LEGE nr. 3 din 30 iunie 1977privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială
EMITENT
  • MAREA ADUNARE NAȚIONALA
  • Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 82 din 6 august 1977
    În Republica Socialistă România, munca constituie un drept fundamental și o îndatorire de onoare a tuturor membrilor societății.
    Toți cetățenii apți de muncă sînt datori sa presteze o activitate utila, în raport de pregătirea și aptitudinile lor, de cerințele economiei naționale.
    Oamenii muncii, fauritorii tuturor bunurilor materiale și spirituale ale societății, beneficiază pe deplin de roadele muncii lor, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii.
    Pe baza aportului adus la dezvoltarea societății, statul socialist garantează fiecărui cetățean, indiferent de sex sau naționalitate, dreptul la pensie. Totodată, persoanelor incapabile de muncă și lipsite de mijloace de existenta, statul le acorda sprijin material în cadrul asistenței sociale.
    Pensia stabilită în raport de cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii depuse asigura tuturor cetățenilor care au împlinit vîrsta prevăzută de lege, ori și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă datorită unor accidente sau boli, condiții corespunzătoare de viața, potrivit nivelului de dezvoltare a economiei naționale.
    Aplicarea principiilor eticii și echității socialiste face necesar ca pensia să fie stabilită în concordanta cu contribuția adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea generală a societății noastre socialiste și totodată să se realizeze un raport echitabil între veniturile provenite din retributie și cele din pensie, care să asigure în continuare stimularea celor ce lucrează efectiv în diferite sectoare ale producției materiale și ale activității social-culturale.
    În vederea perfecționării legislației în acest domeniu,
    Marea Adunare Naționala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.

    Capitolul I Dispoziții generale

    Articolul 1
    (1) În R. S. R. au dreptul la pensie toți cetățenii care au depus o munca utila societății în sectoarele producției materiale și social-culturale.(2) Pensia se stabilește în raport de contribuția adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea societății, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii și se diferentiaza în funcție de vechimea în munca, retributia avută și grupa de muncă.(3) În raport de condițiile, complexitatea și importanța muncii, locurile de muncă se încadrează în grupa I, II sau III de muncă, prin decret al Consiliului de Stat.


    Articolul 2
    (1) Dreptul la pensie se acordă la împlinirea virstei stabilite de lege în raport de natura muncii prestate și de numărul de ani efectiv lucrati în activitatea economică și socială.(2) Beneficiază, de asemenea, de dreptul la pensie persoanele încadrate în munca, care și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă. Cuantumul pensiei se stabilește în raport de cauzele și gradul de invaliditate, precum și de vechimea în munca.


    Articolul 3
    (1) Dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetățenilor tarii care au desfășurat o activitate permanenta pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat.(2) Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat.


    Articolul 4

    Unitățile socialiste sînt obligate să asigure pentru întregul personal muncitor evidenta corecta a vechimii în munca, a retributiei aferente și a celorlalte elemente necesare, potrivit legii, la stabilirea pensiei.


    Articolul 5
    (1) O persoana poate primi o singura pensie integrală de asigurări sociale.
    În cazul în care a lucrat și în alte sectoare cu sisteme proprii de pensionare, primește atît pensia de asigurări sociale, cît și pensia ce i se cuvine din acele sectoare, în raport cu munca depusa și vechimea stabilită, potrivit legii.(2) Suma rezultată din pensiile cumulate nu va putea depăși nivelul pensiei de asigurări sociale ce s-ar fi cuvenit persoanei respective în cazul în care întreaga activitate ar fi fost prestată într-o unitate de stat.


    Articolul 6
    (1) Unitățile socialiste nu pot încadra persoane pensionate într-o activitate cu caracter permanent. În cazuri excepționale și cu aprobarea organelor prevăzute de lege, unitățile pot folosi pensionari numai pentru activități temporare sau pentru executarea unor lucrări.(2) Sumele realizate din aceste activități cumulate cu pensia nu pot depăși nivelul retributiei pe care pensionarul a avut-o la data pensionării, actualizată potrivit majorărilor retributiei pentru acea funcție.


    Articolul 7

    Pensia nu este impozabilă și nu poate fi cedata nici total nici parțial. Dreptul la pensie este imprescriptibil.


    Capitolul II Pensia pentru munca depusa și limita de vîrstă

    Articolul 8
    (1) Personalul muncitor care are o vechime în munca de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa și limita de vîrsta, la împlinirea virstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.(2) Persoanele încadrate în munca care au o vechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile, sînt pensionate, la cererea lor, și la împlinirea virstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile.(3) Persoanele care doresc sa continue activitatea și după împlinirea virstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile, pot cere, cu 3 luni înainte de împlinirea acestor virste, ca unitatea să le mențină în munca pe o perioadă de cel mult 3 ani. În cazul în care unitatea nu aproba cererea, persoana interesată se poate adresa organului ierarhic superior, care poate decide menținerea în munca, în aceeași unitate, ori într-o alta unitate subordonata, sau înscrierea la pensie.


    Articolul 9
    (1) Vechimea în munca ce se ia în considerare la stabilirea pensiilor pentru munca depusa este timpul cît o persoană a fost încadrată în baza unui contract de muncă.(2) Absentele nemotivate și concediile fără plata se insumeaza anual și se scad din vechimea în munca.(3) Conducerea unității este obligată sa afiseze numele persoanelor și numărul zilelor ce se scad din vechimea în munca pentru absente nemotivate și concedii fără plata.(4) Dovada vechimii în munca, în vederea pensionării, se face prin carnetul de muncă, întocmit conform legii.
    (la 05-10-1983, Articolul 9 din Capitolul II a fost modificat de DECRETUL nr. 339 din 10 septembrie 1983, publicat în BULETINUL OFICIAL nr. 74 din 05 octombrie 1983 )


    Articolul 10

    Retributia tarifara, care se ia ca baza de calcul la stabilirea pensiei, este media retributiilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate.


    Articolul 11
    (1) Pensia integrală pentru munca depusa și limita de vîrsta se determina în procente din retributia tarifara, diferențiate pe transe de retribuții și grupe de muncă, stabilite potrivit legii, astfel:


    Grupa I de muncă

    Grupa II de muncă

    Grupa III de muncă

    Retribuția
    tarifară
    -lei

    Pensia în
    procente din
    retribuția
    tarifară

    Cuantumul
    minim al
    pensiei
    -lei-

    Pensia în
    procente din
    retribuția
    tarifară

    Cuantumul
    minim al
    pensiei
    -lei-

    Pensia în
    procente din
    retribuția
    tarifară

    Cuantumul
    minim al
    pensiei
    -lei-

    pînă la 1200

    85

    -

    80

    -

    75

    -

    1 201 - 1600

    80

    1020

    75

    960

    70

    900

    1 601 - 2000

    75

    1280

    70

    1200

    65

    1120

    2 001 - 2500

    70

    1500

    65

    1400

    62

    1300

    2 501 - 3000

    65

    1750

    62

    1625

    60

    1550

    3 001 - 3500

    62

    1950

    60

    1860

    58

    1800

    3 501 - 4000

    60

    2170

    58

    2100

    56

    2030

    peste 4000

    58

    2400

    56

    2320

    54

    2240
    (2) Procentele corespunzătoare grupelor I și II de muncă se aplică persoanelor care au lucrat efectiv în aceste grupe cel puțin 20 ani în grupa I sau 25 ani în grupa II de muncă; dacă au lucrat mai puțin, la procentele corespunzătoare grupei III se acordă un spor proporțional cu timpul efectiv lucrat în grupele I și II.


