ORDIN nr. 99 din 10 martie 1979
pentru aprobarea unor norme tehnice referitoare la asistenţa medicală balneara şi climatica
EMITENT
  • MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
    • Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 1 din 10 martie 1979



    Ministrul Sănătăţii,
    Vazand Nota Direcţiei asistenţei medicale nr. VI/C1/1.101 din 9 martie 1979;
    În executarea hotărîrii Biroului Executiv al Consiliului de Conducere al Ministerului Sănătăţii din 27 decembrie 1978,
    În temeiul Legii nr. 3/1978, privind asigurarea sănătăţii populaţiei şi a Decretului nr. 452/1969, cu modificările ulterioare, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii,
    emite următorul ordin:
    1. Se aprobă normele tehnice prevăzute în anexele la prezentul ordin:
    - Norme tehnice privind stabilirea perimetrelor de protecţie sanitară a staţiunilor balneare şi balneoclimatice, cuprinse în Anexa 1
    - Norme tehnice de utilizare a substanţelor minerale terapeutice, cuprinse în anexa nr. 2.
    - Norme tehnice privind principii şi condiţii balneo-tehnice pentru exploatarea şi utilizarea peloizilor (namolurilor), cuprinse în anexa 3.
    - Norme tehnice privind principii şi condiţii balneo-tehnice pentru exploatarea şi valorificarea gazelor terapeutice- mofetele -, cuprinse în anexa nr. 4.
    - Norme tehnice pentru aplicarea climatoterapiei în R.S.România, cuprinse în anexa 5.
    - Norme tehnice cu privire la sistematizarea şi organizarea staţiunilor balneare şi climatice, cuprinse în anexa 6.
    2. Direcţia asistenţei medicale din Ministerul Sănătăţii şi direcţiile sanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti, va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
    MINISTRU,
    Eugen Proca
    DIRECŢIA ASISTENŢEI MEDICALE
    NOTA
    De competenţa:
    Ministru
    Eugen Proca
    În legătură cu difuzarea normelor tehnice balneare, aprobate în şedinţa Biroului Executiv al Consiliului de Conducere din 27 decembrie 1978, va informăm:
    Normele la care ne referim au un caracter tehnic, neconstituind acte cu caracter normativ, astfel încît consideram ca ele trebuiesc difuzate prin Buletinul Ministrului Sănătăţii nu prin Buletinul Oficial al R.S.R.. Astfel, ele vor ajunge în primul rând la direcţiile sanitare judeţene, care au sarcini directe de organizare a asistenţei medicale şi tratamentului balnear, un număr limitat din aceste buletine urmând să fie trimise, spre informare, organelor centrale cointeresate.
    În acest sens, Direcţia asistenţei medicale a elaborat alăturat proiect de Ordin pentru aprobarea normelor tehnice la care ne referim, cu rugamintea de a fi semnat şi publicat în Buletinul M.S., împreună cu anexele, acordându-se pentru aceasta publicare prioritatea necesară.
    DIRECTOR,
    Dr. Radu Ozun

    Anexa 1
    NORME TEHNICE
    privind stabilirea perimetrelor de protecţie sanitară a staţiunilor balneare şi balneoclimatice

    Capitolul 1 Generalitati

    1. Protecţia sanitară se instituie în scopul prevenirii şi combaterii poluarii staţiunilor balneare şi balneoclimatice şi a efectelor dăunătoare ale fenomenelor antropice sau naturale.
    2. Poluarea staţiunilor balneare şi balneoclimatice, în înţelesul prezentelor norme, consta în acele efecte care pot produce ruperea echilibrului natural cu consecinţele dăunătoare asupra sănătăţii oamenilor sau improprii unei folosiri rationale a factorilor naturali terapeutici, prin modificarea calităţii acestora.
    3. Factorii de poluare sînt consideraţi: deşeurile ori reziduurile solide, lichide sau gazoase de natura chimica şi radioactiva, produse de evacuare cu temperaturi ridicate, surse de zgomot şi poluare estetica.

    Capitolul 2 Factori supuşi protecţiei

    1. În cazul staţiunilor balneare şi balneoclimatice sînt supuşi protecţiei următorii factori terapeutici:
    - sursele de ape minerale;
    - lacurile terapeutice;
    - faleza, plaja marii şi apele litorale marine şi lacustre;
    - namolurile terapeutice;
    - gazele terapeutice;
    - aerul;
    - cadrul natural aferent staţiunii.
    2. În afară acestor factori, protecţia trebuie depusa şi asupra surselor de apa potabilă, asupra solului, vegetatiei şi instalaţiilor şi clădirilor de deservire aflate în strânsă relaţie cu factorii enuntati mai sus.
    Din cauza diversitatii elementelor ce cad sub influenţa protecţiei sanitare se impune, în continuare, o tratare diferenţiată pe grupe de factori.
    3. Protecţia sanitară a staţiunilor balneare şi balneoclimatice se realizează pe doua cai:
    - instituirea unor perimetre de protecţie sanitară;
    - măsuri tehnice şi sanitare.

    Capitolul 3 Perimetre de protecţie sanitară

    1. Prin perimetru de protecţie sanitară se înţelege suprafaţa de teren care cuprinde reţeaua balneara sau balneoclimatica şi zonele adiacente în care modificarea regimului natural poate conduce la alterarea calităţii factorilor terapeutici.
    În funcţie de specificul factorilor naturali de cura protecţia acestora în cadrul perimetrului sanitar se realizează prin intermediul a doua zone:
    A. Zona interna de regim sever
    B. Zona externa de restrictie
    A. Zona interna de regim sever. Aceasta zona constituie un areal relativ restrâns care include următorii factori:
    - sursele de ape minerale captate sau necaptate;
    - lacurile şi ocnitele terapeutice;
    - namolul şi gazele terapeutice (mofete);
    - plaja şi apele litorale marine;
    - instalaţiile şi construcţiile de deservire a bazelor de tratament;
    - sursele de apa potabilă;
    - drumurile şi aleile de acces.
    Zona interna de regim sever va cuprinde dimensiunile minime indicate în tabelul anexa.
    B. Zona externa de restrictie. Aceasta zona cuprinde teritoriul exterior limitei zonei de regim sever în care prezenţi restul factorilor de cura, odihna şi agrement, care prin specificul lor se extind pe areale mai mari constituind microclimatul şi cadrul natural al staţiunii (aerul, vegetatia, cadrul natural estetic).
    Trebuie menţionat faptul ca zona interna de regim sever se situeaza întotdeauna în interiorul perimetrului de protecţie hidrogeologica al zacamantului hidromineral.
    În ceea ce priveşte zona externa de restrictie, aceasta se suprapune în buna măsura perimetrului hidrogeologic fără a fi însă condiţionată de acesta. În funcţie de condiţiile concrete de teren aceasta zona externa de restrictie, şi prin urmare perimetrul de protecţie sanitară al staţiunii, poate fi mai mare sau mai mic ca perimetrul de protecţie hidrogeologica.

    Capitolul 4 Măsurile tehnice şi sanitare obligatorii în cadrul perimetrului de protecţie sanitară

    A. Zona interna de regim sever. Stabilirea acestei zone de protecţie cu regim server se face în scopul asigurării fără orice risc, din punct de vedere igienico-sanitar, a exploatării şi întreţinerii surselor de factori naturali terapeutici, a construcţiilor şi instalaţiilor de alimentare, interzicandu-se în acest perimetru sever orice lucrare care ar putea atrage modificări în afară celor naturale asupra factorilor de cura din staţiune.
    - amplasarea în aceasta zona de obiective în care desfăşoară o activitate social-economică sau orice fel de construcţie sau amenajare nelegata direct de activitatea de exploatare a sursei sau instalaţiei de alimentare;
    - utilizarea de surse cu radiatii ionizante, depozitarea sau transportul acestora din zona respectiv;
    - depozitarea de materiale care prin pătrunderea lor în sol ar putea provoca poluarea şi impurificarea surselor, cu excepţia celor strict necesare exploatării şi instalaţiei (şi în acest caz se vor lua măsurile de preintampinare);
    - efectuarea de săpături, excavaţii (santuri, puţuri, fundaţii, drumuri sau alei) care distrug continuitatea de acoperirea a orizonturilor acvifere captate pentru cura balneara sau favorizează stagnarea unor surse poluante;
    - orice fel de deversari de ape uzate, haznale simple, acumulari de gunoi, fose septice etc.;
    - traversarea zonei de către sisteme de conduce de ţiţei sau produse petroliere;
    - orice fel de explozii sau alte lucrări care ar produce trepidatii puternice în zona captarii;
    - orice alte lucrări care ar produce zgomot, pulberi sau poluare de orice fel a aerului;
    - interzicerea completa a utilizării ingrasamintelor chimice sau animale, a substanţelor fitofaramaceutice pentru combaterea dăunătorilor;
    - amplasarea de ambarcatiuni cu excepţia celor pentru exploatarea namolului terapeutic.
    În zona perimetrului de protecţie cu regim sever se interzice orice alta activitate îndreptată în alt scop decât acela privind exploatarea şi valorificarea factorilor naturali terapeutici.
    B. Zona externa de restrictie
    a) Protecţia aerului:
    - este interzisă amplasarea obiectivelor care prin natura lor evacueaza în atmosfera substanţe dăunătoare sub forma de gaze, vapori, aerosoli şi altele.
    b) Protecţia solului se realizează în scopul prevenirii şi combaterii eroziunii, alunecarilor de teren, mlastinirii, saraturilor, evitarea infiltrarii unor noxe în subteran şi altor efecte dăunătoare, naturale sau antropice. În acest sens se interzice aruncarea, deversarea sau împrăştierea unor deşeuri sau reziduuri solide, lichide sau gazoase, precum şi a substanţelor radioactive, provenite din activităţile industriale, agricole sau de alta natura economico-socială care pot duce la poluarea directa a solului şi indirecta a subsolului. Este de asemenea interzisă în incinta acestui perimetru executarea oricărui fel de excavaţii, lucrări miniere, cai de acces, depozite de carburanţi şi lubrifianţi, construcţii de orice fel.
    c) Protecţia vegetatiei
    Protecţia vegetatiei, în special a pădurilor, se realizează în scopul regularizării debitului natural al apelor, diminuării scurgerilor de suprafaţa, ameliorării terenurilor degradate, combaterii eroziunii solului, prevenirea alunecarilor de teren, atenuarea extremelor climatice, a îmbunătăţirii calităţii aerului, a infrumusetarii peisajului de recreere şi agrement şi a diminuării poluarii fonice.
    În acest scop sînt interzise activităţile antropice ce pot dăuna refacerii şi dezvoltării vegetatiei forestiere, cum sînt: exploatarea fondului forestier al staţiunii, exploatări miniere subterane sau de suprafaţa, defrisari pentru reţele electrice, defrisari pentru trasari de drumuri etc.
    d) Protecţia fonica. Este interzisă desfăşurarea de activităţi cu grad ridicat de poluare fonica ca de exemplu transportul rutier greu, explozii de orice natura, folosirea de motocompresoare sau ciocane pneumatice etc.
    În cazuri justificate, pentru desfăşurarea activităţilor enumerate mai sus este necesar avizul prealabil al Ministerului Sănătăţii.
    În zona externa de restrictie a perimetrului de protecţie sanitară se pot desfăşura activităţi economico-sociale, de alta natura (agricultura, pasunat etc.) în condiţiile respectării specificatiilor de mai sus.
    În aceasta zona de restrictie mai sînt interzise următoarele:
    - amplasarea de cimitire umane sau animale;
    - crescatorii de animale sau păsări;
    - amplasarea depozitelor de conservarea furajelor;
    - utilizarea lucrărilor de irigaţii.

