DECIZIE nr. 949 din 30 octombrie 2007
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 821 din 3 decembrie 2007



    Ioan Vida - preşedinte
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Petre Ninosu - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Augustin Zegrean - judecător
    Antonia Constantin - procuror
    Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Pătruţ în Dosarul nr. 4.361/318/2007 al Judecătoriei Târgu Jiu, de Teodora Cătăniciu şi Nicolae Cătăniciu în dosarele nr. 8.742/299/2007 şi nr. 7.842/299/2007 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 736D/2007, nr. 788D/2007 şi nr. 789D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
    Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
    Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 789D/2007 şi nr. 788D/2007 la Dosarul nr. 736D/2007, care este primul înregistrat.
    Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    Prin Încheierea din 10 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.361/318/2007, Judecătoria Târgu Jiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Pătruţ.
    Prin Încheierea din 26 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8.742/299/2007, şi Încheierea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.842/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Teodora Cătăniciu şi Nicolae Cătăniciu.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16, 21, 29, 44, 51, 53 şi 57 din Constituţie, deoarece nu prevede distincţii cu privire la plata cauţiunii ori de câte ori se formulează cereri de suspendare. De asemenea, se susţine că textul de lege criticat, prevăzând posibilitatea suspendării cauzei fără citarea părţilor şi fără ca încheierea prin care s-a dispus suspendarea să poată fi supusă unei căi de atac contravine prevederilor art. 20, 21 şi 24 din Constituţie.
    Judecătoria Târgu Jiu arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Trebuie avută în vedere, pe de o parte, urgenţa care impune suspendarea provizorie a executării silite - urgenţă care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instanţei -, iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de preşedintele instanţei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretenţiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile şi garanţiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cauţiuni menite să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reglementarea criticată trebuie analizată în raport cu întregul sistem de garanţii procedurale instituite de lege pentru asigurarea posibilităţii debitorului de a se apăra prin mijloace judiciare, iar încheierea de soluţionare a cererii de suspendare poate fi atacată cu recurs şi de debitor şi de creditor, beneficiind, în acest mod, de toate garanţiile accesului liber la justiţie.
    Avocatul Poporului arată că suspendarea provizorie a executării silite, în cazuri urgente, nu aduce atingere dreptului persoanei la judecarea cauzei în mod echitabil, în mod public, într-un termen rezonabil, de o instanţă independentă şi imparţială, ci se asigură pe această cale tocmai premisele pentru realizarea unui proces echitabil. De asemenea, face referire la Decizia nr. 227 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut:
    "(1) Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
    (3) Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
    (4) În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."
    În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 29 referitoare la libertatea conştiinţei, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 51 referitoare la dreptul de petiţionare, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, a statuat că, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată. De asemenea, prin Decizia nr. 365 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie.
    În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 24 din Legea fundamentală, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 8 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, că aceste susţineri sunt neîntemeiate, având în vedere, pe de o parte, urgenţa care impune suspendarea provizorie a executării silite - urgenţă care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instanţei -, iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de preşedintele instanţei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretenţiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile şi garanţiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cauţiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani, cauţiune menită să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite.
    Faţă de cele arătate, se constată că dispoziţiile de lege criticate sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate, inclusiv cele ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.
    În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 29 referitoare la libertatea conştiinţei, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 51 referitoare la dreptul de petiţionare şi ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Pătruţ în Dosarul nr. 4.361/318/2007 al Judecătoriei Târgu Jiu, de Teodora Cătăniciu şi Nicolae Cătăniciu în dosarele nr. 8.742/299/2007 şi nr. 7.842/299/2007 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie 2007.
    PREŞEDINTELE
    CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    prof. univ. dr. IOAN VIDA
    Magistrat-asistent,
    Daniela Ramona Mariţiu
    -----------