DECIZIE nr. 359 din 12 decembrie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă

EMITENT

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 17 februarie 2003



Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Şerban Viorel Stanoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Balta - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nae Ilie în Dosarul nr. 1.163/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii şi nici dreptului la apărare, invocand în acest sens jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 70/1993, nr. 74/1994, nr. 85/1994 şi nr. 116/2002.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 20 mai 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.163/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nae Ilie într-o cauza civilă având ca obiect recursul declarat de autorul excepţiei împotriva unei decizii civile a Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile criticate încalcă dreptul justiţiabilului de a avea acces la cele trei grade de jurisdicţie şi, prin urmare, principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece nu calitatea şi identitatea părţilor atrag aplicarea dispoziţiilor contestate, ci situaţia premisa avută în vedere de aceste prevederi. Ca atare, nu se poate retine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, deoarece legiuitorul poate stabili reguli speciale de care beneficiază toţi cetăţenii aflaţi în anumite situaţii identice.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, cu următoarea motivare: "Din perspectiva art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege, precum şi a art. 128 din Constituţie, în temeiul căruia împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii, se înţelege ca Legea fundamentală a lăsat la latitudinea legiuitorului reglementarea competentei, a procedurii, precum şi a căilor de atac, în raport cu specificul domeniilor litigioase reglementate. [...] Referitor la invocarea neconstitutionalitatii art. 297 alin. 2 în raport cu art. 16 din Constituţie, consideram ca şi sub acest aspect excepţia este neîntemeiată. Fără indoiala, dispoziţiile art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu creează discriminări între cetăţeni pe criterii de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială, criterii ale egalităţii în drepturi prevăzute atât în art. 4 alin. (2) din Constituţie, cat şi în art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Norma cuprinsă în textul de lege criticat este aplicabilă tuturor cauzelor de acest fel, precum şi tuturor părţilor din aceste cauze, în egala măsura."
Avocatul Poporului apreciază ca excepţia este neîntemeiată, pentru considerentele arătate în deciziile Curţii Constituţionale nr. 70/1993, nr. 74/1994, nr. 85/1994 şi nr. 116/2002.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. 1 pct. 104 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Ca urmare a acestor modificări dispoziţiile criticate de autor ca nefiind constituţionale au următorul conţinut: "Dacă prima instanţa s-a declarat competenţa şi instanţa de apel stabileşte ca a fost necompetentă, anuland hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent, afară de cazul când constata propria sa competenţa. În acest caz, precum şi atunci când exista vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţa a judecat în fond, instanţa de apel, anuland în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va retine procesul spre judecare."
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), care au următorul conţinut: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale vizate în mod expres de autorul excepţiei prevăd obligaţia instanţei de apel de a retine procesul spre judecare, atunci când exista vreun motiv de nulitate a hotărârii, iar prima instanţa a judecat în fond.
Susţinerile autorului, în sensul că prin dispoziţiile legale criticate se încalcă principiul triplului grad de jurisdicţie, sunt neintemeiate deoarece Legea fundamentală nu consacra un asemenea principiu şi nici numărul gradelor de jurisdicţie ale unui proces. Pe de altă parte, potrivit art. 125 alin. (3), coroborat cu art. 128 din Constituţie, stabilirea căilor de atac este de competenţa exclusiva a legiuitorului.
Curtea constata, de asemenea, ca principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii nu este încălcat prin dispoziţiile criticate, deoarece legiuitorul, asa cum a statuat constant Curtea Constituţională în jurisprudenta sa (de exemplu, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), are libertatea sa reglementeze soluţii diferite pentru situaţii diferite.
Cu privire la dispoziţiile legale criticate, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 116 din 11 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2002, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Având în vedere ca în prezenta cauza nu au fost aduse împrejurări noi, de natura sa determine schimbarea practicii Curţii, soluţia de respingere este valabilă şi în acest dosar.
Faţa de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nae Ilie în Dosarul nr. 1.163/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 decembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva
------------