LEGE nr. 200 din 25 mai 2004
privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 500 din 3 iunie 2004



    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    (1) Prevederile prezentei legi se aplică oricărui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, denumită în continuare U.E., sau al Spaţiului Economic European, denumit în continuare S.E.E., care doreşte să exercite în România, în mod independent sau ca salariat, o profesie reglementată de legea română.
    (2) Prevederile prezentei legi se aplică, de asemenea, pentru atestarea de către autorităţile române competente a unui titlu oficial de calificare român, eventual completat cu o experienţă profesională sau cu o formare reglementată, în vederea accesului sau exercitării unei profesii reglementate într-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.
    (3) Prevederile prezentei legi nu se aplică în cazul profesiilor de medic, medic dentist/stomatolog, farmacist, asistent medical, moaşă, medic veterinar şi arhitect, precum şi activităţilor prevăzute în anexa nr. 1.


    Articolul 2

    (1) Activitatea profesională reglementată reprezintă activitatea profesională pentru care accesul sau exercitarea în România este condiţionată, direct sau indirect, în conformitate cu legislaţia română în vigoare, de deţinerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională.
    (2) Sunt considerate activităţi profesionale reglementate activităţile exercitate cu titlu profesional, dacă utilizarea unui astfel de titlu este rezervată doar titularilor unor documente care atestă nivelul de formare profesională.
    (3) Sunt considerate, de asemenea, activităţi profesionale reglementate activităţile desfăşurate de membrii unei organizaţii profesionale, dacă organizaţia respectivă:
    a) are ca obiectiv fundamental promovarea şi menţinerea unui nivel ridicat într-un anumit domeniu profesional;
    b) este recunoscută prin legea română în vederea realizării acestui obiectiv;
    c) eliberează membrilor săi un document care atestă nivelul de formare profesională;
    d) impune membrilor săi respectarea unor reguli de conduită profesională elaborate de aceasta;
    e) conferă membrilor săi dreptul de a folosi un titlu profesional sau abrevierea acestuia şi de a beneficia de un statut corespunzător nivelului de formare profesională.


    Articolul 3

    (1) Profesia reglementată reprezintă activitatea sau ansamblul de activităţi profesionale reglementate conform legii române, care compun respectiva profesie în România.
    (2) Lista profesiilor reglementate în România este prevăzută în anexa nr. 2.
    (3) Autorităţile competente corespunzătoare fiecărei profesii reglementate sunt prevăzute în anexa nr. 3.
    (4) La data aderării, coordonatorul naţional va comunică Comisiei Europene şi statelor membre lista profesiilor reglementate şi autorităţile competente corespunzătoare fiecăreia.


    Articolul 4

    Experienţa profesională reprezintă exercitarea efectivă şi legală a unei profesii într-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.


    Articolul 5

    Formarea profesională reglementată reprezintă orice formare care, într-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.:
    a) este direct orientată spre exercitarea unei anumite profesii şi constă într-un ciclu de studii de învăţământ superior cu o durată minimă de 3 ani sau cu o durată echivalentă în învăţământul fără frecvenţă, efectuat în cadrul unei universităţi sau în cadrul unei instituţii de învăţământ superior ori în cadrul unei alte instituţii de nivel echivalent de pregătire şi, eventual, completat cu o formare profesională, un stagiu profesional sau o practică profesională cerute pe lângă ciclul de studii superioare; structura şi nivelul formării profesionale, ale stagiului profesional sau ale practicii profesionale trebuie să fie determinate de dispoziţiile legale, de reglementare ori administrative ale statului membru în cauză sau să facă obiectul unui control ori al unui consimţământ din partea autorităţii desemnate în acest scop;
    b) este orientată specific către exercitarea unei anumite profesii şi constă într-un ciclu de studii completat eventual cu o formare profesională, stagiu profesional sau practică profesională, ale căror structură şi nivel sunt determinate de dispoziţiile legislative din statul membru de origine ori de provenienţă sau care fac obiectul unui control ori al unei aprobări din partea unei autorităţi desemnate în conformitate cu legea statului membru de origine.


    Articolul 6

    În sensul prezentei legi, prin stat membru se înţelege orice stat membru al U.E. sau alte state membre ale S.E.E.


    Capitolul II Recunoaşterea diplomelor de învăţământ superior acordate pentru o perioadă de formare cu o durată de cel puţin 3 ani


    Articolul 7

    Prevederile prezentului capitol se aplică oricărui cetăţean al unui stat membru al U.E. sau al S.E.E., care doreşte să exercite în România, în mod independent ori ca salariat, o profesie reglementată care necesită o diplomă de învăţământ superior cu o durată de cel puţin 3 ani.


    Articolul 8

    (1) Diploma, în sensul prevederilor art. 7, reprezintă orice document sau ansamblu de documente atestând nivelul de pregătire, care:
    a) a fost eliberat de o autoritate competentă dintr-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.;
    b) certifică faptul că titularul a încheiat un ciclu de studii superioare cu o durată minimă de 3 ani sau cu o durată echivalentă în învăţământul fără frecvenţă în cadrul unei universităţi, al unei instituţii de învăţământ superior sau al unei alte instituţii cu nivel similar, parcurgând şi o formare profesională, pe lângă ciclul de studii superioare, dacă în statul membru de origine sau de provenienţă este prevăzută o asemenea cerinţă;
    c) atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercită în statul membru de origine sau de provenienţă, dacă pregătirea atestată prin documentele prevăzute în prezentul alineat a fost obţinută cu preponderenţă în U.E. sau S.E.E. ori dacă titularul unor asemenea documente are o experienţă profesională de cel puţin 3 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.
    (2) Sunt, de asemenea, considerate diplome orice documente acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o pregătire dobândită în cadrul U.E. sau S.E.E. şi sunt recunoscute de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celui prevăzut la alin. (1) şi numai dacă conferă aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementată sau de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţă.


    Articolul 9

    (1) În vederea accesului la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în România, sunt recunoscute, ca şi diplomele prevăzute la art. 8 eliberate în România, diplomele prevăzute la art. 8 obţinute într-un stat membru, care dau dreptul titularului să exercite aceeaşi profesie în statul membru de origine sau de provenienţă.
    (2) În vederea accesului la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în România, sunt recunoscute, de asemenea, ca şi diplomele prevăzute la art. 8 eliberate în România, toate diplomele reglementate la art. 14 eliberate într-un stat membru, care dau titularului dreptul de a exercita această profesie în respectivul stat membru. Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este condiţionată, în România, de absolvirea unui ciclu de studii de învăţământ superior cu o durată mai mare de 4 ani.
    (3) Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercită în România nu poate fi interzis dacă solicitantul face dovada că a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 2 ani în ultimii 10 ani într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementată, dacă deţine unul sau mai multe titluri de calificare profesională, în sensul prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b), acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, care atestă că s-a pregătit pentru exercitarea acestei profesii.
    (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), autoritatea română competentă nu poate să ceară solicitantului să facă dovada celor 2 ani de experienţă profesională în cazul în care titlul deţinut de solicitant atestă o formare reglementată în sensul art. 5 lit. a).


    Articolul 10

    (1) Dacă durata formării profesionale a solicitantului este mai scurtă cu cel puţin un an decât cea cerută în România, autoritatea română competentă poate cere acestuia, în compensare, să facă dovada experienţei profesionale.
    (2) Durata experienţei profesionale cerută în condiţiile alin. (1) nu poate depăşi:
    a) dublul diferenţei dintre perioada de formare cerută în România şi perioada efectuată de solicitant, dacă perioada neefectuată se referă la ciclul de studii de învăţământ superior şi/sau la un stagiu profesional efectuat sub autoritatea unui îndrumător de stagiu şi încheiat printr-un examen;
    b) diferenţa dintre perioada de formare cerută în România şi perioada efectuată de solicitant, dacă perioada neefectuată se referă la o practică profesională realizată sub îndrumarea unui membru calificat al profesiei respective.
    (3) În aplicarea prevederilor prezentului articol, autoritatea română competentă va scădea din calculul duratei de experienţă cerute experienţa profesională prevăzută la art. 9 alin. (3).
    (4) În orice situaţie, autoritatea română competentă nu poate cere solicitantului să facă dovada unei experienţe profesionale cu o durată mai mare de 4 ani.


