DECIZIA nr. 687 din 21 octombrie 2021referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor lit. a) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 204 din 2 martie 2022

    Valer Dorneanu

    - președinte

    Cristian Deliorga

    - judecător

    Marian Enache

    - judecător

    Daniel Marius Morar

    - judecător

    Mona-Maria Pivniceru

    - judecător

    Gheorghe Stan

    - judecător

    Livia Doina Stanciu

    - judecător

    Elena-Simina Tănăsescu

    - judecător

    Varga Attila

    - judecător

    Patricia Marilena Ionea

    - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor capitolului I lit. A pct. II tabelul de la lit. a) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în forma avută în perioada ianuarie 2018-martie 2018. Excepția a fost ridicată de Mihaela Anca Moldovan, în nume propriu și în calitate de mandatar pentru Ionela Cristina Nedelcu și alții, în Dosarul nr. 1.731/30/2018 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 361D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens arată că nu este susținută critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 16 din Constituție, întrucât, dacă veniturile unor categorii de persoane nu cresc, aceasta nu reprezintă o discriminare, de vreme ce premisele specifice fiecărei categorii sunt diferite. Raportat la art. 41 din Constituție, arată că textul constituțional dispune instituirea unui salariu minim pe țară, fără a prevedea însă cuantumul acestuia. De asemenea, și față de art. 44 din Constituție criticile de neconstituționalitate sunt neîntemeiate, întrucât dreptul la salariu constituie un bun, dar nu vizează și drepturile salariale viitoare.
    CURTEA,

    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 4 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.731/30/2018, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor capitolului I lit. A pct. II tabelul de la lit. a) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în forma avută în perioada ianuarie 2018-martie 2018. Excepția a fost ridicată de Mihaela Anca Moldovan, în nume propriu și în calitate de mandatar pentru Ionela Cristina Nedelcu și alții, cu prilejul soluționării unui litigiu privind funcționarii publici.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate, care stabilesc nivelul aferent anului 2022 al salariilor de bază pentru funcțiile publice teritoriale, contravin prevederilor constituționale ale art. 41, 44, 53 și ale art. 16 alin. (1), întrucât, în perioada ianuarie 2018-martie 2018, au prevăzut salarii de bază mai mici pentru funcțiile publice de șef serviciu și șef birou decât cele aflate în plată în luna decembrie 2017.6. Cuantumul prevăzut de aceste texte de lege a fost atins prin aplicarea prevederilor art. 17 din Legea-cadru nr. 153/2017, în temeiul căruia nivelul salariului de bază a fost majorat cu 35%.7. În condițiile în care salariul de bază în luna decembrie 2017 era mai mare decât cel stabilit pentru anul 2022, nu s-au putut aplica prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind majorarea cu 25% a salariului față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, ci s-au aplicat prevederile art. 38 alin. (6) din aceeași lege care specifică că „în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“ Ca urmare a aplicării acestor din urmă dispoziții legale, salariile de bază au fost diminuate.8. Autoarea excepției susține că dispozițiile de lege criticate lezează dreptul la salariu, ca o componentă esențială a dreptului la muncă prevăzut de art. 41 din Constituție, precum și dreptul de proprietate, întrucât salariul reprezintă un „bun“, așa cum sa statuat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, sunt încălcate prevederile art. 53 din Constituție, întrucât diminuarea salariilor nu a fost justificată de situațiile excepționale prevăzute de acest text constituțional. În sfârșit, consideră că sunt înfrânte și prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece dispozițiile de lege criticate au dus la o diminuare a salariilor, în timp ce alți funcționari au beneficiat de creșteri salariale. Menționează că, începând cu luna aprilie 2018, diferențele salariale au fost corectate prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.9. Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.10. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,

    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile capitolului I lit. A pct. II tabelul de la lit. a) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în forma avută în perioada ianuarie 2018-martie 2018. Curtea observă că, în realitate, sunt avute în vedere dispozițiile lit. a) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Dispozițiile de lege criticate reglementează salarizarea personalului din unitățile teritoriale care ocupă funcții de conducere publică, stabilind salariul de bază pentru anul 2022. Din motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea constată că autoarea excepției are în vedere conținutul acestor dispoziții de lege în forma anterioară modificării prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, care a majorat nivelurile salariale pentru anul 2022.14. Autoarea excepției susține că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 41 referitor la dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate stabilesc salarizarea, la nivelul anului 2022, pentru funcțiile publice de conducere din unitățile teritoriale. Autoarea excepției se referă în mod expres la funcțiile de șef birou și șef serviciu.16. Analizând prevederile legale criticate în ansamblul actului normativ din care fac parte, Curtea reține că Legea-cadru nr. 153/2017 are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a legii. De la această dată, drepturile salariale ale personalului plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în lege, astfel cum prevede art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.17. În privința modului de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că acestea se stabilesc potrivit dispozițiilor acestei legi și anexelor la legea-cadru, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite. Începând cu anul 2023, potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) din lege, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare se vor stabili, pentru toate funcțiile cuprinse în anexele nr. I-VIII la lege, prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în aceste anexe cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.18. În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin art. 36 din acest act normativ s-a stabilit că, la data intrării în vigoare, 1 iulie 2017, trebuie să se procedeze la reîncadrarea personalului salarizat „pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38“.19. În acest context normativ, Curtea constată că stabilirea unei anumite valori a salariului de bază pentru funcțiile publice de conducere din unitățile teritoriale pentru anul 2022 are un caracter tehnic, integrat concepției legislative de creare a unui sistem de salarizare prin care să se regleze în timp disfuncționalitățile existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, inclusiv prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. Cu alte cuvinte, o asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive a legii-cadru, și anume acela de „eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare“.20. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Constituția prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007).21. De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz și alții împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15.22. Totodată, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94). În consecință, stabilirea, prin lege, a unei anumite valori a salariilor de bază plătite managerilor publici, angajați din fonduri publice, nu are semnificația încălcării dreptului fundamental la salariu.23. În raport cu cele enunțate și aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea constată că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție, ci vizează o redimensionare a politicii salariale, inclusiv pentru funcțiile publice de conducere din unitățile teritoriale, personal plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.24. În ceea ce privește aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 față de luna decembrie 2017, în cazul autorilor excepțiilor, invocate prin prisma art. 16 din Constituție, Curtea constată că prevederile lit. a) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuși conținutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, fiind aplicabile, în mod egal și nediscriminatoriu, tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice.25. Pe de altă parte, nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate formulată prin invocarea unei inegalități de tratament juridic sub aspectul salarizării prin raportare la alte categorii de personal plătit din fonduri publice, de vreme ce situația obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică și chiar impune un tratament juridic diferit (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, paragraful 20).26. În plus, Curtea precizează că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin Legea-cadru nr. 153/2017, apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte de competența autorității legiuitoare. Astfel, în aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit prin articolul unic pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018, stabilind că: „Începând cu luna mai 2018, în situația în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar și nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condițiile pentru acordarea acesteia.“27. De asemenea, Curtea constată că în același sens sunt și modificările aduse dispozițiilor de lege criticate prin dispozițiile art. I pct. 14 din Legea nr. 79/2019 care au prevăzut o majorare a salariilor de bază și a coeficienților în raport cu reglementarea anterioară.28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihaela Anca Moldovan, în nume propriu și în calitate de mandatar pentru Ionela Cristina Nedelcu și alții, în Dosarul nr. 1.731/30/2018 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile lit. a) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă și general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunțată în ședința din data de 21 octombrie 2021.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Patricia Marilena Ionea

    ----