LEGE nr. 422 din 18 iulie 2001 (*actualizată*)
privind protejarea monumentelor istorice
(actualizată până la data de 1 ianuarie 2003*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




    • ---------------
    *) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 407 din 24 iulie 2001. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ până la data de 1 ianuarie 2003, cu modificările şi completările aduse de ORDONANŢA nr. 36 din 30 ianuarie 2002.
    Parlamentul României adopta prezenta lege.

    Titlul I Dispoziţii general


    Articolul 1

    (1) Prezenta lege reglementează regimul juridic general al monumentelor istorice.
    (2) În sensul prezentei legi, monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri situate pe teritoriul României sau în afară graniţelor, proprietăţi ale statului român, semnificative pentru istoria, cultura şi civilizatia naţionala şi universala.
    (3) Regimul de monument istoric este conferit prin clasarea acestor bunuri imobile conform procedurii prevăzute în prezenta lege.

    Articolul 2

    (1) Monumentele istorice fac parte integrantă din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate prin lege.
    (2) Activităţile şi măsurile de protejare a monumentelor istorice se realizează în interes public. În condiţiile prezentei legi intervenţiile asupra monumentelor istorice pot constitui cauza de utilitate publică.
    (3) În sensul prezentei legi, prin protejare se înţelege ansamblul de măsuri cu caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic menite să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, evidenta, conservarea, inclusiv paza şi întreţinerea, consolidarea, restaurarea, punerea în valoare a monumentelor istorice şi integrarea lor social-economică şi culturală în viaţa colectivităţilor locale.
    (4) Pentru protejarea monumentelor istorice se stabilesc prin lege măsuri stimulative cu caracter economic sau de alta natură.
    (5) Asupra monumentelor istorice se pot aplica servituţi de utilitate publică instituite potrivit legii.

    Articolul 3

    Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de monumente istorice, bunuri imobile situate suprateran, subteran sau subacvatic:
    a) monument - construcţie sau parte de construcţie, împreună cu instalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum şi lucrări artistice comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
    b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitata topografic ce constituie o mărturie cultural-istorica semnificativă din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
    c) sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadru natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural.

    Articolul 4

    (1) Monumentele istorice aparţin fie domeniului public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor, fie sunt proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice.
    (2) Monumentele istorice proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile; aceste monumente istorice pot fi date în administrare instituţiilor publice, pot fi concesionate pentru maximum 49 de ani sau închiriate, în condiţiile legii, cu avizul, după caz, al Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv al direcţiilor pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
    (3) Monumentele istorice aparţinând domeniului privat pot face obiectul circuitului civil în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
    (4) Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condiţiile exercitării dreptului de preemţiune al statului român, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, sau al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, potrivit prezentei legi, sub sancţiunea nulităţii absolute a vânzării.
    (5) Proprietarii persoane fizice sau juridice care intenţionează sa vândă monumente istorice vor înştiinţa în scris direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
    (6) Direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, vor transmite Ministerului Culturii şi Cultelor înştiinţarea prevăzută la alin. (5) în termen de 3 zile de la primirea acesteia.
    (7) Termenul de exercitare a dreptului de preemţiune al statului este de maximum 30 de zile de la data înregistrării la Ministerul Culturii şi Cultelor a înştiinţării prevăzute la alin. (5); titularii dreptului de preemţiune vor prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitării dreptului de preemţiune; valoarea de achiziţionare se negociază cu vânzătorul.
    (8) În cazul în care Ministerul Culturii şi Cultelor nu îşi exercită dreptul de preemţiune în termenul prevăzut la alin. (7) acest drept se transfera autorităţilor publice locale, care îl pot exercita în maximum 15 zile.
    (9) În condiţiile legii, în vederea protejării monumentelor istorice se poate proceda, în cazuri extreme, la strămutarea acestora.
    (10) Monumentele istorice care se afla pe teritoriul României şi care sunt proprietatea altor state sunt protejate în condiţiile prezentei legi.

    Articolul 5

    (1) Paza, întreţinerea, conservarea, consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare prin mijloace adecvate a monumentelor istorice revin, după caz, proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale asupra acestora, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
    (2) În cazul în care un monument istoric nu are proprietar cunoscut obligaţiile decurgând din prezenta lege revin autorităţii administraţiei publice locale din unitatea administrativă pe al carei teritoriu este situat monumentul istoric sau autorităţilor administraţiei publice centrale.

    Articolul 6

    (1) Statul garantează şi asigura protejarea monumentelor istorice în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
    (2) Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care elaborează strategiile şi normele specifice de protejare a monumentelor istorice, urmăreşte şi asigura aplicarea lor.
    (3) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autorităţile administraţiei publice locale colaborează şi răspund, după caz, de activitatea de protejare a monumentelor istorice.
    (4) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi instituţiile din subordinea acestora, precum şi autorităţile administraţiei publice locale cooperează cu proprietarii monumentelor istorice, persoane fizice sau juridice, cu deţinătorii şi administratorii acestora, precum şi cu instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale din domeniul protejării monumentelor istorice şi îi sprijină în condiţiile legii.

    Titlul II Protejarea monumentelor istorice


    Capitolul I Monumentele istorice


    Articolul 7

    (1) Monumentele istorice se clasează astfel:
    a) în grupa A - monumentele istorice de valoare naţionala şi universala;
    b) în grupa B - monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.
    (2) Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, conform procedurii de clasare prevăzute de prezenta lege.
    (3) Monumentele istorice clasate în grupele prevăzute la alin. (1) şi zonele de protecţie a acestora, aflate în proprietate publică, pot fi declarate, potrivit legii, de interes public naţional sau local, după caz, prin hotărâre a Guvernului initiata de Ministerul Culturii şi Cultelor, respectiv prin hotărâre a consiliilor locale, judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.

    Articolul 8

    (1) Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecţie, prin care se asigura conservarea integrată a monumentului istoric şi a cadrului sau construit sau natural.
    (2) Delimitarea şi instituirea zonei de protecţie se realizează simultan cu clasarea bunului imobil ca monument istoric, în condiţiile legii.
    (3) În zona de protecţie pot fi instituite servituţi de utilitate publică şi reglementări speciale de construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii.
    (4) Procedura de delimitare şi instituire a zonelor de protecţie se stabileşte prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

    Articolul 9

    (1) Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare.
    (2) Protejarea monumentelor istorice este parte componenta a strategiilor de dezvoltare durabilă economicosociala, turistica, urbanistica şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local.
    (3) Exproprierea pentru cauza de utilitate publică a monumentelor istorice şi a zonelor de protecţie a acestora sau instituirea unor servituţi poate fi initiata şi aplicată numai cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
    (4) Aplicarea de servituţi care au drept consecinţa desfiinţarea, distrugerea parţială sau degradarea monumentelor istorice şi a zonelor lor de protecţie este interzisă.

    Articolul 10

    (1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor din zona lor de protecţie, precum şi orice modificare a situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
    (2) Desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform legii.

    Capitolul II Evidenta şi clasarea monumentelor istorice


    Articolul 11

    (1) Evidenta monumentelor istorice rezultă din procedura de alcătuire a fisei fiecărui monument, în care sunt consemnate informaţiile tehnice şi ştiinţifice, toate intervenţiile umane, precum şi modificările naturale survenite în decursul timpului.
    (2) Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobil conform art. 7.
    (3) Evidenta şi clasarea se realizează potrivit dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege şi în conformitate cu normele metodologice de clasare şi evidenta a monumentelor istorice, aprobate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    Articolul 12

    (1) Procedura de clasare se declanşează de către direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, astfel:
    1. din oficiu, în următoarele situaţii:
    a) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;
    b) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea cultelor religioase;
    c) pentru bunurile imobile descoperite intamplator sau în cadrul unor cercetări arheologice sistematice;
    2. la cererea sau, după caz, la propunerea:
    a) proprietarului bunului imobil, a muzeului municipal sau judeţean;
    b) primarului localităţii, a consiliului local sau judeţean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pe al cărui teritoriu administrativ se afla bunul imobil în cauza;
    c) Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau Comisiei Naţionale de Arheologie;
    d) asociaţiilor şi fundaţiilor legal constituite, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice.
    (2) Dosarul de clasare se întocmeşte de direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, se înaintează Direcţiei Monumentelor Istorice, care îl analizează, îl supune spre avizare Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, după caz, înaintează ministrului culturii şi cultelor propunerea de clasare sau de neclasare.
    (3) Bunul imobil se clasează prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (4) Ordinul de clasare emis de ministrul culturii şi cultelor sau hotărârea de neclasare se comunică proprietarului şi titularilor altor drepturi reale, precum şi autorităţii administraţiei publice locale, în termen de cel mult 30 de zile de la data emiterii.