    Articolul 11

    (1) Autoritatea română competentă poate cere solicitantului, la alegerea acestuia, să urmeze un stagiu de adaptare care să nu depăşească 3 ani sau să dea o probă de aptitudine, în următoarele cazuri:
    a) dacă formarea solicitantului priveşte domenii teoretice sau practice substanţial diferite faţă de cele cerute în România pentru obţinerea diplomei de învăţământ superior, necesară pentru a practica respectiva profesie;
    b) dacă profesia respectivă include în România exercitarea uneia sau mai multor activităţi profesionale care nu se regăsesc în cadrul aceleiaşi profesii în statul membru de origine sau de provenienţă al solicitantului şi dacă diferenţa corespunde unei formări specifice cerute în România şi acoperă domenii care diferă substanţial de cele acoperite de diploma deţinută de solicitant.
    (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul profesiilor care necesită, conform reglementărilor legislaţiei române, o cunoaştere precisă a dreptului român şi care au ca element esenţial şi constant furnizarea de informaţii şi/sau de asistenţă privind dreptul român, autoritatea română competentă decide dacă solicitantul va urma un stagiu de adaptare sau va trece o probă de aptitudini. Lista profesiilor reglementate în România care necesită cunoaşterea dreptului român este prevăzută în anexa nr. 4.
    (3) Dacă autoritatea română competentă are în vedere să ceară solicitantului să efectueze un stagiu de adaptare sau să treacă o probă de aptitudini, trebuie mai întâi să verifice dacă cunoştinţele dobândite de către solicitant pe parcursul experienţei sale profesionale acoperă, total sau parţial, diferenţa substanţială menţionată la alin. (1).


    Articolul 12

    (1) Autoritatea română competentă nu poate, în nici o situaţie, să aplice cumulativ cerinţele prevăzute la art. 10 şi 11.
    (2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 10 şi 11, autoritatea română competentă poate permite solicitantului, în scopul ameliorării posibilităţilor sale de adaptare la mediul profesional, să urmeze, cu statut de echivalare, acea parte a formării profesionale constituită dintr-o practică profesională, realizată cu asistenţa personalului calificat, pe care nu a urmat-o în statul membru de origine sau de provenienţă.


    Capitolul III Recunoaşterea altor forme profesionale


    Secţiunea 1

    Articolul 13

    Prevederile prezentului capitol se aplică oricărui cetăţean al unui stat membru al U.E. sau al S.E.E. care doreşte să exercite în România, în mod independent sau ca salariat, o profesie reglementată pentru care se solicită deţinerea unei diplome, a unui certificat sau atestat de competenţă.


    Articolul 14

    (1) Diploma reprezintă orice document sau ansamblu de documente atestând nivelul de formare, care:
    a) a fost acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru;
    b) certifică faptul că titularul a încheiat:
    - fie un ciclu de studii postliceale, cu o durată de cel puţin un an, dar nu mai mare de 3 ani, sau cu o durată echivalentă în învăţământul fără frecvenţă, pentru care una dintre condiţiile de admitere presupune încheierea unui ciclu de studii liceale necesar pentru a avea acces la învăţământul universitar sau superior, parcurgând şi o formare profesională, pe lângă ciclul de studii postliceale, dacă în statul membru de origine sau de provenienţă este prevăzută o asemenea cerinţă;
    - fie unul dintre ciclurile de formare profesională prevăzute în anexa nr. 5;
    c) atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercită în statul membru de origine sau de provenienţă, dacă formarea profesională atestată de asemenea documente a fost obţinută cu preponderenţă în U.E. sau S.E.E. ori în afara spaţiului U.E. sau S.E.E., însă în unităţi de învăţământ care asigură o formare profesională în conformitate cu legislaţia unui stat membru, ori dacă titularul unor asemenea documente are o experienţă profesională de cel puţin 3 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.
    (2) În sensul prezentului articol, sunt considerate diplome orice documente eliberate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o formare profesională dobândită în cadrul U.E. sau S.E.E. şi este recunoscută de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celor menţionate la alin. (1) şi care conferă aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementată ori de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţă.


    Articolul 15

    (1) Certificatul reprezintă un document sau un ansamblu de documente atestând nivelul de formare, care:
    a) a fost acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.;
    b) certifică faptul că titularul, după ce a urmat un ciclu de studii gimnaziale sau liceale ori un ciclu de studii gimnaziale sau liceale cu caracter tehnic ori profesional, a încheiat: fie un ciclu de formare profesională, altul decât cel la care se referă art. 14 alin. (1) lit. b), desfăşurat într-o unitate de învăţământ şi/sau într-o întreprindere, parcurgând, în completare, şi un stagiu ori o perioadă de practică profesională, dacă în statul membru respectiv este prevăzută o asemenea cerinţă, fie un stagiu sau o perioadă de practică profesională;
    c) atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercită în statul membru de origine sau de provenienţă, dacă formarea profesională atestată de asemenea documente a fost obţinută cu preponderenţă în U.E. sau S.E.E. ori în afara spaţiului U.E. sau S.E.E., însă în unităţi de învăţământ care asigură o formare profesională în conformitate cu legislaţia unui stat membru, ori dacă titularul unor asemenea documente are o experienţă profesională de cel puţin 2 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.
    (2) În sensul prezentului articol, sunt considerate certificate orice documente acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o formare profesională dobândită în cadrul U.E. sau S.E.E., sunt recunoscute de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celor menţionate la alin. (1) şi numai dacă conferă aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementată ori de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţă.


    Articolul 16

    Atestatul de competenţă reprezintă orice document certificând formarea profesională, care nu face parte din cele prevăzute la art. 8, 14 şi 15, sau orice document care este acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru în baza unei aprecieri a calităţilor personale, aptitudinilor sau cunoştinţelor titularului, considerate esenţiale pentru exercitarea unei profesii, fără a solicita dovada unei pregătiri ori formări profesionale prealabile.


    Articolul 17

    În vederea accesului la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în România, vor fi recunoscute, cu aceleaşi efecte ca cele obţinute în România, orice diplomă, certificat sau atestat de competenţă obţinute într-un stat membru, care dau dreptul titularului să exercite aceeaşi profesie în statul membru respectiv.


    Secţiunea a 2-a Recunoaşterea în cazul în care în România se solicită deţinerea unei diplome în sensul art. 14


    Articolul 18

    Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercită în România, pentru care se solicită deţinerea unei diplome în sensul art. 14, nu poate fi interzis dacă:
    a) solicitantul deţine o diplomă în sensul art. 8, eliberată într-un stat membru, care îi permite să acceadă ori să exercite respectiva profesie în statul membru de origine sau de provenienţă;
    b) solicitantul posedă o diplomă în sensul art. 14, eliberată de un stat membru, care îi permite să acceadă ori să exercite respectiva profesie în statul membru de origine sau de provenienţă;
    c) solicitantul face dovada că a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 2 ani sau cu normă redusă pe durata unei perioade echivalente în ultimii 10 ani într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementată, deţinând în acest sens unul sau mai multe documente care atestă formarea profesională, acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, care l-a pregătit pentru exercitarea acestei profesii; în acest scop, vor fi luate în considerare fie documentele prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b) prima liniuţă, fie documentele care confirmă o formare profesională reglementată, prevăzută în anexa nr. 6;
    d) prin excepţie de la prevederile lit. c), autoritatea română competentă nu poate să ceară solicitantului să facă dovada celor 2 ani de experienţă profesională menţionaţi la lit. c) în cazul în care documentul deţinut de solicitant este acordat la sfârşitul perioadei de formare profesională reglementată în sensul art. 5 lit. b).


    Articolul 19

    (1) Dacă durata formării profesionale a solicitantului este mai scurtă cu cel puţin un an decât cea cerută în România, prevederile art. 10 se aplică în mod corespunzător.
    (2) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică profesiilor prevăzute în anexa nr. 5.


    Articolul 20

    (1) Autoritatea română competentă poate cere solicitantului, la alegerea acestuia, să urmeze un stagiu de adaptare care să nu depăşească 3 ani sau să dea o probă de aptitudine în următoarele cazuri:
    a) dacă formarea solicitantului priveşte domenii teoretice şi/sau practice substanţial diferite faţă de cele cerute în România pentru obţinerea unei diplome în sensul art. 8 sau a unei diplome în sensul art. 14, necesară pentru a practica respectiva profesie;
    b) dacă profesia respectivă include în România exercitarea uneia sau mai multor activităţi profesionale care nu se regăsesc în cadrul aceleiaşi profesii în statul membru de origine sau de provenienţă al solicitantului şi diferenţa corespunde unei formări specifice cerute în România şi acoperă domenii teoretice şi/sau practice care diferă substanţial de cele acoperite de diploma deţinută de solicitant.
    (2) Dacă autoritatea română competentă are în vedere să ceară solicitantului să efectueze un stagiu de adaptare sau să treacă o probă de aptitudini, trebuie mai întâi să verifice dacă cunoştinţele dobândite de către solicitant pe parcursul experienţei sale profesionale acoperă, total sau parţial, diferenţa substanţială prevăzută la alin. (1).


