DECIZIE nr. 165 din 25 februarie 2010
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 237 din 14 aprilie 2010



    Acsinte Gaspar - preşedinte
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Augustin Zegrean - judecător
    Carmen-Cătălina Gliga - procuror
    Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Liliana Dorina Brad în Dosarul nr. 6.100/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 6 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6.100/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Liliana Dorina Brad în cadrul soluţionării unui recurs declarat împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru judecători prin care s-a admis acţiunea disciplinară formulată împotriva sa şi s-a dispus aplicarea sancţiunii mutării disciplinare pe o perioadă de 3 luni.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă accesul liber la justiţie, deoarece procedura pe care o instituie nu prevede căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti prin care se soluţionează contestaţia unui magistrat împotriva sancţiunii ce i se aplică de către Consiliul Superior al Magistraturii în calitate de instanţă disciplinară. Astfel, hotărârea atacată reprezintă un simplu act administrativ (întrucât Consiliul Superior al Magistraturii este un organ administrativ), iar nu o hotărâre judecătorească susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Aşa fiind, ar trebui să existe o procedură specifică dublului grad de jurisdicţie, potrivit dreptului comun în materia contenciosului administrativ.
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu următorul cuprins: "Împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (1) se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Competenţa soluţionării recursului aparţine Completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Din Completul de 9 judecători nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii şi judecătorul sancţionat disciplinar."
    Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, art. 129 privind căile de atac şi art. 134 alin. (3) privind hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii emise în materie disciplinară, precum şi în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
    Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, hotărârile secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară se pot ataca cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Aceste dispoziţii de lege reprezintă o reiterare a prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (3), potrivit cărora hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Totodată, potrivit dispoziţiilor alin. (2) al aceleiaşi norme constituţionale, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor. Prin urmare, legea sa organică - Legea nr. 317/2004 - stabileşte procedura de soluţionare a acţiunii disciplinare în secţiunea a 4-a "Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a magistraţilor" din cap. IV "Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii", în conformitate cu dispoziţiile constituţionale menţionate.
    Aşadar, avându-se în vedere că dispoziţiile de lege criticate prevăd o cale de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară, nu se poate susţine că acestea încalcă accesul liber la justiţie, consacrat prin art. 21 din Constituţie. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
    În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie referitoare la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, Curtea constată că nu ne aflăm în situaţiile prevăzute de ipoteza acestei norme constituţionale, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 433 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.267 din 29 decembrie 2004, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii emise în materie disciplinară au caracter jurisdicţional, spre deosebire de celelalte hotărâri ale aceluiaşi Consiliu, care, prin natura lor, sunt acte juridice cu caracter administrativ, supuse controlului judecătoresc.
    Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi din actele internaţionale invocate de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Liliana Dorina Brad în Dosarul nr. 6.100/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 februarie 2010.
    PREŞEDINTE,
    ACSINTE GASPAR
    Magistrat-asistent,
    Ioana Marilena Chiorean
    ------