OG (A) 68 28/08/2003

ORDONANŢĂ nr. 68 din 28 august 2003 (*actualizată*)
privind serviciile sociale
(actualizată până la data de 7 decembrie 2003*)

EMITENT

GUVERNUL

----------------
*) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 7 decembrie 2003 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamă prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către LEGEA nr. 515 din 28 noiembrie 2003.
Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor.
În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi al art. 1 pct. IV.3 din Legea nr. 279/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României adopta prezenta ordonanţă.

Capitolul I Dispoziţii generale

Articolul 1

(1) Serviciile sociale, în sensul prezentei ordonanţe, reprezintă ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea depăşirii unor situaţii de dificultate, pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei persoanei, pentru prevenirea marginalizarii şi excluziunii sociale şi promovarea incluziunii sociale.
(2) Serviciile sociale sunt asigurate de către autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de persoane fizice sau persoane juridice publice ori private, în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă.

Articolul 2

(1) În realizarea serviciilor sociale, principalele atribuţii şi responsabilităţi ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, precum şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale cu competente în domeniu sunt următoarele:
a) întocmesc şi adopta metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale;
b) asigura cuprinderea profesiilor specifice din domeniul asistenţei sociale în Nomenclatorul privind Clasificarea ocupatiilor din România, asigurând în acelaşi timp şi completarea ulterioară a noilor profesii apărute în sistemul de asistenţa socială;
c) stabilesc procedurile de evaluare, monitorizare şi control al serviciilor sociale;
d) asigura prin programe finanţarea serviciilor sociale de la bugetul de stat;
e) elaborează şi aproba criteriile obligatorii de organizare şi funcţionare a instituţiilor specializate de asistenţa socială;
f) elaborează şi aproba modelele contractelor de acordare a serviciilor sociale;
g) elaborează şi aproba standardele obligatorii de calitate la care se acordă serviciile sociale;
h) exercita controlul acordării serviciilor sociale.
(2) În realizarea serviciilor sociale, principalele atribuţii şi responsabilităţi ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt următoarele:
a) organizează, finanţează şi susţin tehnic serviciile sociale acordate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale;
b) asigura transferul de competente şi resursele financiare necesare funcţionarii serviciilor sociale organizate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale;
c) promovează parteneriate cu alţi furnizori de servicii sociale;
d) controlează din punct de vedere tehnic şi financiar serviciile sociale acordate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale;
e) orice alte atribuţii prevăzute de reglementările legale în vigoare.

Articolul 3

Principiile care stau la baza acordării serviciilor sociale sunt:
a) respectarea individualităţii fiecărei persoane;
b) respectarea libertăţii de a alege serviciul social în funcţie de nevoia socială;
c) asigurarea accesului la servicii sociale în condiţii de tratament egal prin excluderea privilegiilor şi eliminarea oricărei forme de discriminare;
d) asigurarea de servicii de calitate, accesibile, flexibile, adaptate nevoilor sociale;
e) asigurarea drepturilor şi a siguranţei beneficiarilor, protejand în acelaşi timp şi interesele acestora, dar şi pe cele colective ale comunităţii;
f) asigurarea accesului la informaţiile privind drepturile fundamentale, măsurile legale de protecţie, precum şi posibilitatea de contestare a deciziei de acordare a unor servicii sociale;
g) respectarea vieţii intime a persoanei;
h) respectarea confidenţialităţii;
i) dezvoltarea parteneriatului dintre părţile implicate în procesul de acordare a serviciilor sociale şi beneficiarii acestora.

Articolul 4

Serviciile sociale se organizează la nivel comunitar, în funcţie de nevoile identificate, de numărul potenţialilor beneficiari, de complexitatea situaţiilor de dificultate şi de gradul de risc social.

Articolul 5

Serviciile sociale pot fi servicii de asistenţa socială şi servicii de îngrijire social-medicală.

Articolul 6

Serviciile de asistenţa socială sunt servicii cu caracter primar şi servicii specializate.

