DECIZIE nr. 259 din 5 mai 2016
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 629 din 17 august 2016



        Augustin Zegrean - preşedinte
        Valer Dorneanu - judecător
        Petre Lăzăroiu - judecător
        Mircea Ştefan Minea - judecător
        Daniel Marius Morar - judecător
        Puskas Valentin Zoltan - judecător
        Simona-Maya Teodoroiu - judecător
        Tudorel Toader - judecător
        Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Cosmin Radu Ercuţă şi Mirela Ercuţă în Dosarul nr. 2.011/113/2013 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.686D/2015.
    2. La apelul nominal răspund autorii excepţiei, personal şi asistaţi de domnul avocat Coman Giorgiu, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Arată că sintagma "alte documente legale" este neclară, deoarece nu există niciun act normativ care să enumere care sunt aceste documente legale. În susţinerea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate invocă Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 a Curţii Constituţionale. Arată că, pe de-o parte, textul de lege criticat prevede că omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate reprezintă săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, iar, pe de altă parte, potrivit Ordinului nr. 3.055/2009 al ministrului finanţelor publice, această omisiune reprezintă doar o eroare de evidenţiere a operaţiunilor desfăşurate. Lipsa de previzibilitate şi de claritate a dispoziţiilor de lege criticate duce la aplicarea dispoziţiilor de lege criticate într-o modalitate ce determină condamnarea pentru fapte ce nu reprezintă infracţiunea de evaziune fiscală. În concluzie, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum aceasta a fost formulată.
    4. Reprezentantul Ministerului Public arată că omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate nu este infracţiune în toate cazurile, ci numai în măsura în care omisiunile au ca scop sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. În continuare apreciază că este neîntemeiată şi critica potrivit căreia sintagma "alte documente legale" este neclară. Se susţine că legea trebuie să fie flexibilă, tocmai de aceea nu există o enumerare exhaustivă a acestor documente legale. Arată că folosirea sintagmei "alte documente legale" este motivată de faptul că, în momentul adoptării Legii nr. 241/2005, legiuitorul nu putea şti care sunt actele normative ce vor intra în vigoare ulterior şi care vor conţine obligaţia evidenţierii operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. De altfel, susţinerile autorilor excepţiei nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci reprezintă probleme de interpretare şi aplicare a textului de lege criticat. În concluzie solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.
    5. Având cuvântul în replică, avocatul autorilor excepţiei apreciază că situaţia de faţă este similară, din perspectiva obiectului şi a criticilor de neconstituţionalitate, cu situaţia în care instanţa de contencios constituţional a sancţionat sintagma "alte organe specializate ale statului", Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    6. Prin Încheierea din data de 5 noiembrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 2.011/113/2013, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Cosmin Radu Ercuţă şi Mirela Ercuţă, cu ocazia soluţionării unei cauze penale.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat. O lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţie, numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita. Plecând de la aceste premise, susţine că noţiunile de "omisiune", "în actele contabile ori în alte documente legale" şi "operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate" nu sunt definite corespunzător. Referitor la noţiunea de "omisiune" arată că aceasta este utilizată şi în cuprinsul Ordinului nr. 3.055/2009 şi a Ordinului nr. 1.802/2014 ale ministrului finanţelor publice. Arată că potrivit "reglementărilor contabile conforme cu directivele europene aprobate prin ordinul menţionat, corectarea erorilor constatate în contabilitate se efectuează pe seama rezultatului reportat", iar "prin aceste ordonanţe, legiuitorul recunoaşte faptul că în cadrul activităţii economico-financiare a unui agent economic pot apărea erori de evidenţiere a operaţiunilor desfăşurate, dând acestuia şi posibilitatea legală de corectare a acestora, corectarea acestora fiind astfel firească, legală şi necesară". Astfel, nu este clar şi nici previzibil care sunt cazurile de omisiune prevăzute de legiuitor în cadrul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, care ar constitui obiectul infracţiunii de evaziune fiscală.
    8. În ceea ce priveşte noţiunea "în actele contabile ori în alte documente legale" arată că operaţiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate sunt consemnate în facturi sau bonuri fiscale emise de către o societate. Apreciază că legiuitorul nu defineşte cu claritate care sunt actele contabile ori documentele legale de referinţă avute în vedere. În ceea ce priveşte sintagma "operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate" arată că în cadrul activităţii desfăşurate de un agent economic sunt cheltuieli şi venituri care nu au nicio implicaţie fiscală. Astfel, neavând nicio influenţă fiscală, legiuitorul nu stabileşte dacă omisiunea înregistrării lor constituie sau nu infracţiunea de evaziune fiscală. Având în vedere cele expuse apreciază că dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 nu întruneşte exigenţele calitative obligatorii pentru orice act normativ, astfel că se impune admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, făcând referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 189 din 10 februarie 2011, apreciază că dispoziţiile de lege criticate respectă standardul de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate a legii, astfel cum acesta a fost conturat în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Guvernul apreciază că textul de lege criticat prevede în termeni foarte clari, fără echivoc, fapta care constituie infracţiune, şi anume: omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. Arată că, prin Decizia nr. 874 din 23 octombrie 2012, Curtea Constituţională a statuat că "dispoziţiile constituţionale din art. 23 alin. (12) reglementează competenţa legiuitorului de a reglementa infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În temeiul dispoziţiilor constituţionale menţionate, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii pentru acea faptă". Astfel, în opinia Guvernului, în cauză nu se pune problema neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate de către autorii excepţiei, ci este vorba de o problemă strict de interpretare şi aplicare a acestora, în raport cu situaţia de fapt ce urmează a fi reţinută de către instanţa de judecată.
