarea lucrătorilor de la locurile de muncă, rapid şi în deplina securitate.


    Articolul 14

    Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru prevederea sistemelor de alarma şi a altor mijloace de comunicare necesare care să permită, în caz de nevoie, declanşarea imediata a operaţiunilor de acordare de prim ajutor, evacuare şi salvare.


    Capitolul III Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor


    Articolul 15

    Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor trebuie să fie informati asupra măsurilor luate cu privire la securitatea şi sănătatea la locurile de muncă, în mod deosebit asupra celor privind punerea în aplicare a prevederilor art. 4-14, fără a aduce atingere prevederilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006.


    Articolul 16

    Informaţiile trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor cărora le sunt adresate.


    Articolul 17

    Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora trebuie să se facă în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 319/2006.


    Capitolul IV Supravegherea medicală


    Articolul 18

    Pentru a asigura supravegherea medicală corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor, în funcţie de riscurile privind securitatea şi sănătatea lor la locul de muncă, se iau măsuri în conformitate cu reglementările legale în domeniu.


    Articolul 19

    Măsurile prevăzute la art. 18 se stabilesc astfel încât să permită fiecărui lucrator sa beneficieze sau să facă obiectul unei supravegheri a sănătăţii, înainte de începerea activităţilor prevăzute la art. 2 şi, ulterior, în mod periodic.


    Articolul 20

    Supravegherea medicală a lucrătorilor se asigura în cadrul structurilor medicale de medicina muncii care funcţionează potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii Publice.


    Capitolul V Dispoziţii finale


    Articolul 21

    Locurile de muncă ce se vor crea după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexele nr. 1-3 Locurile de muncă ce se vor crea după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexele nr. 1-3.


    Articolul 22

    Locurile de muncă existente la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să fie adaptate cerinţelor minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexele nr. 1-3.


    Articolul 23

    În situaţia în care, după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, locurile de muncă sunt supuse unor modificări, extinderi şi/sau transformări, angajatorul ia măsurile necesare pentru ca aceste modificări, extinderi şi/sau transformări să fie în conformitate cu cerinţele minime corespunzătoare prevăzute în anexe.


    Articolul 24

    Anexele nr. 1-3 se adapteaza în funcţie de evoluţia aquis-ului comunitar şi a standardizarii cu privire la industria extractiva de suprafaţa sau subteran şi/sau progresul tehnic, evoluţia reglementărilor sau specificatiilor internaţionale ori a noilor descoperiri în domeniul industriei extractive de suprafaţa sau în subteran.


    Articolul 25

    Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.


    Articolul 26

    Dispoziţiile din anexe se aplică ori de câte ori acestea sunt cerute de caracteristicile locului de muncă, în funcţie de activitate, de împrejurări sau de un risc specific.


    Articolul 27

    De la data aderării României la Uniunea Europeană, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei va raporta, la fiecare 5 ani, Comisiei Europene despre aplicarea prevederilor prezentei hotărâri, prezentând totodată punctele de vedere ale partenerilor sociali.


    Articolul 28

    Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
    *
    Prezenta hotărâre transpune Directiva nr. 92/104/CEE privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor din industria extractiva de suprafaţa sau subteran, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 404/1992.
    PRIM-MINISTRU
    CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
    Contrasemnează:
    ───────────────
    Ministrul muncii,
    solidarităţii sociale şi familiei,
    Gheorghe Barbu
    Ministrul economiei şi comerţului,
    Codruţ Ioan Sereş
    Ministrul sănătăţii publice,
    Gheorghe Eugen Nicolaescu
    p. Ministrul integrării europene,
    Adrian Ciocanea,
    secretar de stat
    Bucureşti, 9 august 2006.
    Nr. 1.049