Articolul 7

(1) Serviciile cu caracter primar au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială.
(2) Serviciile definite la alin. (1) pot fi următoarele:
a) identificarea nevoilor individuale şi de grup, precum şi a principalelor categorii de beneficiari de servicii sociale;
b) informarea asupra situaţiilor de risc, precum şi asupra drepturilor sociale ale persoanei;
c) măsuri educative şi de supraveghere destinate prevenirii comportamentelor deviante;
d) consiliere pentru persoane varstnice, persoane cu handicap, persoane cu patologie cronica, persoane dependente de consumul de alcool, droguri sau alte substanţe toxice, persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, pentru familiile acestora, precum şi pentru alte persoane din grupul social cu care s-au aflat în contact permanent sau incidental;
e) consiliere pentru persoanele şi familiile care adopta copii sau care au minori în plasament ori încredinţare;
f) consiliere pentru tineri care părăsesc instituţiile pentru protecţia copilului;
g) consiliere şi sustinere pentru persoanele neglijate, abuzate, victime ale violenţei în familie ori ale traficului de persoane;
h) sprijin material şi financiar acordat persoanelor şi familiilor cu venituri insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime, prevăzute de ansamblul dispoziţiilor legale în vigoare;
i) măsuri de urgenta pentru următoarele persoane: fără adapost, victime ale traficului de persoane, ale violenţei în familie, precum şi pentru orice persoană aflată în dificultate;
j) orice alte măsuri de asistenţă socială.
-------------
Litera j) a alin. (2) al art. 7 a fost modificată de pct. 1 al art. unic din LEGEA nr. 515 din 28 noiembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 861 din 4 decembrie 2003.

Articolul 8

(1) Serviciile specializate au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie socială.
(2) Serviciile definite la alin. (1), precum şi instituţiile care le acorda au drept obiectiv:
a) gazduirea, îngrijirea, recuperarea, reabilitarea şi reinsertia socială a persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap, bolnavilor cronici, persoanelor dependente de alcool sau de droguri, persoanelor victime ale violenţei în familie sau ale traficului de persoane;
b) suport şi asistenţa pentru copiii şi familiile în dificultate;
c) gazduirea şi educaţia specială pentru copiii sau ţinerii cu handicap sau care prezintă dificultăţi de adaptare;
d) gazduirea tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului pe o perioadă determinata, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
e) insertia socială şi profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului;
f) gazduirea pe perioada determinata a persoanelor fără adapost;
g) asistenţa şi suport pentru asigurarea unei vieţi autonome şi active persoanelor de vârsta a treia, precum şi servicii de îngrijire acordate vârstnicilor aflaţi într-o situaţie de dependenta;
h) acordarea de măsuri de suport pentru integrarea în muncă, altele decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare;
-------------
Litera h) a alin. (2) al art. 8 a fost modificată de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 515 din 28 noiembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 861 din 4 decembrie 2003.
i) acordarea de măsuri de readaptare, de preorientare şi de reeducare profesională stabilite prin legislaţia în vigoare;
j) primirea şi îngrijirea în situaţii de urgenta, cu sau fără gazduire, acordarea de sprijin sau acompaniament social, adaptarea la o viaţa activa sau insertia socială şi profesională a persoanelor sau familiilor în dificultate ori în situaţii de risc;
k) acţiuni de identificare, ajutor, sustinere, formare sau informare, consiliere, expertiza ori coordonare în vederea prevenirii oricărei forme de dependenta;
l) activităţi, măsuri şi servicii sociale tip pilot;
m) orice alte măsuri de intervenţie socială.

Articolul 9

(1) Serviciile de îngrijire social-medicală reprezintă un complex de activităţi care se acordă în cadrul unui sistem social şi medical integrat şi au drept scop principal menţinerea autonomiei persoanei, precum şi prevenirea agravarii situaţiei de dependenta.
(2) Serviciile de îngrijire social-medicală sunt acordate persoanelor care, datorită unor afecţiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale, se găsesc în imposibilitatea de a realiza activităţile curente de viaţa sau care se afla în faza terminala a unei boli incurabile.
(3) Principalele categorii de persoane cărora li se adresează serviciile de îngrijire social-medicală sunt persoanele varstnice, persoanele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele care suferă de boli incurabile şi care necesita o gama larga de servicii sociale, cum ar fi servicii de îngrijire, asistenţa, tratament, recuperare funcţională, reabilitare şi insertie socială.

Articolul 10

Serviciile de îngrijire social-medicală pot fi clasificate în următoarele categorii:
a) servicii de baza: ajutor pentru igiena corporală, imbracare şi dezbracare, igiena eliminărilor, hranire şi hidratare, transfer şi mobilizare, deplasare în interior, comunicare;
b) servicii de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de cumpărături, activităţi de menaj, insotirea în mijloacele de transport, facilitarea deplasării în exterior, companie, activităţi de administrare şi gestionare, activităţi de petrecere a timpului liber;
c) servicii de îngrijiri medicale;
d) servicii de recuperare şi reabilitare, conexe domeniului medical şi social: kinetoterapie, fizioterapie, terapie ocupationala, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie, podologie şi altele asemenea;
e) servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaţii şi altele asemenea.

