DECIZIA nr. 501 din 17 septembrie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61^1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 24 aprilie 2020

    Valer Dorneanu

    - președinte

    Cristian Deliorga

    - judecător

    Marian Enache

    - judecător

    Daniel Marius Morar

    - judecător

    Mona-Maria Pivniceru

    - judecător

    Gheorghe Stan

    - judecător

    Livia Doina Stanciu

    - judecător

    Elena-Simina Tănăsescu

    - judecător

    Varga Attila

    - judecător

    Fabian Niculae

    - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 61^1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma ulterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice, excepție ridicată de Societatea IAC Management - S.R.L. din București în Dosarul nr. 44.371/3/2018 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 242D/2019.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Adelina Petcu, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 263D/2019 și nr. 415D/2019 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61^1 din Legea nr. 101/2016, în forma ulterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice, excepție ridicată de Societatea IAC Management - S.R.L. din București în dosarele nr. 43.504/3/2018 și nr. 44.912/3/2018 ale Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Adelina Petcu, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.4. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 415D/2019 partea Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.5. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 263D/2019 și nr. 415D/2019 la Dosarul nr. 242D/2019.6. Atât partea prezentă, cât și reprezentantul Ministerului Public pun concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 263D/2019 și nr. 415D/2019 la Dosarul nr. 242D/2019, care este primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Se arată că prin instituirea sancțiunii ce presupune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii în cazul nedepunerii cauțiunii prevăzute de lege se încalcă principiul egalității în fața legii. De asemenea, în contextul în care se formulează mai multe contestații, se poate ajunge la plata unor sume foarte mari. Mai mult decât atât, se încalcă accesul liber la justiție, ajungându-se la situația în care acesta devine teoretic și iluzoriu. Se mai arată că autoritatea contractantă nu este obligată să constituie cauțiune.8. În continuare, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în parte, ca inadmisibilă, și în parte, ca neîntemeiată. Astfel, se arată că autoarea excepției solicită modificarea și completarea legii. În opinia sa, autoarea excepției de neconstituționalitate solicită adăugarea autorității contractante în rândul subiectelor de drept care trebuie să plătească o cauțiune. De asemenea, indică jurisprudența relevantă a instanței de contencios constituțional, respectiv Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015. În ceea ce privește cuantumul cauțiunii, se arată că valoarea cauțiunii este un procent dintr-o singură cifră, absolut rezonabilă. Cel care dorește să obțină un contract oricum se obligă să efectueze niște cheltuieli, să avanseze o sumă de bani.9. Având cuvântul, în replică, reprezentantul autoarei excepției de neconstituționalitate arată că nu a solicitat modificarea legii, ci să se constate că există un tratament diferit aplicat unei situații similare.
    CURTEA,

