STRATEGIA DE DESCENTRALIZARE din 10 mai 2009
în sistemul de sănătate
EMITENT
  • GUVERNUL
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 21 mai 2009




    Capitolul I Informaţii generale

    Evoluţia diferitelor guvernări, mai ales a celor din spaţiul european, a demonstrat o tendinţă accentuată de îndreptare către descentralizarea administraţiei publice centrale şi către conferirea unei autonomii sporite autorităţilor publice locale.
    Două dintre principiile ce stau la baza realizării obiectivelor strategiei de sănătate se referă la plasarea pacientului - şi a cetăţeanului în general - în centrul sistemului de sănătate, împreună cu responsabilitatea decidenţilor în faţa sa. Acest lucru presupune o schimbare majoră a mecanismelor decizionale şi de responsabilitate, astfel încât decizia să poată fi luată cât mai aproape de locul unde sunt furnizate şi utilizate serviciile de sănătate. În acest mod se asigură o mai bună adecvare la nevoile de sănătate ale populaţiei, concomitent cu responsabilizarea directă a celor care iau deciziile în faţa comunităţii. În acelaşi timp, structurile centrale - în special Ministerul Sănătăţii -, retrăgându-se din managementul de nivel local, se pot concentra pe funcţiile strategice, respectiv pe dezvoltarea de politici sectoriale, supravegherea şi îndrumarea întregului sistem, incluzând activităţile din afara sistemului care au impact asupra stării de sănătate, precum şi pe dezvoltarea mecanismelor şi structurilor de cooperare intersectorială. Pentru aceasta este necesară creşterea capacităţii instituţionale a Ministerului Sănătăţii, astfel încât să răspundă acestor noi roluri, şi dezvoltarea de noi structuri la nivel central şi local, concomitent cu modificarea statutului unităţilor sanitare.
    În acest context, se realizează o strategie de descentralizare a asistenţei medicale care să răspundă obiectivelor asumate prin Programul de guvernare şi care să conducă la obţinerea efectivă a dreptului la ocrotirea sănătăţii, prevăzut de Constituţia României.
    Procesul de descentralizare va urmări delimitarea prerogativelor de putere publică între nivelul central şi cel local, debirocratizarea sistemului sanitar prin transferul de competenţe şi atribuţii şi întărirea responsabilităţii comunităţii locale faţă de cetăţean.

    Secţiunea 1 Priorităţi

    Obiectivele principale ale actualului Program de guvernare în domeniul sănătăţii constau în:
    a) îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, creşterea calităţii vieţii în condiţiile compatibilizării sistemului sanitar românesc cu cel din Uniunea Europeană;
    b) aprobarea strategiei naţionale de dezvoltare a serviciilor sanitare pe o perioadă de minimum 8 ani;
    c) creşterea graduală a resurselor alocate, pentru asigurarea unui sistem de sănătate la nivel European;
    d) oferirea şi garantarea accesului tuturor cetăţenilor la servicii de sănătate de înaltă calitate;
    e) dezvoltarea programelor de prevenţie şi de depistare precoce a bolilor;
    f) asigurarea securităţii cetăţeanului şi a populaţiei, prin perfecţionarea strategiei de supraveghere epidemiologică;
    g) redresarea şi dezvoltarea asistenţei medicale din mediul rural;
    h) creşterea veniturilor salariale ale personalului din sistemul sanitar;
    i) participarea personalului sanitar la un program de educaţie continuă garantat de stat;
    j) asigurarea transparenţei în cheltuirea banilor publici.

    Secţiunea a 2-a Politici şi cadru juridic existent

    Prin Programul naţional de dezvoltare (PND) pe perioada 2007-2013, România şi-a definit priorităţile şi direcţiile de dezvoltare pe termen mediu. Strategia PND 2007-2013 este structurată pe 6 priorităţi naţionale de dezvoltare, respectiv:
    ● creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere;
    ● dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport;
    ● protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului;
    ● dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi a incluziunii sociale şi întărirea capacităţii administrative;
    ● dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol;
    ● diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării.
    În interiorul acestor priorităţi sunt abordate numeroase domenii/sectoare de intervenţie specifice, între care sănătatea ocupă un loc important, prin:
    - creşterea accesibilităţii populaţiei la serviciile de sănătate;
    - îmbunătăţirea calităţii şi siguranţei actului medical;
    - transparenţa decizională în scopul creşterii eficienţei în utilizarea resurselor alocate şi în eliminarea pagubelor şi a actelor de corupţie;
    - dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii sistemului de sănătate;
    - asigurarea resurselor umane profesionalizate;
    - armonizarea legislativă şi administrativă cu sistemele de sănătate din statele Uniunii Europene.
    Aceste obiective se suprapun peste prevederile Programului de guvernare.
    Cadrul legislativ referitor la descentralizarea unor competenţe ale Ministerului Sănătăţii este reprezentat de următoarele acte normative:
    - Legi
    ● Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006;
    ● Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.
    - Ordonanţe de urgenţă/ordonanţe ale Guvernului
    ● Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii către autorităţile administraţiei publice locale;
    ● Ordonanţa Guvernului nr. 70/2002 privind administrarea unităţilor sanitare publice de interes judeţean şi local, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 99/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
    - Hotărâri ale Guvernului
    ● Hotărârea Guvernului nr. 56/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii către autorităţile administraţiei publice locale;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 1.718/2008 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 139/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii-cadru a descentralizării nr. 195/2006;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 866/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii în domeniul public al municipiilor, oraşelor şi comunelor şi în administrarea consiliilor locale respective, cu modificările ulterioare;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 867/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii în domeniul public al judeţelor şi în administrarea consiliilor judeţene respective, cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 1.096/2002 privind trecerea imobilelor în care îşi desfăşoară activitatea unele unităţi sanitare de interes local din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii în domeniul public al municipiului Bucureşti şi în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti;
    ● Hotărârea Guvernului nr. 1.106/2002 pentru declararea unor unităţi sanitare de interes public naţional, aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Sănătăţii.