Capitolul II Furnizorii de servicii sociale

Articolul 11

(1) Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private, după cum urmează:
a) serviciul public de asistenţa socială la nivel judeţean şi local;
b) alte servicii publice specializate la nivel judeţean sau local;
c) unităţi de asistenţa medico-socială;
d) instituţii publice care dezvolta compartimente de asistenţa socială specializate;
e) asociaţii şi fundaţii, cultele religioase şi orice alte forme organizate ale societăţii civile;
f) persoane fizice autorizate în condiţiile legii;
g) filiale şi sucursale ale asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare;
h) organizaţii internaţionale de profil.
(2) Furnizorii de servicii sociale pot organiza şi acorda servicii sociale numai dacă sunt acreditaţi în condiţiile legii.
(3) Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.
(4) Criteriile de internare şi de acordare a asistenţei medicale în unităţile medico-sociale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
-------------
Alin. (4) al art. 11 a fost introdus de pct. 3 al art. unic din LEGEA nr. 515 din 28 noiembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 861 din 4 decembrie 2003.

Articolul 12

(1) Serviciul public de asistenţa socială al comunităţii locale este principalul furnizor de servicii sociale, având responsabilitatea dezvoltării şi diversificării prioritare a serviciilor de asistenţa şi îngrijire comunitară, servicii care permit menţinerea persoanei în mediul propriu de viaţa, în familie şi în comunitate.
(2) În condiţiile în care serviciul public de asistenţa socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale nu are capacitatea de a oferi integral pachetul de servicii necesare, acesta poate încheia convenţii de parteneriat şi contracte de acordare a serviciilor sociale cu furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 11 alin. (1).
(3) Contractul prevăzut la alin. (2) va cuprinde în mod obligatoriu serviciile oferite, natura şi costurile acestora, drepturile şi obligaţiile părţilor, perioada şi condiţiile de acordare, cu respectarea standardelor de calitate stabilite pentru fiecare tip de serviciu, precum şi sancţiunile aplicate în condiţiile unor servicii sociale de calitate necorespunzătoare.
(4) Alegerea furnizorilor de servicii se face în condiţii de concurenta prevăzute de legislaţia în vigoare.
(5) Modelul contractului prevăzut la alin. (3) va fi aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
(6) În condiţiile în care serviciul public de asistenţa socială local nu poate susţine acordarea unor servicii sociale în situaţii de urgenta, acestea vor fi preluate în responsabilitatea serviciului public de asistenţa socială judeţean.

Articolul 13

(1) Furnizorii de servicii sociale acreditaţi pot acorda servicii sociale prin contracte directe încheiate cu beneficiarii, în condiţiile legii.
(2) Contractul prevăzut la alin. (1) va cuprinde, în principal, serviciile sociale oferite, costurile acestora, drepturile şi obligaţiile părţilor.
(3) Modelul contractului prevăzut la alin. (2) va fi aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
(4) În vederea soluţionării solicitărilor, furnizorii acreditaţi pot încheia între ei convenţii de parteneriat sau contracte pentru acordarea serviciilor sociale.

Articolul 14

Serviciile sociale se pot organiza şi acorda de către furnizorii prevăzuţi la art. 11 alin. (1) la domiciliu, în instituţii specializate de asistenţa socială, precum şi în alte categorii de instituţii publice sau private prevăzute de lege.

Articolul 15

Instituţiile specializate de asistenţa socială cuprind toate instituţiile publice sau private care acorda servicii sociale şi asigura supraveghere şi îngrijire cu titlu permanent sau temporar, cu ori fără gazduire.

Articolul 16

(1) Criteriile obligatorii de organizare şi funcţionare a instituţiilor specializate de asistenţa socială, cu excepţia celor de tip pilot, se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
(2) Pentru realizarea serviciilor sociale, instituţiile specializate de asistenţa socială au obligaţia de a elabora în termen de 30 de zile de la data înfiinţării regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, care va include şi drepturile şi obligaţiile beneficiarilor, în conformitate cu standardele de calitate pentru servicii sociale.
(3) Standardele de calitate vor fi elaborate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi aprobate prin ordin al ministrului.
(4) Instituţiile publice specializate de asistenţa socială sunt conduse de un director numit de autorităţile publice care asigura finanţarea, sprijinit de un consiliu consultativ, compus din reprezentanţi ai beneficiarilor şi ai partenerilor sociali.