    Articolul 12

    Persoanele care au vechime totală în munca mai mare de 30 ani bărbații și 25 ani femeile, beneficiază, pentru fiecare an în plus, din primii cinci ani, de un spor la pensie de 1% și pentru fiecare an în plus peste cinci ani, de un spor de 0,5% din retributia tarifara folosită la calcularea pensiei.


    Articolul 13
    (1) Persoanelor care nu au vechime integrală în munca dar au o vechime de cel puțin 15 ani, li se acordă pensie, la împlinirea virstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile, proporțional cu numărul anilor de vechime.(2) Persoanelor care au o vechime în munca de 10-15 ani li se acordă o pensie de 350 lei lunar pentru o vechime de 10 ani, iar pentru fiecare an în plus, pînă la 14 ani inclusiv, se adauga cîte 25 lei.


    Articolul 14
    (1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe cîte:
    a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
    b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
    (2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea virstei de:
    a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații;
    b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
    (3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sînt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atît bărbații cît și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.(4) Pentru persoanele cu vechime integrală în munca care au lucrat mai puțin de 20 ani în grupa I ori mai puțin de 25 ani în grupa a II-a, virstele de pensionare arătate la alin. 2 și 3 se reduc cu cîte:
    a) 6 luni pentru fiecare an efectiv lucrat în grupa I;
    b) 3 luni pentru fiecare an efectiv lucrat în grupa a II-a.
    (la 01-03-1990, Alineatul (4) din Articolul 14 , Capitolul II a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )
    (5) Virstele de pensionare se reduc numai cu ani întregi, fără a putea fi mai mici de 50 ani.
    (la 01-03-1990, Articolul 14 din Capitolul II a fost completat de Punctul 2, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )


    Articolul 15
    (1) Persoanele care au dreptul să fie pensionate cu reducerea virstei, pot cere sa lucreze în continuare, în același loc de muncă sau în altele mai ușoare, pînă la împlinirea virstei de:
    a) 55 ani pentru grupa I și 60 ani pentru grupa II, bărbații;
    b) 52 ani pentru grupa I și 55 ani pentru grupa II, femeile.
    (2) Aceste persoane își păstrează dreptul la pensie potrivit grupei de muncă din care provin, iar perioada lucrata în continuare se considera vechime în grupele I sau II de muncă.


    Articolul 16

    Persoanele care au lucrat cel puțin 5 ani în grupele I și II de muncă au dreptul sa li ia în calculul vechimii în munca, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe: un an și șase luni pentru grupa I sau un an și trei luni pentru grupa II. În aceste cazuri nu se reduce limita virstei de pensionare.


    Articolul 17
    (1) Personalului navigant din aviația civilă care are o vechime în munca de cel puțin 25 ani bărbații și 20 ani femeile, la stabilirea pensiei i se ia în calcul o vechime suplimentară potrivit legii, în raport de numărul orelor de zbor, de tipul de aeronava și funcția îndeplinită.(2) Pe aceasta baza personalul navigant are dreptul, la cerere, să fie pensionat la împlinirea virstei de 50 ani.(3) Personalul navigant care nu are vechimea în munca prevăzută la alin. (1) are dreptul sa i se ia în calcul vechimea suplimentară stabilită potrivit legii. În aceste cazuri nu se reduce limita virstei de pensionare.


    Articolul 18
    (1) Femeile cu o vechime în munca de 25 ani, care au născut cel puțin 3 copii și i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani, pot cere pensionarea înaintea implinirii virstei de pensionare, după cum urmează:
    a) cu un an pentru 3 copii;
    b) cu doi ani pentru 4 copii;
    c) cu trei ani pentru mai mulți copii.
    (2) Vîrsta de pensionare se reduce cu ani întregi, și nu poate fi mai mica de 50 ani.


    Articolul 19
    (1) Profesorii și conferentiarii din învățămîntul superior, precum și cercetatorii științifici principali I și II care au o vechime în munca de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile, se pensionează la împlinirea virstei de 65 ani bărbații și 60 ani femeile. Aceștia pot fi mentinuti în activitate la cererea lor și cu acordul unității, pe o perioadă de cel mult 5 ani.(2) Persoanele menționate la alin. (1) vor fi pensionate, la cererea lor, la vîrsta de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.


    Articolul 20
    (1) La stabilirea vechimii în munca se ia în considerare și timpul în care persoana:
    a) a fost deținută în lagare sau inchisori, pentru activitate revolutionara, antifascista sau democratica. Fiecare an de deținere se considera ca vechime în munca de un an și șase luni;
    b) a fost îndepărtată din serviciu pentru activitate politica revolutionara, antifascista sau democratica, înainte de 23 August 1944, ori ca urmare a persecutiilor rasiale sau naționale, în perioada ianuarie 1938 - decembrie 1945;
    c) a desfășurat o activitate revolutionara antifascista, recunoscută de către organele în drept, ca vechime în munca.
    (2) Constituie vechime în munca și timpul în care o persoană încadrată în munca și-a întrerupt activitatea deoarece:
    a) a îndeplinit serviciul militar în termen, a fost concentrata, mobilizata sau în prizonierat;
    b) a fost suspendată din funcție ori i s-a desfăcut contractul de muncă, dacă aceste măsuri au fost anulate ulterior ca fiind ilegale.
    (3) Se considera vechime în munca și perioada în care o persoană încadrată în munca urmează cursuri de pregătire profesională sau politica.(4) De asemenea, se considera vechime în munca perioadele pentru care s-a cotizat la fostele asigurări sociale, ori la casele de pensii preluate de stat.(5) Pentru persoanele care au fost încadrate sa lucreze, potrivit legii, cu program redus, vechimea în munca se ia în considerare proporțional cu timpul lucrat.(6) Perioada în care o femeie a fost încadrată, cu program redus, potrivit legii, pentru îngrijirea copiilor în vîrsta de pînă la 6 ani, se socotește ca timp integral.