    Secţiunea a 3-a Premisele elaborării strategiei de descentralizare în sectorul sanitar, respectiv a strategiei sectoriale pentru îmbunătăţirea modului de exercitare a competenţelor descentralizate

    Sistemul sanitar din România se află într-o perioadă de transformări profunde, de la faza anterioară anilor '90, în care era în întregime proprietatea statului şi era coordonat centralizat de Ministerul Sănătăţii, la situaţia actuală, în care formele de exercitare a practicii medicale s-au diversificat substanţial, iar în relaţia dintre pacient şi furnizorul de servicii a intervenit casa de asigurări de sănătate.
    Principalele aspecte vizate în vederea demarării reformei în sistemul de sănătate au fost:
    - trecerea de la un sistem centralizat de stat spre unul finanţat prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi apariţia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), cu rol de terţ plătitor;
    - furnizarea de servicii medicale pe baza contractuală;
    - apariţia unor modalităţi noi de plată a furnizorilor şi introducerea competiţiei.
    Resursele financiare alocate pentru competenţele descentralizate
    Odată cu apariţia sistemului de asigurări sociale de sănătate peste 80% din fondurile destinate sănătăţii au fost asigurate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, Ministerul Sănătăţii asigurând fonduri de la bugetul de stat pentru programele naţionale de sănătate, investiţiile în infrastructură şi în aparatură de înaltă performanţă.
    Resurse umane transferate
    Aproximativ 70 % din numărul de posturi finanţate de la bugetul de stat a fost transferat, cu finanţare din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Numărul posturilor finanţate integral de la bugetul de stat a fost redus în perioada 1998-2005 cu 52% şi aproximativ 4.000 de posturi administrative au fost transferate de la direcţiile de sănătate publică la casele de asigurări de sănătate judeţene (circa 2.000 posturi în anul 1998).
    Baza materială transferată autorităţilor publice locale
    a) Cabinete medicale, centre medicale şi centre de diagnostic şi tratament
    Spaţiile cu destinaţie de cabinete medicale, indiferent de forma de organizare, au trecut în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, fiind date în comodat sau concesionate medicilor care îşi desfăşoară activitatea în aceste cabinete. În prezent se analizează cele mai adecvate soluţii pentru vânzarea spaţiilor cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical către furnizorii de servicii medicale.
    b) Spitale
    Unele imobile compuse din construcţii şi terenurile aferente în care îşi desfăşoară activitatea unităţile sanitare respective au trecut din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii în domeniul public al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor şi în administrarea consiliilor judeţene sau consiliilor locale, după caz, conform:
    - Hotărârii Guvernului nr. 866/2002, cu modificările ulterioare;
    - Hotărârii Guvernului nr. 867/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
    - Hotărârii Guvernului nr. 1.096/2002;
    - Ordonanţei Guvernului nr. 70/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
    Acest ultim act normativ stabileşte competenţele Ministerului Sănătăţii, ale direcţiilor de sănătate publică şi ale consiliilor judeţene/locale, în ceea ce priveşte asigurarea resurselor financiare pentru cheltuielile de întreţinere şi gospodărire, reparaţii, consolidare, extindere şi modernizare a unităţilor sanitare publice, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie în bugetele locale. În baza acestui act normativ au fost înfiinţate unităţile medico-sociale, unităţi în subordinea consiliilor locale sau judeţene.

    Secţiunea a 4-a Planificarea în timp

    Prezenta Strategie de descentralizare în sistemul de sănătate (Strategia) se va implementa în perioada 2009-2011 conform Planului de acţiune prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta strategie.

    Secţiunea a 5-a Părţile implicate în elaborarea Strategiei

    Instituţiile implicate sunt următoarele:
    a) la nivel central:
    - Ministerul Sănătăţii;
    - Ministerul Administraţiei şi Internelor;
    - Ministerul Finanţelor Publice;
    b) la nivel local:
    - direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti;
    - consiliile judeţene şi locale;
    c) asociaţii:
    - Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România;
    - Asociaţia Municipiilor din România;
    - Asociaţia Oraşelor din România;
    - Asociaţia Comunelor din România.

    Secţiunea a 6-a Principii ale Strategiei de descentralizare în sistemul de sănătate

    1. Principiul transparenţei în ceea ce priveşte luarea deciziilor şi alocarea fondurilor
    2. Principiul descentralizării - transferarea unor prerogative ale administraţiei publice centrale către administraţia publică locală
    3. Principiul autonomiei locale - consacrarea deplinei competenţe în gestionarea şi soluţionarea problemelor apărute la nivel local şi asumarea răspunderii pentru intervenţie
    4. Principiul cooperării între instituţiile implicate în elaborarea şi controlul implementării politicilor în domeniul sănătăţii şi cele implicate în implementarea acestora
    5. Principiul responsabilităţii administraţiei publice judeţene şi locale în ceea ce priveşte sănătatea publică
    6. Principiul subsidiarităţii, care constă în exercitarea competenţelor de către autoritatea administraţiei publice locale, situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetăţean şi care dispune de capacitate administrativă necesară
    7. Principiul asigurării resurselor corespunzătoare competenţelor transferate
    8. Principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii şi reguli obiective, care să nu constrângă activitatea autorităţilor administraţiei publice locale sau să limiteze autonomia locală financiară
    9. Principiul echităţii, care implică asigurarea accesului tuturor cetăţenilor la îngrijirile sanitare de bază
    10. Principiul constrângerii bugetare, care interzice utilizarea de către autorităţile administraţiei publice centrale a transferurilor speciale sau a subvenţiilor pentru acoperirea deficitelor finale ale bugetelor locale.

