LEGE nr. 178 din 30 iulie 1934
pentru reglementarea contractului de consignaţie
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL din 30 iulie 1934




    Articolul 1

    Contractul de consignaţie este convenţiunea prin care una din părţi, numita consignant, încredinţează celeilalte părţi, numita consignatar, mărfuri sau obiecte mobile spre a le vinde pe socoteala consignantului.
    Bunurile ce se încredinţează consignatarului se pot preda acestuia, toate deodată sau treptat, prin note sau facturi succesive, emise pe temeiul contractului.


    Articolul 2

    Contractul de consignaţie, cum şi orice convenţiune privitoare la modificarea, transformarea sau desfiinţarea lui, se pot dovedi numai prin proba scrisă.


    Articolul 3

    Contractul de consignaţie nu transmite consignatarului proprietatea bunurilor ce i-au fost încredinţate.
    El este revocabil de către consignant în orice moment, chiar dacă a fost încheiat pe o durată determinata, afară de stipulaţiune contrară în act.
    Consignantul păstrează toate drepturile asupra bunurilor încredinţate şi continua a putea dispune oricînd de ele, afară de stipulaţiune contrară în contract.


    Articolul 4

    Consignantul poate relua şi ridica, oricînd, chiar dacă contractul a fost încheiat pe o durată determinata, toate sau parte din bunurile încredinţate consignatarului, fără necesitatea unui preaviz.
    Reluarea bunurilor se va putea face de consignant pe cale de ordonanţa prezidentiala, în conformitate cu art. 66 bis al codului de procedura civilă din Vechiul Regat.
    Ordonanţa prezidentiala se va da fără citarea părţilor, dacă contractul de consignaţie este autentic; cu citarea părţilor dacă contractul este sub semnatura privată. În acest ultim caz termenul pentru citarea părţilor se va fixa pentru a doua zi de la primirea cererii.
    Consignantul are dreptul de a ridica oricînd bunurile, pe aceasta cale, chiar dacă în contract s-ar fi stipulat o clauza de preaviz.


    Articolul 5

    Consignatarul este obligat a lua toate măsurile unui bun comerciant, pentru conservarea în buna stare a bunurilor ce i-au fost încredinţate.
    El răspunde de orice lipsa, pierdere sau deteriorare, provenită din culpa sa sau a agenţilor şi prepuşilor săi.


    Articolul 6

    Consignatarul este obligat a asigura bunurile ce i-au fost încredinţate, la o societate acceptată de consignant.
    Asigurarea se va face de consignatar pentru o valoare cel puţin egala cu preţul bunurilor, prevăzut în contract sau în notele şi facturile respective şi astfel ca toate riscurile să fie acoperite, începînd din momentul expedierii bunurilor de către consignant.
    Consignatarul este, de asemenea, obligat a plati cu regularitate primele de asigurare.
    În caz de neasigurare sau de anulare a asigurării din cauza neplatii la termen a primelor, consignatarul se considera, de drept, în culpa şi va răspunde de orice lipsuri sau pagube produse prin caz fortuit sau forta majoră.
    Asigurările de orice fel, contractate de consignatar, cu privire la bunurile predate în consignaţie, se considera de plin drept ca încheiate în favoarea consignantului, cu condiţiunea ca acesta sa notifice asiguratorului existenta consignatiei, înainte de plată despăgubirilor.


    Articolul 7

    În vederea identificarii bunurilor date în consignaţie, consignatarul este obligat a păstra mărfurile primite în ambalajele lor originale şi a conserva intacte etichetele, mărcile şi orice alte semne exterioare, astfel cum au fost aplicate de consignant.
    În cazul cînd contractul de consignaţie prevede un anumit loc de depozitare sau inmagazinare a bunurilor încredinţate, consignatarul este oprit a muta sau a depozita în alt loc acele bunuri.
    Cînd convenţia nu prevede un anumit loc de depozitare, consignatarul poate inmagazina sau depozita mărfurile încredinţate lui, numai în localuri a căror folosinţă o are pe bază de acte scrise cu data certa sau vizate de Administraţia financiară, fiind obligat a face cunoscut de îndată consignantului, locul de depozitare a mărfurilor şi orice mutare a lor.