    Articolul 21
    (1) Media retributiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza:
    a) retributiei tarifare de încadrare, pentru cei retribuiți cu luna;
    b) retributiei tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord;
    c) retributiei tarifare de calcul, pentru cei retribuiți cu cota procentuală;
    d) retributiei la care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, pentru cei angajați la persoane fizice.
    (2) În cazul persoanelor îndreptățite la pensie, care au fost încadrate în munca și la organizații internaționale, societăți mixte sau la alte organizații din străinătate, primind retribuții în valută, la stabilirea bazei de calcul a pensiei se iau în considerare retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țara, valabile în perioadele corespunzătoare dacă s-au plătit contribuțiile legale către asigurările sociale de stat.


    Capitolul III Pensia pentru pierderea capacității de muncă din accident de muncă sau boala profesională

    Articolul 22

    Unitățile au obligația să asigure persoanelor încadrate în munca condițiile necesare pentru buna desfășurare a activității și sa ia măsurile de protecția muncii prevăzute de lege, în vederea inlaturarii oricăror cauze care pot conduce la diminuarea sau pierderea capacității de muncă a acestora.


    Articolul 23
    (1) Persoanele care datorită unor accidente de muncă, unor boli profesionale sau tuberculozei și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă primesc pensie, indiferent de vechimea în munca, pe timpul cît durează invaliditatea. Se asimilează cu accidentul de muncă și cel survenit în timpul deplasarii la și de la locul de muncă în perioada și pe traseul normal necesar deplasarii.(2) Persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă datorită unor boli obișnuite au dreptul la pensie numai dacă dovedesc vechimea în munca minima arătată la art. 38^1.(3) Persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare ori a sarcinilor de stat sau obștești, precum și elevii, ucenicii și studenții, în timpul efectuării practicii profesionale, beneficiază de aceleași drepturi în raport de cauza invaliditatii.
    (la 01-03-1990, Articolul 23 din Capitolul III a fost modificat de Punctul 3, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )


    Articolul 24
    (1) Pierderea capacității de muncă se stabilește prin decizie, de către comisiile de pensii județene sau a municipiului București, la propunerea comisiilor de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, organizate potrivit legii.(2) Persoanele în cauza pot fi încadrate într-unul din următoarele grade de invaliditate:
    a) gradul I, dacă acestea au nevoie de îngrijire și supraveghere din partea altei persoane;
    b) gradul II, celelalte persoane care și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă;
    c) gradul III, persoanele care și-au pierdut jumătate din capacitatea de muncă.
    (3) Criteriile și normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II III de invaliditate se aproba prin decret al Consiliului de Stat.


    Articolul 25
    (1) Pensia de invaliditate de gradul I se stabilește în raport cu vechimea în munca, în procente din retributia tarifara, diferențiate pe transe de salariu și grupe de muncă, astfel:
    (la 01-03-1990, Partea introductivă a Alineatului (1) din Articolul 25 , Capitolul III a fost modificată de Punctul 4, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )

    Retribuția
    tarifară
    - lei -

    Pensia în
    procente din
    retribuția
    tarifară
    pentru 5 ani
    vechime

    Cuantumul minim al pensiei
    - lei -

    Pensia în
    procente din
    retribuția
    tarifară
    pentru 15 ani
    vechime

    Cuantumul
    minim al pensiei
    - lei -

    Pensia în
    procente din
    retribuția
    tarifară
    pentru 30 ani
    vechime

    Cuantumul
    minim al pensiei
    - lei -

    PENTRU GRUPA I DE MUNCĂ

    pînă la 1200

    60

    -

    70

    -

    85

    -

    1201 - 1600

    55

    720

    65

    840

    80

    1020

    1601 - 2000

    50

    880

    60

    1040

    75

    1280

    2001 - 2500

    45

    1000

    55

    1200

    70

    1500

    2501 - 3000

    40

    1125

    50

    1375

    65

    1750

    3001 - 3500

    37

    1200

    47

    1500

    62

    1950

    3501 - 4000

    35

    1295

    45

    1645

    60

    2170

    peste 4000

    33

    1400

    43

    1800

    58

    2400

    PENTRU GRUPA II DE MUNCĂ

    pînă la 1200

    55

    -

    65

    -

    80

    -

    1201 - 1600

    50

    660

    60

    780

    75

    960

    1601 - 2000

    45

    800

    55

    960

    70

    1200

    2001 - 2500

    40

    900

    50

    1100

    65

    1400

    2501 - 3000

    37

    1000

    47

    1250

    62

    1625

    3001 - 3500

    35

    1110

    45

    1410

    60

    1860

    3501 - 4000

    33

    1225

    43

    1575

    58

    2100

    peste 4000

    31

    1320

    41

    1720

    56

    2320

    PENTRU GRUPA III DE MUNCĂ

    pînă la 1200

    50

    650

    60

    -

    75

    -

    1201 - 1600

    45

    660

    55

    720

    70

    900

    1601 - 2000

    40

    700

    50

    880

    65

    1120

    2001 - 2500

    37

    725

    47

    1000

    62

    1300

    2501 - 3000

    35

    800

    45

    1175

    60

    1550

    3001 - 3500

    33

    900

    43

    1350

    58

    1800

    3501 - 4000

    31

    980

    41

    1505

    56

    2030

    peste 4000

    29

    1040

    39

    1640

    54

    2240
    (2) Pentru vechimile în munca cuprinse între 5 și 30 de ani, pensia se calculează proporțional cu numărul anilor lucrati.(3) Cuantumul pensiei pentru gradul II de invaliditate este de 85%, iar pentru gradul III de 60% din pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate.
    (la 01-03-1990, Alineatul (3) din Articolul 25 , Capitolul III a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )
    (4) Pentru fiecare an de vechime în munca peste vechimea integrală se acordă un spor la pensie de 1% pentru primii cinci ani și de 0,5% pentru anii următori, din retributia tarifara de calcul al pensiei.(5) Pensionării de invaliditate de gradul III vor primi pe timpul cît sînt angajați atît pensia, cît și salariul realizat din munca efectiv prestată, pînă la nivelul salariului tarifar de încadrare avut la data invalidării, actualizat potrivit majorărilor legale. Pentru pensionării de invaliditate de gradul III care se încadrează la unități din sectoare pentru care nu este stabilit prin lege salariu tarifar de încadrare, pensia și veniturile din munca, astfel realizate, nu pot depăși salariul tarifar de încadrare avut la data invalidării, actualizat potrivit majorărilor legale.
    (la 01-03-1990, Alineatul (5) din Articolul 25 , Capitolul III a fost modificat de Punctul 6, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )


    Articolul 26

    Retributia tarifara pe baza căreia se calculează pensia pentru pierderea capacității de muncă este media retributiilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate sau retributia medie a ultimilor ani atunci cînd vechimea în munca este de pînă la 5 ani.


    Articolul 27
    (1) Persoanele încadrate în munca, cu o vechime mai mica de cinci ani care și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă prin accidente de muncă, boli profesionale sau alte boli contractate în timpul cît erau încadrate în munca, au dreptul la o pensie de 650 lei pentru gradul I și 520 lei pentru gradul II de invaliditate.(2) De aceleași drepturi beneficiază și studenții, elevii, ucenicii și persoanele accidentate în timpul îndeplinirii obligațiilor militare ori a sarcinilor de stat sau obștești care în perioada anterioară nu erau încadrați într-o activitate retribuită.