    având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:10. Prin Sentința civilă nr. 221 din 17 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 44.371/3/2018, Sentința civilă nr. 102 din 11 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 43.504/3/2018, și prin Încheierea din 6 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 44.912/3/2018, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 61^1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma ulterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice, excepție ridicată de Societatea IAC Management - S.R.L. din București în cauze având ca temei Legea nr. 101/2016.11. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată, în esență, că textul legal criticat este neconstituțional deoarece îngrădește accesul liber la justiție, posibilitatea persoanei vătămate de a contesta actele autorității contractante fiind iluzorie și doar la îndemâna marilor participanți la procedurile de atribuire, care își permit să depună cauțiuni într-un cuantum exorbitant, creându-se astfel un tratament diferențiat și discriminatoriu, în funcție de resursele bănești de care dispun contestatorii. 12. În acest context, textul criticat încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, pentru că se aplică unor operatori economici aflați în situații diferite, ce ar trebui să beneficieze de un tratament juridic diferit. Astfel, textul criticat permite formularea contestației în materia achizițiilor publice numai operatorilor economici care dispun efectiv de sume foarte mari, pe care le indisponibilizează pe perioade îndelungate, înlăturând operatorii economici care îndeplinesc toate condițiile prevăzute de documentația de atribuire, dar nu pot indisponibiliza sume exorbitante. Așadar, principiul egalității este încălcat prin crearea unui regim privilegiat operatorilor economici care dispun de resurse financiare substanțiale.13. Cel de-al doilea aspect sub care este neconstituțional textul criticat este plasarea autorității contractante pe un plan superior operatorului economic, aceasta fiind scutită de la plata cauțiunii. Autoritatea contractantă ar fi fost pusă în situația de a achita cauțiune în ipoteza în care aceasta ar fi formulat cale de atac împotriva hotărârii pronunțate de Consiliu sau instanță. În această ipoteză, cauțiunea este în cuantum de 50% din cauțiunea prevăzută la alin. (1), respectiv 1% din valoarea estimată/stabilită a contractului.14. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază, în dosarele nr. 242D/2019 și nr. 263D/2019, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 15. În acest sens se arată că dispozițiile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, având în vedere că valoarea cauțiunii este aceeași pentru toți operatorii economici care înțeleg să formuleze contestații în condițiile prevăzute de art. 49 din Legea nr. 101/2016. Opțiunea de a participa la una sau la mai multe proceduri de achiziție publică și de a formula una sau mai multe contestații aparține fiecărui operator economic. Susținerea conform căreia valoarea cauțiunii este exorbitantă este neîntemeiată, aceasta fiind de doar 2% din valoarea estimată a celui mai mare contract subsecvent ce se intenționează a se atribui în baza acordului-cadru, dar nu mai mult de 220.000 lei.16. Participarea la o procedură de achiziție publică presupune o capacitate economică și financiară adecvată, iar în măsura în care operatorul economic participant la procedură pretinde că are capacitatea de a executa un contract de o anumită valoare, se presupune că acesta poate indisponibiliza, pentru o perioadă de timp, 2% din valoarea contractului.17. Este neîntemeiat și argumentul reclamantei referitor la necesitatea indisponibilizării unor sume de bani. Astfel cum se arată în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2018, modalitatea de depunere a cauțiunii și forma acesteia sunt variate, fiind permisă depunerea ei atât la Trezorerie, CEC Bank, cât și la orice altă instituție de credit, precum și constituirea cauțiunii prin instrumente financiare care pot servi ca instrumente de plată cu acordul autorității contractante. În acest sens este art. 1.058 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. 18. Obligația de plată a cauțiunii nu contravine nici dispozițiilor art. 21 din Constituție. Instituirea obligației de plată a cauțiunii urmărește un scop legitim, respectiv reducerea riscului depunerii unor contestații neîntemeiate, „având în vedere numărul ridicat de contestații neîntemeiate depuse de operatorii economici interesați, atât pe cale administrativ-jurisdicțională la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (C.N.S.C.), cât și pe cale judiciară la instanțele judecătorești competente, care au condus la prelungirea sau anularea unor proceduri de atribuire cu impact negativ atât asupra derulării activității autorităților contractante, cât și asupra derulării unor proiecte de investiții majore finanțate atât de la bugetul de stat, cât și din fonduri europene“, astfel cum se menționează în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2018.19. Scutirea autorităților contractante de obligația de depunere a cauțiunii nu contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție, întrucât acestea din urmă prevăd egalitatea în drepturi a cetățenilor, nu egalitatea în drepturi între cetățeni și autoritățile publice. Nici nu s-ar justifica obligarea autorităților contractante la plata cauțiunii, din moment ce obligația de plată a cauțiunii a fost instituită tocmai pentru protejarea autorităților contractante, în vederea reducerii riscului formulării unor contestații neîntemeiate care să conducă la tergiversarea procedurilor de atribuire.20. În Dosarul nr. 415D/2019, instanța apreciază că prevederile legale criticate încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, dar și art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție. Dispozițiile legale criticate stabilesc numai în sarcina persoanei care se consideră vătămată și care a formulat contestație în condițiile art. 8 sau art. 49 din Legea nr. 101/2016 obligația de achitare a cauțiunii, în timp ce autoritatea contractantă este scutită de la plata cauțiunii, conform art. 61^1 alin. (9) din aceeași lege. 21. Așadar, legiuitorul creează o situație favorabilă autorităților contractante, deși în litigiile dintre stat (prin autoritățile și instituțiile publice) și particular acesta din urmă niciodată nu va beneficia de aceleași instrumente pentru probarea susținerilor. Or, principiul consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituție este respectat doar atunci când părțile care se găsesc în situații identice sau egale beneficiază de același tratament juridic.22. Mai mult, cauțiunea datorată de persoană se raportează la valoarea estimată sau stabilită a contractului de achiziție publică (2% din această valoare), ceea ce reprezintă în fapt o sumă considerabilă. Nedepunerea acesteia este sancționată cu respingerea cererii ca inadmisibilă.23. În consecință, tribunalul apreciază că prin reglementarea instituției cauțiunii în maniera prevăzută de art. 61^1 din Legea nr. 101/2016 se împiedică accesul la justiție, deoarece neplata cauțiunii împiedică instanța să analizeze cererea dedusă judecății.24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.25. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,

