OG 1 20/01/2000

ORDONANTA nr. 1 din 20 ianuarie 2000
privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicina legală

EMITENT

GUVERNUL

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 21 ianuarie 2000

În temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, precum şi ale art. 1 lit. M pct. 2 din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite următoarea ordonanţa:

Capitolul 1 Dispoziţii generale

Articolul 1

Activitatea de medicina legală consta în efectuarea de expertize, examinari, constatări, examene de laborator şi alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viaţa, cadavrelor, produselor biologice şi corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevărului în cauzele privind infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor ori în alte situaţii prevăzute de lege, precum şi în efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice şi de cercetare a filiaţiei.

Articolul 2

(1) Activitatea de medicina legală asigura mijloace de proba cu caracter ştiinţific organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti, precum şi la cererea persoanelor interesate, în soluţionarea cauzelor penale, civile sau de alta natura, contribuind prin mijloace specifice, prevăzute de lege, la stabilirea adevărului.
(2) În desfăşurarea activităţii de medicina legală, instituţiile de medicina legală colaborează cu organele de urmărire penală şi cu instanţele judecătoreşti, în vederea stabilirii lucrărilor de pregătire şi a altor măsuri necesare pentru ca expertizele, constatările sau alte lucrări medico-legale să fie efectuate în bune condiţii şi în mod operativ.
(3) Instituţiile de medicina legală contribuie la realizarea cercetării ştiinţifice în domeniul medicinei legale şi la îmbunătăţirea asistenţei medicale, prin elaborarea de opinii ştiinţifice medico-legale în cazurile solicitate de organele sanitare.

Articolul 3

(1) Orice ingerinta în activitatea medico-legală este interzisă.
(2) Încălcarea prevederilor alin. (1) atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz.

Articolul 4

Instituţiile de medicina legală sunt singurele unităţi sanitare care efectuează, potrivit legii, constatări, expertize, precum şi alte lucrări medico-legale.

Articolul 5

(1) Activitatea de medicina legală se realizează prin următoarele instituţii sanitare cu caracter public:
a) Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti, unitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii;
b) institutele de medicina legală din centrele medicale universitare, unităţi cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii;
c) serviciile de medicina legală judeţene şi cabinetele de medicina legală din oraşele neresedinta de judeţ, aflate în structura organizatorică a serviciilor de medicina legală judeţene, subordonate, din punct de vedere administrativ, direcţiilor de sănătate publică.
(2) Pe lângă Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti funcţionează Comisia superioară medico-legală, cu sediul la acest institut.
(3) În cadrul institutelor de medicina legală din centrele medicale universitare, precum şi în cadrul Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti funcţionează comisii de avizare şi control al actelor medico-legale.

Articolul 6

(1) Activitatea instituţiilor de medicina legală este coordonata, din punct de vedere administrativ, de Ministerul Sănătăţii.
(2) Activitatea de medicina legală este coordonata, sub raport ştiinţific şi metodologic, de Ministerul Sănătăţii şi de Consiliul superior de medicina legală, cu sediul la Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti.
(3) În vederea asigurării bunei desfăşurări a activităţii de medicina legală Ministerul Sănătăţii colaborează cu Ministerul Justiţiei.

Articolul 7

Serviciile prestate, potrivit art. 4, din dispoziţia organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti ori la cererea persoanelor interesate se efectuează contra cost, veniturile realizate urmând să fie utilizate de instituţiile de medicina legală conform prevederilor legale.

Articolul 8

Cheltuielile necesare pentru efectuarea constatărilor, expertizelor, precum şi a altor lucrări medico-legale dispuse de organele de urmărire penală sau de instanţele judecătoreşti constituie cheltuieli judiciare care se avanseaza de stat şi se suporta, în condiţiile legii, după cum urmează:
a) dacă lucrările au fost dispuse de instanţele judecătoreşti, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei;
b) dacă lucrările au fost dispuse de procurori, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Public;
c) dacă lucrările au fost dispuse de organele de cercetare penală, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului de Interne.

Articolul 9

În activitatea lor medicii legisti au obligaţia de a sesiza autorităţilor competente orice încălcări ale legilor, care constituie infracţiuni, pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu sau ale convenţiilor internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.

Articolul 10

În cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege experţii medico-legali sunt obligaţi să depună, în scris, declaraţie de abţinere. În lipsa acesteia experţii medico-legali pot fi recuzati, potrivit legii.

Articolul 11

Angajarea, transferul şi desfacerea contractului individual de muncă al personalului cu pregătire superioară din instituţiile de medicina legală se fac de organele competente, potrivit legii, cu acordul Consiliului superior de medicina legală.