    Articolul 28

    Pensionării încadrați în gradul I de invaliditate primesc pe lîngă pensie și o sumă fixa pentru îngrijire, de 300 lei lunar.


    Articolul 29
    (1) Persoanele care au suferit accidente de muncă, au contractat boli profesionale sau care din motive de sănătate nu mai pot lucra în condițiile de la locurile de muncă avute anterior vor fi încadrate la locuri de muncă mai ușoare corespunzătoare capacității lor de muncă. Obligația de a asigura încadrarea în astfel de locuri de muncă revine unității socialiste în care sînt încadrate.(2) Muncitorii și maistrii prevăzuți la alin. (1), cuprinși în grupele I și II de muncă și care au o vechime minima de 10 ani în aceste grupe vor fi încadrați în locurile de muncă la care să li se asigure o retributie de cel puțin 75% pentru grupa I și 70% pentru grupa II, din retributia în vigoare corespunzătoare funcției avute anterior. Pentru o vechime de peste 15 ani, procentul este de 80% pentru grupa I și 75% pentru grupa II de muncă. Dacă nu este posibil să se asigure aceasta retributie, diferența pînă la 70%, 75% sau 80% se acordă din fondurile asigurărilor sociale incluzindu-se în retributia tarifara.


    Articolul 30

    Hotărîrea privind încadrarea în grade de invaliditate poate fi contestată, în cel mult 60 de zile de la comunicare, la comisiile de pensii județene și a municipiului București, de către persoana în cauza, ori de conducerea unității în care este încadrată.


    Articolul 31
    (1) Pensionării încadrați în gradul I, II sau III de invaliditate sînt supuși revizuirii medicale, la intervale de 6-12 luni, la termenele stabilite de comisiile de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă. Neprezentarea la revizuirea medicală atrage suspendarea plății pensiei începînd cu luna următoare.(2) Sînt supuse revizuirii medicale și persoanele încadrate în munca care primesc diferența de retributie de la asigurările sociale de stat, potrivit art. 29 alin. (2).(3) Revizuirea medicală se poate face și la cererea pensionarilor, numai pînă la împlinirea virstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile.(4) Nu sînt supuși revizuirii medicale periodice pensionării de invaliditate care prezintă invaliditati ireversibile, precum și cei care au împlinit vîrsta de 60 ani bărbații și 55 ani femeile.


    Articolul 32

    În cazul schimbării gradului de invaliditate, pensia corespunzătoare noului grad se stabilește pe baza cuantumului pensiei avute la gradul de invaliditate anterior.


    Articolul 33

    Dispozițiile prezentei legi, care privesc modul de stabilire a vechimii în munca și a retributiei tarifare, în raport de care se calculează pensia pentru munca depusa și limita de vîrsta, se aplică, în mod corespunzător și la calcularea pensiilor pentru pierderea capacității de muncă din cauza de accident de muncă sau boala profesională.


    Articolul 34

    La împlinirea virstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile, pensionării pentru pierderea capacității de muncă sînt trecuți, din oficiu, în categoria pensionarilor pentru munca depusa și limita de vîrsta; în aceste cazuri își pot menține drepturile aferente gradului I și II de invaliditate.


    Capitolul IV Pensia pentru pierderea capacității de muncă în afară procesului de muncă

    Articolul 35

    Salariații care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă din cauza unor accidente produse în afară procesului de muncă beneficiază de pensie de invaliditate.
    (la 01-03-1990, Articolul 35 din Capitolul IV a fost modificat de Punctul 7, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )


    Articolul 36
    (1) Pensia se stabilește în procente din salariul tarifar, diferențiate pe transe de salarii și ani de vechime în munca. Pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate se stabilește după cum urmează:

    Salariul
    tarifar
    - lei -

    Pensia în
    procente din
    salariul tarif.
    pina la 15 ani
    vechime

    Cuantumul
    minim al
    pensiei
    - lei -

    Pensia în
    procente din
    salariul tarif.
    ptr. 30 ani
    vechime

    Cuantumul
    minim al
    pensiei
    - lei-

    pînă la 1200
    1201 - 1600
    1601 - 2000
    2001 - 2500
    2501 - 3000
    3001 - 3500
    3501 - 4000
    peste 4000

    40
    35
    33
    31
    30
    29
    28
    27

    -
    480
    560
    650
    775
    900
    1015
    1120

    70
    65
    60
    57
    55
    53
    51
    49

    -
    840
    1040
    1200
    1425
    1650
    1855
    2040

    (la 01-03-1990, Alineatul (1) din Articolul 36 , Capitolul IV a fost modificat de Punctul 8, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )
    (2) Pentru vechimile de pînă la 30 ani, pensia se calculează proporțional cu numărul anilor lucrati.
    (la 01-03-1990, Alineatul (2) din Articolul 36 , Capitolul IV a fost modificat de Punctul 9, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )
    (3) Pentru fiecare an de vechime în munca peste vechimea integrală se acordă un spor la pensie de 1% pentru primii cinci ani și de 0,5% pentru anii următori, din retributia tarifara de calcul al pensiei.(4) Pensionării încadrați în gradul I de invaliditate primesc pe lîngă pensie și o sumă fixa pentru îngrijire de 300 lei lunar.(5) Cuantumul pensiei pentru gradul II de invaliditate este de 85%, iar pentru gradul III de 60% din pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate.
    (la 01-03-1990, Alineatul (5) din Articolul 36 , Capitolul IV a fost modificat de Punctul 10, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )
    (6) Pensionării de invaliditate de gradul III vor primi pe timpul cît sînt angajați drepturile prevăzute la art. 25 alin. 5.
    (la 01-03-1990, Alineatul (6) din Articolul 36 , Capitolul IV a fost modificat de Punctul 11, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )


    Articolul 37
    (1) Persoanelor care îndeplinesc obligații militare și care au devenit invalide de gradul I sau II ca urmare a unor boli - altele decît cele profesionale - li se acordă pensie fără a se cere condiția de vechime în munca.(2) Pensia celor care la data convocării în vederea îndeplinirii obligațiilor militare erau încadrați cu contract de muncă, se stabilește în condițiile prevăzute de art. 36. Celor care nu îndeplinesc condiția de vechime în munca necesară pentru obținerea pensiei, precum și celor care nu erau încadrați în munca, li se acordă o pensie fixa de 455 lei pentru gradul I de invaliditate și 390 lei pentru gradul II de invaliditate.


    Articolul 38

    Dispozițiile referitoare la vechimea în munca și retributia tarifara de calcul, precum și la încadrarea în grade de invaliditate și revizuire medicală, se aplică și pensiilor pentru pierderea capacității de muncă din alte cauze decît accidente de muncă sau boli profesionale.