    Secţiunea a 7-a Prezentarea concluziilor analizei stadiului procesului de descentralizare la nivel sectorial

    Sistemul de sănătate din România are în multe privinţe aceleaşi modalităţi de funcţionare, neschimbate în ultimii 30 de ani. Sistemul este construit în primul rând în jurul administraţiei centrale şi în subsidiar în jurul personalului medical, pacientul sau reprezentanţii acestuia fiind practic lipsiţi de orice putere de a influenţa sistemul pe care ei îl finanţează. Singura modificare majoră a fost introducerea sistemului de asigurări de sănătate, care avea ca scop organizaţional clarificarea şi întărirea responsabilităţii principalului cumpărător de servicii de sănătate CNAS. În interiorul sistemului de sănătate autoritatea centrală, Ministerul Sănătăţii (MS), îşi menţine prea multe atribuţii în ceea ce priveşte deciziile locale, în detrimentul aprofundării unor zone esenţiale pentru funcţionarea eficientă a sistemului de sănătate. Astfel, sistemele de asigurare a calităţii, siguranţa pacientului şi managementul riscului sunt direcţii care vor trebui dezvoltate în viitor.
    În ceea ce priveşte alocarea resurselor, se constată că pentru marea majoritate a spitalelor, Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate continuă să reprezinte o sursă unică sau preponderentă de finanţare, deşi încă din anul 2002 s-a creat baza legală prin care autorităţile publice locale puteau contribui la susţinerea unor cheltuieli administrative. Această realitate afectează calitatea serviciilor medicale furnizate pacienţilor şi condiţiile în care se desfăşoară activitatea medicală.
    Pe de altă parte, cadrul legislativ din domeniul sănătăţii se caracterizează prin transformări numeroase, care scad capacitatea de implementare, prezentând o lipsă de rigurozitate în definirea rolurilor şi a responsabilităţilor şi existând chiar suprapuneri între diferite atribuţii instituţionale şi structuri organizaţionale. Acest lucru este datorat permanentelor schimbări de direcţie în ceea ce priveşte structura şi rolul sistemului sanitar, concomitent cu lipsa de resurse calificate pe diferite niveluri decizionale. Ca exemplificare, amplul pachet legislativ care a fost asumat de Parlamentul României în 2006 a fost în mai puţin de un an modificat de peste 100 de ori, uneori în prevederi esenţiale, şi în acelaşi timp toată legislaţia secundară necesară - normele de aplicare - a fost mult întârziată, astfel încât multe din prevederile legislative nu pot fi aplicate nici în prezent.
    O altă zonă esenţială pentru asigurarea unei bune stări de sănătate a populaţiei ţine de mecanismele şi structurile necesare pentru a asigura o colaborare intersectorială adecvată, mulţi dintre determinanţii majori ai stării de sănătate neputând fi influenţaţi exclusiv de sectorul sanitar. Din acest punct de vedere, trebuie întărită capacitatea MS de a influenţa celelalte sectoare de activitate, astfel încât acestea să ia în calcul sănătatea atunci când îşi dezvoltă strategiile proprii. De altfel, Uniunea Europeană recomandă evaluarea politicilor, programelor şi a oricăror intervenţii din alte sectoare din punctul de vedere al impactului asupra stării de sănătate a populaţiei.

    Secţiunea a 8-a Listarea problemelor identificate

    În urma analizelor efectuate de către specialiştii din cadrul MS şi în urma consultării diferiţilor factori interesaţi, a fost identificat următorul set de probleme:
    - centralizarea instituţională excesivă existentă în prezent;
    - existenţa unor paliere suplimentare de decizie care îngreunează activitatea la nivelul serviciilor publice deconcentrate: de exemplu, obligativitatea avizării de către MS a bugetelor de venituri şi cheltuieli şi a statelor de funcţii, a deblocărilor de posturi, a concursurilor, numirea în funcţie a managerilor şi existenţa unui contract de management între ministrul sănătăţii şi conducătorii unităţilor sanitare publice etc;
    - implicarea parţială a autorităţilor publice locale în rezolvarea problemelor specifice de sănătate de la nivelul comunităţii;
    - disparităţi în ceea ce priveşte accesul populaţiei la serviciile medicale, deşi cadrul legislativ garantează acoperirea universală şi echitatea.

    Capitolul II Obiective şi activităţi ale Strategiei


    Secţiunea 1 Obiective

    1.1. Obiectivul general: Îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei prin creşterea accesului la servicii medicale de calitate, adecvate nevoilor reale
    1.2. Obiective specifice:
    A. Crearea cadrului operaţional pentru realizarea descentralizării;
    B. Transferul competenţelor privind administrarea unităţilor sanitare cu paturi şi managementul asistenţei medicale către autorităţile administraţiei publice locale sau judeţene;
    C. Redefinirea rolului MS în elaborarea, implementarea şi monitorizarea politicilor de sănătate publică şi a reglementărilor necesare funcţionării sistemului de sănătate.