    Capitolul 5 Metodologie de întocmire, avizare şi instituire a perimetrului de protecţie sanitară

    1. Documentaţiile referitoare la perimetrul de protecţie sanitară se întocmesc de către unităţile care executa cercetări hidrogeologice în scopuri balneare sau de imbuteliere pentru consumul public, în colaborare cu I.M.F.B.R.M. şi Institutul de igiena şi sănătate publică şi se înaintează spre avizare Ministerului Sănătăţii.
    2. Documentaţiile de stabilire a perimetrului de protecţie sanitară se vor realiza odată cu studiul hidrogeologic general al zonei respective şi va fi obligatoriu pentru fiecare staţiune balneara sau balneoclimatica în scopul păstrării nealterate a factorilor naturali curativi.
    3. Documentaţii tehnice pentru perimetrele de protecţie sanitară a staţiunilor balneare şi balneoclimatice vor trebui sa cuprindă pentru fiecare zona în parte următoarele:
    - datele geografice, geomorfologice, geologice şi hidrogeologice, climatice şi microclimatice;
    - harta geologica - hidrogeologica şi secţiuni climatice hidrostructurale şi amplasamentele surselor, a limitelor registrului de protecţie sanitară cu indicarea ambelor zone de protecţie;
    - tabele cu parametrii principali hidrogeologici şi hidrochimici;
    - un capitol cu instrucţiuni specifice privind protecţia sanitară şi modalităţile de valorificare superioară a substanţelor minerale terapeutice;
    - rezultatele analizelor fizico-chimice ale surselor hidrominerale şi atestarea valorii terapeutice a acestora;
    - analizele bacteriologice ale surselor de cura interna şi de imbuteliere;
    - date economico-sociale asupra zonei cu precizarea dacă unele activităţi de ordin economic şi industrial nu impieteaza asupra factorilor de cura şi asupra activităţii medicale balneare;
    - planul de perspectiva a dezvoltarilor balneare şi economico-sociale din zona staţiunii şi din zonele limitrofe acesteia.
    4. Documentaţia tehnica de stabilire a perimetrului de protecţie sanitară va fi prezentată pentru avizare şi emiterea ordinului de instituire către Ministerul Sănătăţii.
    5. Ordinul va cuprinde descrierea perimetrului de protecţie sanitar cat mai în detaliu folosind toponimii uşor identificabile.
    6. Ordinul de instituire cu schita topografica a perimetrului aprobat va fi difuzat la: Direcţia medicală a staţiunii balneoclimatice, M.M.P.G. - Inspecţia de stat geologica, C.N.A.- O.G.A., în cazul staţiunilor cu lacuri şi namoluri terapeutice, Consiliul popular de care depinde staţiunea, I.M.F.B.M.
    7. Instituirea perimetrului de protecţie sanitară, elaborat pe baza normelor tehnico sanitare complexe, este obligatorie pentru fiecare staţiune balneara şi balneoclimatica în parte aflată în funcţiune, iar în cazul viitoarelor staţiuni este obligatorie simultan cu intrarea în funcţiune balneara a surselor construcţiilor şi instalaţiilor.
    8. Obligaţia de a solicita instituirea perimetrului de protecţie sanitară precum şi instituirea acestuia în teren revine beneficiarului de zacamant sau, în cazurile existenţei mai multor beneficiari, Consiliilor populare judeţene.
    9. Materializarea în teren a limitelor celor de zone ale perimetrului de protecţie sanitară se realizează prin îngrădirea, bornare sau alte forme de avertizare vizuala, în funcţie de condiţiile specifice fiecărei staţiuni. Este preferabil ca zona de regim sever să fie îngrădită.
    10. Fiecare staţiune balneara sau balneoclimatica în parte este obligată sa posede documentaţia cu privire la perimetrele de protecţie sanitar. De asemenea, conducerea medicală a staţiunii are obligaţia de a face cunoscute atît limitele perimetrului de protecţie cat şi instrucţiunile. În aceeaşi măsura îi revine responsabilitatea sesizării organelor ierarhice superioare în cazul unor încălcări a prezentelor norme.
    11. Orice încălcare a normelor enumerate mai sus, constituie contravenţie a prevederilor Legii nr. 3/1978 pasibila de pedeapsa.

    Capitolul 6 Dispoziţii finale

    1. Controlul activităţii de protecţie sanitară a staţiunilor balneare şi balneoclimatice revine organelor competente din Ministerul Sănătăţii.
    2. Orice modificare adusă limitelor perimetrului de protecţie sanitară sau lucrări operate în interiorul acestuia se vor face numai cu avizul Ministerului Sănătăţii.
    3. Staţiunile balneare sau balneoclimatice care au perimetru de protecţie hidrogeologica (avizat şi instituit după normele M.M.P.G.), vor întocmi şi documentaţii pentru instituirea perimetrului de protecţie sanitară al staţiunii în timp de un an de la publicarea prezentelor norme, înaintând-o spre avizare M.S. De asemenea staţiunile care nu au instituit perimetru de protecţie hidrogeologica, cat şi localităţile cu factori balneari în exploatare pe plan local, vor trebui ca în timp de doi ani sa întocmească documentaţii pentru instituirea perimetrului de protecţie sanitară.
    4. Unităţile care cercetează sau exploatează factori naturali curativi sînt obligate de a respecta condiţiile stabilite în documentaţiile de instruire a perimetrelor de protecţie sanitară şi hidrogeologica al zonei staţiunii, în scopul menţinerii nealterate a echilibrului natural al zacamantului.
    5. Nerespectarea sau neaplicarea prezentelor norme de protecţie sanitară constituie contravenţie ale prevederilor Legii nr. 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei.
        TABEL ANEXA

        DIRECŢIILE PUBLICE ALE ZONELOR DE PROTECŢIE CU REGIM SEVER
      Obiectivul protejatDistanta minima
      Surse subteraneIn conditiile in care50 m - pe directia amonte de priza
        stratul de apa freatica nu este protejat20 m - pe directia aval de priza
      Captarea surselor de mare adancime sau in conditiile in care stratul de apa freatica este protejat10 m - lateral de o parte si de alta a prizei
      Captari:Rauri100 m - pe directia amonte de priza
          50 m - pe directia aval de priza
          50 m - lateral de o parte si de alta a prizei
        Lacuri100 m - radial pe apa
          50 m - radial pe mal unde este situata priza
      Instalatii de tratare:20 m - de la zidurile exterioare ale cladirii
      Statii de pompare:10 m - de la zidurile exterioare ale cladirii
      Rezervoare ingropate20 m - de la zidurile exterioare
      Constructii si instalatiiConducte de aductiune30 m - fata de orice sursa de poluare. Aceasta distanta poate fi redusa pana la 10m daca traseul se afla in amonte de zona poluata si marita pana la 50 m daca traseul se afla in aval de zona poluata
      Retele de distribuire a apei potabileDistantele vor fi cele conform tabelului 2