    Articolul 21

    Autoritatea română competentă nu poate, în nici o situaţie, să aplice cumulativ cerinţele prevăzute la art. 19 şi 20.


    Secţiunea a 3-a Recunoaşterea în cazul în care în România se solicită deţinerea unei diplome în sensul art. 14, iar solicitantul deţine un certificat sau un titlu de formare profesională corespunzător


    Articolul 22

    (1) Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercită în România, pentru care se solicită deţinerea unei diplome în sensul art. 14, nu poate fi interzis dacă:
    a) solicitantul posedă un certificat în sensul art. 15, eliberat de un stat membru, care îi permite accesul la respectiva profesie reglementată sau la exercitarea acesteia în statul membru;
    b) solicitantul a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 2 ani în ultimii 10 ani într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementată, deţinând în acest sens unul sau mai multe documente care atestă o formare dintre cele la care se referă art. 15 alin. (1) lit. b), acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, prin care s-a pregătit pentru exercitarea acestei profesii.
    (2) Prevederile art. 18 lit. d) se aplică în mod corespunzător.
    (3) Autoritatea română competentă poate totuşi să ceară solicitantului, la alegerea acestuia, să efectueze un stagiu de adaptare de cel mult 3 ani sau să se supună unei probe de aptitudini.
    (4) Dacă autoritatea română competentă are în vedere să ceară solicitantului să efectueze un stagiu de adaptare sau să treacă o probă de aptitudini, trebuie mai întâi să verifice dacă cunoştinţele dobândite de către solicitant pe parcursul experienţei sale profesionale acoperă, total sau parţial, diferenţa substanţială dintre diplomă şi certificat.


    Secţiunea a 4-a Recunoaşterea în cazul în care în România se solicită deţinerea unui certificat


    Articolul 23

    (1) Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercită în România, pentru care se solicită deţinerea unui certificat, nu poate fi interzis dacă survine unul dintre următoarele cazuri:
    a) solicitantul posedă o diplomă în sensul art. 8, o diplomă în sensul art. 14 sau un certificat, eliberat de un stat membru, care îi permite să acceadă sau să exercite respectiva profesie în statul membru respectiv;
    b) solicitantul a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 2 ani sau cu normă redusă pe durata unei perioade echivalente, în ultimii 10 ani, într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementată, deţinând în acest sens unul sau mai multe documente care atestă o formare dintre cele prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b) prima liniuţă sau la art. 15 alin. (1) lit. b), acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru şi care l-au pregătit pentru exercitarea acestei profesii; prevederile art. 18 lit. d) se aplică în mod corespunzător;
    c) solicitantul nu posedă o diplomă în sensul art. 8, o diplomă în sensul art. 14, un certificat sau alt document care să ateste formarea, însă a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 3 ani consecutivi sau cu normă redusă pe durata unei perioade echivalente, în ultimii 10 ani, într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementată.
    (2) Autoritatea română competentă poate cere solicitantului, la alegerea acestuia, să urmeze un stagiu de adaptare de cel mult 2 ani sau să dea o probă de aptitudine, dacă formarea de care a beneficiat conform alin. (1) lit. a) şi b) cuprinde domenii teoretice şi/sau practice diferite de cele la care se referă certificatul cerut în România sau atunci când există diferenţe în sferele de activitate caracterizate în România printr-o formare specifică, referitoare la domenii teoretice şi/sau practice care diferă substanţial de cele acoperite de documentul solicitantului ce atestă formarea profesională; autoritatea română competentă este obligată în acest caz să verifice dacă cunoştinţele dobândite de solicitant pe parcursul experienţei sale profesionale acoperă, total sau parţial, diferenţele menţionate mai sus.
    (3) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (2), în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) autoritatea română competentă decide dacă solicitantul va urma un stagiu de adaptare de cel mult 2 ani sau va fi supus unei probe de aptitudini.


    Secţiunea a 5-a Recunoaşterea altor calificări


    Articolul 24

    (1) Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercită în România, pentru care se solicită deţinerea unui atestat de competenţă, nu poate fi interzis dacă:
    a) solicitantul posedă un atestat de competenţă eliberat de un stat membru, care îi permite accesul la respectiva profesie sau la exercitarea acesteia în statul membru şi oferă garanţiile echivalente celor cerute de legea română pentru practicarea profesiei, în special în domeniul sănătăţii, securităţii, protecţiei mediului şi protecţiei consumatorilor;
    b) solicitantul face dovada calificărilor dobândite într-un stat membru pentru practicarea respectivei profesii şi oferă garanţiile echivalente celor cerute de legea română pentru practicarea profesiei, în special în domeniul sănătăţii, securităţii, protecţiei mediului şi protecţiei consumatorilor.
    (2) Dacă în România accesul la o profesie reglementată sau exercitarea ei este condiţionată doar de deţinerea unui document care atestă educaţia şi confirmă o pregătire generală la nivelul învăţământului primar, gimnazial sau liceal, autoritatea competentă nu poate să refuze unui cetăţean al unui stat membru, pe motivul unor calificări inadecvate, accesul la această profesie sau exercitarea în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români, dacă solicitantul posedă calificări oficiale de nivel corespondent acordate într-un stat membru.
    (3) Dacă solicitantul nu posedă atestatul de competenţă sau calificările prevăzute la alin. (1), se vor aplica dispoziţiile legii române care reglementează profesia respectivă.


    Capitolul IV Dispoziţii şi proceduri comune


    Articolul 25

    (1) Stagiul de adaptare constă în exercitarea unei profesii reglementate în România, însoţit, eventual, de o formare profesională complementară, sub supravegherea unui membru calificat în profesia respectivă; stagiul face obiectul unei evaluări.
    (2) Modalităţile de desfăşurare şi evaluare ale stagiului de adaptare sunt stabilite de autoritatea română competentă prevăzută în anexa nr. 3, care trebuie însă să ţină seama de experienţa profesională a solicitantului.
    (3) În timpul stagiului de adaptare solicitantul are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de legea română şi statutul profesional pentru ceilalţi membri ai profesiei respective, inclusiv dreptul de a primi o remuneraţie corespunzătoare activităţii desfăşurate.
    (4) Pe parcursul acestui stagiu asistenţa medicală îi este garantată solicitantului în conformitate cu sistemul naţional român de asigurări sociale de sănătate.
    (5) Atunci când pentru anumite activităţi profesionale, exercitate în stagiul de adaptare, nu se aplică sistemul naţional de asigurări sociale de sănătate, organizaţia profesională sau instituţia corespunzătoare va adopta măsurile necesare pentru a permite solicitantului să aibă acces pe perioada stagiului de adaptare la asistenţa medicală la care au dreptul ceilalţi membri ai profesiei.


    Articolul 26

    (1) Proba de aptitudini constă într-o examinare a cunoştinţelor profesionale ale solicitantului, organizată de autoritatea română competentă în scopul aprecierii aptitudinii solicitantului de a exercita profesia reglementată în România; proba de aptitudini nu poate include un examen de limbă română.
    (2) Autoritatea română competentă stabileşte conţinutul examinării pe baza unei comparaţii între pregătirea cerută în România şi cea pe care o are solicitantul. În acest sens, autoritatea română competentă întocmeşte o listă de discipline teoretice sau practice a căror cunoaştere este esenţială pentru accesul sau exercitarea respectivei profesii în România, iar disciplinele de examen sunt stabilite în fiecare caz în parte prin alegerea de pe această listă a materiilor care nu figurează în documentul deţinut de solicitant.
    (3) În toate cazurile proba de aptitudini trebuie să ia în considerare faptul că solicitantul este un profesionist calificat într-un stat membru.
    (4) Autoritatea română competentă stabileşte metodologia şi modalităţile particulare de derulare a examinării, corespunzător prevederilor prezentului articol. Pentru evaluarea rezultatelor, autoritatea română competentă numeşte o comisie de evaluare, formată din membri calificaţi ai profesiei respective.
    (5) Solicitantul care doreşte să se pregătească pentru susţinerea probei de aptitudini în România informează organizaţia profesională sau instituţia corespunzătoare pentru a putea beneficia de mijloacele de pregătire care există în aceleaşi condiţii cu cele pentru membrii profesiei respective din România.