    Articolul 38^1

    Persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obișnuite, precum și cei accidentati în afară procesului de muncă, au dreptul la pensie de invaliditate numai dacă au vechimea în munca, în raport cu vîrsta, arătată în tabelul următor:

    Vîrsta la data ivirii
    invaliditatii

    Vechimea minima în munca (ani)

    bărbați

    femei

    angajați după
    absolvirea
    studiilor
    superioare

    pînă la 20 ani
    de la 20 ani la 22 ani
    de la 22 ani la 25 ani
    de la 25 ani la 30 ani
    de la 30 ani la 35 ani
    de la 35 ani la 40 ani
    de la 40 ani la 45 ani
    de la 45 ani la 50 ani
    de la 50 ani la 55 ani
    de la 55 ani la 60 ani
    peste 60 ani

    1
    2
    3
    6
    9
    12
    14
    16
    18
    20
    22

    1
    1
    2
    4
    6
    9
    11
    13
    15
    16
    17

    -
    -
    1
    3
    4
    7
    9
    11
    13
    15
    17

    (la 01-03-1990, Capitolul IV a fost completat de Punctul 12, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )


    Capitolul V Pensia de urmaș

    Articolul 39
    (1) Pensia de urmaș se acordă copiilor și sotiei, în condițiile prevăzute de prezenta lege.(2) Pensia de urmaș se acordă dacă persoana decedata era pensionar sau îndeplinea condițiilor pentru obținerea unei pensii.


    Articolul 40

    Copiii au drept la pensie de urmaș:
    a) pînă la vîrsta de 16 ani sau, dacă continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăși vîrsta de 25 ani;
    b) dacă s-au aflat în stare de invaliditate, de orice grad, înainte de împlinirea virstelor arătate la lit. a), pe toată durata invaliditatii.

    (la 01-03-1990, Articolul 40 din Capitolul V a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )


    Articolul 41
    (1) Sotia are dreptul la pensie de urmaș, pe tot timpul vieții, la împlinirea virstei de 55 ani, dacă a avut cel puțin 15 ani de căsătorie. Dacă durata căsătoriei a fost mai mica, dar de cel puțin 10 ani, pensia se acordă proporțional cu anii de căsătorie.(2) De asemenea, se acordă pensie de urmaș, pe tot timpul vieții, sotiei care a împlinit vîrsta de 50 ani și care a născut, pînă la data decesului soțului, mai mult de 4 copii, iar durata căsătoriei a fost de cel puțin 10 ani.(3) Sotia are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vîrsta și de durata căsătoriei pe timpul cît este invalida de gradul I sau II; de asemenea, beneficiază de aceasta pensie dacă nu este încadrată în munca la data decesului soțului și are în îngrijire unul sau mai mulți copii în vîrsta de pînă la 6 ani.


    Articolul 42

    Sotia care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat, poate opta pentru oricare din aceste pensii.


    Articolul 43

    Sotia primește pensie de urmaș numai pînă la încadrarea sa în munca, dar nu mai mult de 6 luni de la data decesului soțului, dacă nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 41.


    Articolul 44
    (1) Cuantumul pensiei de urmaș se stabileste luindu-se ca baza de calcul:
    a) pensia susținătorului decedat, dacă acesta era pensionar;
    b) pensia la care ar fi avut dreptul sustinatorul, în condițiile legii, pentru munca depusa și limita de vîrsta sau pentru invaliditate.
    (2) Pensia de urmaș se stabilește în procente din pensia titularului, astfel 50 la suta pentru un singur urmaș, 75 la suta pentru doi și 100 la suta pentru mai mulți urmași, cu drept la aceasta pensie.


    Articolul 45

    În cazul copiilor orfani de ambii părinți cuantumul pensiei de urmaș se stabilește luindu-se ca baza de calcul:
    a) pînă la trei copii, pensia cea mai avantajoasă a unui singur părinte;
    b) pentru patru copii, pensia cea mai avantajoasă a unui părinte la care se adauga jumătate din pensia celuilalt părinte;
    c) pentru cinci și mai mulți copii, pensiile cumulate ale ambilor părinți.


    Articolul 46
    (1) Plata pensiei se suspenda pe timpul cît pensionarul urmaș este încadrat în munca sau realizează venituri dintr-o activitate permanenta ca liber profesionist sau mic meserias cu atelier propriu. Plata pensiei se suspenda și atunci cînd sotia urmasa s-a căsătorit.(2) Dacă numărul beneficiarilor pensiei de urmaș se modifica, pensia se recalculează potrivit art. 44 alin. 2.
    (la 01-03-1990, Alineatul (2) din Articolul 46 , Capitolul V a fost modificat de Punctul 14, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )


    Capitolul VI Stabilirea și plata pensiilor

    Articolul 47
    (1) Pentru a se asigura respectarea stricta a prevederilor legii privind întocmirea actelor de pensionare, a ținerii unei evidente corecte a tuturor datelor și celorlalte elemente necesare pe baza cărora se stabilesc drepturile la pensie și alte drepturi de asigurări sociale pe lîngă organele de conducere colectivă ale unităților socialiste se constituie comisii de pensii și asigurări sociale.(2) Comisiile de pensii și asigurări sociale sînt alcătuite din 3-7 membri și sînt conduse de către un reprezentant al organelor de conducere colectivă. Din comisie fac parte reprezentanți ai compartimentelor de personal și retribuire, ai organizației de sindicat, ai comisiilor de femei și alți reprezentanți ai oamenilor muncii, precum și medicul de specialitate.(3) Componenta comisiei se stabilește de către organele de conducere colectivă împreună cu comitetul sindicatului din unitățile socialiste.


    Articolul 48
    (1) În vederea stabilirii pensiei, unitatea în care lucrează persoana în cauza întocmește dosarul de pensie care trebuie să cuprindă carnetul de muncă cu înregistrările la zi, precum și orice alte documente necesare. Dosarul de pensionare se verifica de către comisia de pensii și asigurări sociale, care are obligația sa semnaleze conducerii unității orice nereguli constatate. Unitatea poarta întreaga răspundere pentru exactitatea datelor pe care le conține dosarul de pensie și fișa de pensionare.(2) În cazul cînd, din motive temeinice, unele persoane nu au carnete de muncă, dovada activității depuse se poate face și cu acte care, potrivit normelor legale privind completarea carnetului de muncă, sînt valabile pentru confirmarea vechimii în munca.(3) În cazul în care, din însumarea perioadelor de vechime rezultă fracțiuni mai mari de 6 luni, acestea se intregesc la un an, iar cele mai mici se neglijează.(4) Timpul lucrat în străinătate se ia în considerare la stabilirea pensiei dacă s-a contribuit la asigurările sociale de stat ori dacă exista reglementări în aceasta privinta în convențiile încheiate de Republica Socialistă România cu statele respective.