    Anexa 1
    CERINŢE MINIME COMUNE
    care se aplică industriei extractive de suprafaţa sau subteran, precum şi instalaţiilor auxiliare de la suprafaţa
    1. Supraveghere şi organizare
    1.1. Organizarea locurilor de muncă
    1.1.1. Locurile de muncă trebuie să fie astfel organizate încât să asigure o protecţie adecvată împotriva riscurilor.
    Ele trebuie menţinute în stare corespunzătoare, iar substantele ori depunerile periculoase trebuie indepartate sau ţinute sub supraveghere, pentru a nu pune în pericol securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
    1.1.2. Posturile de lucru trebuie proiectate şi realizate după principii ergonomice, ţinându-se seama de necesitatea lucrătorilor de a urmări derularea operaţiunilor de la postul lor de lucru.
    1.1.3. Lucrătorii izolati din posturile de lucru trebuie să beneficieze de supraveghere adecvată sau de mijloace de telecomunicaţie.
    1.2. Persoana responsabilă
    La orice loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permanenta o persoană responsabilă care să aibă calităţile şi competenţa acestei funcţii, desemnată de angajator.
    Angajatorul poate să îşi asume însuşi responsabilitatea pentru locul de muncă la care se face referire în paragraful anterior, dacă are calităţile şi competenţa cerute.
    1.3. Supravegherea
    Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor pe parcursul desfăşurării tuturor activităţilor, trebuie asigurata supravegherea prin persoane care au calităţile şi competenţa cerute de aceasta funcţie, desemnate de către angajator sau în numele acestuia, actionand în interesul acestuia.
    Supraveghetorul trebuie să efectueze vizite de control la posturile de muncă ocupate cel puţin o dată pe parcursul unui schimb, dacă documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru.
    Angajatorul poate să îşi asume personal responsabilitatea supravegherii la care se face referire în primul şi al doilea paragraf, dacă are calităţile şi competenţa necesare.
    1.4. Lucrători competenţi
    La fiecare lot de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permenenta un număr suficient de lucrători care să aibă calităţile, experienta şi pregătirea necesare pentru a îndeplini sarcinile ce le sunt încredinţate.
    1.5. Informare, instruire şi pregătire
    Lucrătorii trebuie să beneficieze de informare, instruire şi pregătire sau de reciclare profesională necesare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lor.
    Angajatorul trebuie să se asigure ca lucrătorii primesc instrucţiuni pe înţelesul lor, astfel încât sa nu pună în pericol propria securitate şi sănătate sau pe a celorlalţi lucrători.
    1.6. Instrucţiuni scrise
    Pentru fiecare loc de muncă trebuie elaborate instrucţiuni scrise, care să cuprindă reguli ce trebuie respectate în scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi al utilizării în siguranţa a utilajelor.
    Aceste instrucţiuni trebuie să includă informaţii cu privire la utilizarea echipamentelor de intervenţie, precum şi la măsurile ce trebuie luate la locul de muncă sau în apropierea acestuia, în caz de urgenta.
    1.7. Metode sigure de lucru
    La fiecare loc de muncă sau pentru fiecare activitate trebuie aplicate metode sigure de lucru.
    1.8. Permise de lucru
    Atunci când documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru, trebuie introdus un sistem de permise de lucru pentru executarea lucrărilor periculoase şi pentru executarea lucrărilor care în mod normal nu sunt periculoase, dar care, în interactiune cu alte activităţi, pot genera pericole grave.
    Permisele de lucru trebuie emise înainte de începerea lucrului de către persoana desemnată în acest scop şi trebuie să specifice condiţiile ce trebuie îndeplinite şi măsurile ce trebuie luate înainte, în timpul lucrului şi după lucru.
    1.9. Revizuirea periodică a măsurilor de securitate şi de sănătate
    Angajatorul are obligaţia să asigure revizuirea periodică a măsurilor referitoare la securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv a sistemului de gestionare a securităţii şi sănătăţii.
    2. Utilaje şi instalaţii mecanice şi electrice
    2.1. Generalitati
    În momentul alegerii, instalării, punerii în funcţiune, exploatării şi întreţinerii utilajelor mecanice şi electrice trebuie să se acorde atenţia cuvenită securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, luându-se în considerare prevederi din prezenta hotărâre, din Hotărârea Guvernului nr. 119/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţa a maşinilor industriale, precum şi ale legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/655/CEE .
    Dacă instalaţiile sunt amplasate într-o zona în care exista sau poate exista riscul de incendiu ori de explozie datorat aprinderii unor gaze, vapori sau lichide volatile, atunci ele trebuie să corespundă utilizării într-o astfel de zona.
    Utilajele trebuie să fie prevăzute, dacă este necesar, cu dispozitive de protecţie corespunzătoare şi sisteme de securitate în caz de avarie.
    2.2. Dispoziţii specifice
    Instalaţiile şi utilajele mecanice trebuie să prezinte o rezistenta suficienta, fără defecte evidente şi sa corespundă scopului pentru care au fost realizate.
    Utilajele şi instalaţiile electrice trebuie să fie de capacitatea şi puterea corespunzătoare scopului pentru care au fost realizate.
    Utilajele şi instalaţiile mecanice şi electrice trebuie să fie instalate şi protejate astfel încât sa prevină pericolele.
    3. Întreţinere
    3.1. Întreţinere generală
    Verificarea sistematica, întreţinerea, precum şi testarea utilajelor şi instalaţiilor mecanice şi electrice se fac în baza unui program (grafic) de revizii şi reparaţii stabilit conform reglementărilor tehnice.