    Anexa 2
    NORME TEHNICE
    de utilizare a substanţelor minerale terapeutice
    A. PRINCIPII ŞI CONDIŢII BALNEOTEHNICE PENTRU EXPLOATAREA ŞI UTILIZAREA APELOR MINERALE ÎN SCOPURI TERAPEUTICE
    I. GENERALITATI
    1. Definiţii
    Apele minerale sînt substanţe utile terapeutice care, spre a fi considerate ca atare - conform definitiei internaţionale - trebuie să îndeplinească cel puţin una din următoarele condiţii:
    a) sa conţină saruri în proporţie de cel puţin 1 g% (cloruri, sulfati, bicarbonati) în parte, sau cumulat;
    b) sa conţină elemente chimice cu acţiune farmacologica stabilită într-o proporţie admisă ca necesară. Concentratiile în elemente chimice şi gaze minimum admise pentru caracterizarea unei ape terapeutice sînt:
        - Fe ......................... 10 mg%.
        - As ......................... 0,7 mg%.; HaS02 = MG5o sau HAS04 = 1,3 mg%.
        - I .......................... 1 mg%.
        - CO2 ........................ 1 g%.
        - S titrabil ................. 1 mg%. (în principal SH2)
    c) sa conţină unele gaze considerate terapeutice (CO2; H2S) în concentratiile de mai sus;
    d) să aibă temperatura la emergenta de peste 20 grade C (ape termale);
    e) să fie radioactive în limitele admise ca terapeutice (29 nanocurie) sau echivalentul în Bequerel.
    2. Provenienţă apelor minerale
    Apele minerale utilizate în scopuri terapeutice provin din:
    - izvoare naturale;
    - sonde forate şi puţuri;
    - acumulari în ocnite de sare;
    - lacuri;
    - apa marii.
    3. Modalităţi de folosinţă
    Apele minerale se utilizează în scopuri terapeutice după cum urmează:
    - în cura interna pentru baut, aerosoli şi inhalatii;
    - sub forma injectabila;
    - în cura externa sub forma de băi - cazi individuale; bazine de balneatie; bazine de kinetoterapie; piscine în solarii - precum şi sub forma de irigaţii medicinale.
    De asemenea pentru extragere de saruri sau gaze pentru cura (sau industrializare).
    II. EXPLOATARE - UTILIZARE
    Exploatarea şi utilizarea relationala a apelor minerale în scopuri terapeutice are la baza principiul general al păstrării cat mai nealterate - prin solutionari balneotehnice adecvate a condiţiilor fizico-chimice naturale din zacamant. Ca atare se impune respectarea cu stricteţe a unor norme privind: captarea, transportul, inmagazinarea, distribuţia la consumator, evacuarea apelor reziduale, tipuri de aparaturi şi materiale utilizate.
    1. Captarea
    1.a. Izvoare naturale
    - Captarea trebuie executată direct pe sursa, prin decopertari pînă la roca de baza.
    - Debitul sursei trebuie absorbit integral, în care scop se impune interceptarea cat mai în profunzime a căilor de acces ale apei, înainte de divagarea acesteia.
    - Instalatia de captare va fi astfel concepută şi executată încît să se evite la maximum contactul apei cu aerul atmosferic.
    - La realizarea captarii este necesară folosirea unor materiale şi construcţii-instalaţii şi pentru diferite dispozitive accesorii, rezistente la acţiunea agresiva a apelor (cu conţinut gazos de CO2 şi H2S în special şi cloruri). Aceste materiale pot fi betoanele speciale, materiale ceramice vitrifiate, materiale plastice, sticlă, otelul inox, alama cromata, bronzul fosforos, cauciucul dur.
    - Captarile trebuie să fie în întregime vizitabile.
    - În cazul apelor cu conţinut gazos de CO2 şi H2S captarea trebuie efectuată prin clopote de presiune.
    - Captarile vor fi prevăzute - pe cat este posibil - cu dispozitive de reglare-dirijare a debitelor.
    - Scurgerile apelor provenind din sursa respectiva vor fi astfel concepute şi executate încît să se evite recircuitarea apei în captare.
    1. b. Sonde forate
    - Echiparea sondelor de apa minerala se va face de preferinta cu coloane confectionate din materiale plastice, filtre din metal emailat sau oţel inox, vane eventual din grafal etc.
    - Diametrul minim al coloanei de echipare pe tronsonul superior al sondei va fi de 200 mm, pentru a se permite introducerea pompelor submersibile pînă la adâncimea optima de exploatare. În cazurile în care stratele acvifere mai adânci reclama folosirea unor diametre a coloanei mai reduse, se va recurge la tubarea acestora cu coloane pierdute (Liner).
    - În cazul apelor minerale însoţite de gaze (H2S, CO2), se impune o tehnologie specială de cimentare a forajelor (cimentari cu priza rapida).
    - Sondele vor fi etansate la suprafaţa terenului, atît în cazul celor cu nivel piezometric negativ, cat şi pentru cel artezian. Astfel va fi posibil ca în acelaşi timp să se poată recolta degajarile de gaze (în cazul CO2) din perna de gaze de la partea superioară a coloanelor, pentru diferite utilizări ca: reimpregnarea apelor de balneatie sau pentru imbuteliere, alimentarea de instalaţii mofetariene, imbuteliere de CO2 pentru scopuri de industrializare.
    - În cursul procesului de exploatare a apelor cu conţinut de CO2, în scopul evitării degazeificarii, este obligatorie folosirea de pompe submersibile pentru exploatarea sub presiune a zacamantului, chiar în cazul forajelor arteziene.
    - În scopul protejării hidrologice a zăcămintelor de apa minerala, exploatarea sondelor forate se va efectua strict în limitele rezervelor confirmate de către Comisia Republicană a Rezervelor Geologice.
    1.c. Acumulari de ape în ocnite de sare, lacuri, apa marii.
    - Extragerea apelor minerale din aceste surse se va efectua prin instalaţii de pompare executate din materiale rezistente la coroziune.
    - Prizele de recoltare (sorburile) se vor amplasa la adancimi şi distanţe mai mari (de la mal),în special cînd în zonele respective exista amenajări de solarii.
    2. Sisteme de pompare a apelor minerale
    2.a.1. Izvoare pentru cura interna
    - În cazurile cînd este necesar instalarea unui sistem de pompare amplasat între captarea surselor respective şi punctul de consum, se va aplica pentru apele negazoase pompe submersibile de mica capacitate sau pompe cu piston, iar pentru apele cu conţinut gazos (CO2; H2S) se va adopta unul dintre cele doua sisteme: - pompare sub presiune cu pompe submersibile de mica capacitate; - gaz-liftare cu CO2 (gazul se recircuiteaza).
    2.a.2. Izvoare pentru cura externa
    - Sistemul de pompare aplicat va fi cel cu pompe submersibile sau pompe cu piston cu remarca ca în cazul exploatării de ape cu conţinut gazos (CO2, H2S) se va utiliza exclusiv sistemul de pompare cu presiuni mărite prin pompa submersibila în scopul evitării degazeificarii.
    2.b. Surse captate prin sonde forate şi puţuri
    - În cazul apelor fără conţinut gazos se va putea utiliza orice sistem de pompare, în funcţie de caracterul şi parametrii hidrodinamici ai zacamantului acvifer.
    - În cazul apelor cu conţinut gazos (CO2, H2S) vor fi folosite în exclusivitate pompe submersibile, instalate la adancimi optime din punct de vedere hidrodinamic şi al concentratiei gazoase, inclusiv în cazul surselor hidrominerale arteziene.
    - Exploatarea se va face cu debite dirijate, în funcţie de necesitaţi (chiar în cazul sondelor cu debitare arteziana), la presiuni comparabile cu presiunea corespunzătoare nivelului de amplasare a sorbului pompei, în scopul evitării degazeificarii.
    2.c. Acumulari de ape în ocnite de sare, lacuri, apa marii
    - Pentru recoltare se va putea utiliza orice sistem de pompare în funcţie de condiţiile specifice, cu remarca necesităţii ca amplasarea sorbului să se facă în condiţii care să asigure evitarea absorbtiei de ape poluate, materii de suspensie, vegetaţie subacvatica etc.
    - Nu se admite exploatarea pentru cura externa a apelor din lacurile şi ocnitele folosite ca piscine publice (cu excepţia cînd acestea au un mare volum de apa, şi în condiţiile unui aviz prealabil al Ministerului Sănătăţii.
    3. Transportul apelor minerale
    Operaţiunea de transport a apelor minerale intervine în scopul vehicularii acestora pe traseul de la sursa la sistemele de inmagazinare şi distribuire la reţeaua de consum. La proiectare - execuţie se vor respecta următoarele condiţii balneotehnice:
    - în cazul apelor cu conţinut gazos (H2S CO2) în conductele de transport se vor menţine presiuni superioare presiunii la care se realizează priza de apa, respectiv asigurarea circulaţiei inecate pe conducte (secţiune plină);
    - în scopul evitării degradării apelor vehiculate pe conductele de transport se vor aplica procedee tehnice care să împiedice contactul apei cu aerul atmosferic;
    - pe conducte se va menţine viteza optima constanta în circulaţia apei, în următoarele scopuri:
    - antrenarea bulelor de gaz provenite din degajare;
    - evitarea socurilor de presiune în conducta:
    - conductele de transport vor fi confectionate din materiale care să nu între în reactie cu apa vehiculata (materiale plastice, eventual armate cu fibre de sticlă; oteluri inox; azbociment etc.). La proiectare, alegerea materialului optim pentru conductele de transport a apelor minerale, se va studia prealabil pentru fiecare caz în parte;
    - izolarea termica a conductelor de transport este obligatorie în cazul apelor termominerale;
    - conductele de transport vor fi proiectate cu secţiune constanta, evitandu-se pantele mari, conturile şi curbele prea bruste;
    - traseul conductelor de transport va fi vizitabil şi accesibil în întregime pentru intervenţii şi întreţinere şi prevăzut cu vane de degazeificare după necesitaţi (în cazul apelor cu conţinut gazos).
    Observatie
    - Oprirea sistemului de transport pe conducte, în cazul apelor gazoase se va face numai accidental, fiind totodată necesar ca să se prevadă ventile de dezaerisire montate lateral pe conducte spre a se evita evacuarea gazelor în funcţionarea normală.
    - În cazuri deosebite, cînd trebuie evitate stagnari în desfăşurarea proceselor de balneatie, sau imbuteliere, se va putea lua în considerare şi faptul de a se monta pe anumite trasee ale conductei principale şi o conducta anexa, folosibila în caz de intervenţii tehnice fortuite pe sistemul de transport.
    4. Inmagazinarea apelor minerale
    4.a. Scopul
    Inmagazinarea apelor minerale se efectuează pentru asigurarea de stocaje tampon şi distribuire în reţeaua balneotehnica de folosinţă.
    4.b. Condiţii constructive pentru mijloacele de inmagazinare
    Mijloacele utilizate pentru inmagazinarea apelor minerale sînt:
    - rezervoarele
    - batalurile
    În funcţie de modul de execuţie-amplasare rezervoarele pot fi subterane; la nivelul solului; supraterane (castele de apa).
    Proiectarea şi execuţia tehnica a rezervoarelor se va face în conformitate cu normele uzuale în vigoare, respectându-se şi următoarele condiţii specifice tehnicii balneare:
    - Materialele de execuţie vor fi rezistente la agresivitatea prin coroziune a apelor minerale (betoane speciale şi metal protejate anticoroziv cu pelicule de silicati şi rasini polimerice, epoxidice).
    - Rezervoarele vor fi proiectate cu mai multe compartimente în scop de întreţinere şi intervenţii tehnice, precum şi în scopul asigurării unei functionalitati fără întrerupere. De asemenea, vor fi prevăzute şi posibilităţi de vizitare pentru fiecare compartiment.
    - Rezervoarele vor fi construite perfect etanse în scopul principal de a se evita la maximum contactul cu aerul atmosferic.
    - Spre a se evita aerarea apei inmagazinate şi degazeificarea (în cazul apelor gazoase - H2S, CO2) în timpul alimentarii sau golirii, rezervoarele vor fi prevăzute cu sisteme de umplere şi preluare a apei, instalate la partea inferioară.
    - În vederea păstrării, la maximum posibil, a temperaturii iniţiale a apei inmagazinate, rezervoarele vor fi prevăzute cu izolaţii termice corespunzătoare.
    În ce priveşte batalurile, acestea se vor utiliza în practica balneara numai în cazuri locale (ape cloruro-sodice de mare concentraţie şi mare debit, utilizabile pentru cura externa).