    Articolul 13

    (1) Direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, au obligaţia de a comunică neîntârziat declanşarea procedurii de clasare, după caz, proprietarului, titularului dreptului de administrare sau, respectiv, titularului altui drept real asupra bunului imobil.
    (2) De la data comunicării către proprietar sau către titularul altor drepturi reale a declanşării procedurii de clasare şi până la publicarea ordinului de clasare sau până la emiterea ordinului de neclasare, după caz, dar nu mai mult de 12 luni, bunului imobil în cauza i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice, potrivit dispoziţiilor prezentei legi.

    Articolul 14

    (1) Ordinul de clasare sau de neclasare poate fi contestat de proprietarul bunului imobil în cauza la Ministerul Culturii şi Cultelor în termen de 30 de zile de la data comunicării; contestaţia se soluţionează în termen de 30 de zile de la înregistrare.
    (2) În cazul în care prin votul a două treimi din numărul membrilor Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice susţine hotărârea iniţială de clasare sau de neclasare, ministrul culturii şi cultelor este îndreptăţit sa respingă contestaţia.
    (3) În cazul în care contestatarul nu este multumit de răspunsul primit, acesta se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.
    (4) În cazul în care ordinul de clasare a fost contestat în condiţiile legii, acesta rămâne definitiv după epuizarea căilor de atac.
    (5) În cazul în care ordinul de clasare nu este contestat în condiţiile legii, acesta rămâne definitiv după 30 de zile de la comunicarea lui în scris proprietarului şi autorităţilor administraţiei publice locale.
    (6) La data rămânerii definitive a ordinului de neclasare efectele aplicării prevederilor art. 13 alin. (2) încetează; reluarea procedurii de clasare nu poate interveni înainte de 3 ani, în absenta descoperirii unor elemente noi care să o justifice.
    (7) În situaţia introducerii unei acţiuni în contencios administrativ împotriva ordinului de clasare, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile asupra bunului imobil în cauza se aplică prevederile art. 13 alin. (2).

    Articolul 15

    (1) Ordinul de clasare se publică prin grija Ministerului Culturii şi Cultelor în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă.
    (2) Calitatea de monument istoric a bunului imobil respectiv se înscrie de către proprietar, fără taxa, în Cartea funciară, în termen de 30 de zile de la data publicării ordinului de clasare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    Articolul 16

    (1) În termen de 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului de clasare direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, întocmesc şi comunică proprietarului actul prin care sunt precizate condiţiile şi regulile de utilizare sau de exploatare şi de întreţinere a bunului imobil în cauza, denumit Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric, care însoţeşte actele de proprietate, de concesiune sau de închiriere pe tot parcursul existenţei imobilului în cauza.
    (2) Metodologia de întocmire şi conţinutul Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric se aproba în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (3) Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric este servitute constituită în folosul imobilului şi se înscrie în Cartea funciară de către proprietar în termen de 30 de zile de la data comunicării ei.

    Articolul 17

    (1) Monumentele istorice şi zonele lor de protecţie sunt evidenţiate în planurile urbanistice generale şi în toate celelalte documentaţii de urbanism şi, respectiv, de amenajare a teritoriului.
    (2) Calitatea de monument istoric este marcată în mod obligatoriu pe bunul imobil printr-un însemn amplasat de reprezentanţii primăriei, în conformitate cu normele metodologice de semnalizare a monumentelor istorice.

    Articolul 18

    (1) În sensul prezentei legi, prin declasare se înţelege procedura de radiere din Lista cuprinzând monumentele istorice a unui bun imobil sau numai a unei părţi din acesta.
    (2) Declasarea monumentelor istorice urmează aceeaşi procedura ca cea prevăzută pentru clasare. Ea este declansata din oficiu în oricare dintre situaţiile următoare:
    a) descărcarea de sarcina arheologică, în cazul siturilor arheologice, conform avizului Comisiei Naţionale de Arheologie;
    b) dispariţia monumentului istoric.

    Articolul 19

    Schimbarea grupei de clasare a monumentelor istorice se face potrivit procedurii prevăzute pentru clasare.

    Articolul 20

    (1) Clasarea de urgenta este procedura excepţionala prin care un bun imobil aflat în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizica este clasat în grupa A sau B, după caz, în vederea luării măsurilor urgente necesare pentru salvarea sa.
    (2) Solicitarea declanşării procedurii de clasare de urgenta se face în termen de maximum 3 zile de la constatarea situaţiei de urgenta de către proprietar, primar sau de direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeana, respectiv a municipiului Bucureşti; solicitarea se adresează Direcţiei Monumentelor Istorice.
    (3) Împotriva ordinului de clasare de urgenta proprietarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ.
    (4) Până la soluţionarea litigiului bunului imobil în cauza i se aplică dispoziţiile art. 13 alin. (2).

    Articolul 21

    (1) Lista cuprinzând monumentele istorice include monumentele istorice clasate în grupa A sau B şi se întocmeşte de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, după caz, al Comisiei Naţionale de Arheologie.
    (2) Lista cuprinzând monumentele istorice se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se actualizează la fiecare 5 ani.
    (3) Lista cuprinzând monumentele istorice sta la baza întocmirii cadastrului de specialitate al monumentelor istorice.

    Capitolul III Intervenţii asupra monumentelor istorice


    Articolul 22

    (1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor; fac excepţie intervenţiile determinate de forta majoră, cu condiţia ca modificările să fie reversibile.
    (2) În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt:
    a) toate lucrările de cercetare, construire, extindere, reparare, consolidare, conservare, restaurare, amenajări peisagistice, precum şi orice alte lucrări care modifica substanţa sau aspectul monumentelor istorice, inclusiv reparaţiile curente, lucrările de întreţinere şi iluminarea interioară şi exterioară de siguranţă şi decorativa;
    b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;
    c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcţii de protecţie, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente istorice;
    d) schimbări ale destinaţiei monumentelor istorice, inclusiv schimbările temporare;
    e) strămutarea monumentelor istorice;
    f) amenajări de cai de acces, pietonale şi carosabile, utilităţi anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice.
    (3) Autorizaţia de construire, autorizaţia de desfiinţare, precum şi autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. (2) sunt eliberate numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu celelalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
    (4) Autorizaţiile prevăzute la alin. (3), emise fără avizul instituţiilor abilitate prin lege şi fără respectarea condiţiilor acestora, sunt nule de drept.
    (5) Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric face parte integrantă din Cartea tehnica a construcţiei. În situaţia în care aceasta nu exista Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric tine locul documentaţiei tehnice de utilizare a bunului imobil, în condiţiile legii.

    Articolul 23

    Intervenţiile care se efectuează asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar care se afla în ansambluri, situri sau zone de protecţie a monumentelor istorice, se autorizează pe baza avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi a celorlalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

    Articolul 24

    (1) Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor istorice, altele decât cele de schimbare a destinaţiei, de întreţinere sau de reparaţii curente, indiferent de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate al imobilului, se fac sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv ale direcţiilor pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu personal atestat şi agreat, în condiţiile legii.
    (2) În condiţiile legii, în cazul realizării de lucrări neautorizate sau care încalcă avizele de specialitate, personalul de inspecţie abilitat are dreptul sa intrerupa lucrările până la intrarea în legalitate, să aplice sancţiuni şi, după caz, sa dispună revenirea la situaţia iniţială şi sa sesizeze organele de cercetare penală.
    (3) Expertizarea structurală a monumentelor istorice şi verificarea tehnica a proiectelor de consolidare a monumentelor istorice se fac numai de experţi şi verificatori tehnici, atestaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor pentru exigenţele specifice domeniului monumentelor istorice, cu respectarea cerinţelor privind calitatea lucrărilor în construcţii.

    Articolul 25

    În perioada efectuării cercetărilor arheologice şi până la luarea deciziei finale asupra materialului arheologic descoperit de instituţiile abilitate conservarea lucrărilor la monumentele istorice în cauza, precum şi a marturiilor arheologice descoperite revine atât responsabilului ştiinţific al şantierului arheologic, cat şi instituţiei organizatoare, conform avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv al direcţiilor pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în funcţie de grupa în care monumentul istoric este înscris în Lista cuprinzând monumentele istorice.