    Articolul 27

    (1) În cazul în care, în România, accesul la o profesie reglementată necesită îndeplinirea de către solicitant a anumitor condiţii de onorabilitate şi/sau moralitate, accesul la respectiva profesie ori exercitarea acesteia este interzisă falitului fraudulos, celui care a săvârşit o infracţiune sau o greşeală profesională gravă, autoritatea română competentă cerând solicitantului, cetăţean al unui stat membru, să facă dovada îndeplinirii acestor condiţii.
    (2) În aceste situaţii, autoritatea română competentă acceptă ca probă suficientă pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) prezentarea de către solicitant a documentelor eliberate în acest scop de autorităţile competente din statul membru de origine sau de provenienţă al acestuia.
    (3) Dacă autorităţile competente din statul membru de origine sau de provenienţă nu eliberează aceste documente, ele sunt înlocuite de o declaraţie sub jurământ sau, dacă o asemenea instituţie juridică nu există, de o declaraţie solemnă, certificată, făcută de solicitant în faţa unei autorităţi competente din statul membru de origine sau de provenienţă.


    Articolul 28

    (1) Dacă în România accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este condiţionată de prezentarea unui document care să ateste sănătatea fizică şi psihică a solicitantului, autoritatea română competentă acceptă ca probă suficientă prezentarea documentului echivalent, solicitat în statul membru de origine sau de provenienţă pentru accesul la respectiva profesie ori pentru exercitarea acesteia.
    (2) Dacă în statul membru de origine sau de provenienţă accesul la respectiva profesie ori la exercitarea acesteia nu este condiţionată de îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1), autoritatea română competentă acceptă prezentarea unui document cu conţinut similar celui cerut în România, eliberat de o autoritate competentă din statul membru de origine sau de provenienţă.


    Articolul 29

    Atunci când, în România, în vederea accesului la o profesie reglementată sau pentru exercitarea acesteia trebuie să fie dovedită capacitatea financiară, autoritatea română competentă consideră atestările eliberate de băncile statului membru de origine sau de provenienţă echivalente cu cele eliberate pe propriul său teritoriu.


    Articolul 30

    Atunci când autoritatea română competentă le cere cetăţenilor români, în vederea accesului la o profesie reglementată sau pentru exercitarea acesteia, dovada că sunt acoperiţi de o asigurare împotriva consecinţelor financiare ale responsabilităţii lor profesionale, autoritatea română competentă acceptă atestatele eliberate de organismele de asigurare ale celorlalte state membre drept echivalente cu cele eliberate pe propriul său teritoriu. Aceste atestate trebuie să precizeze că asigurătorul s-a conformat prevederilor legale şi reglementărilor în vigoare în România în ceea ce priveşte modalităţile şi întinderea garanţiei.


    Articolul 31

    Autoritatea română competentă acceptă documentele prevăzute la art. 27, 28 şi 30 numai în cazul în care solicitantul prezintă copii legalizate şi traduceri autorizate ale acestora în termen de 3 luni de la data eliberării lor.


    Articolul 32

    În cazul în care, în România, accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este condiţionată de depunerea unui jurământ sau a unei declaraţii solemne, a cărei formulă nu poate fi utilizată de un cetăţean dintr-un stat membru, autoritatea română competentă dispune măsurile necesare pentru ca solicitantul să depună un astfel de jurământ sau declaraţie într-o formă adecvată şi echivalentă.


    Articolul 33

    (1) Dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile de acces la o profesie reglementată sau de exercitare a acesteia în România, autoritatea română competentă acordă:
    a) dreptul de a utiliza titlul profesional acordat în România care corespunde acestei profesii;
    b) dreptul de a folosi titlul conferit de documentul care atestă formarea solicitantului în statul membru de origine sau de provenienţă, precum şi abrevierea acestuia în limba acelui stat. În acest titlu vor trebui să figureze cel puţin numele şi locul instituţiei sau autorităţii care l-a conferit.
    (2) În cazul în care profesia este reglementată în România de către o organizaţie profesională care acordă membrilor săi un titlu profesional, solicitantul, cetăţean al unui stat membru, nu poate folosi acest titlu decât dacă probează apartenenţa la respectiva organizaţie profesională.


    Articolul 34

    (1) Pentru verificarea îndeplinirii de către solicitant, cetăţean al unui stat membru, a condiţiilor cerute de prezenta lege, autoritatea română competentă acceptă ca probă documentele eliberate de autorităţi competente din statele membre.
    (2) Pentru a accede la o profesie reglementată sau pentru a o exercită în România, solicitantul trebuie să depună o cerere în acest sens la autoritatea română competentă. Cererea este însoţită de toate documentele necesare în acest scop.
    (3) Procedura de examinare a cererii de către autoritatea română competentă nu poate depăşi un termen de 3 luni de la data prezentării dosarului complet al persoanei interesate.
    (4) Procedura de examinare a cererii se finalizează prin emiterea unei decizii motivate de către autoritatea română competentă, în termenul prevăzut la alin. (3). Această decizie se comunică solicitantului în termen de 15 zile de la emitere şi produce efecte de la data comunicării. Decizia sau absenţa ei poate fi atacată în faţa instanţelor române.
    (5) Sub sancţiunea nulităţii, decizia trebuie să cuprindă termenul şi instanţa jurisdicţională unde aceasta poate fi contestată.


    Articolul 35

    (1) Verificarea diplomelor în sensul art. 8, a diplomelor în sensul art. 14, a certificatelor, a atestatelor de competenţă şi a altor titluri de calificare, acordate cetăţenilor statelor membre şi care corespund titlurilor care dau acces în România la exercitarea profesiilor reglementate, în sensul prezentei legi, se face de către autoritatea română competentă.
    (2) În cazul în care există dubii asupra acestor documente, autoritatea română competentă poate cere autorităţii competente din statul membru respectiv confirmarea autenticităţii acestor documente.


    Capitolul V Dispoziţii şi proceduri privind titlurile de formare profesională româneşti


    Articolul 36

    (1) Cetăţenii români sau cetăţenii unui stat membru, deţinători ai unui titlu oficial de calificare român, care vor să dovedească, pentru a se putea stabili într-un stat membru, că au exercitat efectiv şi legal o profesie reglementată în România în decursul unei anumite perioade, adresează o cerere în acest sens autorităţilor române. Autoritatea română competentă eliberează solicitantului o adeverinţă, care reprezintă o dovadă suficientă a acestui fapt.
    (2) Autorităţile române competente prevăzute în anexa nr. 3, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (2), atestă faptul că un titlu de calificare român, obţinut de cetăţenii români sau de cetăţenii altui stat membru, îndeplineşte condiţiile pentru a le permite accesul la exercitarea unei profesii reglementate în România. Această atestare se bazează pe documentele de formare profesională eliberate de conducerea universităţilor, a instituţiilor de învăţământ superior, a altor unităţi de învăţământ sau autorităţi competente.


    Capitolul VI Dispoziţii finale


    Articolul 37

    (1) Autorităţile române competente prevăzute în anexa nr. 3 vor lua măsurile necesare pentru aplicarea prezentei legi, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, informând în acest sens Ministerul Educaţiei şi Cercetării, desemnat coordonator naţional.
    (2) Prevederile prezentei legi se vor aplica profesiei de avocat de la data aderării României la U.E., potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.


    Articolul 38

    Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezenta lege.


    Articolul 39

    Anexele pot fi modificate sau completate prin hotărâre a Guvernului.
    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 11 martie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
    PREŞEDINTELE SENATULUI
    NICOLAE VĂCĂROIU
    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 4 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
    PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
    VALER DORNEANU
    Bucureşti, 25 mai 2004.
    Nr. 200.


    Anexa 1
    LISTA
    activităţilor care nu intră sub incidenţa prezentei legi
    1. activităţile persoanelor independente care lucrează în industria producătoare şi cea prelucrătoare (industrie şi industria meşteşugărească);
    2. activităţile persoanelor independente care lucrează în industria alimentară şi cea a băuturilor;
    3. activităţile în domeniul comerţului cu ridicata;
    4. activităţile intermediarilor din comerţ, industrie şi industria meşteşugărească;
    5. activităţile persoanelor independente care lucrează în domeniul comerţului cu amănuntul;
    6. activităţile persoanelor independente care lucrează în domeniul comerţului cu ridicata al cărbunelui şi activităţi ale intermediarilor din domeniul comerţului cu cărbune;
    7. activităţile persoanelor independente şi ale intermediarilor care lucrează în domeniul comerţului şi al distribuţiei de produse toxice; activităţile, comerţul şi distribuţia de produse toxice, activităţile care implică utilizarea profesională a acestor produse, inclusiv activităţile intermediarilor;
    8. activităţile persoanelor independente care lucrează în sectorul de servicii personale: restaurante, cafenele, taverne şi alte locuri unde se serveşte mâncare şi unde se consumă băuturi, hoteluri, case de locuit, campinguri şi alte spaţii de cazare;
    9. activităţile de agent de asigurări şi de broker de asigurări;
    10. activităţile persoanelor independente care lucrează în domeniul anumitor servicii auxiliare domeniilor transporturilor şi agenţiilor de turism;
    11. servicii de coafură;
    12. activităţile itinerante.