    Întreţinerea, verificarea şi testarea oricărei părţi a instalaţiei sau utilajului trebuie efectuate de către o persoană competenţa.
    Procesele-verbale de verificare şi testare trebuie întocmite şi păstrate în mod corespunzător.
    3.2. Întreţinerea echipamentului de protecţie
    Echipamentul de protecţie trebuie să fie adecvat, pregătit pentru utilizare şi în stare de funcţionare în orice moment.
    Întreţinerea trebuie efectuată ţinându-se seama de activităţile exercitate.
    4. Protecţia împotriva riscului de explozie, a atmosferelor nocive şi a riscului de incendiu
    4.1. Generalitati
    4.1.1. Trebuie luate măsuri pentru evaluarea prezentei substanţelor nocive şi/sau potenţial explozive în atmosfera şi pentru măsurarea concentratiei acestora.
    Atunci când documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru, trebuie montate dispozitive de supraveghere care să înregistreze şi sa masoare concentratiile de gaze, automat şi continuu, în punctele menţionate, dispozitive de alarma automate, sisteme de decuplare automată a instalaţiilor electrice şi sisteme de oprire automată a motoarelor cu ardere interna.
    Dacă sunt prevăzute măsurători automate, valorile determinate trebuie înregistrate şi păstrate asa cum este prevăzut în documentul de securitate şi sănătate.
    4.1.2. Se interzice fumatul în zonele care prezintă pericole specifice de incendiu sau explozie.
    Executarea unor lucrări cu flacara deschisă la locurile de muncă care pot prezenta un risc de incendiu sau explozie este interzis, cu excepţia cazurilor când au fost luate măsurile de securitate corespunzătoare pentru prevenirea declanşării incendiilor sau exploziilor, precum şi a propagarii acestora.
    4.2. Protecţia împotriva riscului exploziilor
    4.2.1. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru combaterea formării şi acumularii atmosferelor explozive.
    4.2.2. În interiorul zonelor care prezintă risc de explozie trebuie luate toate măsurile necesare pentru a împiedica aprinderea atmosferei explozive.
    4.2.3. Pentru prevenirea exploziilor se stabileşte un plan detaliat cu privire la echipamentele de lucru şi măsurile necesare ce trebuie luate.
    4.3. Protecţia împotriva atmosferelor nocive
    4.3.1. Acolo unde se acumuleaza sau exista riscul să se acumuleze în atmosfera substanţe nocive, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a se asigura:
    a) reţinerea lor la sursa; sau
    b) captarea la sursa ori eliminarea; sau
    c) diminuarea acumularilor acestor substanţe, astfel încât sa nu existe riscuri pentru lucrători.
    Sistemul trebuie să fie capabil sa disperseze aceste substanţe nocive astfel încât sa nu prezinte niciun risc pentru lucrători.
    4.3.2. În zonele în care lucrătorii pot fi expusi atmosferelor nocive pentru sănătatea lor, pe lângă echipamentele individuale de protecţie respiratorie, trebuie să existe un număr suficient de aparate respiratorii şi echipamente de reanimare corespunzătoare.
    În asemenea cazuri, trebuie să fie prezent la locul de muncă un număr suficient de lucrători instruiti care să folosească asemenea echipamente.
    Aparatele respiratorii şi echipamentele de reanimare trebuie să fie depozitate şi întreţinute corespunzător.
    4.3.3. În cazul în care gazele toxice sunt sau pot aparea în atmosfera locului de muncă, trebuie să existe un plan de apărare care să precizeze echipamentele disponibile şi măsurile preventive adoptate.
    4.4. Protecţia împotriva incendiilor
    4.4.1. Oriunde se proiectează, se construiesc, se doteaza, se dau în folosinţă, se exploatează sau se întreţin locuri de muncă, trebuie luate măsurile adecvate pentru prevenirea declanşării şi propagarii incendiilor care provin de la sursele identificate în documentul de securitate şi sănătate.
    Trebuie să fie stabilite prevederi pentru stingerea rapida şi eficienta a oricărui incendiu.
    4.4.2. Locurile de muncă trebuie să fie dotate cu echipamente adecvate pentru stingerea incendiului şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendiu şi sisteme de alarma.
    4.4.3. Echipamentele neautomate de stingere a incendiului trebuie să fie accesibile şi simplu de manipulat şi, dacă este necesar, protejate contra riscurilor de deteriorare.
    4.4.4. La locul de muncă trebuie păstrat un plan de prevenire şi stingere a incendiilor care să precizeze măsurile ce trebuie luate, în conformitate cu prevederile art. 4-14 din hotărâre, pentru prevenirea declanşării şi propagarii, detectarea şi stingerea incendiilor.
    4.4.5. Echipamentul pentru stingerea incendiilor trebuie să fie semnalizat în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE .
    Aceste panouri de semnalizare trebuie să fie rezistente şi amplasate în puncte corespunzătoare.
    5. Explozivi şi dispozitive de amorsare
    Operaţiunile de depozitare, transport şi utilizare a explozivilor şi dispozitivelor de amorsare trebuie să fie executate de către persoane competente, autorizate corespunzător.
    Aceste operaţiuni trebuie organizate şi efectuate astfel încât sa nu constituie niciun pericol pentru lucrători.
    6. Cai de circulaţie
    6.1. La locul de muncă accesul trebuie să se facă fără pericol şi, în caz de urgenta, evacuarea trebuie să se efectueze rapid şi în condiţii de siguranţă.
    6.2. Căile de circulaţie, inclusiv scarile, scarile fixe, cheiurile şi rampele de încărcare, trebuie să fie calculate, dimensionate şi amplasate astfel încât pietonii sau vehiculele să le poată utiliza uşor, în deplina securitate şi conform destinaţiei lor, iar lucrătorii aflaţi în vecinătatea acestor cai de circulaţie sa nu fie periclitati de niciun pericol.