    Secţiunea a 2-a Activităţi

    2.1. Activităţile aferente obiectivului specific A "Crearea cadrului operaţional pentru realizarea descentralizării"
    2.1.1. Înfiinţarea structurilor tehnice ale procesului descentralizării
    Stadiu: realizat
    În baza Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii către autorităţile administraţiei publice locale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 56/2009, a fost nominalizat, prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 209/2009, secretarul de stat din cadrul MS care să facă parte din Comitetul tehnic interministerial pentru descentralizare, iar prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 221/2009 a fost aprobată componenţa Grupului de lucru pentru descentralizarea competenţelor.
    2.1.2. Elaborarea şi aprobarea Strategiei
    Responsabil: Grupul de lucru pentru descentralizarea competenţelor
    Termen: 4 mai 2009
    Etape parcurse:
    - revizuirea Strategiei - realizat;
    - aprobarea Strategiei în Comitetul tehnic interministerial pentru descentralizare - realizat;
    - organizarea procesului de consultare publică în ceea ce priveşte Strategia - realizat.
    Etape în curs de realizare:
    - elaborarea standardelor minime de cost şi calitate - în curs de realizare;
    - aprobarea prin hotărâre a Guvernului a Strategiei.
    2.1.3. Elaborarea şi aprobarea legislaţiei necesare punerii în aplicare a Strategiei
    Responsabil: structurile din MS
    Stadiu: în curs de realizare
    Termene preconizate de intrare în vigoare:
    a) acte normative noi - vor intra în vigoare la 1 septembrie 2009:
    - Legea descentralizării în sănătate;
    - Legea sănătăţii;
    b) acte normative ce urmează a fi modificate:
    - Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
    - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 162/2008;
    - Hotărârea Guvernului nr. 56/2009;
    - Hotărârea Guvernului nr. 1.718/2008, cu modificările şi completările ulterioare;
    - Hotărârea Guvernului nr. 866/2002, cu modificările ulterioare;
    - Hotărârea Guvernului nr. 867/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
    - Hotărârea Guvernului nr. 1.096/2002;
    - Hotărârea Guvernului nr. 1.106/2002.
    2.1.4. Monitorizarea etapelor procesului de descentralizare
    Responsabil: structurile MS şi ale consiliilor judeţene/locale
    Termen: permanent
    MS va acţiona permanent pentru monitorizarea etapelor procesului de descentralizare a competenţelor şi va face ajustările necesare, în funcţie de derularea activităţilor şi de rezultatele parţiale obţinute.
    2.2. Activităţile aferente obiectivului specific B "Transferul competenţelor privind administrarea unităţilor sanitare cu paturi şi managementul asistenţei medicale către autorităţile administraţiei publice locale sau judeţene"
    2.2.1. Înfiinţarea la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale/judeţene de structuri proprii de management al unităţilor de asistenţă medicală preluate
    La nivelul fiecărui judeţ şi a municipiului Bucureşti, competenţele privind managementul asistenţei medicale se vor transfera consiliilor judeţene/locale, după caz. Autorităţile administraţiei publice locale îşi vor înfiinţa structuri proprii de management al unităţilor medicale preluate.
    Atribuţiile structurilor proprii de management al unităţilor publice de furnizare de servicii medicale ale autorităţilor administraţiei publice locale vor consta în:
    - coordonarea funcţională a tuturor activităţilor de asistenţă medicală din judeţ;
    - reprezentarea autorităţii locale în consiliul de administraţie al unităţilor medicale;
    - alocarea resurselor proprii la nivel judeţean şi local în funcţie de nevoile prioritare de sănătate ale populaţiei;
    - avizarea proiectului bugetului de venituri şi cheltuieli;
    - avizarea planului de investiţii şi a cheltuielilor de capital care vor fi finanţate din bugetul local;
    - avizarea propunerilor de dotare cu aparatură de înaltă performanţă, finanţate de MS, pe baza identificării nevoilor normative şi a studiilor cost/eficacitate;
    - fundamentarea propunerilor adresate MS pentru dezvoltarea furnizării unor servicii medicale necesare rezolvării problemelor de sănătate ale populaţiei din zona administrativ-teritorială de care răspunde;
    - controlul calităţii managementului unităţilor aflate în subordine şi adoptarea măsurilor necesare pentru corectarea deficienţelor;
    - evaluarea gradului de satisfacţie a populaţiei privind calitatea serviciilor medicale oferite de unităţile medicale deţinute.
    2.2.2. Transferul unităţilor sanitare de interes judeţean/local:
    - transferul către autorităţile administraţiei publice locale - respectiv consiliile judeţene sau locale, după caz, al unor unităţi sanitare publice de tip: spitale judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale, spitale de boli cronice, de monospecialitate, centre de sănătate, centre medicale, centre de diagnostic şi tratament, policlinici cu plată;
    - menţinerea la MS numai a unor spitale sau institute clinice şi a spitalelor de interes naţional.
    Unităţile sanitare transferate vor fi finanţate după cum urmează:
    a) din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate - pentru servicii medicale contractate cu casa de asigurări de sănătate judeţeană;
    b) de la bugetul de stat - prin bugetul MS, direct sau prin transferuri, pentru programe naţionale de sănătate, dotare cu aparatură de înaltă performanţă, precum şi pentru acţiuni de sănătate (cercetare, rezidenţi, UPU/CPU etc.);
    c) de la bugetele locale, pentru orice tip de cheltuieli. Administraţia publică locală va finanţa reparaţiile curente, reparaţiile capitale, utilităţile, consolidările, modernizările şi achiziţiile de obiecte de inventar, echipamente şi aparatură medicală, altele decât cele de înaltă performanţă.
    d) alte surse, potrivit legii.