    Anexa 2
    LISTA
    profesiilor reglementate în România
    1. Profesiile reglementate care necesită cel puţin 3 ani de studii superioare (diplomă a unei universităţi sau a unui colegiu universitar):
    - auditor financiar;
    - avocat;
    - consilier în proprietate industrială;
    - expert contabil;
    - contabil autorizat;
    - cadru didactic (în învăţământul superior şi preuniversitar);
    - profesii în domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale şi rutiere: comandant; ofiţer punte maritim; şef mecanic maritim; ofiţer mecanic maritim; şef electrician maritim; ofiţer electrician maritim; ofiţer punte fluvial; ofiţer mecanic fluvial; meteorolog aeronautic; personal aeronautic nenavigant pentru protecţia navigaţiei aeriene şi telecomunicaţii (PNA-TC) clasele I, II şi IV; inginer de recepţie şi control aeronave; inginer de recepţie şi control mijloace PNA-TC; profesor legislaţie rutieră;
    - practician în reorganizare şi lichidare;
    - restaurator;
    - traducător autorizat.
    2. Profesiile reglementate pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani de studii superioare:
    - profesii în domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale şi rutiere: electrician de bord; timonier maritim; şef echipaj maritim; căpitan maritim portuar; ofiţer punte maritim portuar; şef mecanic maritim portuar; ofiţer mecanic maritim portuar; ofiţer electrician maritim portuar; căpitan dragor maritim; şef dragor maritim; dragor maritim; pilot de mare largă; pilot de port maritim; conducător de şalupă maritimă; marinar; fitter; motorist; căpitan fluvial; şef mecanic fluvial; ofiţer electrician fluvial; conducător şalupă fluvială; căpitan dragor fluvial; şef dragor fluvial; şef echipaj fluvial; dragor fluvial; pilot de Dunăre maritimă; cârmaci; timonier fluvial; dispecer navigaţie; responsabil radiocomunicaţii; ofiţer RTG; consilier de siguranţă; meteorolog aeronautic; personal aeronautic nenavigant pentru protecţia navigaţiei aeriene şi telecomunicaţii (PNA-TC) clasele III şi V; controlor trafic aerian; însoţitor bord; personal tehnic aeronautic; pilot avion; pilot balon liber; pilot planor; pilot elicopter; mecanic navigant; navigator aerian; operator radionavigant;
    - ghid de turism.


    Anexa 3
    LISTA
    autorităţilor competente corespunzătoare
    fiecărei profesii reglementate în România
    1. Profesiile reglementate care necesită cel puţin 3 ani de studii superioare (diplomă a unei universităţi sau a unui colegiu universitar):
    - Camera Auditorilor Financiari din România - auditor financiar;
    - Uniunea Avocaţilor din România - avocat;
    - Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci - consilier în proprietate industrială;
    - Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor - expert contabil;
    Autorizaţi
    - Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor - contabil autorizat;
    Autorizaţi
    - Ministerul Educaţiei şi Cercetării - - cadru didactic (învăţământ superior);
    Direcţia generală învăţământ superior
    - Ministerul Educaţiei şi Cercetării - - cadru didactic (învăţământ
    Direcţia generală educaţie continuă, preuniversitar);
    formarea şi perfecţionarea personalului
    didactic şi de cercetare
    - Ministerul Transporturilor, Construcţiilor - profesii în domeniul transporturilor
    şi Turismului şi autorităţile din domeniul aeriene, maritime, fluviale, rutiere
    de referinţă (aeriene, maritime, fluviale (vezi anexa nr. 2);
    şi rutiere)
    - Uniunea Naţională a Practicienilor în - practician în reorganizare şi
    Reorganizare şi Lichidare lichidare;
    - Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice - restaurator;
    - Ministerul Justiţiei - traducător autorizat.
    2. Profesiile reglementate pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani de studii superioare:
    - Ministerul Transporturilor, Construcţiilor - profesii în domeniul transporturilor
    şi Turismului şi autorităţile din domeniul aeriene, maritime, fluviale, rutiere
    de referinţă (aeriene, maritime, fluviale (vezi anexa nr. 2);
    şi rutiere)
    - Ministerul Transporturilor, Construcţiilor - ghid de turism.
    şi Turismului


    Anexa 4
    LISTA
    profesiilor reglementate în România care necesită cunoaşterea
    dreptului român
    1. Auditor financiar
    2. Avocat
    3. Expert contabil şi contabil autorizat.