    6.3. Căile utilizate pentru traficul pietonal şi/sau traficul de mărfuri trebuie să fie dimensionate în concordanta cu numărul de utilizatori potenţiali şi cu tipul de întreprindere.
    Dacă pe căile de circulaţie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie prevăzută o distanta de securitate corespunzătoare pentru pietoni.
    6.4. Între căile de circulaţie destinate vehiculelor şi porţi, portaluri, pasaje pentru pietoni, coridoare şi scări trebuie să existe o distanta de securitate.
    6.5. Traseul căilor de circulaţie şi acces pentru vehicule şi pentru pietoni trebuie să fie semnalizat vizibil pentru a se asigura protecţia lucrătorilor.
    6.6. Atunci când vehiculele sau maşinile intra la locurile de muncă, trebuie stabilite regulile de circulaţie necesare.
    7. Locuri de muncă în aer liber
    7.1. Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte amplasamente sau instalaţii în aer liber, care sunt ocupate ori utilizate de către lucrători în decursul activităţii lor, trebuie să fie astfel organizate încât circulaţia pietonilor sau a vehiculelor să se facă în condiţii de securitate.
    7.2. Locurile de muncă în aer liber trebuie să fie iluminate corespunzător prin lumina artificiala, atunci când lumina zilei este insuficienta.
    7.3. Atunci când lucrătorii îşi desfăşoară activitatea la posturi de lucru în aer liber, acestea trebuie să fie amenajate astfel încât lucrătorii:
    a) să fie protejati contra condiţiilor atmosferice nefavorabile şi, dacă este necesar, contra caderii de obiecte;
    b) sa nu fie expusi la niveluri sonore nocive şi nici la influente exterioare nocive;
    c) să poată părăsi rapid locul de muncă şi sa li se poată acorda rapid ajutor în caz de pericol;
    d) sa nu alunece sau sa cada.
    8. Zone periculoase
    8.1. Zonele periculoase trebuie semnalizate vizibil.
    8.2. Atunci când locurile de muncă cuprind zone periculoase în care, datorită naturii muncii, exista riscuri, inclusiv de cadere a lucrătorilor sau a obiectelor, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive care să împiedice intrarea în zona a lucrătorilor fără atribuţii de serviciu.
    8.3. Trebuie luate măsuri corespunzătoare care să protejeze lucrătorii care sunt autorizaţi să între în zonele de pericol.
    9. Cai şi iesiri de urgenta
    9.1. În caz de pericol, lucrătorii trebuie să poate evacua rapid şi în condiţii de securitate maxima toate locurile de muncă.
    9.2. Căile şi ieşirile de urgenta trebuie să fie libere şi sa conducă în modul cel mai direct spre exterior sau într-o zona de securitate, la un punct de adunare ori la un post de evacuare sigur.
    9.3. Numărul, distribuţia şi dimensiunile căilor şi iesirilor de urgenta se fac în funcţie de folosirea, dotarea şi dimensiunile locurilor de muncă, precum şi de numărul maxim de persoane prezente.
    9.4. Uşile de la ieşirile de urgenta trebuie să se deschidă spre exterior.
    Uşile de la ieşirile de urgenta trebuie să fie închise astfel încât să poată fi deschise uşor şi repede de către persoanele care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenta.
    9.5. Uşile de la ieşirile de urgenta nu trebuie incuiate cu lacat, broasca cu cheie sau alt sistem de zavorare.
    Căile şi ieşirile de urgenta, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces către acestea trebuie să fie libere, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment, fără piedici.
    9.6. Căile şi ieşirile de urgenta care necesita iluminare trebuie prevăzute şi cu iluminare de siguranţă de intensitate corespunzătoare, în eventualitatea unei întreruperi a alimentarii cu energie electrica.
    9.7. Căile şi ieşirile de urgenta specifice trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE .
    10. Mijloace de evacuare şi salvare
    10.1. Lucrătorii trebuie să fie instruiti cu privire la măsurile corespunzătoare ce trebuie luate în caz de urgenta.
    10.2. Echipamentele de salvare trebuie pregătite în vederea utilizării şi depozitate în spaţii corespunzătoare, uşor accesibile. Aceste spaţii trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE .
    11. Exercitii de securitate
    La toate locurile de muncă ocupate în mod obişnuit de lucrători trebuie să se efectueze periodic exercitii de securitate.
    Scopul principal al acestor exercitii este de a forma deprinderile şi de a verifica aptitudinile lucrătorilor desemnaţi sa utilizeze, sa manipuleze sau sa exploateze echipamentul de salvare în caz de pericol.
    De asemenea, lucrătorii trebuie să exerseze asupra modului de folosire, manipulare sau exploatare corecta a acestor echipamente.
    12. Echipamente de prim ajutor
    12.1. Echipamente de prim ajutor trebuie să se găsească în permanenta acolo unde condiţiile de muncă impun acest lucru şi să fie corespunzătoare, în funcţie de activitatea desfăşurată.
    Aceste echipamente trebuie să fie semnalizate corespunzător şi uşor accesibile.
    12.2. În funcţie de importanţa locurilor de muncă, a tipului de activitate care se desfăşoară şi de frecventa accidentelor presupuse a avea loc, trebuie să fie prevăzute una sau mai multe încăperi de prim ajutor.
    În aceste încăperi instrucţiunile de prim ajutor trebuie să fie lizibile şi afişate la loc vizibil.
    12.3. Încăperile de prim ajutor trebuie dotate cu instalaţii şi echipamente de prim ajutor indispensabile şi uşor accesibile brancardierilor.
    Acestea trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE .
    12.4. Materialele de prim ajutor trebuie să existe la locurile de muncă unde condiţiile de muncă impun acest lucru.
    Acestea trebuie să fie semnalizate corespunzător şi să fie uşor accesibile.
    12.5. Un număr suficient de lucrători trebuie să fie instruiti cu privire la utilizarea echipamentelor şi materialelor de prim ajutor prevăzute.
    13. Iluminarea naturala şi artificiala