    2.2.3. Inventarierea nevoilor reale ale unităţilor sanitare privind reparaţiile curente, reparaţiile capitale, utilităţile, consolidările, modernizările şi achiziţiile de obiecte de inventar, echipamente şi aparatură medicală, altele decât cele de înaltă performanţă:
    - autoevaluarea necesarului de resurse pe categorii de către fiecare unitate sanitară;
    - evaluarea necesarului de resurse, având ca bază de plecare autoevaluarea, de către direcţia de sănătate publică în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale către care urmează să se transfere competenţele privind administrarea unităţii sanitare.
    2.2.4. Planificarea bugetară pentru anul 2010 pe baza nevoilor reale:
    - planificarea bugetară pentru anul 2010, astfel încât să fie asigurată finanţarea pentru competenţele transferate, în baza unui standard minim de cost, reprezentând cheltuielile anuale necesare pentru furnizarea serviciilor în conformitate cu standardele de calitate pentru competenţele specifice asistenţei medicale din unităţile sanitare transferate.
    2.2.5.Înfiinţarea consiliilor de administraţie la nivelul spitalelor
    Se va înfiinţa consiliul de administraţie al spitalului, format din reprezentanţi ai MS, ai caselor de asigurări de sănătate judeţene, ai consiliilor judeţene/locale şi ai organizaţiilor profesionale de nivel judeţean (colegiul medicilor, ordinul asistenţilor medicali şi moaşelor). Pentru spitalele clinice, acesta va avea şi reprezentanţi ai facultăţii/universităţii de medicină respective.
    2.2.6. Dezvoltarea cadrului de monitorizare a calităţii managementului unităţilor aflate în subordine şi adoptarea măsurilor necesare pentru corectarea deficienţelor:
    - elaborarea metodologiei de monitorizare a calităţii managementului unităţilor sanitare transferate;
    - stabilirea modalităţilor de intervenţie şi de adoptare a măsurilor necesare corectării deficienţelor constatate în procesul de monitorizare.
    Activitatea va fi realizată în colaborare de către autorităţile administraţiei publice locale şi reprezentanţi ai MS.
    2.2.7. Evaluarea gradului de satisfacţie a pacienţilor privind calitatea serviciilor medicale oferite de unităţile medicale transferate:
    - testarea nivelului de satisfacţie a pacienţilor privind calitatea serviciilor medicale oferite de unităţile medicale transferabile înainte de transferul acestora către autorităţile administraţiei publice locale (trimestrul al IV-lea al anului 2009);
    - testarea nivelului de satisfacţie a pacienţilor privind calitatea serviciilor medicale oferite de unităţile medicale transferate către autorităţile administraţiei publice locale la finele anului 2010 şi 2011 (utilizând aceleaşi instrumente de testare).
    Evaluarea gradului de satisfacţie a pacienţilor va fi realizată prin colaborare de către autorităţile administraţiei publice locale şi direcţiile de sănătate publică.
    2.3. Activităţile aferente obiectivului specific C "Redefinirea rolului MS în elaborarea, implementarea şi monitorizarea politicilor de sănătate publică şi a reglementărilor necesare funcţionării sistemului de sănătate"
    2.3.1. La nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti se va modifica structura organizatorică a direcţiilor de sănătate publică, prin ordin al ministrului sănătăţii.
    Competenţe menţinute:
    ● supravegherea epidemiologică şi controlul problemelor de sănătate publică (boli transmisibile şi netransmisibile, determinanţii stării de sănătate, asistenţa de sănătate publică a colectivităţilor organizate de copii şi tineri, asistenţa mamei şi copilului etc);
    ● monitorizarea şi evaluarea factorilor de risc la nivel naţional şi teritorial şi dezvoltarea de măsuri specifice pentru reducerea impactului acestora, conform metodologiilor naţionale;
    ● coordonarea şi organizarea asistenţei medicale de urgenţă la nivel judeţean;
    ● colaborarea cu inspectoratul pentru situaţii de urgenţă în supravegherea şi evaluarea situaţiilor/fenomenelor cu risc pentru starea de sănătate a populaţiei şi solicitarea colaborării structurilor de specialitate abilitate pentru eliminarea/anihilarea riscului;
    ● promovarea sănătăţii;
    ● legătura informaţională cu unităţile sanitare;
    ● controlul în sănătate publică şi în asistenţa medicală;
    ● implementarea programelor naţionale de sănătate;
    ● coordonarea profesională a tuturor activităţilor de asistenţă medicală din judeţ.
    2.3.2. Se va înfiinţa Institutul Naţional de Sănătate Publică, prin reorganizarea institutelor/centrelor de sănătate publică existente în ţară, asigurând, prin concentrarea într-o singură unitate, performanţa profesională şi resursele umane de specialitate necesare activităţilor specifice.
    Acest institut va cuprinde 3 centre naţionale (de supraveghere şi control al bolilor, de supraveghere a mediului comunitar şi muncă şi de promovare a sănătăţii) şi unităţile funcţionale externe cu profil de activitate profesională identică cu ale centrelor naţionale, distribuite în teritoriul naţional în locaţia actualelor institute/centre de sănătate publică, asigurând un sistem informaţional coerent pentru supraveghere şi posibilitatea optimă pentru alertă şi răspuns precoce în toate situaţiile de risc sau critice, care constituie ameninţări pentru starea de sănătate a populaţiei.
    2.3.3. Întărirea capacităţii de reglementare şi control la nivelul MS
    MS îşi va păstra în principal competenţele de planificare, reglementare şi de control, după cum urmează:
    - la nivel local se vor menţine competenţele în domeniul sănătăţii publice şi cele de control, incluzând controlul în sănătate publică şi în domeniul asigurării condiţiilor necesare pentru garantarea calităţii serviciilor medicale; acestea vor fi gestionate de către direcţiile de sănătate publică judeţene;
    - la nivel central se vor menţine funcţiile de elaborare de politici, de reglementare, de control, de avizare conformă a modificărilor de structură organizatorică, a reorganizării, restructurării, schimbării sediului şi a denumirii pentru unităţile sanitare cu paturi transferate, la solicitarea autorităţilor publice judeţene sau locale.