    Articolul 8

    Consignantul este în drept a controla şi verifica, oricînd, mărfurile încredinţate consignatarului şi a proceda la inventarierea lor. Pentru exercitarea acestui drept, consignatarul va obţine, oricînd, la cerere, ordonanţa prezidentiala, potrivit dispoziţiunilor art. 4 din prezenta lege.


    Articolul 9

    Consignatarul este obligat a comunică în scris consignantului vitiile aparente sau ascunse ale bunurilor încredinţate.
    În caz de necomunicare, se considera ca bunurile au fost primite de consignatar în buna stare.
    Comunicarea vitiilor aparente se va face în termen de doua zile, ori de cîte ori un timp mai lung n-ar fi necesar, din cauza condiţiunilor în care se afla bunurile trimise.
    Comunicarea vitiilor ascunse se va face în termen de doua zile de la descoperirea lor.
    Odată termenele de mai sus expirate, consignatarul nu mai poate fi primit sa invoce exonerarea sa, pe temeiul acestor vitii.


    Articolul 10

    Toate cheltuielile de conservare şi desfacere a bunurilor predate, în consignaţie, privesc pe consignatar, afară de stipulatiunile contrare.


    Articolul 11

    Consignatarul nu poate vinde sau instraina bunurile ce i-au fost încredinţate în consignaţie decît în condiţiunile prevăzute în contract.
    Consignantul poate modifica oricînd, în mod unilateral, condiţiunile de vînzare, dacă contractul nu prevede altfel. Modificările sînt obligatorii pentru consignatar, din momentul în care îi vor fi aduse la cunoştinţa în scris.
    În tacerea contractului asupra condiţiunilor de vînzare şi în lipsa de dispoziţiune scrisă din partea consignantului, consignatarul nu poate vinde bunurile ce i-au fost încredinţate, decît contra numerar şi la preţurile curente ale pieţei.


    Articolul 12

    În cazul cînd prin contract nu s-a prevăzut retributia sau beneficiul consignatarului, acesta va avea dreptul numai la suprapreturile ce va obţine din vinzari, adică la diferenţa între preţurile efectiv realizate din vînzările făcute şi preţurile prevăzute în contractul de consignaţie sau notele, facturile, şi dispoziţiile consignantului.
    În cazul în care nici prin contract, nici prin notele, facturile sau dispoziţiile consignantului nu s-a prevăzut nici un preţ, iar vînzarea se va face de către consignatar la preţul curent, conform art. 11, alin. 3, consignatarul se va putea adresa justiţiei pentru fixarea retributiei sale.


    Articolul 13

    În caz de vînzare pe credit a bunurilor date în consignaţie, creanta pentru preţul datorat aparţine consignantului.
    Faţa de debitori şi de terţi, consignatarul va putea face, în mod valabil, orice acte asupra creanţei şi în special va putea primi plata, urmări încasarea ei şi lua orice măsuri de asigurare.
    La prima cerere a consignantului, consignatarul este obligat a notifica debitorului originea şi natura creanţei. Din momentul comunicării acestei notificări consignatarul nu va mai putea face nici un act valabil cu privire la creanta respectiva, acest drept aparţinînd numai consignantului.
    Înainte de notificare sau în caz de refuz din partea consignatarului de a notifica, consignantul va putea popri oricînd sumele datorate în miinile debitorilor, fără dare de cauţiune.


    Articolul 14

    Dacă prin contract se acordă consignatarului dreptul de a face vinzari pe credit, fără a se preciza condiţiunile, consignatarul va putea acorda credite numai către comercianţii din bransa respectiva pe termene de maximum 90 zile, pe bază de cambii acceptate sau bilete la ordin.


    Articolul 15

    Consignantul este oricînd în drept a interzice consignatarului vînzările pe credit către anumite firme sau persoane anume determinate, chiar dacă prin contract consignatarul a fost împuternicit a face vinzari pe credit, cu sau fără restrictii. Oprirea este obligatorie pentru consignatar din momentul în care îi va fi adusă la cunoştinţa în scris.