    Anexa 5
    LISTA
    ciclurilor de formare profesională care au o structură
    specială în sensul art. 14 alin. (1) lit. b) din prezenta lege
    1. Domeniul paramedical şi socio-pedagogic
    În Germania:
    ● formare pentru:
    - infirmier(ă) pediatrie (Kinderkrankenschwester/ Kinderkrankenpfleger);
    - fizioterapeut [Krankengymnast(în)/Physiotherapeut(în)];
    - ergoterapeut [Beschaeftigungs-und Arbeitstherapeut(în)];
    - logoped (Logopaedet/Logopaedin);
    - ortoptist [Orthoptist(în)];
    - educator autorizat [Staatlich anerkannte(r) Erzieher(în)];
    - educator terapeut autorizat [Staatlich anerkannte(r) Heilpaedagoge(-în)];
    - asistent medical de laborator [medizinischtechnische(r) Laboratoriums-Assistent(în)];
    - asistent medical în domeniul radiologiei [medizinischtechnische(r) Radiologie-Assistent(în)];
    - asistent medical pentru diagnosticare funcţională [medizinisch-technische(r) Assistent(în) f'fcr Funktionsdiagnostik];
    - asistent tehnician veterinar [Veterinζrmedizinischtechnische(r) Assistent(în)];
    - dietetician [Diζtassistent(în)];
    - tehnician farmacist (Pharmazieingenieur), titlu acordat înainte de 31 martie 1994 în fosta Republică Democrată Germană sau în teritoriile noilor landuri;
    - asistent psihiatru [psychiatrische(r) Krankenschwester/Krankenpfleger];
    - logoterapeut [Sprachtherapeut(în)].
    În Italia:
    ● formare pentru:
    - tehnician dentar (odontotecnico);
    - optician (ottico);
    - podolog (podologo).
    În Luxemburg:
    ● formare pentru:
    - asistent tehnic medical în domeniul radiologiei [assistant(e) technique mκdical(e) en radiologie];
    - asistent medical de laborator [assistant(e) technique mκdical(e) de laboratoire];
    - infirmier(ă) de psihiatrie (infirmier/iιre psychiatrique);
    - asistent tehnic medical în domeniul chirurgiei [assistant(e) technique mκdical(e) en chirurgie];
    - infirmieră de puericultură (infirmier/iιre puκriculteur/trice);
    - infirmieră anestezie (infirmier/iιre anesthκsiste);
    - maseur/maseuză calificată [masseur/euse dipl'f6mκ(e)];
    - educator/educatoare (κducateur/trice).
    În Olanda:
    ● formare pentru:
    - asistent veterinar (dierenartassistent)
    În Austria:
    - formarea pe bază specifică în domeniul pediatric ("spezielle Grundausbildung în der Kinder-und Jugendlichenpflege");
    - formarea de bază specifică infirmierilor în domeniul psihiatric ("spezielle Grundausbildung în der psychiatrischen Gesundheits-und Krankenpflege")
    care reprezintă cicluri de educaţie şi formare având o durată totală de cel puţin 13 ani, ce cuprind:
    ● fie cel puţin 3 ani de formare profesională într-o şcoală specializată, care se încheie cu un examen, completată eventual de un ciclu de specializare de un an sau 2, care se încheie cu un examen;
    ● fie cel puţin 2 ani şi jumătate într-o şcoală specializată, care se încheie cu un examen şi completaţi cu o practică profesională de cel puţin 6 luni sau de un stagiu profesional de cel puţin 6 luni într-o instituţie autorizată;
    ● fie cel puţin 2 ani într-o şcoală specializată, care se încheie cu un examen şi completaţi cu o practică profesională de cel puţin un an sau de un stagiu profesional de cel puţin un an într-o instituţie autorizată;
    ● fie, în cazul asistentului veterinar (dierenartassistent) din Olanda, 3 ani de formare profesională într-o şcoală de specialitate (programul MBO) sau alternativ 3 ani de formare profesională în continuare, în conformitate cu sistemul dual de ucenicie (LLW), ambele finalizate cu un examen.
    În Austria:
    ● formare pentru:
    - optician specializat în lentile de contact (Kontaktlinsenoptiker);
    - pedichiurist (Fuâpfleger);
    - audioprotezist (H'f6rgζrιteakustiker);
    - drogist (Drogist),
    care reprezintă un ciclu de studii sau de formare cu o durată totală de cel puţin 14 ani, din care o formare de cel puţin 5 ani în cadrul unei formări structurale subdivizate, pe de o parte, într-o ucenicie de cel puţin 3 ani, cuprinzând o formare parţial dobândită la locul muncii şi parţial efectuată într-o instituţie de învăţământ profesional şi, pe de altă parte, o perioadă de stagiu şi de formare finalizată printr-un examen profesional care conferă dreptul de exercitare a profesiei şi de a forma ucenici;
    - maseur (Masseur),
    care reprezintă un ciclu de studii şi de formare cu o durată totală de cel puţin 14 ani, din care o formare de cel puţin 5 ani în cadrul unei formări structurale, cuprinzând şi o ucenicie de 2 ani, o perioadă de stagiu şi de formare de 2 ani şi o formare de un an, finalizată printr-un examen profesional care îi conferă dreptul de exercitare a profesiei şi de formare de ucenici;
    - pediatru [Kindergζrtner(în)];
    - educator (Erzieher),
    care reprezintă un ciclu de studii şi de formare cu o durată totală de cel puţin 13 ani, din care o formare profesională de 5 ani într-o şcoală specializată, finalizată printr-un examen.
    2. Domeniul meşterilor artizani (Mester/Meister/Maître) care se referă la cicluri de educaţie şi formare privind activităţi care nu sunt incluse în lista activităţilor menţionate în anexa nr. 1.
    În Danemarca:
    ● formare pentru:
    - optician (optometrist);
    acest ciclu are o durată totală de 14 ani, inclusiv 5 ani de formare profesională, din care 2 ani şi jumătate pentru formare teoretică oferită de instituţia de formare profesională şi 2 ani şi jumătate pentru formare practică efectuată la locul de muncă, care se încheie cu un examen privind domeniul respectiv şi care conferă dreptul de a folosi titlul de "Mester";
    - ortopedist, tehnician ortoped (ortopaedimekaniker); acest ciclu are o durată totală de 12,5 ani, inclusiv 3 ani şi jumătate de formare profesională, din care 6 luni pentru formare teoretică oferită de instituţia de formare profesională şi 3 ani pentru formare practică efectuată la locul de muncă, care se încheie cu un examen privind domeniul respectiv şi care conferă dreptul de a folosi titlul de "Mester";
    - cizmar ortoped (ortopaediskomager);
    acest ciclu are o durată totală de 13,5 ani, inclusiv 4 ani şi jumătate de formare profesională, din care 2 ani pentru formare teoretică oferită de instituţia de formare profesională şi 2 ani şi jumătate pentru formare practică efectuată la locul de muncă, care se încheie cu un examen privind domeniul respectiv şi care conferă dreptul de a folosi titlul de "Mester".
    În Germania:
    ● formare pentru:
    - optician (Augenoptiker);
    - tehnician dentar (Zahntechniker);
    - asistent bandagist (Bandagist);
    - audioprotezist (Hoergeraete-Akustiker);
    - tehnician ortopedist (Orthopaediemechaniker);
    - cizmar ortopedist (Orthopaedieschuhmacher).
    În Luxemburg:
    ● formare pentru:
    - optician (opticien);
    - tehnician dentar (mκcanicien dentaire);
    - audioprotezist (audioprothκsiste);
    - tehnician ortopedist/bandagist (mκcanicien orthopκdiste/bandagiste);
    - cizmar ortopedist (orthopκdiste-cordonnier).
    Aceste cicluri au o durată totală de 14 ani, inclusiv cel puţin 5 ani de formare efectuaţi într-un cadru organizat, parţial la locul de muncă şi parţial în cadrul instituţiei de formare profesională, care se încheie cu un examen ce trebuie trecut pentru a putea exercita cu titlu independent sau ca salariat cu un nivel comparabil de responsabilităţi o activitate considerată de natură artizanală.
    În Austria:
    ● formare pentru:
    - bandagist (Bandagist);
    - corsetier (Miederwarenerzeuger);
    - optician (Optiker);
    - cizmar ortopedist (Orthopζdieschuhmacher);
    - tehnician ortopedist (Orthopζdietechniker);
    - tehnician dentar (Zahntechniker);
    - grădinar (Gζrtner),
    care reprezintă un ciclu de studii şi de formare cu o durată totală de cel puţin 14 ani, din care o formare de cel puţin 5 ani într-un cadru de formare structurală, pe de o parte, într-o ucenicie de cel puţin 3 ani, cuprinzând o formare parţial dobândită la locul de muncă şi parţial efectuată într-o instituţie de învăţământ profesional şi, pe de altă parte, într-o perioadă de stagiu şi de formare finalizată cu un examen de aptitudini în profesia respectivă, care să-i confere dreptul de exercitare a profesiei, de formare de ucenici şi de a utiliza titlul de "Meister".
    Formările de meşteri artizani în domeniul agriculturii şi al silviculturii, cum ar fi:
    - maistru în agricultură (Meister în der Landwirtschaft);
    - maistru în activitatea gospodăriilor rurale (Meister în der lζndlichen Hauswirtschaft);
    - maistru în horticultură (Meister im Gartenbau);
    - maistru în cultura legumicolă (Meister im Feldgem'fcsebau);
    - maistru în cultura fructelor şi utilizarea fructelor (Meister im Obstbau und în der Obstverwertung);
    - maistru în viticultură şi tehnici viticole (Meister im Weinbau und în der Kellerwirtschaft);
    - maistru în industria lactatelor şi brânzeturilor (Meister în der Molkerei-und Kιsewirtschaft);
    - maistru în economia cabalinelor (Meister în der Pferdewirtschaft);
    - maistru în economia piscicolă (Meister în der Fischereiwirtschaft);
    - maistru în economia avicolă (Meister în der Gefl'fcgelwirtschaft);
    - maistru în apicultură (Meister în der Bienenwirtschaft);
    - maistru în industria forestieră (Meister în der Forstwirtschaft);
    - maistru în arboricultură forestieră (Meister în der Forstgarten-und Forstpflegewirtschaft);
    - maistru în stocarea produselor agricole (Meister în der landwirtschaftlichen Lagerhaltung),
    care reprezintă un ciclu de studii şi de formare cu o durată totală de cel puţin 15 ani, din care o formare de cel puţin 6 ani în cadrul unei formări structurale divizate, pe de o parte, într-o ucenicie de cel puţin 3 ani, cuprinzând o formare parţial dobândită la locul de muncă şi parţial efectuată într-o instituţie de învăţământ profesional şi, pe de altă parte, o perioadă de stagiu finalizată cu un examen de aptitudini în profesia respectivă şi care conferă dreptul de a forma ucenici şi de a utiliza titlul de "Meister".
    3. Domeniul maritim
    a) Transportul maritim
    În Danemarca:
    ● formare pentru:
    - căpitan de marină comercială (skibsfoerer);
    - secund (overstyrmand);
    - timonier, ofiţer de cart (enestyrmand, vagthavende styrmand);
    - ofiţer de cart (vagthavende styrmand);
    - mecanic de navă (maskinchef);
    - prim ofiţer mecanic (1.maskinmester);
