DECIZIE nr. 192 din 31 martie 2015
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 415 din 11 iunie 2015



        Augustin Zegrean - preşedinte
        Valer Dorneanu - judecător
        Petre Lăzăroiu - judecător
        Mircea Ştefan Minea - judecător
        Daniel Marius Morar - judecător
        Mona-Maria Pivniceru - judecător
        Puskas Valentin Zoltan - judecător
        Simona-Maya Teodoroiu - judecător
        Tudorel Toader - judecător
        Simina Popescu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Iuniperus - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 256/35/CA/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 917D/2014 al Curţii Constituţionale.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea Florisal - S.A. din Satu Mare, avocatul Călin V. Stegăroiu cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că textul de lege criticat este în concordanţă cu dispoziţiile art. 51 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora "autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii", şi că acesta îndeplineşte exigenţele de previzibilitate a normelor juridice, ţinând cont de interesul public şi de celeritatea care caracterizează procedura în domeniul achiziţiilor publice. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 701 din 27 noiembrie 2014. Depune note scrise.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care precizează că textul de lege criticat instituie norme de procedură privind soluţionarea contestaţiilor. Prin obiectul său de reglementare, textul de lege criticat intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 21 şi art. 52 din Constituţie, astfel încât nu există o legătură între prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate şi art. 51 din Constituţie privind dreptul de petiţionare.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    5. Prin Încheierea din 22 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 256/35/CA/2014, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Iuniperus - S.R.L. într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva unei decizii a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 271 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 încalcă dreptul de petiţionare, deoarece Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (C.N.S.C.) are obligaţia de a soluţiona pe fond contestaţia formulată şi depusă în termenul legal, indiferent de depunerea sau nedepunerea acesteia, în acelaşi termen, şi la autoritatea contractantă. Prevederea legală criticată nu poate să exonereze C.N.S.C. de obligaţia constituţională stabilită de art. 51 din Constituţie, de a răspunde petiţiilor care îi sunt înaintate spre soluţionare. Ca atare, numai prin încălcarea dispoziţiilor art. 51 din Constituţie, C.N.S.C. putea respinge ca fiind tardivă contestaţia depusă în termen, cu motivaţia că aceasta nu a fost înaintată şi autorităţii contractante.
    7. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că textul de lege criticat nu este neconstituţional din perspectiva art. 51 din Constituţie. Dreptul de petiţionare nu a fost încălcat în vreun fel prin prevederile art. 271 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 care instituie un termen în care poate fi exercitată calea administrativ-jurisdicţională de atac împotriva unui act administrativ. Or, o astfel de procedură nu are legătură cu dreptul la petiţionare al petentei, textul legal criticat putând fi eventual criticat pentru neconstituţionalitate din perspectiva accesului liber la justiţie.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de partea prezentă, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 271 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "Sub sancţiunea respingerii contestaţiei ca tardivă, aceasta se înaintează atât Consiliului, cât şi autorităţii contractante, nu mai târziu de expirarea termenelor prevăzute la art. 256^2. Contestatorul va ataşa la contestaţie şi copia actului atacat, în cazul în care acesta a fost emis, precum şi copii ale înscrisurilor prevăzute la art. 270 alin. (1), dacă acestea sunt disponibile."
    12. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 51 referitor la dreptul de petiţionare.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 271 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 701 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2015, Curtea Constituţională a constatat că prevederile de lege criticate sunt constituţionale în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate prin prisma încălcării art. 21 alin. (3) din Constituţie.
    14. Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, că textele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu fixează imperativ urmarea căii de atac administrativ-jurisdicţionale, ci o prevăd ca facultate de care poate beneficia persoana care se consideră vătămată. Raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut această cale o constituie specificul şi implicaţiile sociale, o modalitate eficientă de prevenire şi limitare a abuzului de drept, având în vedere faptul că soluţionarea contestaţiilor în materia achiziţiilor publice este necesar să se desfăşoare şi să se judece după o procedură caracterizată prin celeritate.
    15. Totodată, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate satisfac pe deplin cerinţa constituţională consacrată de art. 21 alin. (4), potrivit căreia "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite", persoana vătămată având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicţională şi formularea unei acţiuni direct în faţa instanţei judecătoreşti.
    16. Aşadar, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o parte nu este obligată să apeleze la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, dar, din moment ce a ales această cale, trebuie să se conformeze dispoziţiilor legale edictate în scopul asigurării celerităţii procedurilor. De asemenea, în această etapă, autoritatea contractantă are tot interesul să cunoască cu maximă celeritate dacă se contestă rezultatele procedurii de atribuire a contractelor vizate de această ordonanţă de urgenţă, pentru a putea adopta o conduită care să asigure garanţia respectării legii.
    17. Astfel, respingerea ca tardivă a contestaţiei formulate fără respectarea condiţiilor legale, având în vedere că persoana care contestă trebuie să manifeste o minimă diligenţă, nu apare ca fiind disproporţionată faţă de scopul urmărit, respectiv urmărirea interesului public. Aşadar, Curtea nu a reţinut încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie.
    18. În cauza de faţă, Curtea reţine că autorul excepţiei invocă neconstituţionalitatea prevederilor art. 271 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 prin prisma încălcării dreptului fundamental de petiţionare.
    19. Referitor la dreptul fundamental de petiţionare, prevăzut de art. 51 din Constituţie, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acesta reprezintă un drept de care beneficiază cetăţenii, în mod individual, sau grupurile de cetăţeni, indiferent că sunt constituite ad-hoc sau organizate în forme prevăzute de lege. Pe de altă parte, accesul liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, este în sensul că orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.
    20. Aşadar, Curtea a reţinut că dispoziţiile constituţionale ale art. 51 alin. (1) se referă la dreptul la petiţionare, care este diferit de dreptul de a introduce acţiuni la instanţele judecătoreşti, iar sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes, care se poate obţine numai pe calea justiţiei, nu reprezintă un aspect al dreptului de petiţionare.
    21. Dreptul de petiţionare se referă la cererile, reclamaţiile, sesizările şi propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiţiei şi la care autorităţile publice au obligaţia de a răspunde în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată se soluţionează după reguli specifice activităţii de judecată. În acest sens, Curtea s-a pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 389 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 5 iulie 2011, şi Decizia nr. 533 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 17 noiembrie 2014.
    22. În acest context, având în vedere că prevederile art. 271 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 se integrează ansamblului regulilor specifice unei căi administrativ-jurisdicţionale privind depunerea şi soluţionarea contestaţiilor în materia achiziţiilor publice, iar contestaţia la care prevederile legale criticate fac referire are o natură juridică distinctă de cea a petiţiei, Curtea constată că textul de referinţă, reprezentat în cauza de faţă de dispoziţiile art. 51 din Constituţie, nu este sub niciun aspect încălcat. În aceste condiţii, Curtea constată că textul legal criticat nu este contrar reglementărilor constituţionale cu privire la dreptul de petiţionare, din moment ce conţinutul său normativ nu are nicio relevanţă asupra acestora.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Iuniperus - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 256/35/CA/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 271 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2015.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    AUGUSTIN ZEGREAN
    Magistrat-asistent,
    Simina Popescu
    --------