Capitolul 2 Organizarea şi atribuţiile Consiliului superior de medicina legală

Articolul 12

(1) Consiliul superior de medicina legală are următoarea componenta:
a) directorii institutelor de medicina legală;
b) profesorii de medicina legală din ţara;
c) şeful comisiei de specialitate a Colegiului Medicilor din România;
d) 3 medici legisti din diferite servicii de medicina legală judeţene, numiţi prin ordin al ministrului sănătăţii;
e) preşedintele comisiei de specialitate din Ministerul Sănătăţii;
f) un reprezentant al Ministerului Sănătăţii, numit prin ordin al ministrului sănătăţii;
g) un reprezentant al Ministerului Justiţiei, numit prin ordin al ministrului justiţiei;
h) un reprezentant al Ministerului Public, numit prin ordin al ministrului justiţiei;
i) un reprezentant al Ministerului de Interne, numit prin ordin al ministrului de interne.
(2) Directorul general al Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti este, de drept, preşedintele Consiliului superior de medicina legală. În caz de imposibilitate a exercitării atribuţiilor, el poate fi înlocuit de unul dintre directorii institutelor de medicina legală, desemnat de preşedintele Consiliului superior de medicina legală.
(3) Directorul general al Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti şi directorii institutelor de medicina legală din centrele medicale universitare sunt numiţi prin ordin al ministrului sănătăţii.

Articolul 13

Consiliul superior de medicina legală are următoarele atribuţii principale:
a) coordonează activitatea de medicina legală, din punct de vedere ştiinţific şi metodologic, împreună cu Ministerul Sănătăţii, în vederea asigurării unei practici medico-legale unitare pe întregul teritoriu al tarii;
b) studiază şi interpretează, anual, morbiditatea şi mortalitatea medico-legală şi informează despre acestea Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public şi Ministerul de Interne;
c) iniţiază studii de criminologie şi alte studii interdisciplinare de interes social şi medico-legal, la nivel naţional;
d) sprijină, prin mijloace specifice, activitatea medico-sanitară;
e) propune Ministerului Sănătăţii componenta nominală şi modul de funcţionare ale Comisiei superioare medico-legale şi ale comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale;
f) adopta, în termen de 30 de zile de la data constituirii, regulamentul propriu de organizare şi funcţionare.

Articolul 14

Consiliul superior de medicina legală se întruneşte semestrial sau ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor săi.

Capitolul 3 Atribuţiile instituţiilor sanitare care desfăşoară activitate de medicina legală

Articolul 15

Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti, precum şi celelalte institute de medicina legală, în limitele competentei lor teritoriale, stabilite prin regulamentul de aplicare a dispoziţiilor prezentei ordonanţe, au următoarele atribuţii principale:
a) efectuează, din dispoziţia organelor de urmărire penală, a instanţelor judecătoreşti sau la cererea persoanelor interesate, expertize şi constatări, precum şi alte lucrări medico-legale;
b) efectuează noi expertize medico-legale dispuse de organele de urmărire penală sau de instanţele judecătoreşti, precum şi în cazurile de deficiente privind acordarea asistenţei medicale ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice;
c) executa examene complementare de laborator, solicitate de serviciile de medicina legală judeţene, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti sau de persoanele interesate;
d) îndeplinesc, pentru judeţele în care îşi au sediul, respectiv pentru municipiul Bucureşti, atribuţiile ce revin serviciilor de medicina legală judeţene prevăzute în prezenta ordonanţă;
e) efectuează cercetări ştiinţifice în domeniul medicinei legale şi pun la dispoziţie învăţământului universitar şi postuniversitar materiale documentare, precum şi alte mijloace necesare procesului de învăţământ;
f) contribuie la sprijinirea asistenţei medicale atât prin analiza aspectelor medico-legale din activitatea unităţilor sanitare, la cererea acestora, cat şi prin analiza unor probleme constatate cu ocazia desfăşurării activităţii de medicina legală;
g) propun Consiliului superior de medicina legală măsuri corespunzătoare în vederea asigurării, din punct de vedere metodologic, a unei practici unitare în domeniul medicinei legale pe întregul teritoriu al tarii;
h) avizează funcţionarea, în condiţiile legii, a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de imbalsamare şi alte servicii de estetica mortuara.

Articolul 16

Directorul general al Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti şi directorii institutelor de medicina legală din centrele medicale universitare desemnează medicii legisti din subordine, care urmează să efectueze constatările medico-legale, expertizele şi noile expertize medico-legale.