    13.1. Fiecare loc de muncă trebuie să dispună de o iluminare suficienta care să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
    13.2. Locurile de muncă trebuie să primească, pe cat posibil, lumina naturala suficienta şi, ţinându-se seama de condiţiile climaterice, să fie prevăzute cu dispozitive de iluminare artificiala adecvată pentru a se asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
    13.3. Instalaţiile de iluminat din încăperile de lucru şi de pe căile de acces trebuie să fie amplasate astfel încât tipul iluminarii sa nu prezinte un risc de accidentare pentru lucrători.
    13.4. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt expusi în mod deosebit riscurilor în caz de întrerupere a iluminarii artificiale trebuie să fie prevăzute cu iluminare de siguranţă cu o intensitate suficienta.
    Dacă nu este posibil, lucrătorii trebuie să fie dotati cu lampi individuale.
    14. Instalaţii sanitare
    14.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte
    14.1.1. Lucrătorii trebuie să aibă la dispoziţie vestiare corespunzătoare, dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenta, nu li se poate cere să se schimbe în alte încăperi.
    Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă o capacitate suficienta şi să fie prevăzute cu scaune.
    14.1.2. Vestiarele trebuie să fie de dimensiuni suficient de mari şi să aibă dotările care să permită fiecărui lucrator să-şi ţină hainele incuiate în timpul lucrului.
    Dacă împrejurările o justifica (de exemplu, substanţe periculoase, umiditate, murdarie), dulapurile pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de cele pentru îmbrăcămintea personală.
    Trebuie sa existe dotările necesare pentru ca fiecare lucrator să poată să îşi pună la uscat hainele de lucru.
    14.1.3. Trebuie prevăzute vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi pentru femei.
    14.1.4. Dacă nu sunt necesare vestiare, în conformitate cu prevederile pct. 14.1.1, atunci fiecare lucrator trebuie să dispună de un loc pentru păstrarea imbracamintei.
    14.2. Duşuri şi chiuvete
    14.2.1. La dispoziţia lucrătorilor trebuie puse duşuri corespunzătoare în număr suficient, ţinându-se seama de tipul de activitate sau din ratiuni de igiena.
    Trebuie prevăzute sali de duşuri separate pentru bărbaţi şi femei sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către bărbaţi şi femei.
    14.2.2. Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de incapatoare încât să permită fiecărui lucrator să îşi facă toaleta în condiţii de igiena corespunzătoare, fără să fie deranjat.
    Dusurile trebuie să dispună de apa rece şi calda.
    14.2.3. Dacă, în conformitate cu prevederile pct. 14.2.1 primul paragraf, nu sunt necesare duşuri, trebuie să existe chiuvete corespunzătoare în număr suficient, cu apa rece şi calda, plasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor.
    Dacă este necesar, din motive de decenta, vor fi prevăzute chiuvete separate pentru bărbaţi şi femei sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către bărbaţi şi femei.
    14.3. Toalete şi chiuvete
    În apropierea posturilor de lucru lucrătorii trebuie să dispună de camere de repaus, vestiare şi sali de duşuri sau chiuvete, precum şi de încăperi dotate cu un număr suficient de toalete şi chiuvete.
    Trebuie prevăzute toalete separate pentru femei şi bărbaţi sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către femei şi bărbaţi.
    În cazul industriei extractive în subteran, instalaţiile sanitare la care se referă prezentul punct pot fi amplasate la suprafaţa.
    15. Haldele de steril şi alte zone de descărcare a sterilului
    Depozitele de steril, haldele şi alte zone de depozitare a sterilului, precum şi bazinele de decantare trebuie să fie proiectate, construite, exploatate şi întreţinute astfel încât să se asigure stabilitatea lor, precum şi securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
    16. Instalaţii auxiliare de suprafaţa (dispoziţii suplimentare speciale)
    16.1. Stabilitate şi soliditate
    Locurile de muncă trebuie să fie proiectate, construite, instalate, exploatate, supravegheate şi întreţinute de o asemenea maniera pentru a rezista forţelor exterioare la care ar putea fi supuse.
    Ele trebuie să aibă o structura şi o rezistenta corespunzătoare destinaţiei lor.
    16.2. Pardoselile, pereţii, plafoanele şi acoperisurile încăperilor
    16.2.1. Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminente, de găuri sau de planuri înclinate periculoase; ele trebuie să fie fixe, stabile şi nealunecoase.
    Locurile de muncă în care sunt instalate posturi de lucru trebuie să prezinte o izolatie termica suficienta, ţinându-se seama de tipul întreprinderii şi de efortul fizic al lucrătorilor.
    16.2.2. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie să fie curatate şi renovate ori de câte ori este nevoie pentru a se obţine condiţii de igiena corespunzătoare.
    16.2.3. Pereţii transparenti sau translucizi, în special cei complet din sticlă, din încăperile sau din apropierea locurilor de muncă şi a căilor de acces trebuie să fie semnalizati vizibil şi confectionati din material securizat sau separati de aceste locuri de muncă şi de căile de acces, astfel încât lucrătorii sa nu vina în contact cu glasvandurile sau să fie răniţi în cazul spargerii lor.
    16.2.4. Accesul pe acoperisurile din materiale insuficient de rezistente este permis numai dacă se realizează dotarea cu echipamente care să asigure desfăşurarea lucrului în deplina securitate.
    16.3. Dimensiunile şi volumul de aer al încăperilor - libertatea de mişcare la posturile de lucru