    Capitolul III Competenţe transferate autorităţilor publice judeţene/locale prin procesul de descentralizare

    O trăsătură a sistemelor de sănătate bazate pe principiile pieţei o constituie existenţa unui grad înalt de responsivitate a serviciilor faţă de nevoile în schimbare ale populaţiei. Acesta este cel mai bine realizabil în condiţiile în care deciziile operaţionale sunt luate la un nivel cât mai apropiat de cel al furnizării serviciilor. Mai mult, magnitudinea deciziilor necesare în privinţa unor aspecte cum ar fi restructurarea bunurilor şi serviciilor, implementarea programelor de îngrijire, încadrarea cu personal conform noilor modalităţi de îngrijire etc. va face imposibilă avansarea strategiei în condiţiile existenţei în continuare a unui sistem centralizat. Totuşi, acest proces de descentralizare a responsabilităţii manageriale trebuie să fie însoţit de o îmbunătăţire semnificativă a managementului serviciilor la nivel regional, deoarece structurile de management actuale nu vor putea face faţă noilor provocări (lucru evident, fiindcă, dacă actualele structuri ar fi avut această capacitate, nu ar mai fi existat necesitatea exprimată permanent de reformare a sistemului spitalicesc).
    1. Competenţe ce se transferă consiliilor judeţene:
    a) administrarea unităţilor sanitare publice de interes judeţean;
    b) numirea managerului, pentru unităţile sanitare pe care le deţin, la propunerea consiliului de administraţie al unităţii sanitare;
    c) managementul asistenţei medicale pentru unităţile sanitare pe care le deţin, constând în:
    - evaluarea indicatorilor (stabiliţi prin ordin al ministrului sănătăţii) privind activitatea desfăşurată în unităţile sanitare publice;
    - aprobarea modificărilor de structură organizatorică, a reorganizării, restructurării, schimbării sediului şi a denumirii pentru unităţile sanitare cu paturi al căror management le-a fost transferat, pe baza avizului conform al MS;
    d) aprobarea proiectelor bugetelor de venituri şi cheltuieli şi a situaţiilor financiare trimestriale şi anuale transmise de unităţile sanitare publice aflate în subordine, precum şi a execuţiei bugetare;
    e) controlul modului de utilizare a fondurilor alocate pentru unităţile sanitare pe care le deţin;
    f) activităţi de avizare pentru proiecte şi obiective care sunt de interes general al comunităţii (Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal, depozite locale de deşeuri, programul fermierului, reţele de canalizare etc.);
    g) coordonarea, supravegherea şi asigurarea fondurilor necesare pentru buna desfăşurare a activităţilor medicale preventive şi curative din cabinetele medicale sau de medicină dentară din unităţile de învăţământ din judeţ;
    h) asigurarea finanţării pentru utilităţi, reparaţii curente, reparaţii capitale, consolidări, modernizări şi achiziţii de obiecte de inventar, echipamente şi aparatură medicală, altele decât cele de înaltă performanţă pentru unităţile sanitare publice pe care le deţin, precum şi pentru unităţile sanitare de interes local pe care consiliile locale nu le pot finanţa;
    i) coordonarea, supravegherea şi asigurarea fondurilor necesare pentru buna desfăşurare a activităţilor mediatorilor sanitari romi şi a asistenţilor comunitari angajaţi ai consiliului judeţean.
    2. Competenţe care se transferă consiliilor locale:
    a) administrarea unităţilor sanitare publice de interes local;
    b) numirea managerului, pentru unităţile sanitare pe care le deţin, la propunerea consiliului de administraţie al unităţii sanitare;
    c) managementul asistenţei medicale pentru unităţile sanitare pe care le deţin, constând în:
    - evaluarea indicatorilor (stabiliţi prin ordin al ministrului sănătăţii) privind activitatea desfăşurată în unităţile sanitare publice;
    - aprobarea modificărilor de structură organizatorică, a reorganizării, restructurării, schimbării sediului şi a denumirii pentru unităţile sanitare publice al căror management le-a fost transferat, pe baza avizului conform al MS;
    d) aprobarea proiectelor bugetelor de venituri şi cheltuieli şi a situaţiilor financiare trimestriale şi anuale transmise de unităţile sanitare publice aflate în subordine, precum şi a execuţiei bugetare a acestora;
    e) controlul modului de utilizare a fondurilor alocate pentru unităţile sanitare pe care le deţin;
    f) activităţi de avizare pentru proiecte şi obiective care sunt de interes general al comunităţii (Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal, depozite locale de deşeuri, programul fermierului, reţele de canalizare etc.);
    g) coordonarea, supravegherea şi asigurarea fondurilor necesare pentru buna desfăşurare a activităţilor medicale preventive şi curative din cabinetele medicale sau de medicină dentară din unităţile de învăţământ pe care le deţin;
    h) coordonarea, supravegherea şi asigurarea fondurilor necesare pentru buna desfăşurare a activităţilor mediatorilor sanitari romi şi a asistenţilor comunitari angajaţi ai consiliilor locale;
    i) urmărirea încadrării în normativele de personal aprobate pentru unităţile sanitare pe care le deţin;
    j) asigurarea finanţării pentru utilităţi, reparaţii curente, reparaţii capitale, consolidări, modernizări şi achiziţii de obiecte de inventar, echipamente şi aparatură medicală, altele decât cele de înaltă performanţă, pentru unităţile sanitare pe care le deţin.