    4.c. Funcţiuni a rezervoarelor de inmagazinare ape minerale şi bataluri
    Rezervoarele pentru ape minerale pot asigura următoarele funcţiuni:
    - acumulari de rezerve de apa minerala conform necesarului în procesele balneare (sau alte scopuri)
    - posibilitatea de distribuire a apei în reţeaua consumatorului în sistem gravitational (prin stabilirea unor amplasamente convenabile în teren)
    - posibilitatea de distribuire a apei (simultană după caz) prin racordare multipla pentru diversi consumatori: balneatie, imbuteliere, extragere de saruri, extragere de gaze.
    4.d. Regim de exploatare a rezervoarelor şi batalurilor de apa minerala
    - În rezervoare, inmagazinarea apelor minerale negazoase se va face fără contact cu aerul atmosferic, în care scop la partea superioară a rezervorului se va asigura o perna de gaz inert (CO2, N2)
    - În cazul apelor cu conţinut gazos (CO2, H2S) în rezervor se va menţine o presiune cel puţin egala cu presiunea punctului de recoltare a apei din zacamant. În toate cazurile, presiunea din rezervor va fi superioară presiunii atmosferice, în scopul menţinerii în soluţie a gazelor dizolvate. De asemenea în rezervor se va asigura o temperatura a apei scăzută, cat mai apropiată de temperatura apei din zacamant.
    - În cazul apelor hipertermale, inmagazinarea acestora în scop terapeutic se va face numai după valorificarea energetic prealabilă, prin instalaţii de recuperare a excesului de căldură (în raport cu necesităţile balneare) amplasate pe traseul dintre sursa şi rezervorul de acumulare).
    - Batalurile (rezervoarele deschise) vor funcţiona în regim de stricta asigurare a respectării măsurilor adecvate pe linie de protecţie igienico-sanitară a apelor acumulate.
    5. Evacuarea apelor minerale uzate
    În scopul evitării fenomenului de poluare a mediului natural evacuarea apelor minerale uzate seva face după prealabile operaţiuni de desalinizare sau diluare (pentru eventuala industrializare a sarurilor rezultate). În cazuri speciale apa se recircuiteaza cu autoepurare.
    III. CONDIŢII ŞI MIJLOACE BALNEOTEHNICE FOLOSITE PENTRU CURA EXTERNA CU APE MINERALE
    a. Cura externa
    În bazele de tratament se folosesc, în practica curei externe cu ape minerale, următoarele mijloace balneotehnice:
    1.a. Cazi individuale - pentru băi generale sau parţiale - confectionate din oteluri inox, materiale plastice, fonta emailata.
    Consumul de apa minerala pentru o procedură la cada este de cca. 300 litri, considerându-se în calculele de evaluare a capacităţilor balneare: 3 băi dintr-un mc de apa minerala.
    Temperatura uzuală a apei în cada este de 36,00 grade C - 37,5 grade C şi se obţine local printr-o baterie de amestec racordata la reţeaua de alimentare a cazii respective. Temperatura baii poate varia în limite mai largi în funcţie de scopul terapeutic urmărit.
    Conductele de alimentare a conductelor de alimentare cu apa minerala va fi executată din tevarie inox, iar scurgerile din teava de PVC - dur sau tuburi ROPAFS (poliesteri cu armatura din fibra de sticlă).
    2.a. Bazine pentru balneatie - pentru băi în comun de câte 4-6 persoane odată. În general se prefera a fi proiectate de forma dreptunghiulara, inaltate de la pardoseala sălii de 0,75 - 0,80 m., cu adâncimea uniforma a apei de 0,90 - 1,00 m,. prevăzute cu balustrada interioară de sustinere, montata la cel puţin una din laturile lungi şi avînd de-a lungul aceleiaşi laturi şi o bancheta pentru poziţia sezand.
    Accesul în bazin se face printr-o scara prevăzută cu o cuva alimentara cu apa calda în curgere continua, pentru clatirea obligată a picioarelor.
    Temperatura uzuală a apei în bazin este 37 grade C şi se obţine printr-o vana centrala de amestec.
    În scopul asigurării unor maxime condiţii de igienizare, alimentarea bazinului se va face prin curgere continua la preaplin (se prevede un jgheab interior de colectare executat pe una din laturile mai libere). În aceasta situaţie consumul de apa necesar pentru funcţionarea bazinului în program util de 7 ore (înainte de amiaza) se va deduce din condiţia ca la sfîrşitul zilei de lucru apa în bazin să se fi schimbat odată.
    În legătură directa cu sala bazinului se vor prevedea duşuri de curăţenie şi instalatie pentru dezinfectia antimicotica a picioarelor şi a pardoselilor în spaţiile în care circulaţia se face descult.
    - Capacitatea bazinelor se proiectează după norma de 4 mp de persoana.
    Avându-se în vedere acţiunea agresiva a apelor minerale folosite în cura externa, bazinele se construiesc în consecinţa din următoarele materiale:
    - beton turnat cu dozaj puternic, izolat şi placat pe strat de suport tratat cu produse hidrofobe (de tip Apa Stop) cu plăci ceramice;
    - tronsoane prefabricate din material plastic armat cu fibre de sticlă, sau din aluminiu, montate în cade de beton turnat, obişnuit.
    3.a. Bazine de kinetoterapie (pentru recuperari medicale) Se proiectează în condiţiile balneotehnice similare bazinelor de balneatie, cu următoarele diferenţe:
    - capacitate utila pentru 10-12 persoane odată (în funcţie de specificăţiile temei-program),
    - adâncimea este variabila începînd cu 1,20 şi pînă la 1,40 m (prin Tema se poate cere şi o nisa cu adancime de 1,60-1,70 m pentru elongatii cu încărcare în poziţia ortostatica),
    - temperatura uzuală a apei în bazin de 34-36 grade C.
    În scopul utilizării bazinelor cu dispozitive ajutatoare pentru efectuarea unor proceduri kinetice, se pot prevedea dispozitive de liftare iar pe marginea interioară, sau la exterior (de-a lungul cel puţin a uneia din laturi) diferite puncte de ancorare. (balustrade, tije, carlige etc.). Dispozitivele în cauza pot fi: plansete submerse, suspensoare pentru elongatii verticale, strapontine, scaune cu bare de sustinere, sine cu glison pentru mers susţinut în apa etc.
    4.a. Bazine piscina în solarii. Se proiectează în conformitate cu normele uzuale pentru acest tip de bazine, cu profil în general de agrement şi calire.
    Observaţii
    - Bazinele pentru ablneatie sau kinetoterapie, fiind instalate în spaţii închise, nu se alimentează cu ape minerale care degaja potenţial H2S sau CO2, decât după prealabilă degazeificare spre a se evita noxele (îmbolnăviri ale căilor respiratorii şi bronzul pentru robineatrie).
    Reţeaua de scurgere a apelor minerale uzate se executa din conducte de azbociment sau fonta.
    Instalaţiile de ventilaţie în încăperile de balneatie cu ape minerale se executa din burlane de tabla galvanizata protejate anticoroziv (atît la interior cat şi exterior) cu pelicule de elastomeri, sau din folii de PVC fasonate la cald şi sudate.
    Ventilatoarele se executa de asemenea din materiale rezistente la agenţii corozivi degajati din evaporarea apelor minerale.
    Instalaţiile electrice pentru iluminat şi forta din spaţiile de balneatie cu ape minerale se executa etans, cu conductori din cupru, cu corpuri de iluminat fluorescent etanse precum şi toată aparatura protejata etans şi montata conform normativelor de specialitate, în vigoare.
    Racirea apelor hipertermale pentru cura externa se poate face în aparate schimbatoare de căldură executate din inox.
    În cazul cînd nu exista agentul de răcire (apa rece din reţea sau alta sursa), se va putea utiliza sistemul de răcire în turnuri cu paleti eventual în bazine libere deschise.
    Alimentarea cazilor sau bazinelor de balneatie se va putea face în cazul apelor termale, fie dintr-o situaţie centrala la temperatura de serviciu, fie prin racirea locală, direct la cada sau bazin, prin baterii în amestec (apa hipertermala + apa racita minerala).
    Întreţinerea instalaţiilor de alimentare cu apa minerale şi reţeaua de scurgere a apelor uzate, este asigurata prin crearea de tunele tehnice vizitabile, obligatorii cel puţin pentru conductele magistrale.
    Finisajele în spaţiile de tratamente balneare prin ape minerale pentru cura externa se executa din materiale care să reziste la agresivitatea prin coroziune a acestor ape (cloruro-sodice, sulfuroase, carbogazoase).
    Tencuielile se vor executa pe baze de mortaruri cu dozaj puternic de ciment, cu adaus de soluţii hidrofobe de tip "apa stop".
    Pardoselile din placaje ceramice vitrifiate.
    Pereţii subtiri pentru panotaje interioare se vor executa din PVC sau betoane prefabricate protejate cu pelicule hidrofobe-anticorozive.
    Tamplaria interioară (uşi, ferestre etc.) din aluminiu eloxat.
    b. Cura interna
    Cura interna cu ape minerale se efectuează sub următoarele forme:
    - crenoterapia (cura de baut cu ape medicinale);
    - aerosolizari - inhalatii.
    1.b. Crenoterapia se efectuează cu ape servite direct la sursa (izvor, sonda, put); la un punct de distribuţie al apelor minerale (transportate în recipienţi şi servite exclusiv numai la ora stabilită de medic pentru priza respectiva); cu ape imbuteliate şi desfăcute prin reţeaua comercială.
    Crenoterapia efectuată direct la sursa, comporta existenta unei simple captări instalata cu un punct de servire sau unei buvete (captare mai reprezentativa din punct de vedere esteto-constructive), iar în cazuri mai deosebite servirea apelor minerale pentru cura de baut se efectuează în pavilioane prevăzute cu spaţii de servire (eventual punct de distribuţie cu un cadru mediu de specialitate în baza prezentării de către bolnav a prescripţiei medicale respective), zone de consum al apei în plimbare uşoară - terase libere sau acoperite - spaţii dotate cu bănci şi canapele etc.; de asemenea putându-se prevedea şi un ghiseu pentru vânzare de recipienţi şi ţevi-sugar necesare la ingurgitarea apei cu prize incete.
    Atît în cazul buvetelor, cat şi al pavilioanelor, pot fi distribuite, după caz, mai multe surse odată prin robinete de serviciu separate. La fiecare izvor va fi afişată denumirea izvorului şi compozitia lui chimica.
    Din punct de vedere constructiv, captarile-izvor, buvetele şi pavilioanele sînt executate cu materiale rezistente la coroziune ca: betoanele cu dozaj puternic, piatra şi marmura dura, bazaltul, sticlă, oteluri inox, alama, bronzul etc.
    În funcţie de prescripţiile medicale respective, apele pentru cura pot fi consumate reci (la temperatura iniţială sursei), sau incalzite în recipienţi, în instalaţii de tip Bain-Marie. Încălzirea apelor se practica de regula la barurile de servire, unde exista posibilităţi adecvate pentru amenajarea instalaţiilor de încălzire menţionate.
    Apele pentru cura interna imbuteliate sînt supuse, pentru operaţiunea de imbuteliere, unei tehnologii speciale în conformitate cu normele specifice în vigoare. În cazul consumarii acestor ape pentru necesitaţi de cura (şi pentru masa în cazul apelor carbogazoase), este de reţinut faptul ca timpul de păstrare a apelor imbuteliate nu trebuie să depăşească 3 luni şi în condiţii de păstrare în depozit, adecvate (intuneric şi temperaturi scăzute).
    2.b. Aerosolizari - inhalatii. Acest mijloc de cura interna cu ape minerale (ape clorurate iodo-bromate, ape sulfuroase) se practica în încăperi special amenajate în cadrul unor baze de tratament.
    Procedurile pot fi individuale (necesita lavoar, instalatia propriu-zisa de aerosolizare-pulverizatii, inhalatii, gargarisme) şi scaun pentru pacient), precum şi în comun (necesita încăpere etansa echipata cu instalaţii de ultrasunet pentru producerea şi distribuirea particulelor micronice de apa minerala utilizata pentru inhalatii şi scaune pentru pacienti - 4 max. 10 persoane odată). Pentru procedurile individuale de aerosolizari este necesar a se instala fie aparate care funcţionează fără o sursa de aer comprimat centralizata, fie aparate care sînt puse un funcţiune şi alimentate cu aer comprimat furnizat de un electrocompresor, montat în încăpere corespunzătoare. Pentru calcularea mărimii compresoarelor, în funcţie de numărul de posturi pe care le deservesc, se va avea în vedere norma de cca 25 litri de aer/minut pentru un post.