    Articolul 16

    În lipsa de stipulaţiune contrarie, consignatarul este solidar răspunzător faţă de consignant, de plată la termen a preţului mărfurilor vîndute de el pe credit.


    Articolul 17

    Consignatarul este obligat a contabiliza toate operaţiunile referitoare la bunurile încredinţate lui în consignaţie, în asa mod încît controlul şi verificarea lor să se poată face cu usurinta.
    Prin contractul de consignaţie se poate stipula obligaţiunea pentru consignatar de a tine unul sau mai multe registre speciale pentru trecerea operaţiunilor referitoare la bunurile încredinţate în consignaţie. Registrele speciale pentru operaţiunile de consignaţie vizate de tribunal, vor fi ţinute după normele prevăzute de codul de comerţ al vechiului Regat.
    În cazul cînd contractul prevede obligaţiunea pentru consignant de a tine registre speciale, el este obligat a prezenta, oricînd aceste registre la prima cerere a consignantului. Pentru a proceda la examinarea şi verificarea registrelor speciale de consignaţie, consignantul este în drept a obţine ordonanţa prezidentiala în modul prevăzut la art. 4 din prezenta lege.


    Articolul 18

    Consignatarul este obligat a înştiinţa pe consignant, la epocile prevăzute în contract, de toate vînzările făcute de el din bunurile ce i-au fost încredinţate în consignaţie, înştiinţarea va trebui sa arate, în mod precis, bunurile vîndute contra numerar şi cele vîndute pe credit, indicindu-se pentru aceasta din urma numele şi adresa exactă a fiecărui debitor, suma datorată, termenul de plată acordat şi cambiile sau garanţiile primite.
    În caz de tăcere a contractului, consignatarul este obligat a face înştiinţarea vinzarilor cel mai tirziu la finele fiecărei saptamini pentru toate operaţiunile saptaminii respective.


    Articolul 19

    Consignatarul este obligat a remite şi preda consignantului, la epocile prevăzute în contract, preţul tuturor bunurilor vîndute de el contra numerar şi toate sumele rezultate din încasarea creanţelor provenite din vînzarea acestor bunuri, pînă la concurenta preţurilor lor, precum şi cambiile şi garanţiile primite de la cumpărător.
    În cazul cînd contractul nu prevede epoca remiterii, consignatarul este obligat a preda consignantului, cel mai tirziu la finele fiecărei saptamini, toate sumele de bani, cambiile şi garanţiile mai sus prevăzute.
    Pînă la remiterea lor, consignatarul nu poate face nici un act de dispoziţie asupra sumelor de bani sau a valorilor rezultate din vînzarea bunurilor deţinute de el în consignaţie, fiind simplu depozitar al lor.


    Articolul 20

    Consignatarul nu poate exercita faţă de consignant nici un drept de retenţie, nici asupra bunurilor încredinţate lui în consignaţie, nici asupra sumelor sau a valorilor rezultate din vînzarea acestor bunuri.


    Articolul 21

    În caz de faliment al consignatarului, consignantul va putea revendica bunurile încredinţate sau preţul lor care nu fusese plătit în bani, sau altfel.


    Articolul 22

    Părţile pot conveni ca consignatarul să fie obligat a preda consignantului cambii sau orice alte garanţii pentru asigurarea valorii bunurilor încredinţate şi a exactei indepliniri a îndatoririlor contractuale, fără ca prin aceasta să se schimbe caracterele şi efectele contractului de consignaţie.
    În caz de ridicare a bunurilor încredinţate, consignantul poate păstra cambiile şi celelalte garanţii ce i-au fost date, pentru asigurarea plăţii preţului mărfurilor ce se va constata ca au fost vîndute sau lipsesc, a sumelor încasate dar neremise de consignatar, cum şi a daunelor cauzate.