Articolul 17

(1) Instituţiile publice specializate de asistenţa socială pot fi organizate pentru a deservi una sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale.
(2) În condiţiile în care sunt implicate mai multe unităţi administrativ-teritoriale, instituţiile prevăzute la alin. (1) sunt înfiinţate şi organizate în baza unor convenţii încheiate în condiţiile legii, care se aproba prin hotărâri ale consiliilor locale sau, după caz, judeţene.

Capitolul III Personalul care acorda servicii sociale

Articolul 18

(1) Serviciile sociale sunt acordate de asistenţi sociali, precum şi de specialişti având diverse calificări şi competente, responsabilităţi şi atribuţii specifice domeniului de activitate.
(2) În procesul de acordare a serviciilor sociale se pot implica membri de familie, alte persoane fizice, precum şi voluntari şi tineri care au optat pentru serviciul utilitar alternativ, în condiţiile legii.

Articolul 19

Profesiile sociale specifice şi complementare aparţinând domeniului serviciilor sociale, precum şi principalele activităţi vor fi cuprinse în Nomenclatorul privind Clasificarea ocupatiilor din România.

Articolul 20

Serviciile sociale sunt realizate de personal de specialitate format în instituţii de învăţământ superior de stat şi particulare, care funcţionează în condiţiile legii, precum şi de personal care a dobândit competente în procesul de formare şi de perfecţionare continua, în condiţiile legii.

Articolul 21

(1) Asistentul social are îndatorirea de a identifica situaţiile şi cauzele care afectează echilibrul psihic, economic sau moral al individului, al familiei sau al grupului social şi trebuie să întreprindă toate acţiunile necesare pentru remedierea situaţiei de dificultate identificate.
(2) Asistentul social îndeplineşte, în principal, activităţi care privesc ajutorul material şi social acordat persoanelor şi familiilor, participarea la elaborarea proiectelor socioeducative, consilierea, orientarea, ajutorul pentru realizarea demersurilor necesare obţinerii drepturilor, activităţi de informare şi prevenire.

Articolul 22

(1) Serviciile de asistenţa socială specializată, precum şi cele de îngrijire social-medicală sunt realizate de echipe pluridisciplinare.
(2) Echipa pluridisciplinara prevăzută la alin. (1) poate cuprinde asistent social, asistent maternal, îngrijitor, însoţitor, asistent personal, ajutor menajer, educator specializat, psihoterapeut, psihopedagog, psiholog, terapeut ocupational, kinetoterapeut, logoped, pedagog social, asistent medical şi medic, precum şi alte profesii conexe domeniului social şi medical.

Capitolul IV Beneficiarii de servicii sociale

Articolul 23

Beneficiarii de servicii sociale sunt persoane, precum şi grupuri sociale, care la un moment dat se pot afla într-o situaţie de dificultate generatoare de marginalizare sau excluziune socială în lipsa suportului acordat de familie sau comunitate.

Articolul 24

(1) Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe cetăţenii români care au domiciliul ori reşedinţa în România, precum şi cetăţenii români fără domiciliu.
(2) Cetăţenii altor state, precum şi apatrizii beneficiază de servicii sociale, în conformitate cu prevederile tratatelor şi acordurilor la care România este parte, dacă au domiciliul sau reşedinţa în România.
(3) Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe şi cetăţenii străini sau apatrizii care au permisiunea de şedere în România, cei împotriva cărora s-a dispus măsura luării în custodie publică, precum şi cei aflaţi în centrele de cazare din zona de tranzit a României.

Articolul 25

Beneficiarii de servicii sociale pot fi copii, familii, persoane varstnice, persoane cu handicap, persoane dependente de consumul de droguri, alcool sau alte substanţe toxice, persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, fără venituri sau cu venituri mici, persoane fără adapost, bolnavi cronici şi persoane care suferă de boli incurabile, precum şi alte persoane aflate în situaţii de nevoie socială.

Articolul 26

Beneficiarii de servicii sociale trebuie să fie informati şi au dreptul sa participe la procesul de luare a deciziilor şi de acordare a serviciilor sociale.

Articolul 27

(1) Informaţiile obţinute pe parcursul evaluării, privind viaţa privată a persoanelor beneficiare, sunt confidenţiale, neputând fi dezvăluite decât cu acordul acestora.
(2) Informaţiile confidenţiale pot fi dezvăluite fără acordul beneficiarilor în următoarele situaţii:
a) atunci când dispoziţiile legale o prevăd în mod expres;
b) când este pusă în pericol viaţa persoanei beneficiare sau a membrilor unui grup social;
c) pentru protecţia vieţii, integrităţii fizice sau a sănătăţii persoanei, în cazul în care aceasta se afla în incapacitate fizica ori juridică de a-şi da consimţământul.