    Anexa 3
    NORME TEHNICE
    privind principii şi condiţii balneotehnice pentru exploatarea şi utilizarea peloizilor (namolurilor)
    I. Generalitati
    1. Definiţie
    Peloizii sînt substanţe care se formează în condiţii naturale sub influenţa proceselor geologice şi biologice şi care, în stare naturala iniţială sau după prealabilă pregătire prin amestec cu ape minerale, maxinare, încălzire, se folosesc în practica medicală în scopuri terapeutice.
    2. Clasificare
    Deosebim următoarele categorii de namoluri:
    - namoluri terapeutice de lac;
    - namoluri de turba;
    - namoluri minerale.
    II. Exploatare - utilizare
    II. 1. Namol terapeutic de lac
    Namolul se găseşte sub forma de depozite pe fundul lacurilor unde s-a format. Aceste depozite se prezintă sub forma de depuneri avînd grosimi diferite distribuite pe fundul lacurilor în funcţie de curentii de apa.
    a) Recoltarea
    - exploatarea propriu-zisa se poate efectua manual sau mecanizat cu ajutorul instalaţiilor de tip grefier de pe platforme plutitoare sau pontoane;
    - namolul recoltat trebuie depozitat în containere, apoi transportat cu ambarcatiuni speciale pînă la mijloacele auto care alimentează staţiile de distribuţie spre pavilioanele de tratament.
    - mutarea platformelor pe alte locatii de recoltare trebuie facuta numai după ce pe bază de sondaje s-a stabilit eficacitatea exploatării.
    b) Depozitare - inmagazinare
    - depozitarea trebuie facuta în rezervoare din beton sau metalice protejate cu pelicule de elastomeri, rasini epoxidice, silicati de sodiu etc. construite îngropat sau la nivelul terenului funcţie de situaţia locală.
    - rezervoarele vor fi proiectate cu mai multe compartimente, cu posibilităţi de vizitare - spalare - întreţinere bine etanse şi izolate termic;
    - capacitatea rezervoarelor se stabileşte în funcţie de necesitaţi şi anume: rezervoare pentru depozitare mai îndelungată în care namolul are deasupra un strat de apa (din lac); rezervoare pentru consum zilnic care de obicei se amplaseaza în zona bucatariei de namol din baza de tratament.
    c) Încălzirea namolului
    - încălzirea namolului pentru impachetari trebuie efectuată la o temperatura care să nu altereze substantele organice şi volatile (45 grade - 50 grade C);
    - un sistem de încălzire eficient pentru reactoare cu pereţi dubli avînd ca agent de încălzire apa calda sau abur de joasa presiune;
    - pentru consumuri mai mici este indicată încălzirea electrica;
    - de asemenea se poate utiliza şi sistemul de încălzire Bain-Marie cu apa calda în recipienţi mici (cca 10 litri).
    d) Transportul namolului în incinta bazei de tratament (la locurile de efectuare a procedurilor respective) se efectuează funcţie de capacitatea serviciului de namoloterapie respectiv;
    - manual cu recipienţi transportaţi pe carucior - gueridon;
    - semimecanizat prin sisteme transportoare electromecanice a recipienţilor, montate în zona de servire a locurilor de tratament cu încărcarea şi preluarea manuală a recipienţilor;
    - mecanizat prin instalaţii de pompare (pompe cu melc).
    Namolul astfel transportat este de obicei încălzit la temperatura uzuală pentru tratament (în cazul alimentarii cazilor pentru băi cu namol amestecat cu apa minerala aceasta poate fi transportat în stare rece după aceleaşi sisteme.)
    Pentru onctiuni în aer liber namolul necesar se depozitează în rezervoare construite din beton amplasate în incinta solarizarilor şi alimentate cu cantităţile necesare pentru consumul de una zi (fără strat de apa deasupra).
    e) Evacuarea namolului din baza de tratament
    - la evacuarea namolurilor sapropelice se are în vedere în primul rând eventuala recuperare a unei cantităţi cat mai importante din namolul utilizat. Aceasta se poate face chiar din baza de tratament prin depozitarea namolului utilizat la impachetari în recipienţi din material plastic transportabil pe carucioare de mana, platforme etc., pînă la rezervorul de colectare din care namolul va fi ulterior preluat şi îndepărtat din baza de tratament;
    - namolul rezultat de la băi (aflat în stare fluida) poate fi (în funcţie de situaţia local), fie evacuat prin conducte într-un rezervor de sedimentare (de unde va putea fi ulterior evacuat) fie prin conducta specială direct în lacul din care s-a recoltat, în zone stabilite în acest scop.
    f) Recuperarea namolului pentru reutilizare în scopuri terapeutice.
    În general problema recuperării namolului prezintă la ora actuala rezolvari limitate. Totuşi se apreciază ca în anumite condiţii de depozitare (în bazine speciale sau în locul în care a fost restituit acest namol) se autoepureaza şi se regenereaza în mod corespunzător.
    g) Materiale şi instalaţii utilizate în serviciile de tratament cu namol sapropelic.
    Se ştie ca namolul sapropelic însoţit de un anumit conţinut de apa minerala din lacul de origine, datorită conţinutului în diferite saruri a acestuia este coroziv pentru materialele cu care vine în contact direct. În consecinţa se vor utiliza următoarele materiale rezistente la acţiunea agresiva a namolului, astfel:
    - conductele de transport din PVC dur - inox, - ţevi din poliesteri armati cu fibra de sticlă (tuburi Ropahs);
    - pompe cu melc de comanda specială;
    - paturile de impachetare din material plastic - comanda specială sau lemn impregnat şi protejat cu pelicula din vopsele de baza de rasini epoxidice;
    - cazile de inox, materiale plastice armate cu fibre de sticlă şi eventual fonta emailata protejate cu pelicula din rasini epoxidice aplicate periodic prin sprituire;
    - armaturile conform indicaţiilor la capitolul "Apele minerale pentru cura externa";
    - conductele de evacuare din PVC - azbociment;
    - finisajele încăperilor de tratamente vor fi asemănătoare cu cele indicate la capitolul ape minerale pentru cura externa;
    - mobilierul (care vine în contact cu recipientii şi vasele de namol: mese, tejghele, poliţe etc.) va fi construit cu blaturile protejate prin tabla de inox, plăci de marmura, plăci ceramice etc.;
    - containerele de transport manuale sau de mica mecanizare vor fi executate din inox sau PVC.
    - recipientii de încălzire pentru tratament din oţel inox;
    - pentru păstrarea recipienţilor cu namol cald un timp mai îndelungat la locul de lucru se prevăd dulapuri incalzitoare (din inox). Agentul incalzitor fiind curentul electric sau aburi.
    h) Modalităţi de folosinţă
    Namolurile terapeutice de lac se utilizează în terapeutică după cum urmează:
    - sub forma de onctiuni reci urmate de expunere la soare şi apoi spalare în spaţii amenajate de obicei în solarii, pe terase etc.
    - sub forma de impachetari calde prin aplicaţii, generale sau parţiale, băi calde în cazi cu adaos de apa minerala, cataplasme şi tampoane vaginale;
    - sub forma de extracte (partea apoasa) în terapeutică şi cosmetica.
    Pentru procedurile menţionate la punctul "h" sînt necesare următoarele cantităţi de namol pe procedura:
    Barem de utilizare a namolului terapeutic de lac în tratament şi producţia medicamentoasa, în vederea reducerii la strictul necesar a consumului acestuia:
      Nr. crt.Denumirea lacului cu namol terapeutic (judetul)U/MCantitatile de namol utilizate pentru procedurile terapeutice cu namol*)Tampoane vaginale cu namol
      Baia cu namol diluatImpachetari complete cu namolImpachetari partiale cu namolUngere lonctiune cu namol
      1.Techirghiol-Constantakg10201010,300
      2.Amara-Ialomitakg10201010,300
      3.Sovata Mureskg-2010-0,300
      4.Balta Alba - Buzaukg1020101-
      5.Lacu Sarat - Brailakg10201010,300
      6.Caineni - Brailakg1020101-
      7.Ocna Sibiu - Sibiukg--1010,300
      8.Slanic Prahova - Prahovakg---1-
      9.Cojocna - Clujkg---1-
      10.Turda - Clujkg---1-
      11.Ocna Mures - Albakg10201010,300
      12.Ocnele Mari - Valceakg--1010,300
      13.Bazna - Sibiukg--1010.300