    16.3.1. Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţa, înălţime şi un volum de aer corespunzătoare, permitand lucrătorilor să îşi execute sarcinile fără risc pentru securitatea, sănătatea sau confortul lor.
    16.3.2. Dimensiunile suprafeţei neocupate a postului de lucru trebuie să permită lucrătorilor suficienta libertate de mişcare şi să le dea posibilitatea să îşi desfăşoare munca în deplina securitate.
    16.4. Ferestre şi luminatoare
    16.4.1. Ferestrele, luminatoarele şi sistemele de ventilaţie prevăzute cu dispozitive de deschidere, reglare şi blocare trebuie proiectate astfel încât funcţionarea acestora să se facă în deplina siguranţa.
    Amplasarea lor trebuie să nu constituie un risc pentru lucrători atunci când sunt deschise.
    16.4.2. Ferestrele şi luminatoarele trebuie să fie curatate fără riscuri pentru personalul care efectuează astfel de lucrări.
    16.5. Uşi şi porţi
    16.5.1. Poziţia, numărul şi dimensiunile uşilor şi portilor, precum şi materialele din care sunt confectionate sunt prevăzute în funcţie de natura şi utilizarea încăperilor sau incintelor.
    16.5.2. Uşile transparente trebuie semnalizate corespunzător la nivelul vederii.
    16.5.3. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să fie prevăzute cu panouri transparente.
    16.5.4. Dacă suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi portilor nu sunt din materiale securizate şi dacă exista posibilitatea ca lucrătorii să fie răniţi prin spargerea lor, suprafeţele trebuie protejate împotriva spargerii.
    16.5.5. Uşile glisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice ieşirea acestora de pe sine şi căderea în mod neasteptat.
    16.5.6. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice căderea acestora în mod neasteptat.
    16.5.7. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie semnalizate corespunzător.
    Trebuie sa existe posibilitatea de a fi deschise în orice moment, cu usurinta, din interior şi fără ajutor special.
    Atunci când locurile de muncă sunt ocupate de lucrători trebuie să existe posibilitatea de a fi deschise.
    16.5.8. În imediata apropiere a portilor destinate în principal traficului de vehicule, dacă acestea nu sunt sigure pentru pietoni, trebuie să fie prevăzute porţi pentru pietoni semnalizate vizibil şi libere în permanenta.
    16.5.9. Uşile şi porţile mecanice trebuie să funcţioneze fără risc de accidentare a lucrătorilor. Ele trebuie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenta uşor de identificat şi accesibile, să se deschidă automat în caz de întrerupere a alimentarii cu energie sau să poată fi deschise manual.
    16.6. Aerisirea locurilor de muncă închise.
    16.6.1. În locurile de muncă închise trebuie să se asigure o cantitate suficienta de aer proaspăt, avându-se în vedere metodele de lucru folosite şi eforturile fizice ale lucrătorilor.
    Dacă se utilizează o instalatie de ventilaţie, ea trebuie menţinută în stare de funcţionare.
    Un sistem de control trebuie să semnalizeze orice defectiune, dacă acest lucru poate afecta sănătatea lucrătorilor.
    16.6.2. Dacă sunt utilizate instalaţiile de aer condiţionat sau de ventilaţie mecanică, ele trebuie să funcţioneze astfel încât lucrătorii sa nu fie expusi la curenţi de aer care să le creeze disconfort.
    Orice depunere sau murdarie care poate antrena un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminata fără întârziere.
    16.7. Temperatura din încăperi
    16.7.1. În timpul lucrului temperatura din încăperile unde exista posturi de lucru trebuie să fie adecvată pentru organismul uman, avându-se în vedere metodele de lucru aplicate şi eforturile fizice impuse lucrătorilor.
    16.7.2. Temperatura din camerele de repaus, din încăperile pentru personalul de serviciu permanent, din grupurile sanitare, din cantine şi din camerele de prim ajutor trebuie să corespundă destinaţiilor specifice ale acestor încăperi.
    16.7.3. Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie să permită evitarea unor efecte excesive ale luminii solare la locurile de muncă, în funcţie de tipul activităţii şi de natura locului de muncă.
    16.8. Camerele de repaus
    16.8.1. Atunci când securitatea şi sănătatea lucrătorilor o cer, ţinându-se seama de tipul activităţii sau de efectivele care depăşesc un anumit număr de persoane, lucrătorii trebuie să dispună de o camera de repaus uşor accesibila.
    Aceasta dispoziţie nu se aplică dacă lucrătorii îşi desfăşoară activitatea în birouri sau în camere de lucru similare, care oferă posibilitatea de relaxare în timpul pauzelor.
    16.8.2. Camerele de repaus trebuie să fie suficient de mari şi să fie dotate cu un număr corespunzător de mese şi scaune cu spatar, în funcţie de numărul lucrătorilor.
    16.8.3. În camerele de repaus trebuie luate măsuri pentru protecţia nefumatorilor împotriva disconfortului creat de fumul de tigara.
    16.8.4. Atunci când în timpul programului de lucru se produc întreruperi cu regularitate şi în mod frecvent şi nu exista camera de repaus, trebuie puse la dispoziţie alte alte camere în care lucrătorii să poată sta în timpul intreruperilor, ori de câte ori securitatea şi sănătatea lucrătorilor o justifica.
    Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumatorilor împotriva disconfortului provocat de fumul de tigara.
    17. Femei gravide şi mame care alapteaza
    Femeile gravide şi mamele care alapteaza trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie orizontala, în condiţii corespunzătoare.
    18. Lucrători cu handicap
    La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu handicap, dacă este cazul.
    Aceasta dispoziţie se referă, în special, la uşile, căile de comunicaţie, scarile, dusurile, chiuvetele, toaletele şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de lucrătorii cu handicap.


