DECIZIE nr. 1.305 din 14 octombrie 2010
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304^1 şi art. 305 din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 788 din 25 noiembrie 2010



    Acsinte Gaspar - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Benke Karoly - magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304^1 şi art. 305 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Cristian Albăstroiu şi Sevastiţa Albăstroiu în Dosarul nr. 177/94/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate formulate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 29 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 177/94/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304^1 şi art. 305 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Cristian Albăstroiu şi Sevastiţa Albăstroiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat în cadrul unui proces civil.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât limitează administrarea probatoriului la înscrisuri şi nu prevăd triplul grad de jurisdicţie.
    Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 304^1 şi art. 305 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
    - Art. 304^1: "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.";
    - Art. 305: "În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor."
    Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că în repetate rânduri s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea textului criticat în raport cu critici similare de neconstituţionalitate. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.004 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 7 noiembrie 2008, şi Decizia nr. 1.643 din 10 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2010, Curtea a statuat că "recursul constituie în această ipoteză o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca şi în cazul apelului, instanţa de recurs judecă însăşi cauza, atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să examineze doar hotărârea pronunţată de prima instanţă, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în art. 304 din Codul de procedură civilă, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile Constituţiei".
    Referitor la constituţionalitatea prevederilor art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat în mai multe cauze având o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 1.409 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 23 martie 2009, şi prin Decizia nr. 542 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, Curtea a reţinut că, potrivit art. 304^1 din Codul de procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele. De asemenea, Curtea a reţinut că reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie, şi nu încalcă drepturile fundamentale ale justiţiabililor.
    Prin Decizia nr. 234 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 7 septembrie 2001, a statuat că "trăsătura esenţială a statului de drept o constituie supremaţia Constituţiei şi obligativitatea respectării legii. [...] reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac se stabileşte prin lege [... ]. În consecinţă, dispoziţia cuprinsă în art. 305 din Codul de procedură civilă, conform căreia "În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor", reprezintă o normă prin care se stabileşte, în raport cu celelalte dispoziţii care reglementează sistemul probelor şi cel al căilor de atac, o regulă de bază a judecării recursului. Este, de altfel, semnificativ faptul că, în urma modificărilor şi completărilor aduse Codului de procedură civilă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, în prezent recursul este o cale extraordinară de atac. Or, se justifică şi din acest punct de vedere deosebirea faţă de apel în ceea ce priveşte inadmisibilitatea probelor noi, cu excepţia înscrisurilor".
    De altfel, prin Decizia nr. 234 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 15 aprilie 2010, Curtea a stabilit că instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, nu este contrară principiului liberului acces la justiţie, dreptului la un proces echitabil sau dreptăţii, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Atât în sistemul nostru procesual, cât şi în alte ţări, legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita posibilitatea folosirii anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părţilor, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.
    Considerentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.
    Distinct de cele de mai sus, Curtea reţine şi faptul că art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale presupune existenţa posibilităţii efective de a supune judecăţii unei instanţe naţionale cazul violării unui drept consacrat de convenţie (a se vedea Hotărârea din 26 octombrie 2000, pronunţată în Cauza Kudla împotriva Poloniei) şi, în consecinţă, "nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003).
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304^1 şi art. 305 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Cristian Albăstroiu şi Sevastiţa Albăstroiu în Dosarul nr. 177/94/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2010.
    PREŞEDINTE,
    ACSINTE GASPAR
    Magistrat-asistent,
    Benke Karoly
    ___________