    ----------- Notă *) la toate lacurile de mai sus se va asigura reintroducerea în lac a namolului după utilizare, în vederea regenerarii lui.
    II. 2. Namoluri de turba
    a) Recoltarea namolurilor de turba este în funcţie de natura zacamantului. Deosebim astfel turba de mlastina şi turbe uscate.
    Pentru turbaria de mlastina se utilizează agregate de recoltare (graifer cu cupe) aeropurtate sau montate pe pontoane şi vase de tip amfibie. Materialul recoltat este transportat la o baza de inmagazinare pentru sortare - depozitare - pregătire - distribuţie la baza de tratament.
    b) Operaţiunea de sortare urmăreşte alegerea a două categorii de turba terapeutică şi anume: turba nedescompusa cu un conţinut mare de masa vegetala care prin operaţiunea de pregătire devine apta pentru a fi uscata şi balotata în vederea distribuirii în bazele de tratament pentru efectuarea procedurilor de băi la cada cu infuzii de turba (conţine substanţe eterice) şi turba cu înalt grad de saturare care se distribuie la bazele de tratament sub forma iniţială de recoltare (masa vegetala descompusa cu aspect de namol) pentru proceduri de impachetari calde şi eventual băi de dilutie cu ape minerale calde (sulfuroase sau sarate).
    c) Depozitarea. Turba uscata se păstrează în depozite bine ventilate sub forma de baloturi transportabile iar turba namolara se păstrează în bazine-rezervoare din beton acoperite cu un strat de apa minerala pentru împiedicarea alterarii, preluarea namolului turbos din statia de depozitare pentru transport la consumul uzual în baza făcându-se fie manual fie mecanizat (prin pompe tip de noroi pentru foraje).
    d) Pregătirea pentru proceduri a turbei terapeutice (turba uscata pentru infuzii şi namoloasa pentru impachetari şi băi la cada) se face în bucatarii de pregătire existente în bazele de tratament.
    Astfel, turba se păstrează în rezervoare de mica capacitate pentru consum de zi, de unde se preia portionat pentru încălzire la temperaturi uzuale a procedurilor respective.
    Pentru infuzii turba se opareste cu apa fierbinte în marmite pentru obţinerea de esenta de infuzii care este preluată în recipienţi şi transportată în cazile de baie, unde se dilueaza cu apa minerala respectiva.
    O alta modalitate pentru efectuarea procedurilor de infuzii este ca turba uscata să fie umezita parţial, introdusă în saculeti de panza rara şi plasati direct în cada de baie.
    Turba namoloasa se incalzeste în recipienţi tip Bain-Marie sau reactoare cu apa calda sau abur (similar cu sisteme de încălzire a namolului sapropelic).
    Notă: se atrage atenţia ca pentru procedurile de băi generale cu namol turbos în cada, acestea se instaleaza, din punct de vedere gospodăresc-întreţinere numai în cazul cînd exista posibilitatea montarii de cazi comanda specială cu scurgere de minimum 2" 1/2. De asemenea, spre a se evita infundarea conductelor de evacuare, cazile vor fi aşezate cu stutul de scurgere într-un recipient colectiv montat în pardoseala în directa legătură directa cu conducta de evacuare de minimum fi 125 mm.
    f) Consumurile turbei terapeutice se stabilesc după următorul barem:
    - turba uscata pentru infuzii. 5 kg pentru o procedură de băi generale la cada la care se adauga apa minerala necesară conform capacităţii cazii;
    - turba namoloasa pentru una impachetare 15 kg iar pentru băi în cada cca 25 kg.
    g) Evacuarea turbei utilizate se efectuează fără a se avea în vedere eventuala recuperare a turbei în scopuri terapeutice ci numai pentru alta folosinţă (îngrăşăminte agricole).
    Turba rezultată de la tratamentele cu impachetari calde se va colecta pentru evacuare fie într-un rezervor, fie în containere mobile de mica capacitate, ce pot fi încărcate pe autoplatforme şi transportate la locul de evacuare.
    h) Materiale, instalaţii, utilaje
    Turba terapeutică fiind în general asociata pentru tratamente şi cu apa minerala, se va avea în vedere ca materialele, conductele,armaturile şi orice alte utilaje cu care vine în contact direct, să fie protejate anticoroziv.
    Aceleaşi măsuri de protecţie anticoroziva se va lua şi la construirea spaţiilor în care se desfăşoară procesul de utilizare a turbei terapeutice (a se consulta indicaţiile balneotehnice de la capitolul namolul sapropelic).
    II. 3. Namoluri minerale
    Namolurile minerale ce pot fi utilizate în terapeutică balneara provin din:
    - decantarea apelor minerale debitate de sonde în rezervoarele de acumulare;
    - depozite argiloase naturale;
    - aluviuni argiloase naturale.
    Cu excepţia namolurilor provenite din decantarea apelor minerale de sonda celelalte devin utilizabile în scopuri terapeutice după o prealabilă pregătire (malaxare cu ape minerale concentrate cloruro-sodice, sulfuroase).
    a) Recoltarea namolurilor minerale se efectuează de regula manual, dat fiind condiţiile de zacamant care nu permit utilizarea unor mijloace mecanice.
    b) Pregătirea se efectuează în malaxoare obişnuite sau manual în mici rezervoare deschise, în care masa namoloasa respectiva se amesteca cu apa minerala (rece sau calda) pînă cînd aceasta se transforma într-o pasta moale adecvată pentru efectuarea procedurii. Încălzirea la temperatura uzuală (40-45 grade C) se efectuează ca în cazul namolurilor sapropelice.
    c) Depozitarea namolurilor minerale se face în rezervoare construite din beton compartimentate, închise, cu posibilităţi de vizitare, dotate cu instalaţii pentru alimentarea cu apa minerala ca strat de protecţie împotriva degradării prin uscare.
    Notă:
    În general este contraindicata folosirea namolurilor argiloase reconditionate de la starea uscata.
    d) Mod de utilizare. Namolurile minerale se utilizează în terapeutică pentru tratamente balneare prin aplicaţii şi impachetari calde (mai rar sub forma de onctiuni în aer liber).
    e) Consumul de namol mineral în scopuri terapeutice (capacităţi) este conform baremului de circa 15 kg pentru o impachetare generală.
    f) Evacuarea. La evacuarea namolurilor minerale se are în vedere posibilitatea pe care aceste namoluri o oferă pentru reutilizare, ele fiind din punct de vedere al structurii şi compoziţiei fizico-chimice apte spre a fi reintrebuintate după recuperare şi repregatire prealabilă conform tehnologiei specifice.
    În aceasta situaţie, în cadrul bazelor de tratament se va prevedea rezervoare pentru redepozitarea unde namolul va fi asigurat cu strat de apa minerala de preferinta cloruro-sodica concentrata.
    g) Materiale, instalaţii, utilaje
    Notă:
    Condiţii similare ca la capitolul namoluri de turba.

    Anexa 4
    NORME TEHNICE
    privind principii şi condiţii balneotehnice pentru exploatarea şi valorificarea gazelor terapeutice - mofetele
    I. Generalitati
    1. Definiţie. Clasificari
    Prin mofeta se înţelege emanatia naturala sau artificiala de CO2 (gaz) folosită în scop terapeutic.
    Mofetariul reprezintă amenajarea tehnica în care se efectuează tratamentul cu mofete naturale sau artificiale.
    Din punct de vedere al alimentarii cu bioxid de carbon mofetele pot fi:
    a) mofete alimentate direct din emergenta;
    b) mofete alimentate de la distanta prin captări (sursa de gaze uscate sau din degazeificarea apelor carbogazoase) prin intermediul unor rezervoare de inmagazinare şi distribuţie;
    c) mofete alimentate cu bioxid de carbon industrial îmbuteliat.
    II. Exploatare - utilizare
    a) Captarea
    Gazele CO2 se capteaza după o tehnologie specifică care permite colectarea emanatiilor naturale sau din sonde forate, inmagazinarea acestora într-un recipient tampon şi distribuţia prin cadere libera sau pompare la consumator.
    În cazul degazeificarii apelor minerale, bioxidul de carbon de asemenea se inmagazineaza în recipienţi de unde poate fi condus şi folosit direct în reţeaua consumatorului terapeutic sau într-o instalatie de imbuteliere la presiune în vederea utilizării în scopuri industriale sau terapeutice.
    Notă:
    Se considera gaz CO2 cu calitate terapeutică numai în cazul cînd CO2 se afla în proporţie de peste 98% (restul pot fi diferite gaze în principal gaz metan). În cazul cînd prezenta gazului metan este mai mare se procedează la instalarea unui separator de gaz.
    b) Inmagazinare-distribuţie
    În general pentru mofetele amenajate în bazele de tratament din staţiuni se utilizează CO2 colectat direct din emergenta şi în acest caz instalarea mofetei nu pune probleme deosebite în legătură cu procesul de alimentare, nemaifiind vorba de o inmagazinare prealabilă. În cazul cînd mofeta se amenajeaza la distanta de captarea CO2 este necesar construirea unui recipient-rezervor în care bioxidul de carbon poate fi inmagazinat fără sau cu presiune în funcţie de debitul sursei şi capacitatea mofetei proiectate. În ambele cazuri consumul de CO2 se deduce din volumul spaţiului de balneatie la care se adauga o rezervă pentru acoperirea pierderilor periodice cauzate de miscarea aerului şi deplasarea persoanelor la ieşirea din baie în zona terapeutică propriu-zisa (cca 25-30% din volumul de gaz necesar per persoana şi procedura).
    Instalaţiile de distribuţie a CO2 în mofeta includ:
    - canale şi conducte pentru alimentarea şi golirea spaţiilor de balneatie, confectionate din mase plastice, tabla protejata cu vopsele anticorozive, azbociment etc.;
    - armături metalice;
    - agregate pentru vehicularea gazelor (în cazul inmagazinarii şi distribuţiei sub presiune).
    În cazul folosirii CO2 inmagazinat în butelii sub presiune ridicată este necesar să se prevadă dispozitive de încălzire a reductorului de presiune şi a duzelor de distribuţie pentru a se evita inghetarea acestora.
    c) Evacuarea gazelor CO2 din mofeta se efectuează prin preaplin în mod continuu în funcţie de procesul propriu-zis de tratament sau pentru golirea periodică a spaţiilor de balneatie pentru intervenţii tehnice sau curăţire-igienizare.
    Se va avea în vedere ca gurile de evacuare de la preaplin sa nu fie practicate la exterior în direcţia vanturilor dominante.
    În cazul golirii totale a spaţiilor de balneatie, aceasta se va face prin sifonul de pardoseala care are funcţie şi de evacuare a apei şi a gazului CO2.
    d) Construirea-amenajarea şi dotarea mofetelor.
    Mofetele instalate direct pe sursa (umede sau uscate - după caz) se construiesc cu structuri obişnuite - beton, piatra, caramida, lemn - de forma în general circulara prevăzute cu gradeno interioare pentru diferite înălţimi.
    Mofeta va fi prevăzută cu sistem de avertizare a nivelului gazului CO2 în locurile de balneatie, cu automatizare sau prin observaţii şi manevre directe.
    Mofetele instalate cu posibilităţi de alimentare, de la distanta vor fi proiectate cu locuri de balneatie fie pentru mai multe persoane deodată fie individual. În acest caz este necesar existenta unui dispecerat care organizează şi supraveghează atît seriile de balneatie ale bolnavilor cat şi instalaţiile de alimentare, avertizare, evacuare etc.
    Structura constructivă şi componenta în plan a acestor mofete este specifică factorului terapeutic respectiv (CO2), o asemenea mofeta putând fi amenajată izolat ca un pavilion de sine statator sau inclusă într-o baza de tratament complexa.
    Capacitatea unei mofete este de maximum 30-50 persoane deodată cunoscînd ca durata unei proceduri este de cca 25-30 minute şi nu este în general urmată de o alta procedura asociata obligatorie.
    Baia mofetica se face imbracat uşor cu efecte confectionate din tesaturi mai rare din bumbac sau lana, pentru a permite contactul cat mai complet cu gazele mofetariene.
    Ventilarea spaţiilor de balneatie se face combinat şi anume: prin suprafeţe deschise prevăzute cu jaluzele reglabile şi prin guri de absorbţie cu prizele de aer la nivelul pardoselii - respectiv nivelul gazului CO2 din mofeta. Pentru favorizarea ventilatiei naturale se va evita crearea de paturi de vegetaţie deasa în jurul mofetei.
    Iluminarea se face cu corpi de iluminat fluorescente etanse cu actionare de la punctul de dispecerat al mofetei.
    Încălzirea spaţiilor de balneatie în incinta mofetei, se face prin radianti electrici, în rest încălzirea centrala obişnuită. În caz de încălzire prin sobe, focarele vor fi manipulate din exterior cu posibilitate de priza de aer.

    Anexa 5
    NORME TEHNICE
    pentru aplicarea climatoterapiei în R.S. ROMÂNIA

    Capitolul 1 Generalitati

    Definiţie: Climatoterapia este un mijloc terapeutic care foloseşte acţiunea biologica a factorilor climatici cu scopul reconfortarii şi intaririi capacităţii de muncă şi a sănătăţii.
    Factorii climatici cu acţiune terapeutică: temperatura şi umiditatea aerului, presiunea atmosferica, curentii de aer, radiatia solara, aerosolii naturali, aeroionizarea, temperatura suprafeţelor de apa şi a solului.
    Factori ambianti auxiliari: peisajele geografice, oglinzile de apa, relieful.
    Notă: Factorii climatici acţionează în complex asupra organismului expus direct acţiunii acestora. Pentru obţinerea unui efect terapeutic maxim este necesar ca procedurile climatoterapice: aeroterapia, baia de aer, baia de soare (helioterapia), cura de teren să se aplice dozat, progresiv, conform indicaţiilor medicului balneolog.
    Climatoterapia se recomanda adulţilor şi copiilor.
    Amenajările pentru aplicarea climatoterapiei diferă potrivit cu particularităţile climatice în care se încadrează staţiunile balneo-climatice, climatice şi balneare. Amenajările şi instalaţiile necesare vor avea în vedere obţinerea unor efecte terapeutice caracteristice zonelor bioclimatice din R.S.R.
    - efect tonico-stimulent în regim bioclimatic de munte;
    - efect tonico-sedativ în regiuni bioclimatice de dealuri;
    - efect stimulent în regiuni bioclimatice de stepa şi litoral maritim.