    - prim ofiţer mecanic/mecanic-şef de cart (1.maskinmester/vagthavende maskinmester).
    În Germania:
    ● formare pentru:
    - căpitan de vas de mare tonaj de coastă (Kapitaen AM);
    - căpitan de vas de coastă (Kapitaen AK);
    - ofiţer de cart de punte de mare tonaj de coastă (Nautischer Schiffsoffizier AMW);
    - ofiţer de cart de punte pe vas de coastă (Nautischer Schiffsoffizier AKW);
    - ofiţer mecanic, gradul C - maşinist-şef (Schiffsbetriebstechniker CT - Leiter von Maschinenanlagen);
    - şef mecanic, gradul C - maşinist-şef (Schiffsmaschinist CMa - Leiter von Maschinenanlagen);
    - ofiţer mecanic de cart, gradul C (Schiffsbetriebstechniker CTW);
    - şef mecanic de cart, gradul C - ofiţer tehnician unic responsabil (Schiffsmaschinist CMaW - Technischer Alleinoffizier).
    În Italia:
    ● formare pentru:
    - ofiţer de punte (ufficiale di coperta);
    - ofiţer mecanic (ufficiale di macchina).
    În Olanda:
    ● formare pentru:
    - şef de cart - pe vas de coastă (cu formare suplimentară) [stuurman kleine handelsvaart (met aanvulling)];
    - supraveghetor de motor (cu diplomă) (diploma motordrijver);
    - funcţionar destinat serviciului de ajutor trafic maritim VTS (VTS functionarist);
    care reprezintă o formare:
    ● în Danemarca, de 9 ani de şcoală primară urmaţi de un ciclu fundamental de formare de bază şi/sau experienţă pe mare între 17 şi 36 de luni, la care se adaugă:
    - pentru ofiţerii de cart, un an de formare profesională specializată;
    - pentru restul, 3 ani de formare profesională specializată;
    ● în Germania, cu o durată totală cuprinsă între 14 şi 18 ani, inclusiv un ciclu de 3 ani de formare profesională fundamentală şi un an de experienţă pe mare, urmat de unul sau 2 ani de formare profesională specializată completată, după caz, de 2 ani de practică în navigaţie;
    ● în Italia, cu o durată totală de 13 ani, din care cel puţin 5 ani sunt de formare profesională, care se finalizează cu un examen şi sunt completaţi, după caz, de un stagiu profesional;
    ● în Olanda:
    - pentru şef de cart (pe vas de coastă) (cu formare suplimentară) (stuurman kleine handelsvaart «met aanvulling») şi supraveghetor de motor (cu diplomă) (diploma motordrijver), presupunând o pregătire de 14 ani, din care cel puţin 2 ani la o şcoală specializată de formare profesională, şi completată cu un stagiu de 12 luni;
    - pentru funcţionar destinat serviciului de ajutor trafic maritim VTS (VTS functionarist), cu o durată totală de cel puţin 15 ani, incluzând cel puţin 3 ani de formare profesională superioară (HBO) sau formare profesională secundară (MBO) şi completată de cicluri de specializare la nivel naţional sau regional, fiecare incluzând cel puţin 12 săptămâni de pregătire teoretică şi este finalizat cu un examen
    şi este recunoscută de Convenţia internaţională STCW (Convenţia internaţională din 1978 privind normele de formare a marinarilor, de eliberare a brevetelor şi de supraveghere).
    b) Pescuitul pe mare
    În Germania:
    ● formare pentru:
    - căpitan, pescuit în adâncime (Kapitaen BG/Fischerei);
    - căpitan, pescuit de coastă (Kapitaen BK/Fischerei);
    - ofiţer de cart de punte pe vas armat, pescuit în adâncime (Nautischer Schiffsoffizier BGW/Fischerei);
    - ofiţer de cart de punte pe vas armat, pescuit de coastă (Nautischer Schiffsoffizier BKW/Fischerei).
    În Olanda:
    ● formare pentru:
    - şef de cart de punte mecanic V (stuurman werktuigkundige V);
    - mecanic IV, vas de pescuit (werktuigkundige IV visvaart);
    - şef de cart IV (stuurman IV visvaart);
    - şef de cart de punte mecanic VI (stuurman werktuigkundige VI);
    care reprezintă o formare:
    ● în Germania, cu o durată totală cuprinsă între 14 şi 18 ani, din care un ciclu de 3 ani de formare profesională fundamentală şi un an de experienţă pe mare, urmat de unul sau 2 ani de formare profesională specializată completaţi, după caz, de 2 ani de practică în navigaţie;
    ● în Olanda, care cuprinde un ciclu variind ca durată între 13 şi 15 ani, din care cel puţin 2 ani sunt efectuaţi într-o şcoală de formare profesională specializată, completaţi cu o perioadă de practică profesională de 12 luni,
    şi este recunoscută de Convenţia Torremolinos (Convenţia internaţională din 1977 privind securitatea navelor de pescuit).
    4. Domeniul tehnic
    În Italia:
    ● formare pentru:
    - geometru (geometra);
    - tehnician agricol (perito agrario),
    care reprezintă cicluri secundare de studii tehnice având o durată totală de cel puţin 13 ani, din care 8 ani de învăţământ obligatoriu, urmaţi de 5 ani de studii gimnaziale sau liceale, din care 3 ani de studii care vizează profesia, care se încheie cu un examen de bacalaureat tehnic şi sunt completate:
    ● în cazul geometrilor:
    - de un stagiu de cel puţin 2 ani într-un birou profesional; sau
    - de 5 ani de experienţă profesională;
    ● în cazul tehnicienilor agricoli, de efectuarea unui stagiu practic de cel puţin 2 ani,
    urmată de examenul de stat.
    În Olanda:
    ● formare pentru:
    - executor judecătoresc (gerechtsdeurwaarder);
    - tehnician ortoprotezist (tandprotheticus),
    care reprezintă un ciclu de educaţie şi formare profesională:
    - în cazul executorului judecătoresc (gerechtsdeurwaarder), cu o durată totală de cel puţin 19 ani, dintre care 8 ani de învăţământ obligatoriu, urmaţi de 8 ani de studii gimnaziale sau liceale, dintre care 4 ani de studii tehnice finalizate printr-un examen de stat şi completaţi de 3 ani de formare teoretică şi practică care vizează exercitarea profesiunii;
    - pentru tehnician ortoprotezist (tandprotheticus), cu o durată totală de cel puţin 15 ani de formare profesională la cursuri de zi şi 3 ani de pregătire la fără frecvenţă, din care 8 ani de învăţământ primar, 4 ani de învăţământ liceal general şi 3 ani de formare profesională, incluzând o pregătire teoretică şi practică în specialitatea de tehnician dentar, completaţi cu o formare de 3 ani la frecvenţă redusă pentru pregătirea în specialitatea de tehnician ortoprotezist, finalizat cu un examen.
    În Austria:
    ● formare pentru:
    - pădurar (F'f6rster);
    - birou tehnic (Technisches B'fcro);
    - oferirea de mână de lucru ('fcberlassung von Arbeitskrζften - Arbeitsleihe);
    - plasament de mână de lucru (Arbeitsvermittlung);
    - consilier în plasament (Verm'f6gensberater);
    - detectiv profesionist (Berufsdetektiv);
    - gardieni (Bewachungsgewerbe);
    - agent imobiliar (Immobilienmakler);
    - administrator de imobil (Immobilienverwalter);
    - birou de publicitate (Werbeagentur);
    - promotor constructor, promotor imobiliar (Bautrζger, Bauorganisator, Baubetreuer);
    - birou recuperări creanţe (Inkassoinstitut),
    care reprezintă un ciclu de studii şi de formare cu o durată totală de cel puţin 15 ani, din care 8 ani de învăţământ obligatoriu urmaţi de cel puţin 5 ani de studii liceale tehnice sau comerciale, finalizaţi printr-un examen tehnic sau comercial, completaţi de cel puţin 2 ani de învăţământ şi de formare la locul de muncă, finalizaţi printr-un examen de aptitudini în profesia respectivă;
    - consilier în asigurări (Berater în Versicherungsangelegenheiten),
    care reprezintă un ciclu de studii şi de formare cu o durată totală de 15 ani, din care o formare de 6 ani în cadrul unei formări structurale subdivizate într-o ucenicie de 3 ani şi o perioadă de stagiu şi de formare de 3 ani, finalizată printr-un examen;
    - antreprenor proiectant (Planender Baumeister);
    - maistru tâmplar proiectant (Planender Zimmermeister),
    care reprezintă un ciclu de studii şi de formare cu durata totală de cel puţin 18 ani, din care o formare profesională de cel puţin 9 ani, împărţită în 4 ani de studii liceale tehnice şi 5 ani de practică şi de formare profesională finalizată cu un examen de aptitudini în profesia respectivă, care conferă dreptul de a exercita profesia, de a forma ucenici, în măsura în care această formare dă dreptul de a întocmi planuri, de a efectua calcule tehnice şi de a superviza activităţile de construcţii (le privilιge de Marie Thκrιse).
    5. Cicluri din Regatul Unit acreditate ca "Naţional Vocational Qualifications" sau "Scottish Vocational Qualifications"
    Formare pentru:
    - inginer electrician de mină (Mine electrical engineer);
    - inginer mecanic de mină (Mine mechanical engineer);
    - terapeut dentar (Dental therapist);
    - asistent de stomatologie (Dental hygienist);
    - optician (Dispensing optician);
    - şef de mină adjunct (Mine deputy);
    - practician lichidator (Insolvency practitioner);
    - conveier autorizat (Licensed conveyancer);
    - secund - vase comerciale şi de pasageri - nelimitat (First mate - Freight/Passenger ships - unrestricted);
    - locotenent - vase comerciale şi de pasageri - nelimitat (Second mate - Freight/Passenger ships - unrestricted);
    - locotenent secund - vase comerciale şi de pasageri nelimitat (Third mate - Freight/Passenger ships unrestricted);
    - ofiţer de cart de punte - vase comerciale şi de pasageri - nelimitat (Deck officer - Freight/Passenger ships - unrestricted);
    - ofiţer mecanic clasa 2 - vase comerciale şi de pasageri - zonă comercială nelimitată (Engineer officer Freight/Passenger ships - unlimited trading area);
    - tehnician calificat în domeniul gestionării deşeurilor (Certified technically competent person în waste management),
    care conduce la obţinerea de calificări acreditate ca "Naţional Vocational Qualifications" (NVQ) sau acreditate în Scoţia ca "Scottish Vocational Qualifications", la nivelurile 3 şi 4 ale "Naţional Framework of Vocational Qualifications" din Regatul Unit.
    Aceste niveluri sunt definite după cum urmează:
    Nivelul 3: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini variate în diverse situaţii, din care cea mai mare parte sunt sarcini complexe şi care nu implică rutină. Se cere suficient de multă răspundere şi autonomie, iar funcţiile exercitate la acest nivel presupun adesea supravegherea sau încadrarea altor persoane.
    Nivelul 4: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini complexe, tehnice sau specializate în diverse situaţii şi care implică un grad important de răspundere personală şi autonomie. Funcţiile exercitate la acest nivel presupun adesea răspunderea pentru munca efectuată de alte persoane şi repartizarea resurselor.