    Anexa 2
    CERINŢE MINIME SPECIALE
    aplicabile industriei extractive de suprafaţa
    1. Generalitati
    1.1. Fără a aduce atingere prevederilor art. 5-7 din hotărâre, angajatorul care răspunde de locul de muncă trebuie să se asigure ca documentul de securitate şi sănătate precizează ca s-au luat toate măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor atât în situaţii normale, cat şi în situaţii critice.
    1.2. Documentul de securitate şi sănătate trebuie actualizat periodic şi ori de câte ori este nevoie şi prezentat la inspecţia locului de muncă.
    Lucrările trebuie executate în conformitate cu documentul de securitate şi sănătate.
    2. Exploatarea
    2.1. Lucrările trebuie planificate ţinându-se seama de prevederile din documentul de securitate şi sănătate referitoare la riscurile de surpare şi alunecare de teren.
    Ca măsura preventivă, trebuie să se definească înălţimea şi panta fronturilor de descoperta şi de extracţie în funcţie de natura şi stabilitatea terenului, precum şi de metodele de exploatare.
    2.2. Treptele şi căile de circulaţie trebuie să prezinte stabilitate adaptată utilajelor utilizate.
    Ele trebuie să fie amenajate şi întreţinute astfel încât deplasarea utilajelor să se facă în condiţii de securitate.
    2.3. Înainte de începerea sau reluarea lucrărilor, fronturile de descoperta şi extracţie de deasupra suprafeţelor de lucru sau căilor de circulaţie trebuie controlate pentru a se asigura că nu exista blocuri sau roci dislocate.
    În cazul în care este necesar, trebuie efectuată îndepărtarea acestora.
    2.4. Exploatarea fronturilor şi zonelor de descărcare a sterilului trebuie efectuată astfel încât sa nu creeze instabilitate.