    Capitolul 2 Amenajări şi instalaţii pentru valorificarea potenţialului terapeutic al bioclimei R.S.R.

    A. Normativ pentru amplasarea, amenajarea şi instalaţii pentru aplicarea procedurilor climatice în zona bioclimatica de munte.
    În condiţii bioclimatice de munte (între altitudinea 700 - 2000 m) climaterapia se aplică în tot cursul anului prin aeroterapie, băi de aer şi de soare, cura de teren.
    Pentru obţinerea efectului terapeutic maxim şi valorificarea potenţialului bioclimatic local este necesar ca locurile pentru aplicarea procedurilor să fie astfel amplasate şi amenajate încît să se menţină starea de confort termic al persoanelor expuse la aer şi soare, indiferent de condiţiile sezoniere şi de vreme.
    Pentru aplicare aerohelioterapiei vor fi folosite:
    a) terase situate în incinta construcţiei sanatoriale;
    b) aerosolarii situate pe teritoriul localităţii.
    1. Normativ pentru amenajarea teraselor
    - amplasarea la parterul, etajul I sau cel mult etajul II al construcţiei sanatoriale;
    - orientarea către S, SE; poziţie peisagistica adecvată;
    - suprafaţa corespunzătoare pentru expunerea la aer şi soare a cel mult 20-25 persoane (4 mp suprafaţa pentru o persoană);
    - 1-3 pereţi externi cu o înălţime de 1 m, din material beton, caramida etc., balustrada de lemn, completate în partea superioară de pereţi glisanti (ferestre glisante), acoperite de sticlă translucida;
    - acoperis de sticlă în 1/2 externa, rabatabil şi din material opac (lemn, PVC etc.) în partea interioară, rabatabil după caz;
    - podeaua va fi acoperită cu dusumea din material lemnos sau PVC;
    - pereţii interiori vor prezenta locuri pentru montarea elementilor de calorifer şi 1-3 prize pentru alimentare cu curent electric.
    Instalaţiile auxiliare vor prevedea sisteme de încălzire (electrica, calorifere) şi iluminare electrica. Numărul surselor şi capacitatea termica va fi calculată pentru menţinerea unei temperaturi a aerului între 17.21 grade C;
    - pe peretele interior va fi prevăzut un loc situat la înălţimea de 1,5 m pentru amplasarea aparaturii meteorologice;
    - încăperi anexe: grup sanitar, garderoba, debara;
    - dotare cu: paturi, sezlonguri, saltele, cearceafuri, pleduri, perne, saci imblaniti, captusiti, umbrele de masa, mese, scaune;
    - dotare cu aparatura (potrivit normelor existente pentru dotarea cabinetelor medicale) şi meteorologice pentru dozarea procedurii climatice: termometru de perete (gradat între 20-25 grade C), higrometru, anemometru, psihrometru.
    2. Normativ pentru amenajarea aerosolariilor
    - vor fi amplasate pe teritoriul localităţii în condiţii ambiante, bine insorite în tot cursul anului, cu aspect esteto-peisagistic corespunzător, protejate de curenţi de aer intens, în vecinătatea unor microzone acoperite cu arbori, arbuşti etc., în afară unor surse de poluare a aerului prin produşi de combustie, menajere, termice etc.;
    - suprafaţa corespunzătoare pentru expunerea la aer şi soare a 20-25 persoane (4 mp pentru o persoană);
    - pereţi delimitatori din material lemnos sau PVC cu o înălţime de 2 m, prevăzuţi cu poarta de acces;
    - acoperis (după caz) rabatabil din sticlă sau copertina din panza;
    - dotare: vezi punctul precedent (amenajarea teraselor);
    - instalaţii auxiliare: pentru iluminare electrica (după caz);
    - încăperi auxiliare: grup sanitar, garderoba, situate în vecinătatea aerosolariului.
    3. Normativ pentru amenajarea drumurilor pentru cura de teren
    Drumurile pentru aplicarea curei de teren vor fi amplasate potrivit cu condiţiile de relief (de insorire şi inclinare a pantelor), vegetaţie şi natura solului. Vor fi alese condiţii peisagistice adecvate, în afară surselor de poluare şi condiţii meteorologice corespunzătoare (umezeala aerului moderata, lipsa curentilor de aer puternici, strat de zapada mic).
    Vor fi evitate locurile unde se formează gheaţa şi polei.
    Amenajarea drumurilor: pe teritoriul localităţii sau în imediata vecinătate; inclinarea maxima a pantelor 15-20 grade; distanta între 100 - 2000 m., cu marcaje ale distantei la 50-100 m; lăţimea drumului 0,75 - 2 - 3 m, după caz.
    Suprafaţa solului; asfaltat, pietre de prund, nisip, pămînt, iarba. Drumul va fi delimitat de arbuşti plantati, arbori, liziere de padure.
    Pe distanţe de 50-100 m (după profilul de boala indicat, vîrsta persoanelor, conformatia terenului) vor fi amplasate bănci din material lemnos (pentru 3-4 persoane), prevăzute cu umbrare în forma de grilaj sau copertina, mese.
    B. Normativ pentru amplasări-amenajări, instalaţii pentru aplicarea climatoterapiei în zona bioclimatica de dealuri
    Condiţiile bioclimatice de dealuri sînt moderate, puţin solicitante în tot cursul anului. Reprezintă un cadru ambiant indicat pentru a fi aplicat prin proceduri climatoterapice tot timpul anului atît pentru odihna cat şi în completarea balneoclimato-terapiei. Se recomanda aplicarea aerohelioterapiei şi a curei de teren pe terase, aerosolarii şi drumuri special amenajate.
    a. Normativ pentru amenajarea teraselor (vezi pct. A.1.).
    b. Normativ pentru amenajarea aerosolariilor (vezi pct. A.2.), cu specificăţiile următoare:
    În condiţii bioclimatice de deal aerosolariile pot fi amplasate pe malul unor ape curgătoare pe o plaja naturala sau artificial amenajată prin lucrări de curăţire şi nivelare.
    În acest caz vor fi prevăzute cu încăperi anexe (vezi pct. A.1), dotările se vor limita la sezlonguri, scaune, mese, umbrele şi aparatura meteorologica.
    Este indicat ca 1/2 din plaja să fie amenajată pe un podium din material lemnos la înălţimea de 0,30 - 0,50 m de la sol şi prevăzută cu acoperis tip grilaj din material lemnos.
    Nu este cazul unor instalaţii de încălzire, iluminare, fiind suficienta o sursa de alimentare cu curent electric în încăperile anexe potrivit normelor.
    După caz se pot amenaja aerosolarii în jurul unor piscine. În acest caz suprafaţa va fi delimitata cu pereţi şi prevăzută cu celelalte dotări şi amenajări de la punctul A.2.
    c. Normativ pentru amenajarea drumurilor pentru cura de teren (vezi A.3.)
    C. Normativ pentru amplasare, amenajare, instalaţii pentru aplicarea climatoterapiei în zona bioclimatica de stepa
    Condiţiile bioclimatice de stepa din R.S.R., permit aplicarea climatoterapiei în 2 regiuni diferite:
    1. În sezonul rece (octombrie - mai) prin aeroterapie şi cura de teren.
    2. În sezonul cald (iunie - septembrie) prin băi de aer, băi de soare, la care se pot adauga imersii în apa (lac, piscina), onctiuni cu namol rece.
    1. Pentru aplicarea aeroterapiei în sezonul rece este recomandat normativul prezentat la pct. A.1. şi A.3.
    2. Pentru aplicarea bailor de aer, soare şi celelalte proceduri în sezonul cald sînt necesare amplasări, amenajări şi instalaţii specifice.
    a. Normativ pentru amenajarea aerosolariilor
    Vor fi amplasate pe malul lacurilor, apelor curgătoare. Potrivit cu condiţiile microclimatice locale pot fi amplasate şi în interiorul unor parcuri, în jurul unor piscine. În acest ultim caz se va ţine seama de indicaţiile de la punctul B.b cu specificăţia:
    - apa din piscine poate să provină din lac, să fie incalzita, după caz;
    - solul aerosolariului va fi acoperit cu nisip fin granulat de culoare deschisă şi cu o grosime de aproximativ 0,20-0,30 cm;
    - aerosolariul va fi prevăzut cu grup sanitar şi duşuri cu apa curenta incalzita;
    - aerosolariul va fi amplasat într-un parc sau va fi invecinat cu o liziera de arbori, arbuşti etc. Calea de acces la aerosolariu va fi delimitata cu arbori, umbrare şi bănci la 50-100 m distanta una de alta.
    Normativ pentru aerosolarii amplasate pe malul lacurilor (apelor curgătoare)
    - diferentierea a 4 suprafeţe bine delimitate pentru expunerea femeilor, bărbaţilor, copiilor şi mamelor cu copii mici;
    - fiecare dintre aceste suprafeţe vor fi prevăzute cu:
    - acces direct la malul lacului, apei, scara de lemn, pentru acces în apa, fundul lacului curatat, netezit, oblic de la 0,10-1,5 m adancime;
    - 3 pereţi delimitatori din material lemnos, cu spaţiu deschis inferior de 0,20-0,30 cm distanta de la sol;
    - suprafaţa corespunzătoare expunerii la soare a 50-50 persoane (4 mp pentru o persoană);
    - strat de nisip fin granulat de culoare deschisă, cu o grosime de 0,50 m;
    - dotări: bănci din lemn amplasate pe laturile aerosolariului, cazi pentru depozitarea namolului, sezlonguri, umbrele.
    Într-o parte a aerosolariului se va prevedea un podium de lemn amplasat la 0,20-0,30 cm de la suprafaţa solului, cu o adancime de 5-6 m., acoperit cu un acoperis de lemn (1/2 din grilaj) sau copertina din panza. Acest "umbrar" este indicat să fie conţinut cu încăperile anexe: cabinet medical, grup sanitar, garderoba şi o încăpere pentru odihna (suprafaţa 4 mp pentru o persoană), prevăzută cu paturi şi inventar moale - saltele, cearceafuri, perne.
    Instalaţii sanitare: pe plaja - duşuri cu apa incalzita, instalaţii de canalizare şi scurgere iar în încăperile anexe: prize pentru alimentare cu curent electric, apa potabilă.
    Se recomanda ca aerosolariile situate în aceste condiţii bioclimatice să fie prevăzute cu:
    - aparatura meteorologica (vezi pct. A.1.);
    - instalatie pentru difuzarea indicaţiilor de expunere la aer şi soare (megafon, radio, panouri etc.);
    - să se delimiteze cu o microzona mai umbrita în mod natural (arbuşti, liziere de arbori) cu acces direct de pe plaja;
    - drumul de acces între sanatoriu şi aerosolarii va fi delimitat de vegetaţie, arbuşti, arbori sub forma de liziere. Vor fi prevăzute cu bănci şi umbrare la distanta de 50-100 m.
    b. Normativ pentru amenajarea drumurilor pentru cura de teren
    Se va ţine seama de indicaţiile de la punctul A.3 cu menţiunea ca drumurile trebuie să fie amplasate în microzone delimitate cu arbori, arbuşti, în condiţii microclimatice insorite, alternand cu altele umbrite şi bine protejate de curenţi de aer, prevăzute cu bănci, la 50-100 m distanta, acoperite de umbrare de lemn cu grilaj, copertine.
    D. Normativ pentru amplasare, amenajare, instalaţii pentru climatoterapie pe litoralul maritim
    Climatoterapia specifică în 2 regimuri, asemănătoare pentru bioclimatul de stepa (punct C) cu următoarele specificăţii:
    1. În sezonul rece se recomanda amplasarea, amenajarea şi instalaţii tip terasa după normativul de la punctul A.1 cu indicaţia ca terasa să fie orientata spre malul marii (S, SE, E).
    2. În sezonul cald se recomanda amplasarile, amenajările şi instalaţiile de la punctul C.2, cu următoarele specificăţii pentru plajele marine:
    a) Normativ pentru amplasarea, amenajarea şi instalaţii pentru plajele marine:
    - amplasare pe plaje cu o adancime de cel puţin 10 m, cu maluri de adancime mica progresiva de la 0,10 - 1,5 m, cu fundul apei curatat, netezit, acoperit de pietre de prund şi nisip fin;
    - se recomanda amplasarea plajei în microzone cu valuri mici (cu malul delimitat de diguri dacă este cazul);
    - plajele vor fi separate (delimitate prin garduri) pentru copii şi adulti;
    - suprafaţa plajei va fi acoperită de nisip fin granulat, de culoare deschisă, cu o grosime de 0,50 cm.
    Laturile plajei vor fi delimitate prin garduri vii din arbuşti, arbori.
    Dotarea plajelor: cu sezlonguri, scaune, mese şi paravane mobile, umbrele.
    Pe o latura a plajei va fi amplasata o clădire, tip cabana în care va funcţiona un cabinet medical dotat cu aparatura medicală şi inventar moale pentru acordarea primului ajutor medical (inec, insolatie, arsuri solare etc.) precum şi cu aparatura meteorologica (vezi punctul A.1)
    - o camera de odihnă (vezi pct. C.a.);
    - garderoba, grup sanitar, duşuri cu apa calda cu capacitate corespunzătoare numărului de persoane expuse pe plaja;
    - un podium cu acoperis tip grilaj (vezi pct. c.a.);
    - instalaţii electrice de canalizare (prize curent electric în încăperile anexe);
    - instalaţiile radio, telefon, megafon în condiţiile bioclimatice ale litoralului românesc aL Marii Negre, în sezonul de vara aerohelioterapia se poate aplica pe malul marii în aerosolarii bine delimitate situate în vecinătatea malului marii.
    b. Normativ pentru aerosolarii artificiale, organizate, amplasate pe malul marii:
    - vor fi amplasate în vecinătatea malului marii şi a plajelor în condiţii microclimatice insorite, ferite de curenţi puternici de aer;
    - după caz, vor fi îngrădite cu pereţi de lemn (vezi pct. A. 2 şi C.b) şi separate pentru femei, bărbaţi, copii. Pereţii nu vor fi construiti din beton, piatra. Vor fi prevăzuţi obligatoriu cu spaţii inferioare deschise pentru aerisire.
    - Aerosolariile neîngrădite pot fi amenajate în vecinătatea sanatoriilor şi a malului marii, în vecinătatea parcurilor sanatoriului etc.
    - Se recomanda ca aerosolariile organizate artificial, pe lîngă indicaţiile de mai sus, să fie prevăzute cu piscine cu apa de mare (după caz potabilă) incalzita.
    Pentru normativul piscinelor vezi indicaţii balneotehnice.
    c. Normativ pentru aplicarea curei de teren pe litoralul maritim.
    Vor fi respectate indicaţiile de la normativele prezentate la celelalte zone bioclimatice cu următoarele specificăţii:
    - drumurile pentru cura de teren vor fi amplasate îndeosebi pe malul marii, pe faleze, pe malul lacurilor, în parcuri. Vor fi amplasate bănci pe marginea drumurilor, mai multe în microzonele de pe faleze. Acestea vor fi prevăzute cu umbrare şi, după caz, paravane mobile (dimensiuni 1/1,5 m) împotriva vantului.