Capitolul V Procedura de acordare a serviciilor sociale

Articolul 28

(1) Serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, a familiei acesteia sau a reprezentantului legal, în urma semnalarii unei situaţii de nevoie socială de către orice altă persoană, precum şi din oficiu.
(2) Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale se adresează serviciului public de asistenţa socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale.
(3) Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale poate fi adresată şi direct unui alt furnizor de servicii sociale prevăzut la art. 11 alin. (1).

Articolul 29

Procesul de acordare a serviciilor sociale are următoarele etape principale:
a) evaluarea iniţială;
b) elaborarea planului de intervenţie;
c) evaluarea complexa;
d) elaborarea planului individualizat de asistenţa şi îngrijire;
e) implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenţie şi în planul individualizat;
f) monitorizarea;
g) reevaluarea.

Articolul 30

(1) Evaluarea iniţială este efectuată de asistentul social sau de personalul de specialitate cu competente în domeniul asistenţei sociale din cadrul serviciului public de asistenţa socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale.
(2) Evaluarea iniţială are drept scop identificarea nevoilor individuale sau de grup, precum şi elaborarea planului de intervenţie.
(3) Planul de intervenţie cuprinde măsurile necesare soluţionării situaţiei de risc social, respectiv acordarea de prestaţii şi servicii sociale, precum şi orice alte măsuri prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.
(4) Planul de intervenţie se elaborează în termen de maximum 10 zile de la data înregistrării solicitării, iar în cazuri excepţionale termenul poate fi prelungit cu 2-3 zile.

Articolul 31

(1) Responsabilitatea implementării măsurilor prevăzute în planul de intervenţie revine serviciului public de asistenţa socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale.
(2) În implementarea planului de intervenţie serviciul public de asistenţa socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale realizează direct măsurile prevăzute sau, după caz, organizează plasarea beneficiarului la un alt furnizor de servicii sociale în condiţiile art. 12 alin. (2).

Articolul 32

(1) În condiţiile în care evaluarea iniţială evidenţiază existenta unor situaţii complexe pentru a căror rezolvare se impune participarea mai multor profesionisti sau instituţii specializate în domeniul medical, educaţional şi altele asemenea, se va recomanda efectuarea evaluării complexe necesare identificarii şi stabilirii măsurilor de intervenţie personalizate.
(2) Evaluarea complexa este realizată de echipe pluri-disciplinare de specialişti care, în activitatea desfăşurata, utilizează instrumente şi tehnici standardizate specifice domeniului de activitate.
(3) Principalele categorii de persoane care pot beneficia de o evaluare complexa a nevoilor sociale individuale sunt reprezentate de copiii aflaţi în dificultate, persoanele varstnice şi cele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele infectate sau bolnave HIV/SIDA, persoanele dependente de droguri sau alte substanţe toxice, persoanele care suferă de maladii incurabile, precum şi alte persoane pentru care se impune aceasta.
(4) Componenta echipelor pluridisciplinare, organizarea şi funcţionarea acestora sunt reglementate prin lege.

Articolul 33

(1) Procesul de evaluare complexa are drept scop elaborarea unei strategii de suport conţinând ansamblul de măsuri şi servicii adecvate şi individualizate potrivit nevoilor sociale identificate.
(2) Procesul de evaluare complexa permite identificarea posibilităţilor de integrare familială a copilului sau de plasament, stabilirea gradului de dependenta sau handicap al persoanei, a tipului şi nivelului de disfunctie existent, pentru elaborarea unei strategii de suport materializate într-un plan individualizat de îngrijire, care va conţine un ansamblu de măsuri şi servicii adecvate şi disponibile.
(3) Procesul de evaluare complexa urmăreşte, în principal, următoarele aspecte:
a) evaluarea capacităţilor fizice, mentale şi senzoriale, a nivelului de disfunctie şi a abilitatii de a realiza activităţile de baza ale vieţii zilnice;
b) evaluarea psihologică şi psihiatrica;
c) evaluarea familiei privind capacitatea acesteia de a asigura condiţiile necesare creşterii, îngrijirii şi educării copilului;
d) evaluarea potenţialului de integrare a refugiatilor şi persoanelor care au dobândit o formă de protecţie în condiţiile legii;
e) evaluarea potenţialului de reintegrare a victimelor traficului de persoane;
f) evaluarea posibilităţilor de integrare familială, de plasament al copilului sau de adopţie;
g) evaluarea gradului de functionabilitate socială;
h) evaluarea mediului fizic şi social în care trăieşte persoana;
i) evaluarea perceptiei persoanei asupra siguranţei, securităţii şi vulnerabilitatii proprii;
j) evaluarea motivatiei persoanei de a beneficia de servicii la domiciliu, în instituţii de zi sau rezidenţiale;
k) evaluarea consecinţelor care privesc persoana în cazul acordării sau neacordarii serviciilor de îngrijire;
l) evaluarea nevoilor sociale şi a posibilităţii asigurării de suport pentru reţeaua informala de îngrijire;
m) evaluarea perceptiei proprii privind capacitatea funcţională, performanţele şi resursele;
n) evaluarea capacităţii reţelei informale de a acorda servicii sociale;
o) evaluarea serviciilor sociale disponibile, precum şi a modului în care acestea pot răspunde nevoilor persoanei.