    Articolul 26

    (1) Conservarea monumentelor istorice reprezentând descoperiri arheologice rămase decopertate se face, în condiţiile legii, de către autorităţile administraţiei publice locale, sub coordonarea unor specialişti şi experţi atestaţi.
    (2) Programul de conservare a monumentelor istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice în grupa A se avizează de Ministerul Culturii şi Cultelor, iar cel al monumentelor istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice în grupa B se avizează de direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

    Titlul III Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii în protejarea monumentelor istorice


    Capitolul I Instituţii


    Articolul 27

    (1) Ministerul Culturii şi Cultelor elaborează şi asigura aplicarea strategiei naţionale şi urmăreşte respectarea prevederilor legale şi a normelor şi metodologiilor din domeniul protejării monumentelor istorice.
    (2) Ministerul Culturii şi Cultelor asigura îndeplinirea angajamentelor statului asumate prin convenţiile internaţionale referitoare la protecţia monumentelor istorice, la care România este parte.
    (3) Ministerul Culturii şi Cultelor reprezintă statul în relaţia cu proprietarii de monumente istorice şi cu titularii altor drepturi reale asupra acestora.
    (4) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, potrivit prevederilor prezentei legi, Ministerul Culturii şi Cultelor organizează compartimente de specialitate în aparatul propriu, precum şi instituţii subordonate, având drept atribuţii activităţile de cercetare, evidenta, clasare, inspecţie şi control, conservare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice.

    Articolul 28

    (1) În vederea protejării monumentelor istorice Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte direct sau prin instituţiile sale subordonate următoarele atribuţii:
    a) organizează sistemul naţional de cercetare, evidenta, elaborare de reglementări tehnice, de supraveghere şi inspecţie a monumentelor istorice şi avizează reglementările tehnice cu aplicabilitate pentru domeniul monumentelor istorice, în cazul în care ele sunt elaborate de alte autorităţi decât Ministerul Culturii şi Cultelor;
    b) conferă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor regimul de monument istoric imobilelor clasate şi instituie zonele lor de protecţie;
    c) publică Lista cuprinzând monumentele istorice în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi o actualizează, potrivit legii;
    d) instituie cadastrul monumentelor istorice;
    e) face propuneri pentru cuprinderea în proiectul bugetului de stat a sumelor necesare în vederea finanţării cheltuielilor pentru protejarea monumentelor istorice;
    f) emite avizele de specialitate necesare în vederea eliberării autorizaţiilor de construire pentru lucrările şi intervenţiile de orice natura asupra monumentelor istorice;
    g) emite avizul de specialitate privind regulamentele de construcţie din zonele de protecţie a monumentelor istorice;
    h) colaborează la elaborarea secţiunilor Planului de amenajare a teritoriului naţional care au ca obiect monumentele istorice şi emite avizele de specialitate privind planurile de amenajare a teritoriului judeţean;
    i) emite avizele de specialitate necesare în vederea eliberării autorizaţiilor de construire sau desfiinţare pentru imobilele aflate în zonele de protecţie a monumentelor istorice sau în ansambluri şi situri istorice, precum şi în zonele de protecţie a acestora, până la aprobarea, în condiţiile legii, a documentaţiilor de urbanism pentru zonele respective;
    j) emite avizele de specialitate privind planurile urbanistice generale ale localităţilor care cuprind monumente istorice, privind planurile urbanistice zonale pentru zonele protejate care cuprind monumente istorice, precum şi privind planurile urbanistice de detaliu care au ca obiect monumente istorice sau imobile din zona lor de protecţie;
    k) iniţiază, atunci când este necesar, sau solicita consiliilor judeţene exproprierea pentru cauza de utilitate publică a monumentelor istorice din grupa A, respectiv a celor din grupa B, în vederea salvării acestora de la distrugere şi degradare;
    l) coordonează, prin diriginţi de specialitate ai Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice, atestaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor, lucrările de conservare, consolidare şi restaurare a monumentelor istorice, atunci când intervenţiile sunt finanţate total sau parţial din fondurile alocate de Ministerul Culturii şi Cultelor;
    m) asigura inspecţia şi controlul propriu la monumentele istorice privind starea lor de conservare şi respectarea avizelor de specialitate emise, precum şi controlul propriu al santierelor având drept obiect monumentele istorice, indiferent de regimul de proprietate şi de grupa monumentului istoric, de natura operaţiunilor şi de sursa lor de finanţare;
    n) constata contravenţii şi aplica sancţiuni prin împuterniciţii săi şi ia măsurile corespunzătoare de sesizare a organelor de cercetare penală în cazul infracţiunilor;
    o) instituie, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Registrul specialiştilor, Registrul experţilor şi verificatorilor tehnici, precum şi Registrul agenţilor economici autorizaţi sa desfăşoare activităţile prevăzute la lit. q);
    p) emite pentru domeniul protejării monumentelor istorice atestatul de:
    - specialist în cercetarea şi investigarea monumentelor istorice;
    - specialist în evidenta;
    - specialist în proiectare;
    - expert şi expert tehnic;
    - responsabil cu execuţia - şef de şantier;
    - responsabil cu urmărirea în timp a construcţiilor;
    - diriginte de şantier;
    - alt specialist, în conformitate cu Regulamentul privind atestarea specialiştilor şi experţilor din domeniul protejării monumentelor istorice, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
    q) avizează, potrivit legii, constituirea agenţilor economici care au ca obiect de activitate efectuarea de cercetări, proiectarea şi executarea de lucrări asupra monumentelor istorice;
    r) colaborează cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale la organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de educaţie, pregătire şi perfecţionare a specialiştilor şi meseriaşilor din domeniul protejării monumentelor istorice;
    s) susţine, în condiţiile legii, programe şi proiecte de revitalizare şi punere în valoare a monumentelor istorice, hotărăşte strategii şi cofinanteaza programe şi publicaţii pentru animarea culturală şi stimularea interesului public faţă de monumentele istorice;
    s) elaborează împreună cu Ministerul de Interne normele de prevenire şi de stingere a incendiilor la monumente istorice;
    t) stabileşte împreună cu Ministerul Apărării Naţionale măsurile speciale de protecţie a monumentelor istorice în caz de conflict armat;
    t) colaborează cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale la realizarea planurilor şi a normelor metodologice pentru stabilirea măsurilor de prevenire a distrugerilor cauzate de dezastrele naturale; colaborează cu Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului la elaborarea normelor şi metodologiilor privind înlăturarea sau diminuarea factorilor poluanti în zonele de protecţie a monumentelor istorice;
    u) instituie şi controlează amplasarea insemnului distinctiv care atesta regimul de monument istoric al unui bun imobil, în vederea protejării sale în timp de pace sau de conflict armat;
    v) avizează înfiinţarea organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice şi colaborează cu acestea, în condiţiile legii, la realizarea de programe şi proiecte de protejare a monumentelor istorice;
    w) asigura funcţionarea, logistica, secretariatul tehnic permanent şi sediul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi ale Comisiei Naţionale de Arheologie şi editează publicaţiile acestora;
    x) colaborează cu organismele internaţionale interesate şi participa, în cooperare cu acestea, la finanţarea programelor de protejare a monumentelor istorice;
    y) exercita, în numele statului, dreptul de preemţiune asupra monumentelor istorice, în vederea protejării acestora, precum şi asupra imobilelor din zona de protecţie a monumentelor istorice, în vederea păstrării integrităţii fizice a cadrului construit şi natural al monumentelor istorice;
    z) instituie şi acorda, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, după caz, a Comisiei Naţionale de Arheologie, titlul şi statutul de oraş istoric sau sat istoric, în conformitate cu normele metodologice de clasare şi de evidenta a monumentelor istorice.
    (2) Pentru eliberarea avizelor prevăzute la alin. (1) lit. f), g), j) şi v) nu se percep taxe sau tarife.
    (3) Pentru eliberarea atestatelor şi avizelor prevăzute la alin. (1) lit. i), p) şi q) se percep taxe şi tarife care se fac venit la Ministerul Culturii şi Cultelor şi se gestionează în regim extrabugetar, în condiţiile legii, exclusiv pentru lucrări în domeniul protejării monumentelor istorice.
    (4) Nivelul tarifelor pentru eliberarea atestatelor este: a) pentru eliberarea atestatelor prevăzute la alin. (1) lit. p) - 800.000 lei; veniturile obţinute se gestionează în regim extrabugetar;
    b) pentru eliberarea avizelor prevăzute la alin. (1) lit. q) 2.000.000 lei pentru agenţii economici care au ca obiect de activitate efectuarea de cercetări şi proiectare şi 5.000.000 lei pentru agenţii economici care au ca obiect de activitatea executarea de lucrări la monumentele istorice; veniturile obţinute se gestionează în regim extrabugetar.
    (5) Nivelul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. i) este:
    a) pentru clădiri private cu destinaţia de locuinţa, sănătate, învăţământ sau cultura - 5.000 lei/mp suprafaţa desfăşurata;
    b) pentru construcţii în care se desfăşoară activităţi economice sau comerciale - 25.000 lei/mp suprafaţa desfăşurata;
    c) sunt scutite de la plata taxelor construcţiile cu funcţii de interes public ale statului.
    (6) Cuantumul taxelor şi tarifelor prevăzute la alin. (4) şi (5) se actualizează anual potrivit coeficientului de inflaţie.