    Anexa 3
    CERINŢE MINIME SPECIALE
    aplicabile industriei extractive de subteran
    1. Generalitati
    1.1. Fără a aduce atingere prevederilor art. 5-7 din hotărâre, angajatorul care răspunde de locul de muncă trebuie să se asigure ca documentul de securitate şi sănătate precizează ca au fost luate toate măsurile necesare pentru protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor atât în situaţii normale, cat şi în situaţii critice.
    Documentul de securitate şi sănătate trebuie actualizat periodic şi ori de câte ori este nevoie şi prezentat la inspecţia locului de muncă.
    Lucrările trebuie executate în conformitate cu documentul de securitate şi sănătate.
    2. Planul abatajelor din subteran
    2.1. Planurile lucrărilor miniere subterane trebuie să fie întocmite la o scara care să ofere o reprezentare clara, în conformitate cu Ordinul ministrului economiei şi comerţului şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 65/133/2003 privind aprobarea Regulamentului de topografie miniera.
    În afară de galerii şi zonele de extracţie, trebuie reprezentate toate lucrările miniere cunoscute, care pot influenţa exploatarea şi securitatea.
    Ele trebuie să fie uşor accesibile şi să fie păstrate atât timp cat este necesar, din motive de securitate.
    2.2. Planurile şi desenele abatajelor, precum şi ale altor lucrări miniere subterane trebuie să fie actualizate periodic şi ori de câte ori este nevoie şi să se găsească în permanenta la locul de muncă.
    3. Iesiri
    Orice exploatare subterana trebuie să aibă acces la suprafaţa prin cel puţin două iesiri separate, construite solid şi uşor accesibile lucrătorilor din subteran.
    Când circulaţia prin aceste iesiri necesita un efort important din partea lucrătorilor, ele trebuie să fie prevăzute cu mijloace mecanice pentru transportul lucrătorilor.
    4. Lucrări miniere
    Lucrările miniere subterane în care se executa diverse activităţi trebuie să fie construite, exploatate, echipate şi întreţinute astfel încât lucrătorii să poată lucra şi circula în ele cu riscuri minime.
    Galeriile trebuie să fie prevăzute cu panouri indicatoare pentru a permite orientarea lucrătorilor.
    5. Transport
    5.1. Instalaţiile sau mijloacele de transport trebuie să fie instalate, amenajate, exploatate şi întreţinute astfel încât să se asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor care le conduc, le utilizează sau se afla în vecinătatea lor.
    5.2. Transportul cu ajutorul instalaţiilor mecanice trebuie să facă obiectul unei montari corespunzătoare şi al unor instrucţiuni scrise, afişate la locul de exploatare.
    6. Susţinerea şi stabilitatea lucrărilor miniere
    Susţinerea lucrărilor miniere trebuie efectuată cat mai repede posibil după excavare, în afară cazurilor în care stabilitatea lucrării nu condiţioneaza securitatea lucrătorilor. Aceasta sustinere trebuie să fie realizată în conformitate cu monografiile de armare şi instrucţiunile scrise şi elaborate în acest sens.
    Lucrările miniere în care este permis accesul lucrătorilor trebuie să fie controlate periodic din punctul de vedere al sustinerii şi stabilitatii lucrării şi întreţinute în mod corespunzător.
    7. Aeraj
    7.1. Toate lucrările din subteran la care este permis accesul trebuie să fie aerisite în mod corespunzător.
    Trebuie prevăzut un aeraj permanent pentru a se menţine cu o marja suficienta de securitate:
    a) o atmosfera sanatoasa;
    b) o atmosfera în care riscurile de explozie şi de prafuri respirabile sunt sub control;
    c) o atmosfera în care condiţiile de muncă sunt corespunzătoare în timpul lucrului, ţinându-se seama de metodele de lucru aplicate şi de eforturile fizice impuse lucrătorilor.
    7.2. Când aerajul natural nu permite îndeplinirea prevederilor pct. 7.1, aerajul principal trebuie să fie asigurat cu una sau mai multe staţii de ventilatoare principale.
    Trebuie luate măsuri pentru asigurarea stabilitatii şi continuităţii aerajului.
    Depresiunea ventilatoarelor principale trebuie să fie supravegheată în mod continuu şi pentru semnalizarea opririlor intempestive trebuie prevăzut un dispozitiv automat de alarma.
    7.3. Parametrii de aeraj trebuie masurati şi înregistraţi periodic.
    Proiectul de aeraj, care să indice parametrii caracteristici utili ai sistemului de aeraj, trebuie elaborat, actualizat periodic şi să fie disponibil la locul de muncă.
    8. Mine grizutoase
    8.1. Se considera grizutoasa orice exploatare subterana în care exista posibilitatea degajarii de metan într-o cantitate care nu exclude riscul formării unei atmosfere explozive.
    8.2. Aerajul principal trebuie să fie asigurat prin una sau mai multe staţii de ventilatoare mecanice.
    8.3. Exploatarea trebuie să se facă ţinându-se seama de degajarile de metan.
    Trebuie luate măsuri pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor generate de metan.
    8.4. Aerajul parţial trebuie să fie limitat la lucrările de pregătire şi de salvare, precum şi la locurile de muncă legate direct la curentul principal de aeraj.
    Abatajele aflate în exploatare pot fi aerisite cu instalaţii de aeraj parţial numai dacă au fost luate măsuri corespunzătoare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
    8.5. Parametrii de aeraj prevăzuţi la pct. 7.3 trebuie să fie completati prin determinări ale concentratiei de metan.
    Dacă documentul de securitate şi sănătate prevede, concentraţia de metan trebuie să fie masurata continuu în curentul de ieşire al aerului din abatajele la care depilarea substanţei minerale utile se face mecanizat, precum şi la lucrările de pregătire în fund de sac, la care avansarea se face, de asemenea, mecanizat.
    8.6. În minele grizutoase se pot folosi numai explozivi şi mijloace de iniţiere de siguranţă.
    8.7. Prevederile pct. 4.1.2 din anexa nr. 1 se înlocuiesc după cum urmează:
    a) sunt interzise fumatul, deţinerea de tutun pentru fumat şi orice obiect care poate fi folosit la producerea flacarii;
    b) lucrările de tăiere cu flacara, de sudura sau alte activităţi similare la care se impune folosirea flacarii deschise sunt permise numai în împrejurări excepţionale şi în condiţiile unor măsuri specifice care să garanteze securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
    9. Mine sau cariere care conţin praf inflamabil
    9.1. Minele de cărbuni sunt considerate mine cu praf inflamabil dacă documentul de securitate şi sănătate precizează ca orice strat exploatat poate produce praf astfel încât sa propage o explozie.
    9.2. În minele cu praf inflamabil, prevederile prevăzute la pct. 8.6 şi 8.7 se aplică mutatis mutandis.
    9.3. Pentru reducerea depunerilor de praf inflamabil, îndepărtarea şi neutralizarea sau fixarea acestora se iau măsuri corespunzătoare.
    9.4. Propagarea exploziilor de praf inflamabil şi/sau metan, care pot declansa alte explozii de praf inflamabil, trebuie să fie limitată prin instalarea unui sistem de baraje pentru limitarea exploziilor.
    Amplasarea acestor baraje trebuie să fie precizată într-un document actualizat periodic şi disponibil la locul de muncă.
    10. Degajari instantanee de gaz, lovituri de acoperis şi eruptii de apa
    10.1. În zonele în care se pot produce degajari instantanee de gaz cu sau fără eruptii de material marunt, lovituri de acoperis sau eruptii de apa, trebuie conceput şi pus în aplicare un program de exploatare astfel încât să se asigure, pe cat posibil, un sistem de muncă sigur, precum şi protecţia lucrătorilor.
    10.2. Trebuie luate măsuri pentru identificarea zonelor de risc, pentru protejarea lucrătorilor în lucrările miniere care se afla în apropiere sau traverseaza aceste zone, precum şi pentru controlarea acestor riscuri.
    11. Incendii, arderi şi încălzire
    11.1. Trebuie luate măsuri pentru prevenirea şi detectarea la timp a aprinderilor spontane.
    11.2. Introducerea materialelor inflamabile în lucrările miniere subterane trebuie să fie limitată la cantitatea strict necesară.
    11.3. Atunci când este necesară utilizarea fluidelor hidraulice (fluide pentru transmiterea energiei mecanice hidrostatice şi/sau hidrocinetice) trebuie utilizate numai fluide greu inflamabile, în scopul evitării riscului de incendiu şi propagarii sale.
    Fluidele hidraulice trebuie să corespundă specificatiilor şi condiţiilor de testare referitoare la rezistenta la foc, precum şi criteriilor de igiena.
    Când se utilizează fluide hidraulice care nu corespund specificatiilor, condiţiilor şi criteriilor prevăzute la al doilea paragraf, trebuie luate măsuri suplimentare pentru evitarea riscului sporit de incendiu şi propagarea sa.
    12. Măsuri de precautie privind evacuarea lucrătorilor
    Pentru a se putea retrage în siguranţa atunci când este necesar, fiecare lucrator trebuie să dispună de o masca de autosalvare pentru protecţia respiratorie pe care trebuie să o aibă permanent la indemana.
    Ei trebuie să fie instruiti cu privire la utilizarea acestor masti de autosalvare.
    Aceste masti de autosalvare trebuie să rămână permanent la locul de muncă, iar starea lor de funcţionare trebuie să fie controlată cu regularitate.
    13. Iluminare
    Prevederile pct. 13 din anexa nr. 1 se înlocuiesc după cum urmează:
    a) lucrătorii trebuie să dispună de o lampa individuală, adaptată utilizării;
    b) pe cat posibil, posturile de lucru trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să permită o iluminare artificiala corespunzătoare, în scopul protejării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
    c) instalaţiile de iluminat trebuie să fie astfel plasate încât tipul de iluminare prevăzut sa nu antreneze riscuri de accidentare pentru lucrători.
    14. Controlul prezentei în subteran
    În orice moment trebuie să fie posibila cunoaşterea cu exactitate a persoanelor aflate în subteran.
    15. Organizarea salvării
    Pentru a permite desfăşurarea unei acţiuni rapide şi eficiente în eventualitatea unui incident major, trebuie să fie organizată o echipa de salvare corespunzătoare.
    Aceasta echipa de salvare trebuie să dispună de un număr suficient de salvatori antrenati şi dotati cu echipament de salvare corespunzător, pentru a putea interveni în toate locurile exploatării subterane sau a lucrărilor de exploatare în curs.
    _________