    Articolul 23

    Se va pedepsi cu închisoare de la 2 luni pînă la 2 ani şi cu amendă de la 10 000 - 100 000 lei, fără a se putea acorda circumstanţe atenuante, consignatarul:
    1. Care-şi va însuşi bunurile încredinţate în consignaţie, sau le va instraina în alt mod sau în alte condiţiuni decît acelea prevăzute în contract, sau nu le va restitui consignantului la cerere.
    2. Care nu va remite consignantului sumele de bani, cambiile sau valorile încasate sau primite de el, drept preţ al bunurilor vîndute, în modul arătat la art. 19 din prezenta lege.
    3. Care la cererea consignantului nu va face de îndată notificările prevăzute la art. 13, al. 3 din prezenta lege.


    Articolul 24

    Se va pedepsi cu închisoare de la o luna pînă la un an, fără a se putea acorda circumstanţe atenuante, consignatarul:
    1. Care, cu rea credinţa, nu va face consignantului înştiinţările prevăzute la art. 18 din prezenta lege.
    Se considera de rea credinţa consignatarul care, în termen de trei zile libere de la cererea scrisă a consignantului, nu i-a făcut înştiinţarea sus arătată.
    2. Care, cu buna ştiinţa, va face consignantului instiintari neexacte privitoare la situaţiunea vinzarilor şi încasărilor făcute de el
    3. Care nu va notifica consignantului orice urmărire îndreptată asupra bunurilor încredinţate lui în consignaţie sau asupra valorilor rezultate din vînzarea lor, de îndată ce va fi avut cunoştinţa de acele urmăriri.
    4. Care va inlatura, va distruge, va deteriora sau va face să se înlăture, distruga sau deterioreze ambalajele, etichetele, mărcile sau orice alte semne exterioare aplicate de consignant asupra mărfurilor încredinţate în consignaţie.
    5. Care va depozita sau muta mărfurile încredinţate lui în consignaţie în contra dispoziţiunilor contractului sau a art. 7 din prezenta lege.
    6. Care nu va pune la dispoziţia consignantului, la cererea acestuia, registrele speciale de consignaţie în cazul cînd contractul prevede ţinerea unor asemenea registre.


    Articolul 25

    În cazul în care delictele prevăzute de articolele precedente ar fi săvîrşite de o persoană juridică, pedepsele de mai sus se vor aplica reprezentanţilor legali şi prepuşilor vinovaţi.
    Deosebit de pedeapsa aplicată reprezentanţilor şi prepuşilor, persoana juridică este solidar responsabilă cu prepuşii sau reprezentanţii , pentru repararea daunelor cauzate consignantului şi se va pedepsi cu amendă civilă de 10 000 - 100 000 lei.


    Articolul 26

    Pasuirile şi toleranţele acordate consignatarului de către consignant, pentru predarea sumelor sau valorilor, sau pentru restituirea mărfurilor, precum şi primirea de cambii sau alte garanţii de către consignanti, nu inlatura aplicaţiunea art. 23 - 25 din prezenta lege.


    Articolul 27

    (Modificat la 1 Aprilie 1936). Contractul de consignaţie este supus unui impozit proporţional de 0,75 % asupra valorii creditului în mărfuri fixate de părţi în act indiferent de valoarea cantităţilor de mărfuri ce se predau în decursul exerciţiului, adică durata lui este de maximum un an.
    Impozitul proporţional este de 1,50 % pentru contractele încheiate pe un termen mai lung sau fără durata determinata.
    Cei ce nu vor plati impozitul la formarea actului se vor pedepsi pe lîngă plata impozitului şi la o amenda egala cu de trei ori impozitul datorat.
    Constatarea contravenţiilor şi căile de atac, sînt cele prevăzute în legea timbrului.


    Articolul 28

    Art. 66 bis din procedura civilă a vechiului Regat se extinde şi în provinciile unite, în ceea ce priveşte aplicaţiunea acestei legi.


    Articolul 29

    Această lege se aplică atît contractelor de consignaţie care se vor încheia după publicarea ei în Monitorul Oficial, cît şi a contractelor de consignaţie care la data publicării, se găsesc în curs de executare, pentru tot ce priveşte raporturile viitoare între consignant şi consignatar.


    Articolul 30

    Orice dispoziţiuni contrare prezentei legi, sînt şi rămîn abrogate.
    --------------------