    Anexa 6
    NORME TEHNICE
    cu privire la sistematizarea şi organizarea staţiunilor balneare şi climatice
    Prezentele criterii şi principii generale privind sistematizarea şi organizarea staţiunilor balneare şi climatice se referă la principalele elemente de care trebuie să se ţină seama în organizarea şi dezvoltarea acestora, ca o consecinţa a specificului lor.
    I. Zonele functionale ale unei staţiuni
    Din punct de vedere al sistematizării şi componentei, staţiunile balneare şi climaterice includ zone functionale cu caracter diferenţiat, astfel: cazarea sanatoriala; de odihnă; pentru turismul de tranzit şi scurt sejur; zona de locuit pentru populaţia permanenta (din care se recruteaza cea mai mare parte a personalului din staţiune); zona pentru case de odihnă proprietate personală; zona dotărilor cu caracater politico-administrativ; zona activităţilor social-culturale; prestările publice; zona dotărilor de industrie locală, gospodareasca şi depozite; teritoriu pentru dotări şi amenajări sportive; zona dotărilor de tratament.
    Zonificarea unei staţiuni nu trebuie inteleasa ca o stricta şi totală separare între zone diferite, putând exista şi anumite interferente de funcţiuni ce pot genera în ample cazuri suprapuneri parţiale de zone functionale (cu excepţia celor care produc noxe şi perturbari în zonele de baza).
    1. Zona de cazare sanatoriala
    Cazarea sanatoriala se face în pavilioane complexe (cazare-masa-tratament) sau în unităţi mici-vile. În acest ultim caz, zona de amplasare a vilelor va fi cat mai în apropierea bazelor de tratament, de sursele terapeutice şi baza de alimentaţie publică.
    Se va evita amplasarea clădirilor de cazare la drumurile de tranzit, sau de-a lungul celor interioare cu trafic intern.
    Zona va fi masiv plantata, urmărindu-se crearea de parcuri-grădini, cu eventuale trasee organizate pentru cura de teren (cu precădere pentru staţiunile cu profil de baza cardiovasculare, respirator, nevroze).
    Capacitatea unui pavilion de cazare sanatoriala - în soluţiile monobloc, în care se grupează cu tratamentul şi masa - va fi de 300-500 paturi.
    Indicele de densitate în zona de cazare sanatoriala se va încadra între limitele de 80-150 de locuri de cazare/ha (în funcţie de profil şi gradul de confort).
    2. Zona de cazare pentru odihna
    Organizarea zonei de cazare pentru odihna se face în funcţie de durata pentru care trebuie asigurata cazarea - de la câteva zile, la câteva săptămâni - în hoteluri, vile, casute.
    Alimentaţia se face în unităţi proprii centralizate (restaurante, cantine, bufete, cofetarii, braserii etc).
    În zona se pot amplasa şi dotări social-culturale, sportive, unele unităţi comerciale şi prestaţii publice.
    Drumurile de tranzit, sau cele de trafic intens din staţiune vor fi situate pe cat posibil la limita zonei de odihnă.
    Zona va fi intens plantata.
    Indicele de densitate se va încadra în limitele 100-150 locuri de cazare/ha.
    3. Zonele pentru dotări politico-administrative, social-culturale, comerciale, prestări publice
    Aceasta zona va fi astfel amplasata încît sa corespundă cu centrul staţiunii şi sa polarizeze interesul vizitatorilor.
    Dotările aferente se vor determina în funcţie de importanţa şi capacitatea staţiunii. Acestea vor fi:
    - sedii ale organizaţiilor politico-obşteşti;
    - birourile de repartizarea vizitatorilor la cazare;
    - militia;
    - sala polivalenta cu baza materială adecvată (cinema, reprezentaţii, conferinţe, club, biblioteci, expoziţii etc.);
    - punct de farmacie-drogherie;
    - alimentaţia publică (restaurant, bar, cofetarie, braserie, eventual organizate pe lîngă piscine de agrement etc);
    - unităţi comerciale (alimentare, nealimentare, artizanat, piaţa alimentara tradiţionala etc.);
    - servicii P.T.T.R., C.E.C.;
    - agenţie de voiaj;
    - statie auto-taxiuri.
    4. Zona de tratament balneo-climatic
    Mărimea acestei zone va fi determinata de specificul, capacitatea şi rezervele de factori naturali curativi (izvoare naturale, sonde de apa minerala forate, lacuri terapeutice, apa marii, plajele, gazele mofetariene, climatul şi microclimatul, cadrul natural peisagistic), precum şi de profil medical al staţiunii.
    Principalele amenajări cu caracter medical situate în aceasta zona sînt:
    - bazele de tratament;
    - sursele de factori naturali curativi;
    - policlinica;
    - unităţile medicale cu paturi (sanatoriu, spital).
    Baza de tratament este o unitate complexa în care se utilizează în scopuri terapeutice diferiţi factori curativi naturali, (ape minerale, namoluri terapeutice, gaze terapeutice etc.) la care se asociaza proceduri cu agenţi fizici (hidrotermoterapie-electroterapie-cultura fizica medicală - terapia căilor respiratorii, aerosolarii, strandurile terapeutice etc.).
    În situaţii cînd factorii naturali curativi nu prezintă condiţii de a fi transportaţi la distanta pentru utilizare în bazele de tratament, atunci acestea se vor putea amplasa cat mai aproape de sursele respective, luându-se măsuri corespunzătoare pentru protecţia hidrologica şi sanitară a factorilor respectivi.
    Bazele de tratament pot fi proiectate şi independent de bazele de cazare, existând în acest caz o serie de avantaje în exploatare, prin concentrarea aparaturii şi a personalului de specialitate. Ele vor fi amplasate la distanţe convenabile de baza de cazare şi cu legături adapostite, eventual incalzite.
    Capacitatea de servire a bazelor de tratament nu va depăşi 1000 bolnavi zilnic (în doua ture) considerându-se în medie 3 proceduri pentru un bolnav pe zi.
    Zona bazelor de tratament va fi judicios plantata şi va fi amplasata în centrul de greutate al staţiunii.
    5. Zona de locuit pentru populaţia permanenta
    Aceasta zona se amplaseaza în cadrul perimetrului staţiunii.
    În zona respectiva se amplaseaza dotările şcolare şi cele comerciale de imediata necesitate; în rest celelalte dotări vor fi asigurate în zona de dotări diversificate a staţiunii.
    6. Zona gospodareasca de industrie locală şi depozite
    Dotările acestei zone se vor amplasa grupat în afară perimetrului staţiunii, izolat de restul zonelor competente prin suprafeţe plantate, la distanta de 500-800 m de zonele de cazare şi tratament, dar cu legături uşoare la arterele de penetratie în staţiune, întrucât aceasta zona reprezintă locul de muncă pentru o buna parte din populaţia permanenta a staţiunii.
    Aceste dotări sînt: salubritatea publică, unităţi de întreţinere-reparaţii construcţii, ateliere pentru întreţinerea şi repararea echipamentului şi al mijloacelor de autovehicule, fabrica de pâine, sifoane, sere de flori, centrala termica, spălătoria, crematoriu de gunoi, depozite de materiale, combustibili, lubrefianţi, unităţi de imbuteliere a apelor minerale, sau industriale extractelor terapeutice (gaze, saruri).
    7. Zona dotărilor sportive
    Dotările sportive au o deosebită importanţa în cadrul activităţilor din staţiuni şi se prevăd unele dotări a fi amplasate în zonele de cazare-tratament, sau chiar în zona centrala.
    Pentru dotările de mai mare amplasare (şi pentru populaţia permanenta) acestea vor fi amplasate mai distantat de zonele amintite (stadioane, pîrtii de ski, sanius, patinoar, terenuri pentru echitatie etc.). Pentru staţiunile susceptibile de marimi periodic loturi sportive şi vizitatori pentru diferite repetitii, antrenamente etc., amenajările necesare vor forma obiectul elaborării unor teme separate, puse de acord cu celelalte organe centrale.
    8. Zona de cazare pentru turismul de tranzit şi scurt sejur
    În principal, o astfel de zona este generata de valoarea şi amploarea cadrului natural al staţiunii, cat şi a teritoriului.
    De asemenea sînt determinate şi prezenta în zona a unor monumente naturale, de arta, arhitectura, vase arheologice etc, precum şi căile de acces existente şi accesibile şi circulaţia de tranzit.
    Amplasarea zonelor de cazare turistica se va face fie răspândite pe teritoriul staţiunii, fie se poate crea o zona independenta. În ambele cazuri, amplasarea şi prezenta acestor zone nu vor afecta activităţile de baza din cadrul staţiunii.
    Principalele dotări turistice sînt:
    - hotelurile, dotate şi cu unele amenajări de agrement;
    - motelurile, amplasate cu precădere la marginea sau în afară staţiunii, în directa legătură cu arterele principale de circulaţie;
    - campingurile, amplasate pe terenuri speciale, plantate, cu casute prefabricate şi partajari de teren pentru montarea de corturi, rulote etc, inclusiv dotări igienico-sanitare corespunzătoare.
    În zona se mai pot amplasa diferite dotări sportive, piscine, debarcadere etc.
    Zona de cazare turistica va fi echipata corespunzător din punct de vedere tehnico-edilitar (apa potabilă, canalizare, electrica, telefon, puncte de alimentaţie publică, artizanat, staţii de lubrefianţi şi ateliere depanari auto etc.
    II. Reţeaua de cai de circulaţie şi organizarea transporturilor
    Drumurile care leagă staţiunea de reţeaua rutiera a tarii generează circulatii de:
    - tranzit;
    - penetratie.
    Se recomanda ca traficul de tranzit sa ocoleasca staţiunea spre a se evita interferari şi stingheriri reciproce. În cazul cînd aceasta nu este posibil se vor evita traversarile functionale ale arterei de tranzit, prin amplasarea diferitelor dotări numai pe o parte a arterei, sau se vor realiza treceri denivelate.
    În ceea ce priveşte traficul de penetratie, aceste asigurări în principal deservirea staţiunii şi accesul vizitatorilor. Se recomanda ca acest tip de trafic să fie creat periferic zonelor de cazare-tratament.
    Cu privire la circulaţia locală interioară, acestea trebuie astfel organizată încît să se asigure accese carosabile pentru fiecare clădire în conformitate cu normativele P.C.I. şi care să permită şi transportul cu carucioare a bolnavilor şi a bagajelor.
    Parcarea vehiculelor se va face de asemenea în afară zonelor de cazare-tratament.
    Transportul interior în comun se va organiza pe baza unui plan de trafic. Traseele respective vor evita traversarea zonelor de cazare-tratament, iar staţiile se vor situa la distanţe maximum 300-400 m de obiectivele deservite.
    Traficul feroviar va fi astfel organizat încît sa nu afecteze liniştea, odihna şi confortul vizitatorilor. În cazul cînd staţiile se vor afla la distanţe mai mari de staţiune, se va organiza transportul local auto pentru vizitatorii curanti sau turişti.
    Transportul aerian se va organiza cu precădere pentru deservirea marilor staţiuni, în principal a celor de larga solicitare internationala, prin aeroporturi şi heliporturi cat mai judicios amplasate.
    Transporturile în interes turistic pentru vizitarea obiectivelor specifice acestei activităţi, vor fi asigurate prin Oficiile de Turism, cu vehicule pentru transportul în comun sau cu autotaxiuri de mica capacitate. Activităţile organizatorice respective vor fi instalate cat mai distantat de zona de cazare-tratament.
    III. Spaţiile verzi
    Organizarea spaţiilor verzi se efectuează pentru:
    - asigurarea în zona staţiunii a unui cadru optim din punct de vedere esteto-peisagistic şi curativ;
    - în scopul protejării factorilor naturali (zacamintele de ape minerale din subsol, oglinzile de apa, microclimatul).
    Spaţiile verzi pot fi pentru:
    - tratament şi odihnă (spaţii verzi cu specific, organizate în zona cazare-tratament);
    - agrement (parcuri publice).
    Spaţiile verzi vor acoperi cca. 2/3 din suprafaţa teritoriului cuprins în perimetrul staţiunii, fiind dimensionat după norma de 50 mp - 150 mp de vizitator şi locuitor permanent.
    IV. Echiparea tehnico-edilitara
    Staţiunile balneare şi climaterice trebuie să fie asigurate, la nivelul importantei şi a gradului de confort de:
    - alimentare cu apa potabilă (cca. 350-700 l/an);
    - canalizare pentru apele reziduale;
    - energie calorica;
    - energie electrica;
    - telecomunicaţii.
    Se impun următoarele condiţii:
    Se interzice deversarea apelor reziduale în lacuri terapeutice, chiar dacă sînt decantate şi tratate septic.
    Deversarea apelor reziduale minerale şi a namolurilor terapeutice utilizate se va face în conformitate cu indicaţiile speciale date de Ministerul Sănătăţii de la caz la caz, fie la emisarul general al canalizarii publice după eventuala prealabilă neutralizare, fie în locuri anume organizate pentru restituire-recuperare.
    Centralele termice furnizoare de energie calorica necesară pentru încălzit şi pentru pregătirea apei calde (potabile şi minerale) se va amplasa conform normelor în vigoare, la distanţe optime de centrul de greutate al staţiunii în zone care să evite influenţa vanturilor dominante ce ar putea antrena spre staţiune emanatiile de gaze şi fum.
    Reţelele electrice de înaltă şi joasa tensiune se vor amplasa de preferinta subteran. Ele pot fi aeriene în cazuri speciale de relief şi spaţii plantate, precum şi în staţiunile de interes local.
    Reţeaua de instalaţii de telecomunicaţii şi radioficare va fi de preferinta instalata subteran, îndeosebi în zonele centrale ale staţiunii şi de cazare-tratament.
    V. Protecţia staţiunilor
    Protecţia staţiunilor impune stabilirea şi instituirea de perimetre de protecţie:
    - regionala;
    - hidrogeologica;
    - sanitară.
    Măsurile de protecţie fac obiectul unor norme speciale şi se referă la:
    - sursele de factori naturali terapeutici;
    - pânzele freatice, cursurile şi oglinzile de apa, marea;
    - zonele riverane ale bazinelor de apa;
    - bazinul aerian al staţiunii;
    - solul şi subsolul staţiunii;
    - spaţiile verzi din cadrul staţiunilor şi teritoriul înconjurător.
    VI. Determinarea perimetrelor sau a vetrei pentru staţiuni
    Se deosebesc următoarele diferentieri între staţiuni, în funcţie de structura, sau vecinătatea faţă de alte localităţi, astfel:
    a) staţiuni balneare, climatice sau baleneoclimatice cu funcţii exclusive de tratament sau odihna, ca localităţi independente;
    b) staţiuni situate în continuarea unor localităţi urbane, rurale;
    c) staţiuni situate în cadrul unor localităţi urbane sau rurale, în care zonele de tratament - odihna sînt intrepatrunse de alte zone ale localităţii respective.
    Notă: Delimitarea perimetrelor sau vetrelor se face în funcţie de indicele 100-200 mp pe vizitator şi locuitor permanent şi în conformitate cu actele normative în vigoare.
    VII. Restrictii cu caracter general
    La sistematizarea staţiunilor se va ţine seama de o serie de restrictii cu caracter general, astfel:
    - se interzice în limitele şi zona inconjuratoare a staţiunii amplasarea de activităţi ce ar putea polua aerul, apele, solul, subsolul şi resursele naturale terapeutice, pădurile şi orice fel de vegetaţie terestra şi acvatica, fauna terestra şi acvatica, zonele construite;
    - în cazul staţiunilor cu specific complex (tratament - odihna, eventual funcţii industriale, agricole etc.) se va urmări prevenirea oricăror interferente cu caracter nociv, pentru zonele de tratament-odihna, turism.
    Pentru zonele supuse protecţiei hidrologice şi sanitare, se stabilesc următoarele restrictii:
    - se interzice efectuarea oricăror activităţi şi lucrări, care nu sînt legate de exploatarea şi protecţia factorilor curativi naturali, precum şi accesul persoanelor străine de aceasta;
    - nu se admite depozitarea de materiale altele decât cele necesare activităţilor specifice din staţiune, la un moment dat, şi se va preintampina pătrunderea în sol a substanţelor impurificate;
    - de asemenea se interzice: crearea campurilor de asanare; amplasarea de cimitire; amplasarea de unităţi zootehnice; amplasarea de întreprinderi poluante; amplasarea rampelor de depozitare a gunoaielor; depozitarea haldelor; evacuari de ape neepurate.
    VIII. Criterii unitare pentru avizarea funcţionarii ca staţiuni balneare sau balneoclimatice
    A. Clasificare
    1. Staţiuni: balneare
    climatice
    balneoclimatice
    2. Localităţi: balneare
    climatice
    balneoclimatice
    B. Criterii ce definesc noţiunea de:
    Staţiune balneara
    Staţiunea balneara este o localitate care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    1. Sa posede factori naturali terapeutici recunoscuţi ştiinţific ca eficienti şi în cantităţi corespunzătoare, prin factori naturali terapeutici înţelegandu-se aici: apele minerale, lacurile şi namolurile terapeutice, gazele naturale terapeutice.
    2. Sa aibă unităţi sanitare organizate conform legislaţiei în vigoare prin care să se poată acorda asistenţa medicală balneara profilactica, terapeutică şi de recuperare în funcţie de profilul staţiunii.
    3. Sa posede toate instalaţiile balneotehnice necesare captarii, transportului, utilizării terapeutice a factorilor naturali. Aceste instalaţii vor fi adecvate metodologiilor în vigoare, de aplicare terapeutică a acestor factori.
    4. Sa posede un complex de instalaţii şi dotări de medicina fizica adecvate profilurilor de boala ce se tratează în staţiune, ca: hidrokinetoterapie, kinetoterapie, hidroterapie, termomanoterapie, electroterapie, pneumoterapie, terapie ocupationala etc.
    5. Sa poată asigura regimurile alimentare adecvate profilurilor de boala indicate pentru staţiune.
    6. Sa aibă asigurata asistenţa de urgenta continua (camera de garda dotată corespunzător, medic de garda, autosalvare - ca elemente generale obligatorii - punct de terapie intensiva în staţiunile cu profil cardio-respirator).
    7. Sa aibă asigurate posibilităţile minerale de investigare adecvate profilului staţiunii, pentru diagnostic şi urmărirea efectelor terapeutice.
    8. Sa aibă încadrat un personal medico-sanitar instruit în patologia specifică staţiunii ca şi în metodologică şi eficienta utilizării factorilor naturali terapeutici ai staţiunii.
    9. Sa aibă un microclimat nepoluat.
    10. Sa îndeplinească condiţiile unei urbanistici moderne:
    - canalizare (aductie de apa şi evacuarea apelor reziduale);
    - iluminat electric;
    - cai de acces şi drumuri asfaltate sau pavate;
    - construcţii salubre, neaglomerate şi cu arhitectura corespunzătoare;
    - sa predomine spaţiile verzi.
    11. Sa fie stabilite şi respectate:
    - perimetrul sanitar de protecţie al staţiunii şi al surselor de factori naturali;
    - perimetrul hidrologic de protecţie al surselor de factori naturali pentru a nu exista elemente (construcţii, industrii, ateliere, crescatorii animale şi alte asemenea) ce ar putea polua microclimatul şi factorii naturali de tratament sau sa determine poluarea fonica sau estetica în perimetrul staţiunii.
    12. să ofere posibilităţi de relaxare, sport, culturalizare celor veniti în staţiune.
    Staţiune climatica
    Staţiunea climatica este o localitate sau o parte a unei localităţi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii.
    1. Sa posede un bioclimat bine definit cu efecte favorabile (diferenţiate) asupra organismului uman sanatos sau bolnav.
    Un bioclimat bine definit înseamnă cunoaşterea tuturor factorilor care-l compun (temperaturi, regim pluviometric, miscarea aerului, ionizarea aerului, încălcarea cu aerosoli naturali etc.) ca şi a factorilor conecsi: altitudine, structura solului, configuraţia reliefului, oglinzile de apa, esteto-peisagismul general, spaţiul verde arboricol şi floricol etc.
    2. Sa aibă organizat, dotat şi încadrat un punct de observatie şi urmărire a factorilor climatici şi microclimatici din staţiune.
    3. Sa ofere condiţii pentru reconfortarea şi întărirea sănătăţii şi capacităţii de muncă, prin instalaţii şi amenajări care să asigure aplicarea corecta a factorilor bioclimatici ai staţiunii.
    Aceste instalaţii şi amenajări sînt: plaje, solarii, stranduri, terenuri de sport şi agrement în aer liber, trasee marcate pentru cura de teren, terase-umbrare-parcuri pentru acroterapie, bazine de inot, piscine, sali de gimnastica etc.
    4. Sa fie stabilit şi respectat perimetrul de protecţie sanitar al staţiunii pentru a se evita poluarea acesteia (vezi art. I/11.).
    5. Idem ca la I/10.
    6. Sa ofere mijloace variate de relaxare, agrement şi culturalizare.
    7. Sa aibă asigurata asistenţa medicală inclusiv climatoterapia.
    Staţiune balneoclimatica
    Staţiunea balneoclimatica este o localitate sau o parte din localitatea în care sînt cumulate criteriile pentru o staţiune balneara şi una climatica.
    C. Criteriile ce definesc noţiunea de:
    Localitate balneara
    Localitatea balneara este o localitate pe teritoriul căruia se găsesc factori naturali terapeutici (ape minerale, lacuri şi namoluri terapeutice, gaze naturale terapeutice) în cantităţi corespunzătoare şi care nu îndeplineşte totalitatea criteriilor prevăzute pentru o staţiune balneara.
    Sînt totuşi obligatorii următoarele condiţii:
    1. Sa aibă un minimum de amenajări balneotehnice pentru folosirea factorilor naturali terapeutici care să respecte cerinţele igienico-sanitare precum şi normele tehnice de utilizare a acestor factori.
    2. Sa fie încadrată cu cel puţin 1 medic care a fost instruit în metodologică de aplicare a factorilor naturali terapeutici, specifici localităţii respective.
    3. să aibă un minim de amenajări care să permită efectuarea unei climatoterapii corespunzătoare, amenajări legate mai ales de principalele elemente geografice ale localităţii (ex. plaje dacă exista oglinzi de apa, trasee marcate pentru cura de teren în localităţile de deal şi munte, alei în parcurile naturale etc.).
    4. Sa poată oferi la nevoie vizitatorilor prin reţeaua comercială locală condiţiile cel puţin minime ale unui regim alimentar (preparate dietetice industriale sau pregătite în cadrul bufetului, pensiunii, restaurantului din localitate).
    Localitate climatica
    Localitatea climatica este o localitate care poseda condiţii bioclimatice şi geografice favorabile pentru reconfortarea şi întărirea sănătăţii şi capacităţii de muncă, dar care nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute la staţiunea climatica.
    Sînt obligatorii totuşi următoarele condiţii:
    1. Sa aibă un bioclimat favorabil precizat fie prin studii directe fie prin analogie cu zone de bioclimat similare. Sa posede de asemenea un minim de factori conecsi (relief, vegetaţie, oglinzi de ape, peisagism) care să contribuie la realizarea efectelor de sanogeneza a localităţii.
    2. Sa fie respectat perimetrul sanitar pentru a nu se produce poluarea de orice natura a staţiunii.
    3. Sa aibă un minim de amenajări care să permită efectuarea unei climatoterapii corespunzătoare, amenajări legate mai ales de principalele elemente geografice ale localităţii (ex. plaje dacă exista oglinzi de apa, trasee marcate pentru cura de teren în localităţile de deal şi munte, alei în parcurile naturale etc.).
    4. Sa poată oferi la nevoie vizitatorilor prin reţeaua comercială locală condiţiile cel puţin minime ale unui regim alimentar (preparate dietetice industrializate sau pregătite în cadrul bufetului, pensiunii, restaurantului din localitate).
    Localitate balneoclimatica
    Localitatea balneoclimatica cumulează condiţiile prevăzute pentru localităţi balneare şi cele climatice.
    -----------