Articolul 34

(1) Rezultatele evaluării complexe se comunică, în toate cazurile, în termen de 5 zile serviciului public de asistenţa socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale care a efectuat evaluarea iniţială.
(2) Pe baza rezultatelor evaluării complexe serviciul public de asistenţa socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale completează sau, după caz, revizuieste, în termen de 5 zile, planul de intervenţie.

Articolul 35

(1) Acordarea serviciilor sociale se realizează în baza planului individualizat de asistenţa şi îngrijire, elaborat de furnizorul de servicii sociale cu acordul şi participarea beneficiarului.
(2) Planul individualizat de asistenţa şi îngrijire cuprinde, în principal, programarea serviciilor sociale, personalul responsabil, precum şi procedurile de acordare.
(3) Răspunderea privind implementarea planului individualizat de asistenţa şi îngrijire revine responsabilului de caz desemnat de furnizor.

Articolul 36

(1) În vederea monitorizarii eficientei serviciilor sociale acordate, precum şi pentru stabilirea continuării intervenţiei sau scoaterii din evidenta a cazului, situaţia persoanei beneficiare se reevalueaza periodic de către responsabilul de caz desemnat de furnizor şi, după caz, de asistentul social.
(2) Pe baza rezultatelor reevaluarii planul de intervenţie sau, după caz, planul individualizat se completează ori se revizuieste de către furnizorul de servicii sociale.

Articolul 37

În scopul asigurării respectării dreptului la viaţa de familie al persoanelor luate în îngrijire, furnizorii de servicii sociale trebuie să caute soluţii pentru evitarea separarii membrilor de familie, iar în situaţia în care acest lucru nu se poate realiza, aceştia vor identifica o soluţie care să permită reunirea membrilor de familie cat mai des posibil şi în locatii accesibile pentru fiecare.

Articolul 38

(1) În cazul în care serviciile sociale sunt acordate direct de un furnizor acreditat, acesta are obligaţia ca, în termen de cel mult 15 zile de la solicitare, sa informeze serviciul public de asistenţa socială în a cărui raza teritorială locuieşte beneficiarul asupra nevoilor identificate şi serviciilor propuse a fi acordate.
(2) Furnizorul prevăzut la alin. (1) transmite serviciului public de asistenţa socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale planul individualizat de asistenţa şi îngrijire şi, trimestrial, un raport cu privire la rezultatele implementării acestuia.
(3) Pe baza documentelor prevăzute la alin. (2) serviciul public de asistenţa socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale monitorizează activitatea furnizorului de servicii sociale.

Articolul 39

În situaţii de urgenta, serviciile sociale pot fi acordate imediat, elaborarea planului de intervenţie sau a planului individualizat de asistenţa şi îngrijire realizandu-se în termen de maximum 5 zile de la luarea în evidenta a cazului.

Capitolul VI Jurisdicţia serviciilor sociale

Articolul 40

În condiţiile în care beneficiarul serviciului social sau reprezentantul sau legal nu este de acord cu măsurile prevăzute în planul de intervenţie ori cu calitatea serviciilor acordate în baza planului individualizat, se poate adresa Comisiei de mediere socială, care va analiza motivele nemultumirii beneficiarului şi va clarifica divergenţele dintre părţi, actionand în concordanta cu prevederile legii.