Articolul 17

Serviciile de medicina legală judeţene au următoarele atribuţii principale:
a) efectuează expertize şi constatări medico-legale din dispoziţia organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti, precum şi în cazurile de deficiente în acordarea asistenţei ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice;
b) efectuează orice alta expertiza sau constatare medico-legală, în cazul în care se apreciază ca aceasta nu poate fi efectuată de cabinetul de medicina legală;
c) efectuează, cu plata, examinari medico-legale, la cererea persoanelor interesate, precum şi orice alte lucrări medico-legale, cu excepţia celor care intră în competenţa cabinetului de medicina legală;
d) efectuează noi expertize medico-legale, cu excepţia celor care intră în competenţa institutelor de medicina legală;
e) pun la dispoziţie catedrelor de medicina legală din universităţile de medicina şi farmacie, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale, de deontologia medicală şi de reglementările privind drepturile omului, materiale documentare, cadavre, tesuturi şi alte produse biologice necesare procesului didactic;
f) pun la dispoziţie Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti şi institutelor de medicina legală materiale necesare pentru cercetarea ştiinţifică;
g) contribuie la ridicarea nivelului de acordare a asistenţei medicale din unităţile sanitare, comunicând organului ierarhic superior al acestor unităţi deficientele constatate cu ocazia desfăşurării activităţii de medicina legală;
h) participa, la cererea instituţiilor sanitare şi a Colegiului Medicilor din România, la lucrările comisiilor de ancheta, instituite de acestea, şi contribuie, atunci când diagnosticul este incert, la clarificarea cauzelor care au provocat vătămarea integrităţii corporale, a sănătăţii sau decesul bolnavilor.

Articolul 18

Cabinetele de medicina legală au următoarele atribuţii principale:
a) efectuează orice expertiza şi constatare medico-legală, din dispoziţia organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti, cu excepţia celor care intră în atribuţiile serviciilor de medicina legală;
b) asigura, cu plata, efectuarea examinarilor medico-legale, la cererea persoanelor interesate;
c) asigura, cu plata, efectuarea altor lucrări medico-legale.

Articolul 19

Examinarile medico-legale cerute de persoanele interesate se asigura de un medic legist al serviciului de medicina legală sau al cabinetului de medicina legală din raza teritorială de activitate, o singură dată aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi fapta.

Capitolul 4 Organizarea şi atribuţiile Comisiei superioare medico-legale şi ale comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale

Articolul 20

(1) Comisia superioară medico-legală este compusa din următorii membri permanenţi:
a) directorul general al Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti;
b) directorul adjunct medical al Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti;
c) directorii institutelor de medicina legală din centrele medicale universitare;
d) şefii disciplinelor de profil din facultăţile acreditate din cadrul centrelor medicale universitare;
e) şeful disciplinei de morfopatologie de la Universitatea de Medicina "Carol Davila" Bucureşti;
f) 2-4 medici primari legisti, cu experienta în specialitate, desemnaţi de directorul general al Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti.
(2) La lucrările Comisiei superioare medico-legale pot fi cooptati, în funcţie de specificul lucrărilor, profesori - şefi de disciplina, din diferite specialităţi medicale, precum şi specialişti din alte domenii ale ştiinţei, care pot contribui la lămurirea problemelor a căror rezolvare o cere justiţia în diferite expertize medico-legale.
(3) Directorul general al Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti este preşedintele Comisiei superioare medico-legale.

Articolul 21

(1) Comisia de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina legală din centrele medicale universitare este compusa din:
a) directorul institutului de medicina legală din centrul medical universitar respectiv;
b) 2-4 medici primari legisti cu experienta în specialitate, desemnaţi de directorul institutului de medicina legală.
(2) La lucrările Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale pot fi cooptati, în funcţie de specificul lucrărilor, profesori - şefi de disciplina, din diferite specialităţi medicale.
(3) Directorul institutului de medicina legală din centrul medical universitar este preşedintele Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale.

Articolul 22

Componenta nominală şi modul de funcţionare ale Comisiei superioare medico-legale şi ale comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii, la propunerea Consiliului superior de medicina legală.

Articolul 23

(1) Membrii Comisiei superioare medico-legale primesc o indemnizaţie pentru activitatea desfăşurată în afară funcţiei de baza, care nu face parte din salariul de baza, din bugetul Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti, iar membrii comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale primesc o indemnizaţie, în aceleaşi condiţii, din bugetele institutelor de medicina legală.
(2) Cuantumul indemnizaţiei, stabilit în raport cu numărul şedinţelor la care participa membrii comisiilor, nu poate depăşi, în cursul unei luni, 25% din salariul de baza al funcţiei îndeplinite.
(3) De indemnizaţia prevăzută la alin. (1) beneficiază şi persoanele cooptate la lucrările Comisiei superioare medico-legale şi ale comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina legală din centrele medicale universitare.