    Capitolul IV Rezultate ale procesului de descentralizare

    Prin punerea în aplicare a procesului de descentralizare se urmăreşte asigurarea respectării principiilor echităţii, calităţii, responsabilităţii şi centrării pe pacienţi/cetăţeni în sistemul serviciilor de sănătate; toate aceste principii au fost, în diferite grade, asumate şi acceptate de către toate guvernările post 1990, ele fiind în acelaşi timp în concordanţă cu toate acordurile şi documentele internaţionale la care România este parte semnatară.
    Echitatea
    "Fiecare individ trebuie să aibă oportunităţi juste de a-şi atinge întregul potenţial de sănătate, nimeni nu trebuie să fie dezavantajat în atingerea acestui potenţial, dacă acest lucru poate fi evitat. Inechităţile se referă la diferenţele în sănătate care nu sunt numai necesare şi evitabile dar, în plus, sunt considerate şi injuste."
    Asigurarea accesului echitabil la informaţii privind serviciile medicale şi la modalităţile prin care le pot efectiv obţine va conduce în final la îmbunătăţirea stării de sănătate a cetăţenilor. Echitatea va trebui să stea în centrul dezvoltării tuturor politicilor publice pentru a reduce diferenţele în starea de sănătate, diferenţe care se regăsesc de-a lungul întregului spectru social al României.
    Centrarea sistemului pe cetăţean
    Sistemul de sănătate românesc trebuie să devină unul care ajută oamenii să fie mai sănătoşi, un sistem corect, în care oamenii să aibă încredere şi care este acolo când e nevoie de el. Modul în care serviciile de sănătate sunt furnizate în cadrul sistemului trebuie personalizat.
    Acest lucru înseamnă că:
    ● serviciile trebuie organizate, localizate şi accesate în aşa fel încât să se ţină cont de nevoile şi preferinţele comunităţilor pe care le deservesc;
    ● sistemele sociale şi de sănătate trebuie să fie capabile să asimileze diferenţele preferinţelor pacienţilor şi să încurajeze procesul de luare în comun a deciziilor;
    ● consumatorului să i se dea un control mai mare, dar şi o responsabilitate mai mare pentru propria sănătate;
    ● consumatorii trebuie să aibă acces la informaţii de mare calitate în ceea ce priveşte sănătatea pentru a beneficia total de sistemul social şi de sănătate şi pentru a putea participa la deciziile legate de propria lor sănătate. Informaţiile de calitate disponibile stimulează alegerea informată şi sporesc şansele de menţinere sau recăpătare a stării de sănătate;
    ● o implicare sporită a consumatorului ca partener în planificare şi evaluare reprezintă o componentă importantă în promovarea transparenţei şi responsabilizării în sistemul de sănătate.
    Calitatea
    Câştigarea încrederii populaţiei în sistemul de sănătate presupune garantarea calităţii. Calitatea în sănătate înseamnă că:
    ● sunt stabilite standarde în condiţiile legii;
    ● îmbunătăţirea continuă este o valoare recunoscută şi acceptată a sistemului de sănătate.
    Responsabilizarea
    Responsabilizarea include responsabilităţi financiare, organizaţionale şi profesionale.
    Responsabilizarea este cu atât mai eficientă cu cât se realizează mai aproape de locul în care oamenii beneficiază sau nu de deciziile luate. De aceea, un corolar al responsabilităţii este descentralizarea organizaţională şi decizională, ori de câte ori este posibil. Modele de planificare şi evaluare mai bune trebuie să demonstreze că resursele existente sunt utilizate în mod cât mai eficient posibil. Întărirea şi clarificarea responsabilităţilor, precum şi mecanismele de măsurare vor necesita acţiuni pe mai multe fronturi.
    În urma acestor intervenţii sistemul de sănătate din România va trebui să îndeplinească următoarele caracteristici minimale:
    ● Să furnizeze, permanent, servicii de sănătate integrate, bazate pe relaţii de îngrijire continuă, în care pacientul să primească serviciile medicale de care are nevoie şi în forme variate, la toate nivelurile de asistenţă.
    ● Pacienţii/Cetăţenii vor deveni parteneri în luarea deciziilor, primind informaţiile necesare şi având oportunitatea de a-şi exercită controlul - în măsura dorită - asupra deciziilor de îngrijiri medicale care îi afectează direct, înlocuind modelul existent cu unul de parteneriat pentru sănătate.
    ● Noua organizare a sistemului va facilita accesul sporit la informaţii relevante al tuturor actorilor din sistemul de sănătate, toate acestea urmând a fi facilitate conform strategiei de informaţii din sănătate;
    ● Sistemul sanitar va trebui să îşi crească transparenţa, să pună la dispoziţia pacienţilor şi familiilor acestora informaţii care să le permită să ia decizii informate atunci când aleg un furnizor de servicii de sănătate, un spital sau dintre alternativele de tratament. Acestea ar trebui să includă informaţii privind performanţa sistemului în ceea ce priveşte siguranţa, practica bazată pe dovezi şi satisfacţia pacientului;
    ● Toate deciziile luate în sistem, de la cele de alocare a resurselor la nivel naţional până la cele legate de metodele de diagnostic şi tratament vor trebui să fie bazate pe cele mai bune cunoştinţe ştiinţifice, disponibile la acel moment.
    ● Asigurarea calităţii serviciilor medicale va deveni un element fundamental al sistemului, noile structuri propuse urmând să aibă ca obiect exclusiv de activitate acest domeniu.
    ● Siguranţa va fi o caracteristică de bază a sistemului. Reducerea riscului şi asigurarea siguranţei pacientului va fi sprijinită prin sistemele şi procedurile informaţionale propuse şi prin sistemul de monitorizare a calităţii, care vor ajuta la recunoaşterea, prevenirea şi diminuarea erorilor.
    ● Cooperarea dintre discipline şi profesii va fi încurajată, atât între diferitele nivele de asistenţă, cât şi între specialiştii de la acelaşi nivel. Dezvoltarea de echipe multidisciplinare ca bază a furnizării serviciilor va necesita în afara schimbărilor ce ţin de sistemul de sănătate şi modificări la nivelul sistemului de învăţământ medical de toate gradele.
    ● Organizarea sistemului va fi astfel făcută încât să faciliteze cooperarea intersectorială, esenţială pentru abordarea determinanţilor sănătăţii cu impact crescut asupra sănătăţii.