Articolul 41

(1) Actele administrative emise de autorităţile publice locale privind furnizarea serviciilor sociale pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, în baza condiţiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare.
(2) Dacă beneficiarul serviciului social se considera nedreptatit de furnizarea serviciilor sociale, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru soluţionarea litigiilor în legătură cu acordarea serviciilor sociale.
(3) Cererile adresate contenciosului administrativ sau oricărei alte instanţe judecătoreşti pentru soluţionarea litigiilor în legătură cu dreptul sau cu acordarea serviciilor sociale sunt scutite de taxa de timbru şi se soluţionează cu celeritate.
-------------
Alin. (3) al art. 41 a fost modificat de pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 515 din 28 noiembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 861 din 4 decembrie 2003.

Capitolul VII Răspunderea personalului de specialitate

Articolul 42

Personalul implicat în acordarea serviciilor sociale răspunde, în condiţiile legii, disciplinar, patrimonial, contravenţional sau penal, după caz.

Articolul 43

(1) Încălcarea eticii profesionale se constata şi se sancţionează de către comisiile de disciplina din cadrul asociaţiilor profesionale.
(2) Deciziile comisiilor de disciplina pot fi atacate de persoana în cauza la judecătorie, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Capitolul VIII Monitorizare, evaluare şi control

Articolul 44

Monitorizarea, evaluarea şi controlul serviciilor sociale se realizează de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei prin direcţiile pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare direcţii teritoriale, şi se exercită atât asupra serviciilor publice de asistenţa socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale, cat şi asupra celorlalţi furnizori de servicii sociale prevăzuţi la art. 11.

Articolul 45

Activitatea de monitorizare, evaluare şi control are ca principale obiective următoarele:
a) aplicarea prevederilor legale referitoare la serviciile sociale;
b) îmbunătăţirea calităţii şi creşterea eficientei serviciilor sociale acordate de furnizori;
c) respectarea standardelor de calitate;
d) îndrumarea şi coordonarea metodologică a activităţii serviciului public de asistenţa socială de la nivel local şi judeţean cu privire la acordarea serviciilor sociale;
e) asigurarea respectării drepturilor sociale ale beneficiarului.

Articolul 46

Monitorizarea, evaluarea şi controlul serviciilor sociale se realizează prin derularea unor activităţi care privesc:
a) calitatea serviciilor;
b) gradul de satisfactie a beneficiarului;
c) respectarea standardelor de performanţă şi calitate;
d) gradul de adaptare a serviciilor sociale acordate la nevoile beneficiarului;
e) performanta personalului;
f) resursele necesare;
g) costul serviciilor;
h) respectarea altor reglementări conexe serviciilor sociale.

Articolul 47

(1) Activitatea de evaluare şi control la furnizorii de servicii sociale se efectuează de către direcţia teritorială, în mod obligatoriu o dată pe an sau ori de câte ori aceasta este impusa de situaţiile concrete date.
(2) În urma activităţii de evaluare şi control prevăzute la alin. (1) se întocmeşte o nota de constatare cu aspectele rezultate, recomandările făcute pentru remedierea deficienţelor constatate şi termenele de realizare, care se transmite atât furnizorului, cat şi autorităţilor publice locale în a căror rază funcţionează.
(3) În cazul abaterilor repetate constatate la furnizorii de servicii sociale sau al nerespectării de către aceştia a recomandărilor stabilite anterior, direcţiile teritoriale, în raport cu gravitatea abaterilor constatate, pot decide limitarea domeniilor de activitate, suspendarea, retragerea sau anularea acreditării, în condiţiile legii.
(4) Utilizarea sumelor alocate de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale se supune controlului organelor abilitate de lege.

Articolul 48

Direcţiile teritoriale transmit semestrial Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei un raport de activitate care va conţine în mod obligatoriu date privind situaţia constatată în fapt, recomandările şi propunerile efectuate, precum şi sancţiunile aplicate.

Articolul 49

(1) În structura Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei se înfiinţează un compartiment de specialitate care va coordona activitatea de monitorizare, evaluare şi control în domeniul serviciilor sociale.
(2) Atribuţiile şi numărul de personal ale compartimentului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

Articolul 50

Direcţiile teritoriale acorda, la cerere, prin personalul propriu, furnizorilor de servicii asistenţa tehnica de specialitate, în condiţiile dispoziţiilor legale în materie.