    Articolul 29

    (1) Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional se reorganizează în Institutul Naţional al Monumentelor Istorice ca instituţie publică în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, finanţat de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare.
    (2) Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Monumentelor Istorice se fac prin hotărâre a Guvernului, initiata de Ministerul Culturii şi Cultelor, în termen de maximum 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, fără a afecta exerciţiul financiar curent.
    (3) Principalele atribuţii ale Institutului Naţional al Monumentelor Istorice sunt:
    a) actualizează evidenta monumentelor istorice;
    b) elaborează şi propune actualizarea periodică a Listei cuprinzând monumentele istorice;
    c) elaborează normative şi metodologii pentru domeniul monumentelor istorice, care se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
    d) asigura fundamentarea ştiinţifică a deciziilor şi avizelor Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice privind clasarea şi evidenta monumentelor istorice, la intervenţiile asupra acestora, precum şi în zonele lor de protecţie;
    e) gestionează, în condiţiile legii, fondurile destinate evidentei, elaborării normelor şi metodologiilor pentru monumente istorice, investigatiilor, proiectelor-pilot, expertizelor, cercetărilor şi studiilor specifice;
    f) administrează baza naţionala de date a monumentelor istorice, arhiva, fototeca, fondul cartografic şi biblioteca monumentelor istorice, care sunt proprietatea publică a statului român;
    g) coordonează activitatea instituţiilor din teritoriu privind evidenta monumentelor istorice şi realizarea cadastrului acestora;
    h) editează Revista monumentelor istorice şi Buletinul monumentelor istorice, precum şi alte publicaţii de specialitate, pe orice tip de suport.
    (4) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice organizează şi realizează alte activităţi aducătoare de venituri, specifice atribuţiilor sale, conform prevederilor art. 73 alin. 4 din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv prin încheierea de contracte cu persoane juridice sau fizice de specialitate, venituri pe care le gestionează în regim extrabugetar.
    (5) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice preia în administrare la data înfiinţării sale întreaga documentaţie a instituţiilor care au funcţionat anterior în domeniul monumentelor istorice: Comisia Monumentelor Istorice, Direcţia Monumentelor Istorice, Direcţia Monumentelor Istorice şi de Arta, Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia Economică şi a Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional.
    (6) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice dezvolta fondul şi baza naţionala de date, inclusiv prin achiziţii şi donaţii.

    Articolul 30

    (1) Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului se reorganizează în Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, ca instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, finanţat din venituri extrabugetare şi din alocaţii de la bugetul de stat.
    (2) Organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice se fac prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de maximum 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, fără a afecta exerciţiul financiar în curs.
    (3) Principalele atribuţii ale Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice sunt:
    a) gestionarea, în condiţiile legii, a fondurilor destinate cercetării şi expertizării în vederea proiectării şi execuţiei lucrărilor de consolidare-restaurare şi de punere în valoare a monumentelor istorice;
    b) fundamentarea, în conformitate cu normele privind creditarea, elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi aprobate prin hotărâre a Guvernului, a necesarului de credite; propunerea prioritatilor şi evaluarea documentaţiilor prezentate de persoanele de drept privat în vederea obţinerii de credite fără dobânda, cu dobânda redusă sau cu dobânda pieţei, pentru efectuarea de lucrări de protejare la monumentele istorice deţinute;
    c) gestionarea, prin acordarea de credite în conformitate cu prevederile alin. (3) lit. b), în regim extrabugetar, a sumelor provenite din aplicarea timbrului monumentelor istorice, instituit potrivit prevederilor art. 51, precum şi din alte surse cu aceeaşi destinaţie, obţinute în condiţiile legii; sumele încasate din rambursări de credite şi plati din dobânzi se utilizează în sistem revolving, cu acelaşi scop;
    d) administrarea, în numele Ministerului Culturii şi Cultelor, a monumentelor istorice intrate cu orice titlu în proprietatea statului, altele decât cele administrate de alte instituţii publice din subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor; propunerea concesionarii sau închirierii acestora în condiţiile legii;
    e) editarea pe orice tip de suport şi comercializarea materialelor privind protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice;
    f) organizarea şi realizarea altor activităţi specifice atribuţiilor sale, aducătoare de venituri, conform prevederilor art. 73 alin. 4 din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv prin încheierea de contracte cu persoane juridice sau fizice de specialitate, pe care le gestionează în regim extrabugetar.
    (4) Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice preia la data înfiinţării sale întreaga baza materială de execuţie, bunuri mobile şi imobile, care au aparţinut instituţiilor cu activitate în domeniu - Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, Centrul pentru Administrarea şi Protecţia Patrimoniului Cultural, respectiv Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului.

    Articolul 31

    (1) În vederea realizării măsurilor de protejare a monumentelor istorice, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în cadrul direcţiilor pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, se constituie, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, Serviciul monumentelor istorice, încadrat cu personal specializat în domeniu.
    (2) Atribuţiile Serviciului monumentelor istorice sunt cele stabilite prin prezenta lege, prin Legea nr. 11/1994 privind unele ordonanţe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 81/1992 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractării şi garantarii unor credite externe, prin Legea nr. 41/1995 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional şi prin alte acte normative.

    Capitolul II Organisme de specialitate


    Articolul 32

    (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se reorganizează Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice şi se modifica structura şi modul sau de funcţionare. Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice este organismul ştiinţific, consultativ şi de avizare în domeniul protejării monumentelor istorice, care funcţionează pe lângă Ministerul Culturii şi Cultelor.
    (2) Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice propune strategiile şi avizează, după caz, metodologiile, normativele şi măsurile tehnico-ştiinţifice din domeniul protejării monumentelor istorice.
    (3) Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice este formată din personalităţi şi specialişti atestaţi în domeniul protejării şi punerii în valoare a monumentelor istorice, în sensul prezentei legi.
    (4) Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice este compusă din 21 de membri, este condusă de un preşedinte şi 4 vicepreşedinţi şi funcţionează în baza propriului regulament de organizare şi funcţionare.
    (5) Membrii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sunt numiţi de ministrul culturii şi cultelor la propunerea:
    a) Academiei Române - 2 membri;
    b) Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei - un membru;
    c) Ministerului Educaţiei şi Cercetării - 2 membri;
    d) organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice - un membru;
    e) Ministerului Culturii şi Cultelor - 15 membri, dintre care 8 propuşi de comisiile regionale ale monumentelor istorice.
    (6) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se elaborează Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
    (7) Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice poate alege ca membri de onoare ai săi specialişti din ţara sau din străinătate, personalităţi ştiinţifice de recunoaştere internaţionala din domeniul cercetării şi protejării monumentelor istorice; aceştia sunt propuşi de preşedinte şi sunt validati cu votul majorităţii simple a comisiei.
    (8) Ministerul Culturii şi Cultelor asigura mijloacele materiale şi financiare necesare pentru funcţionarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

    Articolul 33

    (1) Autoritatea deciziilor Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este garantată prin prezenta lege.
    (2) Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice îşi desfăşoară activitatea prin lucrări în plen, în cadrul Biroului comisiei şi pe secţiuni de specialitate.
    (3) Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice se constituie din 4 secţiuni pe domenii, conduse fiecare de un preşedinte ales din rândul membrilor acestora pentru un mandat de 5 ani; preşedinţii de secţiuni devin vicepreşedinţi ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
    (4) Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este numit prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
    (5) Preşedintele împreună cu vicepreşedinţii şi secretarul formează Biroul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
    (6) Deciziile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, ale secţiunilor şi ale Biroului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice se iau de regula cu majoritatea simpla a voturilor, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezenta lege.

    Articolul 34

    (1) Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice conduce activitatea acesteia şi o reprezintă pe plan naţional şi internaţional; preşedintele şi vicepreşedinţii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice fac parte din Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Monumentelor Istorice.
    (2) Funcţia de secretar al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este îndeplinită de directorul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Funcţiile de secretari ai secţiunilor de specialitate ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sunt îndeplinite de specialişti din cadrul direcţiei de specialitate a Ministerului Culturii şi Cultelor.