    Articolul 49
    (1) Unitățile sînt obligate sa înainteze dosarul de pensie direcției pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale, cu cel puțin 90 de zile înainte de data la care urmează să aibă loc pensionarea pentru munca depusa și limita de vîrsta.(2) La pensionarea de invaliditate, dosarul se depune în cel mult 30 de zile de la primirea hotărîrii de încadrare într-unul din gradele de invaliditate, iar pentru urmaș, în cel mult 30 de zile de la data decesului susținătorului.(3) Dosarul de pensionare pentru invaliditate întocmit de către comisia de pensii și asigurări sociale din unitate trebuie să conțină în mod obligatoriu concluziile expertizei medicale, confirmate de medicul de întreprindere și spitalul din localitate.


    Articolul 50
    (1) În cel mult 30 de zile de la primirea dosarului de pensionare direcția pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale este obligată sa verifice dacă dosarul conține toate datele necesare pentru stabilirea pensiei și sa propună comisiei județene de pensii emiterea deciziei de pensionare.(2) În cazul pensionării pentru accident de muncă sau boala, dosarul se va depune în același termen la comisia judeteana de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă.


    Articolul 51
    (1) Pentru salariați, pensiile se plătesc de la data desfacerii contractului de muncă sau, după caz, a încetării plății indemnizației de asigurări sociale.(2) Pentru cei care la data solicitării nu erau încadrați în munca, pensiile se plătesc din prima zi a lunii următoare înregistrării cererii cu toate actele necesare stabilirii dreptului.(3) Unitatea nu poate dispune încetarea contractului de muncă pentru motivul pensionării decît după primirea deciziei de pensie.
    (la 01-03-1990, Articolul 51 din Capitolul VI a fost modificat de Punctul 15, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )


    Articolul 52
    (1) Comisiile județene de pensii și a municipiului București, se numesc, prin decizie, de către comitetul executiv al consiliului popular județean sau al municipiului București, cu acordul Ministerului Muncii și Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România și au următoarea componenta:
    Președinte:– un vicepreședinte al comitetului executiv al consiliului popular județean sau al municipiului București, după caz;
    Membri:– un judecător desemnat de către președintele tribunalului sau al tribunalului municipiului București;– directorul direcției pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale;– un membru al biroului consiliului județean al sindicatelor sau al municipiului București;– un reprezentant al uniunii județene a cooperativelor agricole de producție;– cîte un reprezentant din cadrul organelor de conducere al direcției sanitare și organizațiilor de femei și de tineret, județene și al municipiului București.(2) Comisiile județene de pensii emit deciziile de pensii pe baza propunerilor direcțiilor județene pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale sau ale comisiilor de expertiza medicală și de recuperare a capacității de muncă, după caz.(3) Comisiile județene de pensii examinează contestațiile împotriva hotărîrilor comisiilor de pensii și asigurări sociale din unități și a comisiilor de expertiza și recuperare a capacității de muncă.(4) Împotriva deciziilor comisiilor de pensii se poate face apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la Comisia Centrala de Pensii.(5) Deciziile care nu au fost atacate în termen și deciziile Comisiei Centrale de Pensii sînt definitive.


    Articolul 53
    (1) În cadrul direcțiilor pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale, județene și a municipiului București, funcționează comisii de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă alcătuite din 9-13 membri. Din comisii fac parte:– directorul direcției pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale sau inlocuitorul sau;– directorul direcției sanitare sau inlocuitorul sau;– reprezentanți ai organelor locale ale sindicatelor;– reprezentante ale organizațiilor de femei;– reprezentanți ai oamenilor muncii din unitățile socialiste;– medici de specialitate.(2) Componenta nominală a comisiei se aproba prin decizie a comitetului executiv al consiliului popular județean sau al municipiului București, cu acordul Ministerului Muncii și Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România.


    Articolul 54

    Comisiile județene de expertiza și recuperare a capacității de muncă au următoarele atribuții principale:
    a) verifica temeinicia și legalitatea propunerilor comisiilor de pensii și asigurări sociale din unități, privind încadrarea în gradul de invaliditate;
    b) propun comisiilor județene de pensii emiterea deciziilor de încadrare într-unul din gradele de invaliditate;
    c) analizează propunerile de prelungire peste 90 zile a concediilor medicale și avizează eliberarea certificatelor medicale pentru aceste concedii;
    d) analizează periodic starea de sănătate a personalului muncitor din unitățile socialiste și propun măsurile necesare pentru eliminarea deficiențelor constatate;
    e) îndrumă și controlează activitatea comisiilor de pensii și asigurări sociale din unități în problemele referitoare la expertiza și recuperarea capacității de muncă.


    Articolul 55
    (1) Comisia Centrala de Pensii funcționează la Ministerul Muncii, avînd următoarea componenta:
    Președinte:– un adjunct al ministrului muncii;
    Vicepreședinte:– un secretar al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România;
    Membri:– directorul general al Direcției generale de asigurări sociale și pensii din Ministerul Muncii;– directorul Institutului de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă;– cîte un reprezentant al Ministerului Justiției, Ministerului Finanțelor, Ministerului Sănătății, Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, Uniunii Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție, Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist și Consiliului Național al Femeilor, desemnați dintre membrii organelor de conducere ale acestor ministere și organizații.(2) Componenta nominală a Comisiei Centrale de Pensii se stabilește prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.(3) Comisia Centrala de Pensii este organ de apel și de control; în aceasta calitate, comisia judeca și hotărăște asupra cererilor de revizuire a deciziilor date de comisiile județene de pensii și a municipiului București și urmărește aplicarea corecta a legislației de pensii de către unitățile și organele teritoriale de pensii ale asigurărilor sociale de stat.


    Articolul 56

    Modul de organizare și funcționare, atribuțiile și răspunderile Comisiei Centrale de Pensii, ale comisiilor județene de pensii, ale comisiilor de expertiza medicală și recuperarea capacității de muncă, precum și ale comisiilor de pensii și asigurări sociale din unități se stabilesc prin regulament aprobat prin decret al Consiliului de Stat.


    Articolul 57

    Pensia se plătește personal titularului ori se depune la Casa de Economii și Consemnațiuni, la cererea și pe numele sau. În cazul în care pensia nu poate fi inminata pensionarului, aceasta se depune la Casa de Economii și Consemnațiuni pe numele titularului.


    Articolul 58
    (1) Pensia de urmaș acordată, potrivit legii, copiilor, nu poate fi folosită decît în scopul îngrijirii și educării lor, indiferent de calitatea persoanei care o încasează. Persoanele care au în îngrijire copii care beneficiază de pensie de urmaș, au obligația să justifice utilizarea sumelor încasate numai în scopul menționat.(2) Pensia de urmaș a copiilor care au fost încredințați unor instituții de ocrotire se depune la Casa de Economii și Consemnațiuni, pe numele lor, după ce s-au achitat sumele datorate, potrivit legii, pentru întreținerea în acele instituții.