    examinând actele de sesizare, susținerile părții prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 26. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.27. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 61^1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, dispoziții introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 4 iunie 2018, și care au următorul conținut:(1) Pentru soluționarea contestației formulate în condițiile art. 8 sau art. 49, sub sancțiunea respingerii acesteia, persoana care se consideră vătămată trebuie să constituie în prealabil o cauțiune stabilită după cum urmează:
    a) 2% din valoarea estimată a contractului, în cazul în care aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de 35.000 lei;
    b) 2% din valoarea stabilită a contractului, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de 88.000 lei;
    c) 2% din valoarea estimată a contractului, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de 220.000 lei;
    d) 2% din valoarea stabilită a contractului, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, cu modificările și completările ulterioare, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de 880.000 lei.
    (2) În cazul unei proceduri de atribuire a acordului-cadru, prevederile alin. (1) se raportează la valoarea estimată a celui mai mare contract subsecvent ce se intenționează a se atribui în baza acordului-cadru respectiv.(3) În cazul în care contestația a fost respinsă de către Consiliu, persoana care se consideră vătămată care utilizează calea de atac în condițiile art. 29 sau art. 51 alin. (3), după caz, nu trebuie să constituie o cauțiune suplimentară.(4) În cazul în care calea de atac reglementată de art. 29 sau art. 51 alin. (3) este utilizată de o altă persoană decât cea care a constituit cauțiunea conform alin. (1), pentru soluționarea plângerii sau recursului, după caz, trebuie constituită în prealabil o cauțiune egală cu 50% din cauțiunea prevăzută la alin. (1).(5) Cauțiunea depusă se restituie, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a plângerii, respectiv după încetarea efectelor suspendării procedurii de atribuire și/sau a executării contractului.(6) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o, nu mai devreme de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor suspendării procedurii de atribuire și/sau a executării contractului.(7) Consiliul sau instanța, după caz, se pronunță asupra cererii de restituire a cauțiunii cu citarea părților, printr-o încheiere supusă numai recursului la instanța ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare.(8) În situația în care nu sunt aplicabile prevederile de la alin. (5)-(7), cauțiunea se constituie venit la bugetul de stat la împlinirea termenului de 3 ani calculat de la data la care aceasta putea fi solicitată.(9) Sunt scutite de la depunerea cauțiunii autoritățile contractante.
    28. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind principiul egalității în fața legii și ale art. 21 privind accesul liber la justiție.29. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015, și Decizia nr. 750 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 11 ianuarie 2016, paragrafele 25 și 26) s-a mai pronunțat asupra unei soluții legislative similare celei supuse controlului de constituționalitate.30. Astfel, în ceea ce privește raportarea la dispozițiile art. 21 din Constituție, Curtea a reținut că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenindu-i legiuitorului, prevederile criticate fiind o aplicare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Stabilirea unei asemenea condiționări, prin instituirea unei garanții de bună conduită, nu încalcă art. 21 din Constituție, având în vedere necesitatea fluidizării procedurii de atribuire a contractelor de achiziții publice și protejării autorităților contractante împotriva depunerii unor contestații abuzive care tind să modifice scopul pentru care au fost instituite căile de atac în domeniul achizițiilor publice.31. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, ca urmare a faptului că prevederile legale criticate impun obligația constituirii garanției de bună conduită doar pentru una dintre părțile litigiului în materie de achiziție publică, anume operatorul economic participant, nu și în sarcina autorității contractante, Curtea, prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, precitată, a constatat că această critică este neîntemeiată, întrucât, astfel cum rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 16, cetățenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituție și în legi, fiind egali în fața acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită atribuțiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea funcțiilor pentru care sunt create. Principiul egalității în drepturi prevăzut de Constituție pentru cetățeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice. Așa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalității decât atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. De altfel, o eventuală comparație între contestator și autoritatea contractantă nici nu s-ar putea susține câtă vreme garanția de bună conduită a fost instituită tocmai pentru a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al participantului la procedură, respectiv al contestatorului.32. Statul are obligația să asigure libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național, aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanță cu obiectivele Uniunii Europene. Totodată, funcționarea economiei de piață și aplicarea principiilor care îi sunt proprii nu exclud, ci, dimpotrivă, presupun stabilirea și respectarea anumitor reguli de natură să îi protejeze pe toți participanții la circuitul economic. În același sens este Decizia nr. 211 din 4 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 8 iunie 2004.33. Considerentele din deciziile menționate care se referă la prevederi legale care instituiau o garanție de bună conduită sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în privința prevederilor Legii nr. 101/2016 care instituie o cauțiune. Cuantumul cauțiunii prevăzute de lege este rezonabil, legiuitorul impunând și un prag maxim până la care poate fi fixată cauțiunea, iar opțiunea acestuia este pe deplin justificată. Contractele de achiziții publice presupun, de cele mai multe ori, efectuarea de lucrări publice cu un anumit grad de complexitate. Nu orice operator economic are capacitatea logistică și financiară de a efectua aceste lucrări, mai ales că, de cele mai multe ori, mecanismul de efectuare a lucrărilor presupune investiții inițiale ale operatorului economic ce sunt decontate ulterior de stat. Așadar, operatorii economici nu se află în aceeași situație juridică, ei neavând toți aceeași capacitate economică de realizare a obiectivelor vizate de contractele de achiziții publice.34. Or, dinamica raporturilor juridice existente în domeniul achizițiilor publice demonstrează că intervenția legiuitorului era necesară, în condițiile în care drepturile procesuale au fost exercitate frecvent cu rea-credință de către operatori economici care nu aveau capacitatea efectivă de a-și executa obligațiile ce rezultau din încheierea contractelor de achiziții publice. Interesul național impune ca statul să poată realiza cu celeritate obiectivele propuse în vederea îmbunătățirii vieții cetățenilor săi, cu respectarea, bineînțeles, a drepturilor și a intereselor legitime ale eventualilor participanți la procedurile de achiziție publică. 35. Așadar, Curtea constată că prin instituirea cauțiunii legiuitorul a urmărit, pe de o parte, descurajarea cererilor nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale, iar, pe de altă parte, să constituie o garanție destinată acoperirii eventualelor pagube ce ar putea fi produse părții împotriva căreia se cere luarea unor măsuri, în condițiile în care cererea celui ce plătește cauțiunea se respinge. Astfel, aceste obiective urmărite prin adoptarea de către legiuitor a măsurii criticate se circumscriu unui scop legitim.36. De asemenea, Curtea constată că instituirea acestei obligații de consemnare a cauțiunii reprezintă o măsură legislativă adecvată, necesară și care păstrează un just echilibru între cerințele de interes general protejate de legiuitor - prevenirea exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale - și interesul individual al justițiabilului de a avea acces efectiv la instanță în vederea folosirii mijloacelor procedurale puse la dispoziția sa (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014).37. În aceste condiții, pentru argumentele mai sus arătate, instanța de contencios constituțional constată că nu sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 și 21.38. Distinct de cele de mai sus, instanța de contencios constituțional reține că, la nivel european, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a avut ocazia să se pronunțe cu privire la compatibilitatea dintre legislația Uniunii Europene și art. 271^1 și 271^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, în ceea ce privește instituirea unei garanții de bună conduită.39. Astfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în Hotărârea din 15 septembrie 2016, pronunțată în cauzele C-439/14 și C-488/14, S.C. Star Storage - S.A. Împotriva Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI)(C-439/14), și S.C. Max Boegl România - S.R.L., S.C. UTI Grup - S.A., Astaldi Sp.A., S.C. Construcții Napoca - S.A. împotriva R.A. Aeroportul Oradea, S.C. Porr Construct - S.R.L., Teerag-Asdag Aktiengesellschaft, S.C. Col-Air Trading - S.R.L., AVZI - S.A., Trameco - S.A., Iamsat Muntenia - S.A. (C-488/14), că articolul 1 alineatele (1)-(3) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007, și articolul 1 alineatele (1)-(3) din Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66, citite în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiile principale, care condiționează admisibilitatea oricărei căi de atac împotriva unui act al autorității contractante de obligația reclamantului de a constitui garanția de bună conduită pe care o prevede în beneficiul autorității contractante, din moment ce această garanție trebuie să îi fie restituită reclamantului indiferent de soluția pronunțată în calea de atac.40. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea IAC Management - S.R.L. din București în dosarele nr. 44.371/3/2018, nr. 43.504/3/2018 și nr. 44.912/3/2018 ale Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 61^1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă și general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunțată în ședința din data de 17 septembrie 2019.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Fabian Niculae

    -----