    Articolul 35

    (1) Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice are următoarele atribuţii:
    a) fundamentează din punct de vedere ştiinţific strategia naţionala de protejare a monumentelor istorice;
    b) avizează metodologiile, normele, normativele şi reglementările tehnico-ştiinţifice din domeniul protejării monumentelor istorice, care se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
    c) hotărăşte clasarea, neclasarea, declasarea şi schimbarea grupei monumentelor istorice;
    d) stabileşte criteriile de atestare a specialiştilor şi experţilor din domeniul protejării monumentelor istorice, precum şi criteriile de avizare a agenţilor economici cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice;
    e) avizează secţiunile de specialitate prevăzute în Planul de amenajare a teritoriului naţional, elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor;
    f) avizează planurile urbanistice generale ale localităţilor care cuprind monumente istorice, planurile urbanistice zonale ale zonelor protejate care cuprind monumente istorice, precum şi regulamentele de construire aferente acestor zone, iar în absenta unor astfel de documentaţii de urbanism şi amenajare a teritoriului aprobate, planurile urbanistice de detaliu care au drept obiect monumente istorice sau imobile din zona de protecţie a acestora;
    g) avizează studiile de fundamentare istorico-ştiinţifică pentru instituirea şi delimitarea zonelor protejate de patrimoniu construit şi a ariilor siturilor arheologice protejate prin lege, precum şi reglementările generale de amenajare a teritoriului acestora, conform normelor legale în vigoare;
    h) avizează documentaţiile tehnice privind intervenţiile asupra monumentelor istorice din grupa A; avizează inscriptionarea şi marcarea monumentelor istorice, având la baza texte avizate de organisme sau instituţii ştiinţifice de specialitate;
    i) avizează documentaţiile tehnice privind intervenţiile asupra imobilelor din zonele de protecţie a monumentelor istorice;
    j) formulează priorităţile lucrărilor de protejare a monumentelor istorice în vederea fundamentarii sumelor necesare ce urmează să fie alocate în acest scop de la bugetul de stat, examinează şi avizează priorităţile de finanţare din fondurile aprobate prin buget, precum şi modificările survenite pe parcursul anului bugetar;
    k) avizează propunerile de achiziţii de monumente istorice, ce se realizează prin Ministerul Culturii şi Cultelor;
    l) controlează aplicarea deciziilor sale de către proprietarii sau deţinătorii de monumente istorice cu orice titlu;
    m) avizează contractele Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice privind intervenţiile asupra monumentelor istorice;
    n) propune monumente istorice pentru a fi incluse în Lista patrimoniului cultural şi natural mondial, precum şi în Lista patrimoniului mondial în pericol, elaborate de UNESCO;
    o) sesizează organele de stat competente pentru aplicarea şi luarea de măsuri privind protejarea monumentelor istorice, ca urmare a constatărilor controalelor efectuate de către membrii săi, potrivit procedurilor prevăzute de prezenta lege şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice;
    p) susţine elaborarea de programe de pregătire a specialiştilor, precum şi de planuri de învăţământ şi specializare în domeniul protejării monumentelor istorice;
    q) reprezintă România în cadrul organismelor internaţionale de specialitate similare.
    (2) Atribuţiile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice menţionate în alin. (1) lit. f), g), h), i), o) şi p) pot fi delegate secţiunilor sau comisiilor regionale ale monumentelor istorice, în condiţiile stabilite de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

    Articolul 36

    (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi comisiile regionale ale monumentelor istorice se reorganizează ca organisme ştiinţifice în teritoriu ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
    (2) Numărul, teritoriul de competenţa, organizarea şi funcţionarea comisiilor regionale ale monumentelor istorice sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (3) Comisiile regionale ale monumentelor istorice au câte 9 membri, iar preşedinţii acestora sunt membri ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
    (4) Componenta comisiilor regionale ale monumentelor istorice se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
    (5) Comisiile regionale ale monumentelor istorice au următoarele atribuţii:
    a) urmăresc aplicarea strategiei naţionale de protejare a monumentelor istorice în regiunea lor de competenţa;
    b) analizează şi propun Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice clasarea monumentelor istorice din regiunile lor de competenţa în grupa A sau B, după caz;
    c) avizează planurile urbanistice generale, planurile urbanistice zonale şi planurile urbanistice de detaliu ale localităţilor ce cuprind monumente istorice clasate în grupa B;
    d) avizează planurile urbanistice de detaliu şi proiectele de execuţie în zonele cu monumente istorice clasate în grupa A, pentru care exista reglementări avizate de Comisia Naţionala a Monumentelor Istorice;
    e) avizează documentaţiile tehnice care propun lucrări de cercetare, investigaţii şi expertize tehnice, proiectele tehnice şi detaliile de execuţie pentru monumentele istorice clasate în grupa B;
    f) propun Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi autorităţilor administraţiei publice locale priorităţile de finanţare şi/sau cofinanţare, după caz, a lucrărilor de protejare a monumentelor istorice clasate în grupa B;
    g) controlează respectarea prevederilor legale referitoare la protejarea monumentelor istorice de către deţinătorii cu orice titlu, precum şi de către cei care executa lucrări la monumente istorice sau în zonele de protecţie a acestora;
    h) avizează documentaţiile pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii curente la monumentele istorice clasate în grupa A, care nu aduc modificări de arhitectura ori ale componentelor artistice, în condiţiile în care lucrările se executa cu respectarea materialelor, tehnicilor şi formelor constructive iniţiale;
    i) îndeplinesc alte atribuţii date în competenţa, potrivit dispoziţiilor legale.

    Articolul 37

    (1) În cadrul corpului de control al ministrului culturii şi cultelor se conStituie un compartiment de control şi audit, exclusiv pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice.
    (2) Structura şi organigrama compartimentului de control şi audit se stabilesc în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
    (3) Compartimentul de control şi audit pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice are următoarele atribuţii:
    a) controlează, în condiţiile legii, documentele şi documentaţiile de orice fel privind conservarea, restaurarea şi protejarea monumentelor istorice;
    b) constata încălcarea prevederilor legale în domeniul conservării, restaurarii şi protejării monumentelor istorice; stabileşte persoanele responsabile şi răspunderea disciplinară, materială, contravenţională sau penală a acestora;
    c) are acces, în condiţiile legii, la orice monument istoric, precum şi pe şantierele de cercetare sau de conservare-restaurare a monumentelor istorice; în acest scop organele abilitate ale statului au obligaţia sa sprijine personalul compartimentului în exercitarea atribuţiilor;
    d) face propuneri de sancţionare în condiţiile legii a abaterilor constatate;
    e) asigura activitatea de audit în domeniul activităţii de protejare a monumentelor istorice, în condiţiile legii.
    (4) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (3) compartimentul de control şi audit pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice are dreptul să solicite şi sa primească informaţii şi documente, în condiţiile legii, de la orice persoană fizica sau juridică, aceasta având obligaţia de a da curs solicitării în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii cererii.

    Titlul IV Responsabilităţile proprietarilor de monumente istorice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale


    Capitolul I Obligaţiile şi drepturile proprietarilor de monumente istorice


    Articolul 38

    (1) În scopul protejării monumentelor istorice proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligaţi:
    a) sa întreţină, sa folosească şi sa exploateze imobilul numai cu respectarea prevederilor prezentei legi şi a Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric, conform art. 16;
    b) să asigure paza monumentelor istorice şi sa ia măsuri pentru apărarea împotriva incendiilor;
    c) sa înştiinţeze de urgenta, în scris, direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeana, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului ori al comunei respective despre orice modificări sau degradari în starea fizica a monumentelor istorice deţinute şi aflate în teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;
    d) sa înştiinţeze de urgenta, în scris, direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeana, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului sau al comunei respective despre descoperirea intamplatoare a oricăror construcţii, elemente de construcţii, a unor piese de inventar fix ori mobil sau a unui vestigiu arheologic necunoscut anterior, asigurând păstrarea descoperirilor în condiţiile legii, până la sosirea delegatului instituţiei de specialitate, dar nu pentru mai mult de 15 zile;
    e) să asigure, în condiţiile legii, accesul specialiştilor desemnaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor sau de direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, în vederea constatării stării de conservare sau pentru efectuarea de cercetări, inclusiv arheologice, de expertizare a monumentelor istorice şi pentru operaţiunile de evidenta;
    f) în cazul în care solicită descărcarea imobilului de sarcina arheologică, sa finanteze săpătura şi cercetarea arheologică aferente;
    g) să obţină avizele prevăzute de lege pentru toate intervenţiile prevăzute la art. 22;
    h) să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, precum şi a oricăror alte lucrări, conform prevederilor legale, numai de către persoane fizice sau juridice atestate în acest sens şi sa prevadă în contracte condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de specialitate;
    i) să respecte toate condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de specialitate atunci când executa ei înşişi lucrări de întreţinere curenta sau orice alte intervenţii, conform prevederilor prezentei legi;
    j) să permită, pe baza prevederilor contractuale, executarea interventiilor asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care acestea sunt iniţiate şi finanţate de persoane juridice abilitate în condiţiile prezentei legi;
    k) să permită montarea şi sa întreţină însemnul şi sigla "Monument istoric";
    l) să obţină avizul direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi să asigure pe propria răspundere condiţii corespunzătoare de vizitare, fotografiere, filmare, reproducere şi de publicitate în cazul în care, la solicitarea lor, proprietarii introduc monumentele istorice în circuit public;
    m) sa comunice direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice schimbare a titularului dreptului de proprietate, de administrare sau a altor drepturi reale, după caz, asupra monumentelor istorice.
    (2) În cazul în care, în îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e), proprietarii monumentelor istorice constata producerea unor pagube, aceştia au dreptul la o justa despăgubire, achitată în termen de 60 de zile de la constatare de către instituţiile care au realizat cercetarea sau expertizarea.
    (3) Cu privire la înstrăinarea, închirierea sau concesionarea imobilelor monumente istorice proprietarii acestora au următoarele obligaţii:
    a) sa înştiinţeze în scris direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeana, respectiv a municipiului Bucureşti, despre intenţia de a înstrăina monumentul istoric, în vederea exercitării dreptului de preemţiune al statului sau, după caz, al unităţii administrativ-teritoriale, în condiţiile prezentei legi;
    b) sa notifice viitorului proprietar, chiriaş sau concesionar regimul juridic al monumentului istoric pe care îl deţine, precum şi Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric;
    c) sa înştiinţeze în scris direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeana, respectiv a municipiului Bucureşti, despre schimbarea proprietarului sau a administratorului în termen de 15 zile de la data încheierii contractelor, potrivit legii, şi sa transmită acesteia o copie de pe acte.

    Articolul 39

    (1) Pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice statul sau autorităţile administraţiei publice locale, după caz, pot să asigure, la cererea proprietarilor, cu titlu gratuit, asistenţa ştiinţifică şi de specialitate, în condiţiile legii.
    (2) Asistenţa prevăzută la alin. (1) se oferă pe baza convenţiilor încheiate între părţi, care stipulează condiţiile de acordare, utilizare şi de retragere a acesteia.
    (3) Asistenţa din partea statului, respectiv a autorităţilor administraţiei publice locale, este acordată prin intermediul instituţiilor de specialitate din subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv a instituţiilor de specialitate subordonate autorităţilor administraţiei publice locale.
    (4) Asistenţa ştiinţifică se realizează prin acces la evidentele de specialitate privind monumentele istorice deţinute, prin consultanţa şi prin elaborarea de cercetări, studii şi expertize.
    (5) Asistenţa ştiinţifică şi de specialitate este asigurata de instituţiile abilitate prin prezenta lege, în conformitate cu priorităţile stabilite în strategia naţionala de protejare a monumentelor istorice.
    (6) În cazul în care statul sau autorităţile publice locale acorda sprijin financiar, acesta consta în acoperirea parţială sau totală a costurilor studiilor şi documentaţiilor tehnice, precum şi, după caz, ale lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor istorice.

    Articolul 40

    (1) Contribuţia financiară a statului, constând în sume alocate prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor cu destinaţia protejării monumentelor istorice, indiferent de deţinător, poate să acopere total sau parţial costul lucrărilor de protejare a monumentelor istorice, în funcţie de grupa în care acestea sunt înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice.
    (2) Contribuţia financiară a consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale, după caz, poate să acopere integral sau parţial costul lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor istorice care fac parte din grupa B, precum şi, individual sau prin cofinanţare, costul lucrărilor de protejare a monumentelor istorice care fac parte din grupa A, aflate pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective.
    (3) Contribuţia financiară a statului şi a autorităţilor administraţiei publice locale poate fi asigurata prin cofinanţare, precum şi în parteneriat, inclusiv cu proprietarul sau cu alte persoane fizice sau juridice.
    (4) Situaţiile în care statul, respectiv autorităţile administraţiei publice locale, contribuie la acoperirea costurilor lucrărilor menţionate la alin. (1)-(3), proporţia contribuţiei statului, procedurile, precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească proprietarul, altul decât statul, municipiul, oraşul sau comuna, se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
    (5) În situaţiile şi în condiţiile prevăzute la alin. (4), la data alocării sprijinului financiar în cuantumul contribuţiei statului sau a autorităţilor administraţiei publice locale asupra imobilului monument istoric în cauza se constituie o garanţie imobiliară pentru o perioadă de 10 ani în favoarea statului, respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale.
    (6) Garanţia imobiliară prevăzută la alin. (5) se recuperează în totalitate de la beneficiarul contribuţiei statului sau, după caz, a autorităţilor administraţiei publice locale, împreună cu dobânzile aferente, în situaţia în care bunul în cauza a fost înstrăinat de proprietar altei persoane decât statul sau autoritatea administraţiei publice locale înainte de împlinirea perioadei de 10 ani de la constituirea garanţiei imobiliare.
    (7) Constituirea garanţiei imobiliare în favoarea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale este scutită de taxa de timbru.
    (8) La data implinirii termenului de 10 ani garanţia imobiliară instituită asupra imobilului se stinge de drept.

    Articolul 41

    (1) Pentru stimularea protejării monumentelor istorice, proprietarii persoane fizice care realizează pe cheltuiala proprie, integral sau parţial, lucrări de întreţinere, reparare, conservare, consolidare, restaurare, punere în valoare, precum şi programe şi proiecte culturale beneficiază, în condiţiile legii, de reducerea cu minimum 50% a cuantumurilor impozitelor şi a taxelor aferente acestor lucrări cuvenite bugetelor locale.
    (2) Cheltuielile efectuate în condiţiile prevăzute la alin. (1) sunt deductibile din baza de impozitare pe venitul global timp de 5 ani, în cuantum anual de 20% din valoarea acestora.

    Articolul 42

    (1) Proprietarii de monumente istorice sunt scutiţi în totalitate de plată impozitului pe clădirile care sunt monumente istorice, cu excepţia spaţiilor în care se desfăşoară activităţi economice sau comerciale, potrivit legii.
    (2) Pentru suprafaţa ocupată la sol de construcţiile care sunt monumente istorice nu se plăteşte impozitul pe teren.
    (3) Potrivit legii, consiliile locale pot reduce impozitul pe suprafeţele neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric, în funcţie de suprafaţa afectată şi de perioada punerii monumentelor istorice la dispoziţie publicului pentru vizitare, precum şi instituţiilor specializate pentru cercetare.

    Articolul 43

    (1) Sunt scutite de la plata taxelor de timbru persoanele fizice sau juridice care dobândesc prin moştenire un bun imobil clasat ca monument istoric, utilizat ca locuinţa sau pentru activităţi necomerciale, şi care se angajează în scris la direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional în al carei teritoriu de competenţa se afla bunul imobil în cauza să execute, în termen de 12 luni, lucrările de restaurare şi consolidare stabilite prin documentaţie tehnica aprobată şi avizată în condiţiile legii.
    (2) În situaţii justificate şi cu avizul direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit o singură dată cu încă 12 luni.
    (3) În cazul neîndeplinirii în condiţiile şi în termenele prevăzute la alin. (1) şi (2) a obligaţiilor asumate de proprietar la dobândirea bunului, precum şi în cazul înstrăinării bunului înaintea efectuării sau încheierii lucrărilor de consolidare sau restaurare, taxa de timbru se recuperează prin direcţia generală a finanţelor publice, pe baza notei de constatare a direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
    (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică şi celor care dobândesc prin donaţie un bun imobil clasat ca monument istoric.
    (5) Înstrăinarea cu titlu gratuit sau oneros către stat sau către unităţile administrativ-teritoriale a monumentelor istorice este scutită de plată taxelor de timbru.

    Articolul 44

    Proprietarii de monumente istorice sunt scutiţi de plată taxei de autorizare a interventiilor executate, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi, asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care utilizează bunul imobil numai pentru activităţi necomerciale sau, în mod direct, numai pentru locuit.

