DECIZIE nr. 45 din 23 martie 1999
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, 31 şi 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1997
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 222 din 20 mai 1999



    Lucian Mihai - preşedinte
    Costica Bulai - judecător
    Constantin Doldur - judecător
    Kozsokar Gabor - judecător
    Ioan Muraru - judecător
    Nicolae Popa - judecător
    Lucian Stangu - judecător
    Florin Bucur Vasilescu - judecător
    Romul Petru Vonica - judecător
    Paula C. Pantea - procuror
    Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
    Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7, 31 şi 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 30 octombrie 1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agrofil" - S.A. Filiasi în Dosarul nr. 2.106/C/1998 al Tribunalului Dolj - Secţia comercială şi de contencios administrativ, privind pe autoarea excepţiei în contradictoriu cu parata Societatea Comercială "Comcereal" - S.A. Craiova.
    Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 23 martie 1999, în prezenta reprezentantului Societăţii Comerciale "Comcereal" - S.A. Craiova şi în lipsa celeilalte părţi, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei. Se susţine ca prevederile criticate sunt constituţionale, deoarece condiţiile prevăzute la art. 24 din Legea nr. 64/1995 se referă numai la creditorii care solicită declanşarea procedurii de reorganizare şi a falimentului. Totodată aceste dispoziţii se completează cu reglementările din Codul de procedură civilă, ceea ce permite părţii sa beneficieze de căile legale de atac.
    Reprezentantul părţii prezente solicita respingerea excepţiei invocate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:
    Tribunalul Dolj - Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Încheierea din 8 decembrie 1998 a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, 31 şi 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agrofil" - S.A. Filiasi într-o cauza civilă având ca obiect soluţionarea acţiunii de pretenţii formulate de autoarea excepţiei împotriva Societăţii Comerciale "Comcereal" - S.A. Craiova.
    În motivarea excepţiei se susţine ca art. 7, 31 şi 32 din Legea nr. 64/1995 contravin art. 21, 41 şi 128 din Constituţie, deoarece este îngrădit accesul liber la justiţie, se încalcă protecţia proprietăţii private şi se aduce atingere dreptului de folosire a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.
    În acest sens autorul excepţiei arata următoarele:
    1. Art. 7 din Legea nr. 64/1995, modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, potrivit căruia "Hotărârile tribunalului sunt definitive şi executorii. În condiţiile legii, ele pot fi atacate cu recurs", nu da posibilitatea creditorului de a beneficia de toate gradele de jurisdicţie, cu consecinţa că nu se înscrie pe lista cuprinzând creditorii.
    2. Deoarece art. 24 din Legea nr. 64/1995 impune necesitatea existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile, prin aplicarea art. 31 din Legea nr. 64/1995 creditorul este împiedicat să prezinte o asemenea creanta.
    3. Este neconstitutional şi art. 32 din aceeaşi lege, deoarece, dacă s-ar relua judecarea cauzei, după încheierea procedurii falimentului, în aceeaşi situaţie, debitoarea nu ar mai avea active, iar creditoarea nu şi-ar mai putea realiza drepturile.
    4. Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 64/1995, exista o inegalitate în comparatie cu societăţile bancare care se bucura de un tratament privilegiat, acestea beneficiind de dobânzi actualizate la zi până în momentul stingerii obligaţiilor debitoarei. Acest fapt însă contravine dispoziţiilor art. 41 din Constituţie. O asemenea situaţie preferentiala o are şi statul, ale cărui creanţe bugetare se realizează prin penalizări sau prin alte mijloace specifice.
    5. Dispoziţiile art. 7, 31 şi 32 din Legea nr. 64/1995 sunt neconstituţionale şi pentru ca aceasta nu face trimitere la dispoziţiile dreptului comun, respectiv la Codul de procedură civilă, în vederea aplicării acestuia.
    6. Art. 7 din Legea nr. 64/1995 este neconstitutional, deoarece împotriva hotărârii de suspendare, reglementată de art. 31 din lege, nu exista cai de atac, asa cum sunt cele din dreptul comun.
    Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 are un caracter judiciar, astfel încât şi autoarea excepţiei avea posibilitatea să se supună acestor prevederi. Se apreciază că nu toţi creditorii trebuie să aibă o creanta certa, lichidă şi exigibilă, ci doar aceia care solicită declanşarea procedurii. Este gresita şi interpretarea în sensul că, după închiderea procedurii prevăzute la art. 32 din Legea nr. 64/1995, debitoarea nu ar mai avea active, deoarece exista posibilitatea recuperării creanţelor chiar prin procedura de lichidare. Nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 41 din Constituţie, deoarece orice creditor poate să îşi garanteze creanta, iar dacă nu a făcut-o, este culpa lui.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
    În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece hotărârile date de tribunal în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 sunt definitive şi executorii şi pot fi atacate cu recurs în condiţiile dreptului comun. Autoarea excepţiei afirma ca este obligată să aibă o creanta certa, lichidă şi exigibilă, cerinţa care trebuie îndeplinită însă numai de creditorii care solicită declanşarea procedurii de lichidare. Ulterior, ceilalţi creditori pot face o cerere care va cuprinde elementele prevăzute la art. 85 din lege, creanţele lor fiind apoi înregistrate şi înscrise în tabelul de creanţe, chiar dacă nu îndeplinesc aceste condiţii. Prin urmare, aplicarea art. 31 din Legea nr. 64/1995 nu încalcă nici o prevedere constituţională. Dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 64/1995 se referă la suspendarea termenelor de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 31 din lege şi nu la reluarea acţiunii după termenul de 30 de zile de la închiderea procedurii, astfel cum susţine, eronat, autoarea excepţiei. În aceasta situaţie creditorii au posibilitatea să îşi recupereze creanţele chiar prin procedura falimentului, fără să se încalce prevederile art. 41 din Constituţie. În legătură cu susţinerea autorului excepţiei ca acelaşi text constituţional este încălcat, întrucât societăţile bancare cărora li se acordă dobânzi actualizate sunt privilegiate, Guvernul arata ca, în realitate, toate creanţele garantate sunt onorate cu penalităţile şi dobânzile la zi, în condiţiile în care fiecare creditor are posibilitatea să îşi garanteze creanta.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi ale părţii prezente la dezbateri, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
    Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
    Din încheierea de sesizare şi din susţinerile autorului excepţiei rezultă ca textele criticate sunt cele ale art. 7, 31 şi 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, care prevăd:
    - Art. 7: "Hotărârile tribunalului sunt definitive şi executorii. În condiţiile legii, ele pot fi atacate cu recurs";
    - Art. 31: "De la data înregistrării cererii debitorului sau de la expirarea termenului pentru contestarea de către debitor a cererii creditorilor ori de la data respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri se suspenda toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, care sunt anterioare cererilor introductive";
    - Art. 32: "Înregistrarea cererii debitorului sau expirarea termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor ori respingerea contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri suspenda orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 31. Termenele vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la respingerea cererii introductive sau de la închiderea procedurii."
    1. Autorul excepţiei considera ca prevederile art. 7 din Legea nr. 64/1995 contravin dispoziţiilor art. 21 şi 128 din Constituţie, deoarece este restrâns accesul liber la justiţie. Se apreciază ca în aceste condiţii nu se poate beneficia de toate gradele de jurisdicţie, fapt care influenţează procedura falimentului.
    Din examinarea acestor reglementări Curtea constata ca prevederile criticate sunt constituţionale. Exercitarea accesului liber la justiţie presupune posibilitatea juridică a persoanei de a avea acces atât la structurile sale, cat şi la mijloacele procedurale de infaptuire a acesteia. Potrivit art. 128 din Constituţie, legiuitorul este acela care stabileşte atât căile de atac, cat şi modalitatea folosirii acestora. Aceasta înseamnă ca existenta unor proceduri speciale poate determina şi instituirea unor reglementări corespunzătoare, care să atribuie caracter definitiv unor hotărâri judecătoreşti ori sa limiteze într-un fel sau altul exercitarea căilor de atac.
    Jurisprudenta Curţii Constituţionale a statuat constant în acest sens. Astfel, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, precum şi prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996, Curtea Constituţională a stabilit ca este de competenţa exclusiva a organului legislativ instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune tocmai posibilitatea celor interesaţi de a le exercita.