    12. Avocatul Poporului apreciază că redactarea actuală a textului de lege criticat poate conduce la înţelegerea clară a conţinutului normei juridice de către destinatarul acesteia, dar şi a conduitei interzise. Identificarea cu exactitate a faptei incriminate şi a elementelor constitutive ale infracţiunii reglementate prin art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 nu este îngreunată de utilizarea excesivă a unor norme de trimitere şi de analiza a numeroase acte normative, care ar fi de natură să conducă la o inaccesibilitate. Terminologia şi tehnica de redactare utilizate de legiuitor sunt de natură să asigure accesibilitatea normei, o înţelegere facilă a acesteia de către cetăţeni. În privinţa dispoziţiilor art. 23 alin. (12) din Constituţie menţionează că normele criticate dau întocmai expresie textului constituţional, potrivit căruia "nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii", dar şi a celor ale art. 73 alin. (3) lit. h), care instituie competenţa legiuitorului de a reglementa infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. Prin urmare, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru acea faptă.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: "(1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: (...) b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. [...]"
    16. În opinia autorilor excepţiei textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, a statuat cu valoare de principiu că dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie impun garanţia reglementării prin lege a incriminării faptelor şi stabilirea sancţiunii corespunzătoare şi, în mod implicit, obligaţia în sarcina legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerinţele de calitate a acestora, care se circumscriu principiului legalităţii prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    18. Având în vedere jurisprudenţa proprie şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la condiţiile pe care o lege trebuie să le îndeplinească pentru a fi conformă Constituţiei şi Convenţiei, Curtea a statuat că o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţie, numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita. Totodată, Curtea, având în vedere principiul generalităţii legilor, a reţinut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe, poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii.
    19. Referitor la dispoziţiile de lege criticate, în ceea ce priveşte previzibilitatea sintagmei "omisiune", Curtea observă că, potrivit Legii nr. 241/2005, constituie infracţiune de evaziune fiscală săvârşirea faptelor în modalităţile prevăzute la alin. (1) lit. a)-g) al art. 9 din Legea nr. 241/2005, sub aspectul laturii subiective presupunând intenţia directă calificată prin scop, şi anume sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
    20. Având în vedere acest aspect, Curtea constată că nu orice omisiune de a evidenţia în actele contabile ori în alte documente legale operaţiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală. Astfel, doar dacă se constată că scopul prevăzut de lege - sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - a fost urmărit prin săvârşirea faptei, se va reţine săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. Aşa fiind, reglementarea acestei fapte ca infracţiune nu presupune înlăturarea posibilităţii corectării anumitor erori intervenite în completarea unor acte şi nici că efectuarea acestor corecturi ar echivala cu săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală atât timp cât scopul urmărit nu este acela de sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
    21. În ceea ce priveşte sintagma "în actele contabile ori în alte documente legale", Curtea observă că, prin Decizia nr. 189 din 10 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, a reţinut că formulările speciale ce se regăsesc în materia contabilităţii şi fiscalităţii impun contribuabililor obligaţii punctuale în ceea ce priveşte înregistrarea operaţiunilor comerciale şi a veniturilor obţinute. Curtea a reţinut că, de principiu, contribuabilul este obligat să îşi înregistreze toate aceste operaţiuni în evidenţele sale contabile, iar unele dintre acestea şi în alte documente legale. De exemplu, vânzările, ca de altfel şi cumpărările, se înregistrează atât în contabilitatea societăţii în ordine cronologică, potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, cât şi în decontul de T.V.A., document special pentru stabilirea, calcularea şi virarea sumelor datorate de contribuabil bugetului de stat şi invers. Totodată, aceste operaţiuni se înregistrează şi în jurnalul de vânzări şi în jurnalul de cumpărări. Astfel, omisiunea evidenţierii operaţiunilor comerciale poate consta fie în neîntocmirea documentelor justificative pentru venitul realizat, fie în neînscrierea documentelor justificative întocmite în celelalte documente contabile sau în alte documente legale, fie înregistrarea unor venituri mai mici decât cele realizate în realitate. Necalcularea, neînregistrarea şi neraportarea acestor operaţiuni determină, în final, pagube la bugetul de stat prin nefacturarea veniturilor încasate şi neplata obligaţiilor fiscale aferente acestora.
    22. Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că dispoziţiile criticate sunt clar definite de lege, întrunind condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate circumscrise principiului legalităţii prevăzut de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, indivizii putându-şi da seama din conţinutul dispoziţiilor legale incidente care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea penală a acestora.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cosmin Radu Ercuţă şi Mirela Ercuţă în Dosarul nr. 2.011/113/2013 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 5 mai 2016.

    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

    AUGUSTIN ZEGREAN

    Magistrat-asistent,

    Daniela Ramona Mariţiu

    -----