    Articolul 45

    Proprietarii imobilelor din zona de protecţie a monumentelor istorice beneficiază de reducerea cu 50% a taxelor de autorizare pentru lucrările pe care le finanţează şi care sunt necesare pentru păstrarea integrităţii fizice şi a cadrului construit sau natural al monumentelor istorice, astfel cum sunt ele reglementate prin documentaţia de urbanism sau de amenajare a teritoriului, aprobată pentru zona de protecţie respectiva, sau prin avizul direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

    Capitolul II Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale


    Articolul 46

    (1) În vederea protejării monumentelor istorice şi a respectării prevederilor legale în acest domeniu autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:
    a) cooperează cu organismele de specialitate şi cu instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniul protejării monumentelor istorice şi asigura punerea în aplicare şi respectarea deciziilor acestora;
    b) asigura protejarea monumentelor istorice clasate, aflate în domeniul public sau privat al municipiului, respectiv oraşului sau comunei, precum şi a celor abandonate sau aflate în litigiu, alocand resurse financiare în acest scop;
    c) cooperează cu ceilalţi proprietari sau administratori de monumente istorice;
    d) se pot asocia între ele, precum şi cu persoane fizice sau juridice pentru realizarea unor lucrări de protejare a monumentelor istorice şi pot înfiinţa în acest scop instituţii şi servicii publice de interes local;
    e) participa la finanţarea lucrărilor de protejare a monumentelor istorice, prevăzând distinct sumele necesare în acest scop în bugetele pe care le administrează;
    f) cuprind în programele de dezvoltare economicosociala şi urbanistica, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea monumentelor istorice, elaborează, actualizează şi aproba documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism privind monumentele istorice sau zonele protejate care conţin monumente istorice;
    g) iau măsurile tehnice şi administrative necesare în vederea prevenirii degradării monumentelor istorice;
    h) includ în structura aparatului propriu compartimente specializate sau, după caz, posturi ori sarcini de serviciu precise în domeniul protejării monumentelor istorice.
    (2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia sa realizeze studiile de fundamentare, delimitare şi instituire a zonelor de protecţie a monumentelor istorice, folosind numai personal de specialitate atestat.

    Articolul 47

    Pentru protejarea monumentelor istorice din unităţile administrativ-teritoriale de competenţa consiliile locale au următoarele atribuţii:
    a) colaborează cu direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeana, respectiv a municipiului Bucureşti, furnizand acesteia toate informaţiile actualizate din domeniul protejării monumentelor istorice;
    b) în vederea întocmirii sau modificării planurilor urbanistice generale sau a planurilor urbanistice zonale ale localităţilor, asigura elaborarea documentaţiei pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice;
    c) elaborează regulamentele de urbanism pentru zonele de protecţie a monumentelor istorice şi le aproba numai pe baza şi în condiţiile avizului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau al comisiei regionale a monumentelor istorice, după caz;
    d) prevăd, în termen de 12 luni de la clasarea siturilor ca monumente istorice, fondurile bugetare necesare pentru elaborarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului aferente;
    e) asigura elaborarea şi aproba programe speciale de prevenire a degradării monumentelor istorice din municipiul, oraşul sau comuna respectiva, cu respectarea avizului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau al comisiei regionale a monumentelor istorice, după caz;
    f) la solicitarea direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, împreună cu organele de poliţie, interzic circulaţia vehiculelor grele şi transportul de materiale explozive în zona de protecţie a monumentelor istorice;
    g) colaborează cu compartimentele specializate ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale, în cazul în care monumentele istorice şi zonele de protecţie a acestora se afla pe teritoriul mai multor unităţi administrativ-teritoriale.

    Articolul 48

    Primarul are următoarele atribuţii specifice:
    a) verifica existenta tuturor avizelor de specialitate în domeniul monumentelor istorice şi conformitatea autorizaţiei cu prevederile acestora, precum şi îndeplinirea dispoziţiilor cuprinse în Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric, conform prevederilor legale, asigura menţionarea în autorizaţie a tuturor condiţiilor conţinute în avize la autorizarea lucrărilor asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor situate în zona lor de protecţie, respectiv la eliberarea pentru acestea a autorizaţiei de funcţionare;
    b) ia măsuri pentru autorizarea cu prioritate a documentaţiilor tehnice care se referă la intervenţii asupra monumentelor istorice;
    c) emite de urgenta autorizaţia de construire, în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, în vederea executării lucrărilor provizorii sau de intervenţii urgente, de consolidare temporară şi punere în siguranţa a monumentelor istorice; valabilitatea autorizaţiei de construire provizorie este de 6 luni, putând fi prelungită o singură dată cu încă 6 luni, şi încetează o dată cu eliberarea unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare definitive;
    d) dispune oprirea oricăror lucrări de construire sau de desfiinţare în situaţia descoperirii de vestigii arheologice, hotărăşte şi, după caz, organizează paza acestora şi anunţa în cel mai scurt timp direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeana, respectiv a municipiului Bucureşti;
    e) asigura prin aparatul propiu de specialitate şi în colaborare cu direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeana, respectiv a municipiului Bucureşti, aplicarea însemnelor distinctive şi a siglelor de monumente istorice şi controlează întreţinerea lor de către proprietar;
    f) asigura paza şi protecţia monumentelor istorice aflate în domeniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi ale monumentelor istorice abandonate sau aflate în litigiu, semnaland de urgenta direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice caz de nerespectare a legii;
    g) asigura efectuarea, împreună cu serviciile publice de pompieri, de acţiuni de prevenire şi stingere a incendiilor la monumente istorice.

    Articolul 49

    Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii:
    a) cooperează cu direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeana, respectiv a municipiului Bucureşti, comunicând toate informaţiile referitoare la monumentele istorice aflate în teritoriul lor de competenţa; facilitează comunicarea dintre direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi consiliile locale ale oraşelor şi comunelor din teritoriul judeţului, respectiv ale sectoarelor în cazul municipiului Bucureşti;
    b) iniţiază cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice procedura de expropriere pentru cauza de utilitate publică în vederea protejării unor monumente istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice din grupa B, în situaţiile şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege;
    c) sprijină şi îndruma activitatea consiliilor locale ale comunelor sau ale oraşelor, care nu au organizate servicii în domeniu sau posturi specializate în aparatul propriu pentru protejarea monumentelor istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice din grupa B şi aflate pe teritoriul administrativ al acestora;
    d) eliberează autorizaţii de construire sau de desfiinţare pentru monumentele istorice sau imobilele aflate în zona de protecţie a monumentelor istorice, în ansambluri, situri sau în zona de protecţie a acestora, numai cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

    Titlul V Finanţarea protejării monumentelor istorice


    Articolul 50

    (1) Protejarea monumentelor istorice se finanţează prin bugetul de stat, prin bugetele locale, precum şi de proprietarii sau administratorii monumentelor istorice ori se efectuează prin cofinanţare publică şi privată.
    (2) Lucrările de cercetare, de expertizare, de proiectare şi de execuţie care se efectuează la monumente istorice şi care sunt finanţate din fonduri publice sunt supuse regimului general de atribuire a lucrărilor publice, de proiectare şi execuţie, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice.

    Articolul 51

    (1) Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate sa prevadă în bugetele proprii fondurile necesare în vederea protejării monumentelor istorice aflate în proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale.
    (2) Autorităţile publice centrale prevăd în bugetele proprii fondurile aprobate prin bugetul de stat pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea publică sau privată a statului, pe care le administrează.
    (3) În bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor se prevăd:
    a) credite bugetare necesare pentru finanţarea lucrărilor la monumentele istorice aflate în administrarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice;
    b) credite bugetare necesare în vederea finanţării sau cofinanţării lucrărilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale;
    c) credite bugetare destinate finanţării sau cofinanţării lucrărilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat.