Capitolul IX Finanţarea serviciilor sociale

Articolul 51

(1) Serviciile sociale se finanţează, în principal, din fonduri alocate de la bugetul de stat şi bugetele locale.
(2) La finanţarea serviciilor sociale sunt utilizate şi sume din donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea unor persoane fizice ori juridice din ţară şi străinătate, din contribuţia persoanelor beneficiare de servicii sociale, precum şi din alte surse, cu respectarea legislaţiei în domeniu.
-------------
Alin. (2) al art. 51 a fost modificat de pct. 5 al art. unic din LEGEA nr. 515 din 28 noiembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 861 din 4 decembrie 2003.
(2^1) La finanţarea serviciilor sociale pot fi utilizate şi fonduri externe, rambursabile şi nerambursabile.
-------------
Alin. (2^1) al art. 51 a fost introdus de pct. 6 al art. unic din LEGEA nr. 515 din 28 noiembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 861 din 4 decembrie 2003.
(3) Convenţia prevăzută la art. 17 alin. (2) stabileşte contribuţia fiecărei părţi la cheltuielile de organizare şi funcţionare a instituţiilor publice specializate de asistenţa socială, precum şi la realizarea serviciilor sociale.

Articolul 52

De la bugetul de stat se aloca fonduri pentru:
a) finanţarea, cofinanţarea sau, după caz, subvenţionarea programelor de servicii sociale;
b) finanţarea programelor naţionale de dezvoltare a serviciilor sociale;
c) finanţarea sau cofinanţarea înfiinţării, organizării şi funcţionarii unor instituţii specializate de asistenţa socială;
d) finanţarea sau cofinanţarea altor măsuri şi obiective, concretizate în programe de asistenţă socială elaborate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi finanţate de la bugetul de stat.
-------------
Litera d) a art. 52 a fost modificată de pct. 7 al art. unic din LEGEA nr. 515 din 28 noiembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 861 din 4 decembrie 2003.

Articolul 53

(1) De la bugetele locale se aloca fonduri pentru:
a) finanţarea serviciilor sociale organizate de autorităţile administraţiei publice locale;
b) cofinanţarea serviciilor sociale realizate de autorităţile administraţiei publice locale în parteneriat cu alţi furnizori sau contractate în condiţiile art. 12 alin. (2);
c) subvenţionarea serviciilor sociale realizate de furnizori acreditaţi;
d) finanţarea sau cofinanţarea altor măsuri de asistenţa socială prevăzute de legislaţia în vigoare.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia sa prevadă în bugetele proprii fonduri necesare pentru asistenţa socială.

Articolul 54

De la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate se finanţează serviciile medicale furnizate pe bază de contract încheiat de furnizorul de servicii cu casa de asigurări de sănătate în a carei raza funcţionează.

Capitolul X Sancţiuni

Articolul 55

(1) Nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (2), art. 13 alin. (1) şi (2), art. 16 alin. (2), art. 18 alin. (1), art. 30 alin. (4), art. 34, art. 35 şi ale art. 38 alin. (1) şi (2) constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.
-------------
Alin. (1) al art. 55 a fost modificat de pct. 8 al art. unic din LEGEA nr. 515 din 28 noiembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 861 din 4 decembrie 2003.
(2) Cuantumul amenzilor contravenţionale prevăzute la alin. (1) se modifica prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 56

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de persoanele împuternicite din cadrul direcţiilor teritoriale.

Articolul 57

Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevăzute la art. 55 şi 56, se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Capitolul XI Dispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 58

(1) Până la obţinerea acreditării prevăzute la art. 11 alin. (2), activitatea furnizorilor de servicii sociale care acorda servicii sociale la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se desfăşoară în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
(2) Instituţiile de asistenţa socială înfiinţate anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe îşi vor elabora regulamentul propriu de organizare şi funcţionare prevăzut la art. 16 alin. (2), în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.

Articolul 59

Furnizorii de servicii sociale pot organiza, în condiţiile legii, activităţi de formare pentru personalul propriu, precum şi pentru personalul care activează în cadrul altor instituţii sau organisme cu atribuţii în domeniul serviciilor sociale.

Articolul 60

Prezenta ordonanţă intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2004.

Articolul 61

În termen de 90 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei împreună cu ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale care au atribuţii în aplicarea măsurilor stabilite prin prezenta ordonanţă vor elabora normele metodologice de aplicare a prevederilor acesteia, care se aproba prin hotărâre a Guvernului.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
---------------
Ministrul muncii,
solidarităţii sociale şi familiei,
Elena Dumitru
Ministrul sănătăţii,
Mircea Beuran
Ministrul administraţiei şi internelor,
Ioan Rus
Ministrul delegat pentru
administraţia publică,
Gabriel Oprea
p. Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe Gherghina,
secretar de stat
Bucureşti, 28 august 2003.
Nr. 68.
--------------