    Articolul 59
    (1) Plata pensiei și a celorlalte drepturi aferente încetează cu luna următoare aceleia în care beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-au fost acordate.(2) Sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat, pentru luna în care a avut loc decesul, se plătesc membrilor de familie.


    Articolul 60
    (1) Plata pensiei și a celorlalte drepturi aferente se suspenda pe timpul cît pensionarul:
    a) executa o pedeapsă privativă de libertate;
    b) are domiciliul stabilit pe teritoriul altei tari.
    (2) Pe timpul cît un pensionar de invaliditate de gradul I este internat în unități de asistența socială, se suspenda plata sumei acordate pentru îngrijire.(3) Suspendarea plății pensiei se face începînd cu luna următoare celei în care a intervenit cauza care a determinat suspendarea.


    Articolul 61
    (1) În cazul prevăzut la art. 60 alin. (1) lit. a), dacă hotărîrea de condamnare a fost desfiintata și cel în cauza a fost achitat se vor plati sumele pe durata suspendării, fără a depăși pensia pe 12 luni.(2) După executarea pedepsei, sau în caz de grațiere ori de amnistie, plata pensiei se reia începînd cu luna următoare aceleia în care pensionarul a fost eliberat.


    Articolul 62
    (1) Pensionării reincadrati temporar au obligația ca, în termen de 15 zile de la încadrare, sa comunice organului de pensii unitatea și data de la care lucrează și cuantumul retributiei. Aceeași obligație revine și unității în care sînt încadrați pensionării.(2) Instanțele au obligația ca, în termen de 15 zile de la data condamnării pensionarului, sa comunice aceasta situație, în scris, organului de pensii respectiv.


    Articolul 62^1
    (1) Pensionării pentru limita de vîrsta care și-au continuat activitatea pot cere recalcularea pensiei de asigurări sociale prin adăugarea timpului lucrat după pensionare. Recalcularea se face avîndu-se în vedere baza de calcul folosită la stabilirea inițială a pensiei.(2) Pensionării care au lucrat după stabilirea pensiei pentru limita de vîrsta o perioadă de cel puțin 5 ani pot cere recalcularea pensiei folosind ca baza de calcul, potrivit prevederilor art. 10 și 21, fie salariul avut în vedere la stabilirea inițială a pensiei, fie salariile realizate în ultimii 5 ani de activitate.(3) Recalcularea se poate face o singură dată, la încetarea activității.(4) De recalcularea pensiei pentru limita de vîrsta, în condițiile prevăzute în alineatele 1, 2 și 3, beneficiază și cei pensionați potrivit unor reglementări anterioare, cărora li s-au mai recalculat pensiile în conformitate cu acele reglementări.(5) Pensionării de invaliditate de gradul III care rămîn sau se reangajeaza după pensionare au dreptul sa li se recalculeze pensia ori de cîte ori au realizat o vechime în munca de cel puțin 5 ani. Baza de calcul a pensiei astfel recalculate este cea avută în vedere la stabilirea inițială a pensiei sau - dacă este mai avantajoasă - media salariului și a sporului pentru vechime neîntreruptă în aceeași unitate realizată în ultimii 5 ani de activitate.(6) Recalcularea pensiei poate fi cerută și de către urmași.
    (la 01-03-1990, Capitolul VI a fost completat de Punctul 16, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )


    Articolul 62^2

    Pensiile de invaliditate de gradul III stabilite după intrarea în vigoare a Legii nr. 3/1977, existente la data de 28 februarie 1990, vor fi calculate în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 3.
    (la 01-03-1990, Capitolul VI a fost completat de Punctul 16, Articolul I din DECRETUL-LEGE nr. 70 din 8 februarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 09 februarie 1990 )


    Articolul 63
    (1) Persoanele care au lucrat în unitățile cooperatiste din agricultura și au o vechime în munca în sectorul de stat de cel puțin 5 ani, au dreptul la pensie de asigurări sociale de stat dacă perioada lucrata în cele doua sectoare este mai mare de 10 ani.(2) De asemenea, persoanele care au lucrat în unitățile cooperației meșteșugărești sau în alte sectoare cu sisteme proprii de asigurări sociale și au o vechime în munca în sectorul de stat de cel puțin 5 ani, au dreptul la pensie de asigurări sociale de stat dacă perioada lucrata în aceste sectoare este mai mare de 10 ani.(3) Cuantumul pensiei pentru asigurări sociale de stat se stabilește corespunzător perioadei lucrate în sectorul de stat, iar pentru perioada lucrata în unitățile cooperatiste din agricultura sau în celelalte sectoare, pensia se calculează distinct, în raport de vechimea în munca din aceste sectoare.


    Capitolul VII Pensia suplimentară

    Articolul 64
    (1) Pensia suplimentară se bazează pe principiul mutualitatii între persoanele asigurate, care contribuie, în acest scop, cu 3% din retributia tarifara lunară și din sporul de vechime neîntreruptă în aceeași unitate, respectiv din sporul de vechime în învățămînt.(2) Contribuția pentru pensia suplimentară se retine și se virează de către unități într-un cont special la Casa de Economii și Consemnațiuni, pentru care se acordă o dobinda de 3% anual.
    (la 01-07-1986, Articolul 64 din Capitolul VII a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din DECRETUL nr. 232 din 30 iunie 1986, publicat în BULETINUL OFICIAL nr. 40 din 30 iunie 1986 )


    Articolul 65
    (1) Persoanele care au contribuit, în condițiile legii, la constituirea fondului pentru pensia suplimentară beneficiază de aceasta pensie de la data încetării activității lor ca urmare a pensionării.(2) Pensia suplimentară se stabilește în procente din retributia folosită, potrivit legii, la calcularea pensiei de asigurări sociale, după anii de contribuție, astfel:

    Timpul cît s-a contribuit

    % din retribuție

    5-10 ani inclusiv
    10-15 ani inclusiv
    15-20 ani inclusiv
    20-25 ani inclusiv
    peste 25 ani

    7
    10
    13
    15
    16

    (la 01-07-1986, Articolul 65 din Capitolul VII a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din DECRETUL nr. 232 din 30 iunie 1986, publicat în BULETINUL OFICIAL nr. 40 din 30 iunie 1986 )


    Articolul 66

    Abrogat.
    (la 01-07-1986, Articolul 66 din Capitolul VII a fost abrogat de Punctul 3, Articolul I din DECRETUL nr. 232 din 30 iunie 1986, publicat în BULETINUL OFICIAL nr. 40 din 30 iunie 1986 )


    Articolul 67

    Persoanelor care au plătit contribuția pentru pensia suplimentară pe o perioadă de pînă la 5 ani, li se restituie, la data pensionării, suma cu care au contribuit, la care se adauga o dobinda de 3% .


    Articolul 68

    Pensia suplimentară se acordă urmașilor, în proporție de 50% din cotele prevăzute pentru pensia de urmaș de asigurări sociale.