    Articolul 52

    (1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se instituie timbrul monumentelor istorice, care este gestionat, în condiţiile legii, de Ministerul Culturii şi Cultelor prin Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice.
    (2) Cuantumul timbrului monumentelor istorice şi modalităţile de percepere, încasare, virare, utilizare şi evidenţiere a sumelor rezultate din aplicarea acestuia se stabilesc prin norme metodologice elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
    (3) Timbrul monumentelor istorice este obligatoriu pentru:
    a) cărţile poştale ilustrate comercializate în România, reprezentând monumente istorice individualizate sau în ansambluri, prin imagini fotografice sau reprezentari grafice de interior sau exterior;
    b) ghidurile turistice comercializate în România şi care prezintă teritoriul românesc, cu localizarea monumentelor istorice de interes turistic;
    c) casetele video şi compact-discurile comercializate în România, care prezintă monumente istorice;
    d) biletele de intrare, inclusiv taxele de fotografiere sau filmare, pentru monumentele istorice puse la dispoziţie publicului, în totalitate sau în parte, prin lucrări finanţate de la bugetul de stat sau al autorităţilor administraţiei publice locale;
    e) biletele de intrare la manifestările culturale şi sportive desfăşurate în acele monumente şi situri istorice care sunt protejate şi puse la dispoziţie publicului pentru vizitare prin fonduri de la bugetul de stat sau al autorităţilor administraţiei publice locale.
    (4) Timbrul monumentelor istorice se percepe de la editorii cărţilor poştale ilustrate, ghidurilor turistice, casetelor video, ai compact-discurilor, după caz, sau de la proprietarii, titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice, care realizează venituri din activităţile menţionate la alin. (3).

    Articolul 53

    Fondurile obţinute din aplicarea timbrului monumentelor istorice se utilizează de Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice în mod exclusiv pentru:
    a) acordarea de credite în condiţiile art. 30 alin. (3) lit. b) şi c), cu prioritate pentru proprietarii sau administratorii care pun la dispoziţie publicului monumentele istorice pentru vizitare şi pentru realizarea unor programe şi proiecte culturale;
    b) finanţarea unor lucrări necesare în vederea pregătirii monumentelor istorice pentru vizitare, precum şi pentru realizarea unor lucrări sau programe şi proiecte culturale;
    c) organizarea de manifestări culturale, ştiinţifice şi de popularizare a monumentelor istorice, în cooperare cu proprietarii sau cu administratorii lor.

    Titlul VI Sancţiuni


    Articolul 54

    Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, administrativă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală.

    Articolul 55

    (1) Desfiinţarea neautorizata, distrugerea parţială sau totală, exproprierea fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, degradarea, precum şi profanarea monumentelor istorice constituie infracţiuni şi se sancţionează conform legii.
    (2) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) făptuitorul este obligat la recuperarea materialului degradat şi la reconstituirea monumentului sau a părţilor de monument lezat, conform avizelor prevăzute de prezenta lege.

    Articolul 56

    (1) Constituie contravenţii la regimul de protecţie a monumentelor istorice următoarele fapte, dacă, potrivit legii, nu constituie infracţiuni:
    a) modificarea, desfiinţarea sau strămutarea unui imobil după declanşarea procedurii de clasare, fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor;
    b) încălcarea de către proprietar a obligaţiilor prevăzute la art. 38;
    c) neaplicarea şi nevirarea contravalorii timbrului monumentelor istorice, precum şi a taxelor şi tarifelor prevăzute în prezenta lege;
    d) încălcarea prevederilor art. 61 de către proprietar sau de către titularul dreptului de administrare a imobilelor menţionate la acelaşi articol.
    (2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 30.000.000 lei la 70.000.000 lei, iar cele menţionate la alin. (1) lit. b), c) şi d) se sancţionează cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei.
    (3) Contravenţiile la regimul de protejare a monumentelor istorice se prescriu în termen de 3 ani de la data săvârşirii lor.

    Articolul 57

    (1) Contravenţiile se constata şi amenzile se aplică de specialiştii direcţiilor pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de împuterniciţii Ministerului Culturii şi Cultelor, de inspectorii teritoriali ai Inspecţiei de Stat în Construcţii, Urbanism şi Amenajarea Teritoriului sau de inspectorii Ministerului Finanţelor Publice, după caz.
    (2) Pentru contravenţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. a) şi b) constatarea şi aplicarea amenzilor se pot face şi de către primar, preşedintele consiliului judeţean şi împuterniciţii acestora sau de către organele de poliţie, după caz.

    Articolul 58

    Contravenţiilor prevăzute la art. 56 le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968*) privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 25-27.
    ------------
    *) Legea nr. 32/1968 a fost abrogată de alin. (2) al art. 51 din ORDONANŢA nr. 2 din 12 iulie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 25 iulie 2001.

    Titlul VII Dispoziţii tranzitorii şi finale


    Articolul 59

    Până la instituirea zonei de protecţie a fiecărui monument istoric potrivit art. 8 se considera zona de protecţie suprafaţa delimitata cu o raza de 100 m în localităţi urbane, 200 m în localităţi rurale şi 500 m în afară localităţilor, masurata de la limita exterioară, de jurîmprejurul monumentului istoric.

    Articolul 60

    (1) Lista cuprinzând monumentele, ansamblurile şi siturile istorice, aprobată de Comisia Naţionala a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice în anii 1991-1992, rămâne în vigoare şi produce efecte ca atare timp de maximum 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, perioada în care aceasta va fi actualizată potrivit art. 3, 7 şi 21.
    (2) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sunt obligate sa încunoştinţeze în scris proprietarii sau titularii drepturilor reale asupra monumentelor istorice despre obligaţiile ce le revin prin lege ca urmare a regimului juridic special al bunurilor imobile în cauza.

    Articolul 61

    Înstrăinarea cu orice titlu a unui monument istoric se face numai după emiterea, în condiţiile legii, către proprietarii de construcţii şi terenuri clasate ca monumente istorice a Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric, iar pentru imobilele care fac obiectul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, titularii dreptului de administrare care nu dispun la data înstrăinării de Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric sunt obligaţi să solicite emiterea sa ori, până la aprobarea metodologiei prevăzute la art. 16 alin. (3), să obţină un aviz provizoriu de folosinţa de la direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeana, respectiv a municipiului Bucureşti.

    Articolul 62

    La data intrării în vigoare a prezentei legi alineatul (2) al articolului 10 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, se modifica după cum urmează:
    "(2) Sunt, de asemenea, exceptate de la vânzare locuinţele care au avut destinaţia de case de oaspeti, de protocol, precum şi cele folosite ca resedinte pentru foştii şi actualii demnitari."

    Articolul 63

    La data intrării în vigoare a prezentei legi Legea nr. 27/1994*) privind impozitele şi taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 22 iulie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, se modifica după cum urmează:
    1. Titlul capitolului VII va avea următorul cuprins:
    "Taxa pentru şederea în staţiunile turistice şi în sate şi oraşe istorice"
    2. Articolul 38 va avea următorul cuprins:
    "Art. 38. - Pentru şederea pe o durată mai mare de 48 de ore în staţiunile turistice, în satele sau în oraşele istorice declarate conform legii <<sat istoric>> sau <<oraş istoric>>, consiliile locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, după caz, stabilesc taxa pentru şederea în respectivele staţiuni turistice ori în sate sau oraşe istorice.
    Taxa pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice se plăteşte de persoanele fizice în vârsta de peste 18 ani."
    3. Articolul 39 va avea următorul cuprins:
    "Art. 39. - Persoanele care au domiciliul în aceste localităţi, cele aflate în deplasare în interesul serviciului, turistii cazati la cabanele turistice aflate în afară staţiunilor turistice ori a satelor sau oraşelor istorice, persoanele cu handicap, pensionării de orice fel, elevii şi studenţii sunt scutiţi de la plata taxei pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice."
    4. Articolul 40 va avea următorul cuprins:
    "Art. 40. - Taxa pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice se încasează de persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea sau se face tratamentul balnear, o dată cu luarea în evidenta a turistilor, şi se vărsa la bugetul consiliului local în termen de 10 zile de la această dată."
    5. Articolul 41 va avea următorul cuprins:
    "Art. 41. - În cazul în care taxa pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice este inclusă în chitanţa sau în costul biletului de odihnă şi tratament, persoanele juridice prevăzute la art. 40 vor vărsa la bugetul consiliului local suma aferentă acesteia, recuperată de la agenţiile de turism prin intermediul cărora a fost valorificată chitanţa sau biletul de odihnă şi tratament, în termen de 10 zile de la luarea în evidenta a turistilor."
    -----------
    *) Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 22 iulie 1998, cu modificările şi completările ulterioare a fost abrogată de litera h) a art. 80, Cap. XII din ORDONANŢA nr. 36 din 30 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 92 din 2 februarie 2002.
    În consecinţă, toate modificările şi completările aduse de art. 63 asupra Legii nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 22 iulie 1998, devin caduce.

    Articolul 64

    La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 228 din 24 noiembrie 2000 privind protejarea monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 30 noiembrie 2000, precum şi orice alte prevederi contrare.
    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 25 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
    PREŞEDINTELE CAMEREI
    DEPUTAŢILOR
    VALER DORNEANU
    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 26 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
    p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
    DORU IOAN TARACILA
    -----------