Articolul 24

(1) Comisia superioară medico-legală verifica şi avizează, din punct de vedere ştiinţific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale şi se pronunţa asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale.
(2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioară medico-legală recomanda refacerea totală sau parţială a lucrărilor la care se referă actele primite pentru verificare şi avizare, formuland propuneri în acest sens sau concluzii proprii.
(3) Avizele Comisiei superioare medico-legale se trimit solicitanţilor în cel mult 40 de zile de la data cererii şi se comunică unităţilor de medicina legală care s-au pronunţat în cauza respectiva.

Articolul 25

(1) Comisiile de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina legală examinează şi avizează:
a) actele de constatare sau de expertiza medico-legală, efectuate de serviciile de medicina legală judeţene, în cazurile în care organele de urmărire penală sau instanţele judecătoreşti considera necesară avizarea;
b) actele noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale judeţene înainte de a fi transmise organelor de urmărire penală sau instanţelor judecătoreşti.
(2) Prevederile art. 24 alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina legală.
(3) Avizele comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale se transmit solicitanţilor în cel mult 30 de zile de la data cererii.

Capitolul 5 Finanţarea activităţii instituţiilor de medicina legală

Articolul 26

(1) Finanţarea activităţii Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti şi a institutelor de medicina legală din centrele medicale universitare se face, în condiţiile legii, de la bugetul de stat, prin Ministerul Sănătăţii.
(2) Finanţarea serviciilor de medicina legală judeţene şi a cabinetelor de medicina legală se face prin direcţiile de sănătate publică.
(3) Organizarea şi funcţionarea instituţiilor de medicina legală se realizează cu încadrarea în numărul de posturi aprobate prin statele de funcţii şi în limita fondurilor bugetare alocate Ministerului Sănătăţii.
(4) Sumele realizate din încasările proprii, conform legii, rămân la dispoziţia instituţiilor de medicina legală, în raport cu competenţa lor teritorială, urmând să fie utilizate conform prevederilor legale, pe destinatiile aprobate prin legea bugetului de stat, pentru Fondul special de sănătate.

Articolul 27

(1) Salariile de baza ale personalului de specialitate din instituţiile de medicina legală sunt mai mari cu 100% faţă de salariile de baza prevăzute de lege la aceleaşi categorii de personal medical, la care se adauga sporurile prevăzute de lege.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi personalului de la catedrele de medicina legală, pe perioada în care desfăşoară activităţi medico-legale.

Capitolul 6 Dispoziţii finale şi tranzitorii

Articolul 28

(1) Institutele de medicina legală, cu avizul Consiliului superior de medicina legală, întocmesc liste cuprinzând experţi pe niveluri de competenţa, din rândul cărora părţile interesate pot solicita, cu plata, medici legisti sau alţi specialişti care să asiste experţii oficiali desemnaţi, potrivit legii, pentru anumite activităţi medico-legale.
(2) Plata experţilor aleşi de părţi se face sub forma de onorariu, care se achită direct acestora de către părţile interesate, pe baza documentelor justificative.

Articolul 29

Prezenta ordonanţă intră în vigoare după 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 30

În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe se va adopta, prin hotărâre a Guvernului, regulamentul de aplicare a dispoziţiilor ordonanţei.

Articolul 31

(1) Dispoziţiile din Codul de procedură penală şi din Codul de procedură civilă cu privire la expertize sunt aplicabile şi în cazul expertizelor medico-legale.
(2) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe se vor aproba, prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului justiţiei, Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale.

Articolul 32

Tarifele pentru efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului justiţiei, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 33

Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, Decretul nr. 446/1966 pentru organizarea instituţiilor şi serviciilor medico-legale, publicat în Buletinul Oficial nr. 27 din 27 mai 1966, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.085/1966 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Decretului nr. 446/1966 pentru organizarea instituţiilor şi serviciilor medico-legale, publicat în Buletinul Oficial nr. 33 din 8 iunie 1966, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abroga.
PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISARESCU
Contrasemnează:
---------------
Ministru de stat,
ministrul justiţiei,
Valeriu Stoica
Ministru de stat,
ministrul sănătăţii,
Hajdu Gabor
Ministru de interne,
Constantin Dudu Ionescu
Ministrul muncii şi protecţiei
sociale,
Smaranda Dobrescu
Ministrul finanţelor,
Decebal Traian Remes
----------