    Anexa
    -----
    la strategie
    ------------
    Planul de acţiune
      Obiectivul general: Îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei prin creşterea accesului la servicii medicale de calitate, adecvate nevoilor reale
      OS A: Crearea cadrului operaţional pentru realizarea descentralizăriiRezultat aşteptat: - implementarea strategiei de descentralizareIndicator-cheie de performanţă: - Număr de acte normative aprobate la data de 1 iulie 2009 din totalul celor supuse spre aprobare
      ActivitateResurse necesareTermenRezultatul activităţiiIndicatori de performanţă
      UmaneFinanciareMaterialeResponsabil
      Înfiinţarea structurilor tehnice ale procesului descentralizării- secretar de stat - secretar general adjunct - şefii structurilor din cadrul Ministerului Sănătăţii--Secretariatul General al Ministerului SănătăţiirealizatStructuri tehnice funcţionale  
      Elaborarea strategiei de descentralizare a sistemului de sănătateGrupul de lucru pentru descentralizare şi alţi experţi tehnici--Grupul de lucru pentru descentralizare4 mai 2009Proiect de hotărâre a Guvernului pentru aprobarea strategiei de descentralizare a sistemului de sănătateProiect de hotărâre a Guvernului pentru aprobarea strategiei de descentralizare a sistemului de sănătate aprobat de către Guvern
      Elaborarea şi aprobarea legislaţiei necesare punerii în aplicare a strategiei de descentralizarestructurile din cadrul Ministerului Sănătăţii--structurile din cadrul Ministerului Sănătăţii30 iunie 2009Proiecte de acte normative ce urmează a fi promovate:Număr de acte normative aprobate la data de 1 iulie 2009
                - Legea descentralizării în sistemul de sănătate;din totalul celor supuse spre aprobare
                  - Legea sănătăţii;  
                  - Proiecte de acte normative pentru modificarea/ completarea:  
                  - Legii nr. 95/2006;  
                  - Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 162/2008;  
                  - Hotărârii Guvernului nr. 56/2009;  
                  - Hotărârii Guvernului nr. 1.718/2008;  
                  - Hotărârii Guvernului nr. 866/2002;  
                  - Hotărârii Guvernului nr. 867/2002;  
                  - Hotărârii Guvernului nr. 1.096/2002;  
                  - Hotărârii Guvernului nr. 1.106/2002.  
      Monitorizarea etapelor procesului de descentralizare- structurile din cadrul Ministerului Sănătăţii - structurile autorităţilor administraţiei publice locale--Grupul de lucru pentru descentralizarepermanent- implementarea strategiei de descentralizare conform planului de acţiune- întârzieri mai mici de o lună pentru fiecare etapă
      OS B: Transferul competenţelor privind administrarea unităţilor sanitare cu paturi şi managementul asistenţei medicale către Autorităţile administraţiei publice judeţene sau localeRezultat aşteptat: autorităţile administraţiei publice judeţene sau locale administrează unităţile sanitare cu paturi transferateIndicator-cheie de performanţă: - 70% dintre unităţile sanitare transferabile către autorităţile administraţiei publice locale au fost preluate şi sunt administrate de către acestea; - 90% dintre unităţile sanitare transferabile către autorităţile administraţiei publice judeţene au fost preluate şi sunt administrate de către acestea.
      Înfiinţarea la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale de Structuri proprii de management al unităţilor de asistenţă medicală preluate- în medie 10,5 posturi/judeţ (total 442,5 posturi, aferente structurilor din subordinea directorului coordonator adjunct de asistenţă medicală + cota proporţională din personalul administrativ = 6%)- salariu mediu lunar brut 1,333 + spor de vechime mediu 12,5% = 1500 lei- mobilier, biroticăAutorităţile administraţiei publice judeţene şi locale30 septembrie 2009structuri funcţionale în toate judeţeleNr. structuri create/nr. total autorităţi locale care urmează să preia unităţi sanitare publice > 0,7 la 31 decembrie 2009
      - Contribuţii = 43,35%        
      - Cheltuieli totale personal = 951,49 mii lei x 12 luni = 11.417,9 mii lei        
      Transferul unităţilor sanitare de interes judeţean/local---- Direcţia de sănătate publică1 ianuarie 2010Spitalele75% dintre unităţile sanitare transferate
            - Administraţia publică locală     la 1 ianuarie 2010
      Inventarierea nevoilor reale ale spitalelor privind reparaţiile curente, reparaţiile capitale, utilităţile, consolidările, modernizările şi achiziţiile de obiecte de inventar, echipamente şi aparatură medicală, altele decât cele de înaltă performanţă---- Unităţile sanitare30 iunie 2009Cunoaşterea75% dintre unităţile sanitare au previziuni pentru:
            - direcţiile de sănătate publică judeţene în colaborare cu consiliile judeţene/locale, după caz   nevoilor reale ale spitalelor privind: - reparaţiile curente;
      - reparaţii curente; - reparaţii capitale;
      - reparaţiile capitale;
      - utilităţile; - consolidările, modernizările;
      - utilităţi;
      - consolidări, modernizări;
      - achiziţiile
      de obiecte de inventar, echipamente şi aparatură medicală, altele decât cele de înaltă performanţă
      - achiziţii de obiecte de inventar, echipamente şi aparatură medicală, altele decât cele de înaltă performanţă
      Planificarea bugetară pentru 2010 pe baza nevoilor reale---Consiliile judeţene/locale, după caz, în colaborare cu direcţiile de sănătate publică judeţene31 iulie 2009Consiliile judeţene/locale vor finanţa reparaţiile curente, reparaţiile capitale, utilităţile, consolidările, modernizările şi achiziţiile de obiecte de inventar, echipamente şi aparatură medicală, altele decât cele de înaltă performanţă pentru unităţile sanitare preluate din 1 ianuarie 2010.- Consiliile locale finanţează în anul 2010 cheltuielile pentru reparaţii curente, reparaţii capitale utilităţi, consolidări, modernizări şi achiziţii de obiecte de inventar, echipamente şi aparatură medicală, altele decât cele de înaltă performanţă, la cel puţin 70% din unităţile propuse a li se transfera.
                    - Consiliile judeţene finanţează în anul 2010 cheltuielile pentru reparaţii curente, reparaţii capitale utilităţi, consolidări, modernizări şi achiziţii de obiecte de inventar, echipamente şi aparatură medicală, altele decât cele de înaltă performanţă, la cel puţin 90% din unităţile propuse a li se transfera.
      Înfiinţarea consiliilor de administraţie la nivelul spitalelor---Direcţiile de sănătate publică judeţene/casele de asigurări de sănătate în colaborare cu consiliile judeţene/locale, după caz, şi cu organizaţiile profesionale, reprezentanţi ai universităţilor pentru spitalele clinice31 decembrie 2009Consilii de administraţie constituite100% dintre spitale au consilii de administraţie constituite la 31 decembrie 2009
      Dezvoltarea cadrului de monitorizare a calităţii managementului unităţilor aflate în subordine şi adoptarea măsurilor necesare pentru corectarea deficienţelor---- Ministerul Sănătăţii/unităţile subordonate în colaborare cu consiliile judeţene/locale31 decembrie 2009- indicatori de performanţă managerială stabiliţi pe tipuri de spitale- Cel puţin 80% dintre manageri îndeplinesc nivelul de bază al indicatorilor de performanţă pe tip de spital în anul 2010.
                  - Cel puţin 90% dintre manageri îndeplinesc nivelul de bază al indicatorilor de performanţă pe tip de spital în anul 2011.
      Evaluarea gradului de satisfacţie a populaţiei privind calitatea serviciilor medicale oferite de unităţile medicale deţinute       Structurile din consiliile judeţene/locale + direcţiile de sănătate publică judeţene/casele de asigurări de sănătate judeţeneanualRapoarte anuale privind gradul de satisfacţie a populaţiei/ pacienţilor privind calitatea serviciilor medicale- creşterea cu 20% a ponderii pacienţilor destul de mulţumiţi/ mulţumiţi/foarte mulţumiţi din totalul pacienţilor testaţi în anul 2010 faţă de anul 2009;
                    - creşterea cu 20% a ponderii pacienţilor destul de mulţumiţi/ mulţumiţi/foarte mulţumiţi din totalul pacienţilor testaţi în anul 2011 faţă de anul 2010.
      OS C: Redefinirea rolului Ministerului Sănătăţii în elaborarea şi implementarea politicilor de sănătate publică şi a reglementărilor necesare funcţionării sistemului de sănătateRezultatul aşteptat: Îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţieiIndicator-cheie de performanţă: Scăderea decalajului la principalii indicatori ai stării de sănătate cu 10% în 3 ani faţă de media din Uniunea Europeană
      La nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti se vor reorganiza direcţiile de sănătate publică, urmând ca statutul juridic şi modul de organizare să fie reglementate prin acte normativeÎn direcţiile de sănătate publică judeţene vor rămâne în medie cca. 120 de posturi/judeţ.Salariul mediu brut + sporul de vechime mediu = 1.500 lei/lunăPatrimoniul direcţiilor de sănătate publică judeţeneMinisterul Sănătăţii31 decembrie 2009Direcţii de sănătate publică reorganizate în toate judeţeleScăderea cheltuielilor totale de personal cu 20%
      Se va înfiinţa Institutul Naţional de sănătate publicăPersonalul din institutele de Sănătate Publică şi centrele de sănătate publică-Patrimoniul institutelor de sănătate publică/ centrelor de sănătate publicăMinisterul Sănătăţii1 octombrie 2009Creşterea nivelului performanţei în domeniul sănătăţii publice  
      Întărirea capacităţii de reglementare şi control la nivelul Ministerului Sănătăţii       Ministerul SănătăţiipermanentÎmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei  

    -------------