    Anexa 6
    LISTA
    ciclurilor de formare cu o structură
    specială în sensul art. 18 lit. c) din prezenta lege
    În Regatul Unit:
    Cicluri reglementate care conduc la obţinerea calificărilor acreditate ca "Naţional Vocational Qualifications" (NVQ) sau acreditate în Scoţia ca "Scottish Vocational Qualifications", la nivelurile 3 şi 4 ale "Naţional Framework of Vocational Qualifications" din Regatul Unit.
    Aceste niveluri sunt definite după cum urmează:
    Nivelul 3: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini variate în diverse situaţii, din care cea mai mare parte sunt sarcini complexe şi care nu implică rutină. Se cere suficient de multă răspundere şi autonomie, iar funcţiile exercitate la acest nivel presupun adesea supravegherea sau încadrarea altor persoane.
    Nivelul 4: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini complexe, tehnice sau specializate în diverse situaţii şi care implică un grad important de răspundere personală şi autonomie. Funcţiile exercitate la acest nivel presupun adesea răspundere pentru munca efectuată de alte persoane şi repartizarea resurselor.
    În Germania:
    Următoarele tipuri de formări reglementate:
    - cursuri reglementate de pregătire pentru exercitarea profesiilor de asistent tehnician [technische(r) Assistent(în)], asistent comercial [kaufmιnnische(r) Assistent(în)], profesii sociale (soziale Berufe) şi profesia de instructor autorizat pentru tehnica respiraţiei, pronunţiei şi direcţiei [staatlich gepr'fcfte(r) Atem-, Sprech-und Stimmlehrer(în)], cu o durată totală de minimum 13 ani, care necesită absolvirea ciclului de învăţământ liceal (mittlerer Bildungsabschluâ) şi care includ:
    - fie minimum 3 ani de formare profesională la o şcoală de specialitate (Fachschule), finalizaţi cu un examen, eventual completaţi cu un ciclu de specializare de unu sau 2 ani, finalizat cu un examen;
    - fie cel puţin 2 ani şi jumătate la o şcoală de specialitate (Fachschule), finalizaţi cu un examen şi completaţi cu o practică profesională de cel puţin 6 luni sau un stagiu profesional de cel puţin 6 luni într-o instituţie autorizată;
    - fie cel puţin 2 ani la o şcoală de specialitate (Fachschule), finalizaţi cu un examen şi completaţi cu o practică profesională de cel puţin un an sau un stagiu profesional de cel puţin un an într-o instituţie autorizată;
    - cursuri reglementate pentru profesiile de tehnician [Techniker(în)], economist de întreprindere [Betriebswirt(în)], designer [Gestalter(în)] şi asistent familial licenţiaţi de stat [Familienpfleger(în)], cu o durată totală de minimum 16 ani, o condiţie prealabilă fiind absolvirea ciclului de învăţământ obligatoriu sau o formare echivalentă (cu o durată minimă de 9 ani), precum şi absolvirea unui ciclu de formare la o şcoală profesională (Berufsschule) de minimum 3 ani şi care să includă, după încheierea a cel puţin 2 ani de practică profesională, o formare la cursuri de zi de cel puţin 2 ani sau o formare la fără frecvenţă cu o durată echivalentă;
    - formări reglementate şi formare continuă reglementată, cu o durată totală de minimum 15 ani, care presupun, în general, absolvirea ciclului de învăţământ obligatoriu (cu o durată de minimum 9 ani) şi o pregătire profesională absolvită (de regulă de 3 ani) şi care include, în general, cel puţin 2 ani de practică profesională (3 ani în majoritatea cazurilor), precum şi un examen în cadrul formării continue pentru pregătirea căruia sunt luate, în general, măsuri de formare suplimentare, fie în paralel cu practică profesională (cel puţin 1.000 de ore) sau la cursuri de zi (cel puţin un an).
    În Olanda:
    Următoarele formări reglementate:
    - formări reglementate cu o durată de cel puţin 15 ani, care presupun absolvirea a 8 ani de învăţământ primar urmaţi de 4 ani de învăţământ liceal general (MAVO) sau de învăţământ liceal profesional pregătitor (VBO) ori de învăţământ liceal general de un nivel superior, la care se adaugă 3 sau 4 ani de formare într-o instituţie de învăţământ liceal profesional (MBO), finalizată cu un examen;
    - formări reglementate cu o durată totală de cel puţin 16 ani, care presupun absolvirea a 8 ani de învăţământ primar urmaţi de 4 ani de învăţământ de un nivel cel puţin egal celui profesional pregătitor (VBO) sau de învăţământ liceal general de un nivel superior, la care se adaugă cel puţin 4 ani de formare profesională în ucenicie, incluzând o pregătire teoretică într-o instituţie de cel puţin o zi pe săptămână şi, pentru restul săptămânii, o formare practică într-un centru de formare practică sau întreprindere, finalizată cu un examen de absolvire de nivel doi sau trei.
    În Austria:
    - formările efectuate în instituţii de învăţământ profesional superior (Berufsbildente hoehere Schulen) şi instituţii de învăţământ superior în domeniul agriculturii şi silviculturii (Hoehere land-und forstwirtschaftliche Lehranstalten), incluse fiind şi cele de un tip particular (einschliesslich des Sonderformen), ale căror structură şi nivel sunt determinate de dispoziţii juridice, de reglementare şi administrative. Aceste formări au o durată de cel puţin 13 ani şi includ o formare profesională de 5 ani, finalizate printr-un examen de absolvire a cărui reuşită reprezintă dovada unei competenţe profesionale;
    - formări efectuate în şcolile de meşteri artizani (Meisterschulen), cursuri de meşteri artizani (Meisterklassen), şcolile destinate formării meşterilor artizani în sectorul industrial (Werkmeisterschulen) sau şcolile destinate formării artizanilor în domeniul construcţiilor (Bauhandwekerschulen), ale căror structură şi nivel sunt determinate de dispoziţii juridice, de reglementare şi administrative. Aceste formări au o durată totală de cel puţin 13 ani, incluzând 9 ani de şcolarizare obligatorie, urmaţi fie de cel puţin 3 ani de formare profesională într-o şcoală specializată, fie de cel puţin 3 ani de formare în alternanţă într-o întreprindere şi într-o instituţie de învăţământ profesional (Berufsschule), finalizaţi în cele două cazuri printr-un examen şi completate cu absolvirea unei formări de cel puţin un an într-o şcoală de meşteri artizani (Meisterschule), un curs de meşteri artizani (Meisterklasse), o şcoală destinată formării de maiştri artizani în sectorul industrial (Werkmeisterschule) sau o şcoală destinată formării artizanilor în domeniul construcţiilor (Bauhandwerkerschule).
    În cea mai mare parte a cazurilor durata totală a formării este de cel puţin 15 ani, incluzând perioade de experienţă profesională care fie precedă ciclurile de formare din cadrul instituţiilor (cu frecvenţă), fie sunt însoţite de o formare la fără frecvenţă (de cel puţin 960 de ore).
    ------