DECIZIE nr. 770 din 1 iulie 2008
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 25 iulie 2008



    Ioan Vida - preşedinte
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Petre Ninosu - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Augustin Zegrean - judecător
    Iuliana Nedelcu - procuror
    Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Victor Belcin în Dosarul nr. 6.142/233/2006 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală, de Doris Ispan, Doris Mirela Suciu-Ispan şi Michael Ispan în Dosarul nr. 18.303/325/2007 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi de Dumitru Bolan în Dosarul nr. 9.599/288/2007 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia penală.
    La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei Dumitru Bolan. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Magistratul-asistent referă Curţii faptul că părţile Mariana Lazăr şi Virgil Ioan Ispan au formulat concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală.
    Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 9D/2008, nr. 941D/2008 şi nr. 1.068D/2008 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
    Autorul excepţiei arată că este de acord cu conexarea dosarelor.
    Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.
    Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 941D/2008 şi nr. 1.068D/2008 la Dosarul nr. 9D/2008, care este primul înregistrat.
    Cauza este în stare de judecată.
    Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 19 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.142/233/2006, Judecătoria Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Victor Belcin cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.
    Prin Încheierea din 31 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 18.303/325/2007, Judecătoria Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Doris Ispan, Doris Mirela Suciu-Ispan şi Michael Ispan cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.
    Prin Încheierea din 27 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 9.599/288/2007, Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Bolan cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, prin faptul că limitează mijloacele de probă care pot fi administrate la soluţionarea plângerii împotriva actelor de netrimitere în judecată ale procurorului, încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la justiţie, dreptul la apărare şi la un proces echitabil.
    Judecătoria Galaţi - Secţia penală, Judecătoria Timişoara - Secţia penală şi Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând trimitere în acest sens la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Arată că textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorii excepţiei, făcând trimitere în acest sens la Decizia Curţii Constituţionale nr. 165/2006.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate."
    În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4) cu privire la statul român, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 22 referitoare la dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 126 alin. (1) cu privire la instanţele judecătoreşti, precum şi prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (2) referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, raportate la dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice privind dreptul la un proces echitabil.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la prevederile constituţionale şi la reglementările internaţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 250 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 24 martie 2008, Curtea a considerat ca fiind neîntemeiată critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, reţinând că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului, atacate sub aspectul legalităţii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionării plângerii, instanţa să verifice, pe baza lucrărilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluţie a fost sau nu dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale. Cu aceeaşi ocazie, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfinţit de prevederile constituţionale şi de reglementările internaţionale, petentul având deplina libertate de a demonstra în faţa instanţei de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, precum şi posibilitatea prezentării unor probe suplimentare faţă de cele deja administrate, respectiv "înscrisuri noi".
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    Astfel, pentru considerentele arătate, prevederile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală sunt în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4), ale art. 16, 21, 22, 24 şi ale art. 126 alin. (1), precum şi cu prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (2), raportate la dispoziţiile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
    Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care nu poate fi însă reţinută.
    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Victor Belcin în Dosarul nr. 6.142/233/2006 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală, de Doris Ispan, Doris Mirela Suciu-Ispan şi Michael Ispan în Dosarul nr. 18.303/325/2007 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi de Dumitru Bolan în Dosarul nr. 9.599/288/2007 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2008.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    prof. univ. dr. IOAN VIDA
    Magistrat-asistent,
    Oana Cristina Puică
    ___________