    Articolul 69

    În cazul în care o persoană a plătit contribuția pentru pensia suplimentară la mai multe sectoare cu sisteme proprii de asigurări sociale și pensii, se iau în considerare toți anii de contribuție. În acest caz, sectorul care plătește pensia de asigurări sociale plătește și pensia suplimentară.


    Articolul 70

    Prevederile din prezenta lege referitoare la stabilirea și plata pensiilor, precum și la recalcularea dreptului de pensie sau suspendarea plății acesteia, se aplică în mod corespunzător și pensiilor suplimentare.


    Capitolul VIII Asistența socială și alte drepturi de asigurări sociale

    Articolul 71
    (1) Persoanele încadrate în munca au dreptul în caz de imbolnavire, în mod gratuit, la asistența medicală în spitale și ambulatorii, întreținere și medicamente pe timpul internării, în condițiile legii.(2) Pe perioada în care persoanele încadrate în munca nu-și pot îndeplini obligațiile de muncă datorită imbolnavirii care necesita îngrijiri medicale, beneficiază de concedii medicale și indemnizații din fondurile de asigurări sociale de stat.(3) Oamenii muncii beneficiază de trimitere la tratament sau odihna în stațiunile balneoclimaterice.


    Articolul 72

    Femeile încadrate în munca beneficiază de indemnizații din fondurile de asigurări sociale de stat în caz de maternitate pentru îngrijirea copilului bolnav.


    Articolul 73

    Persoanele încadrate în munca care au suferit accidente sau au contractat boli care le-au produs vătămări grave organismului, beneficiază de indemnizații pentru procurarea de proteze sau alte materiale sanitare.


    Articolul 74

    În caz de deces al persoanei încadrate în munca sau al unui membru de familie se acordă ajutor de deces.


    Articolul 75

    Condițiile în care se acordă indemnizațiile din fondurile de asigurări sociale de stat și cuantumul acestora se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.


    Articolul 76

    Persoanele incapabile de muncă, datorită virstei sau a bolilor cronice, invalizii, deficientii de toate categoriile, lipsiți de mijloace proprii de existenta și care nu au sustinatori legali, beneficiază în condițiile prevăzute de lege de ajutor social sau de îngrijire în instituțiile de ocrotire și asistența socială, precum și de alte forme de asistența socială.


    Articolul 77
    (1) Pensionării și alte persoane în vîrsta sau bolnave care au posibilități materiale dar au nevoie de îngrijire din partea altor persoane, beneficiază, de asemenea, de sprijin din partea statului prin instituțiile de ocrotire și asistența socială.(2) Cheltuielile de întreținere în instituțiile de ocrotire și asistența socială se acoperă, în condițiile stabilite prin lege, din pensie sau din contribuția soțului (sotiei), copiilor sau părinților, potrivit cu posibilitățile lor de plată.(3) Instituțiile de ocrotire și asistența socială vor crea condițiile necesare ca persoanele interesate să poată desfășura o activitate utila, potrivit capacității lor de muncă.


    Articolul 78

    În cazul minorilor cu deficiente fizice sau intelectuale, statul organizează unități speciale de ocrotire și învățămînt, asigurind condițiile necesare pentru pregătirea lor profesională și educarea acestora.


    Articolul 79

    Pensionării și membrii lor de familie au dreptul pe timpul internării în spital, la asistența medicală și medicamente, în mod gratuit.


    Articolul 80

    Pensionării, precum și membrii lor de familie au dreptul la asistența medicală și medicamente, în condițiile legii, pentru tratamentul ambulatoriu.


    Articolul 81

    Pensionării beneficiază, în condițiile legii, de tratament în stațiunile balneoclimaterice.


    Articolul 82

    În caz de deces al pensionarului sau al unui membru de familie se acordă în aceleași condiții ca și pentru personalul muncitor, ajutor de deces.


    Capitolul IX Dispoziții finale și tranzitorii

    Articolul 83

    Cererile în fața orcaror organe care au drept scop stabilirea unui drept la pensie, precum și toate actele de procedura în legătură cu acest drept, sînt scutite de orice fel de taxe de timbru.


    Articolul 84
    (1) Sumele plătite fără temei, cu titlu de pensie sau alte drepturi aferente, se recuperează, potrivit legii, de la cei care le-au primit. Sumele rămase nerecuperate de pe urma pensionarilor decedati nu se mai urmăresc.(2) Recuperarea de la pensionari a sumelor plătite fără temei se face pe baza deciziei date de organele de pensie, care constituie titlu executoriu.


    Articolul 85

    Persoanele care, prin nerespectarea dispozițiilor legale determina plata unor pensii necuvenite, sînt obligate la restituirea acestora, potrivit legii.


    Articolul 86

    La stabilirea pensiilor de asigurări sociale și a pensiei suplimentare, fracțiunile de leu se intregesc la un leu în favoarea pensionarului.


    Articolul 87

    Pensiile și ajutoarele sociale stabilite pînă la data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.


    Articolul 88
    (1) Pensionării de invaliditate de orice grad care, potrivit dispozițiilor legale, sînt revizuibili medical, existenți la data prezentei legi, vor fi reexaminati de către comisiile de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, la tratamentele stabilite, potrivit legii.(2) Persoanele care în urma revizuirii medicale urmează să fie reincadrate în munca își mențin dreptul la pensie pînă la încadrarea în munca, dar nu mai tirziu de 31 decembrie 1977. Pensionării de invaliditate de orice grad, care la intrarea în vigoare a prezentei legi beneficiau de pensie cît și de retributie, își mențin acest drept cît timp continua să fie încadrați în munca, dar nu mai tirziu de 31 decembrie 1977. În această perioadă unitățile socialiste sînt obligate să le asigure locuri de muncă corespunzător capacității de muncă stabilite potrivit legii. Pensionării pentru limita de vîrsta care sînt încadrați în munca la data intrării în vigoare a prezentei legi și cumulează pensia cu retributia în condițiile și termenele prevăzute de lege, își mențin în continuare acest drept, cît timp sînt încadrați în munca, dar nu mai tirziu de 31 decembrie 1977.


    Articolul 89

    Nevazatorii primesc pensie integrală pentru munca depusa, dacă au o vechime de cel puțin 15 ani bărbații și 10 ani femeile, la împlinirea virstei de 50 ani bărbații și 45 ani femeile. Acești pensionari primesc pensia în întregime și pe timpul cît sînt încadrați în munca.


    Articolul 90

    Cererile de pensii aflate în curs de rezolvare la organele de pensii vor fi soluționate potrivit prevederilor prezentei legi.


    Articolul 91

    Pe baza principiilor din prezenta lege, celelalte sectoare de activitate cu sisteme proprii de asigurări sociale și pensii își vor elabora reglementări proprii.


    Articolul 92

    Prezenta lege intră în vigoare pe data de 1 iulie 1977. Pe aceeași dată se abroga: Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară și H.C.M. nr. 252/1967 pentru aplicarea Legii nr. 27/1966, cu toate modificările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare prezentei legi.

    -------