    În procedura reorganizării judiciare şi a falimentului legiuitorul a stabilit ca hotărârile tribunalului sunt definitive şi executorii, deoarece este o procedură de executare silită, cu caracter judiciar şi consensual, care justifica o anumită celeritate. Aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs în condiţiile legii. Deoarece Legea nr. 64/1995 nu cuprinde nici o astfel de condiţie, iar art. 127 prevede expres ca dispoziţiile legii se completează, în măsura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civilă, este evident ca în aceasta situaţie se vor aplica dispoziţiile din dreptul comun. Cei care recurg la aceasta cale de atac nu sunt prejudiciati, deoarece art. 304^1 din Codul de procedură civilă, pentru a asigura un control judiciar deplin al hotărârii atacate, stabileşte ca, în cazurile în care hotărârea nu poate fi atacată cu apel, recursul declarat nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 304 din Codul de procedură civilă, situaţie în care instanţa de recurs are posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele.
    2. Autorul excepţiei susţine ca, prin aplicarea art. 31 din Legea nr. 64/1995, nu îşi poate exercita dreptul sau de a avea o creanta certa, lichidă şi exigibilă, astfel cum stabileşte art. 24.
    Curtea constata însă ca, potrivit art. 31 şi 24 din Legea nr. 64/1995, cererile privind continuarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului se referă numai la acei creditori care, conform art. 87, au creanţe stabilite pe un temei legal. Creditorii care solicită declanşarea acestor proceduri sunt obligaţi sa îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 24, şi anume să aibă o creanta certa, lichidă şi exigibilă. Ceilalţi creditori care vor sa participe la masa pasiva pot cere şi ei, în condiţiile art. 85 din lege, înregistrarea şi înscrierea creanţelor lor în tabelul de creanţe, chiar dacă acestea nu îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 24 din lege, în sensul că nu sunt scadente ori sunt fie sub condiţie, fie negarantate sau necalculate în masa monetara.
    În legătură cu actele juridice ale debitorului privind activitatea sa comercială efectuată anterior datei cererii introductive, Curtea retine ca acestea sunt supuse unui alt regim, cel al creanţelor aflate în curs de executare sau reziliate, prevăzute la art. 46 şi 47 din lege. Creditorul aflat în una dintre aceste situaţii se poate adresa judecătorului-sindic, iar în cazul respingerii cererii, poate formula contestaţie la tribunal.
    În cazurile prevăzute la art. 31 din lege, în care se suspenda acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra bunurilor debitorului, anterior cererii introductive, suspendarea nu afectează drepturile celui care a formulat o asemenea acţiune, întrucât, potrivit art. 32 din lege, se suspenda orice termen de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 31 din lege.
    Critica formulată de autoarea excepţiei cu referire la inexistenta căilor de atac în cazul prevăzut la art. 31 din lege este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece încheierile prin care s-a suspendat ori s-a întrerupt cursul judecaţii pot să fie atacate cu apel sau recurs, potrivit dreptului comun, după cum şi hotărârea ce urmează a se pronunţa poate fi atacată cu apel, altfel existând calea de atac a recursului prevăzută la art. 299 din Codul de procedură civilă.
    Potrivit art. 32 din Legea nr. 64/1995, termenele de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 31 vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la respingerea cererii introductive sau de la închiderea procedurii. În aceste situaţii însă creditorii care au manifestat diligenta au posibilitatea recuperării creanţelor chiar în cadrul procedurii falimentului.
    Aceste sustineri formulate de autoarea excepţiei privind reglementările art. 31 şi 32 din Legea nr. 64/1995 nu constituie însă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti.
    3. O alta critica susţinută de autoarea excepţiei se referă la inegalitatea de tratament dintre creditorii participanţi la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, în raport cu societăţile bancare şi creanţele bugetare, acestea din urma beneficiind de un regim privilegiat, ca urmare a perceperii de dobânzi actualizate până în momentul stingerii obligaţiilor debitorului. În felul acesta se considera ca sunt incalcate dispoziţiile art. 41 din Constituţie, care instituie principiul ocrotirii egale a proprietăţii private.
    Din examinarea prevederilor art. 87 şi 104 din Legea nr. 64/1995 rezultă ca toate creanţele garantate beneficiază, în egala măsura, de dobânzi actualizate la zi şi de penalităţi, fiecare creditor având posibilitatea sa şi le garanteze în condiţiile legii.
    În consecinţa, între cele două categorii de creanţe - creanţele bancare şi cele bugetare, constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume care reprezintă venituri publice şi, respectiv, creanţele garantate prin ipoteci sau prin alte garanţii reale asupra bunurilor debitorului - existente în cadrul raporturilor juridice de participare la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului nu exista nici o discriminare care să contravină dispoziţiilor art. 16 şi 41 din Constituţie.
    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,
    CURTEA
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, 31 şi 32 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agrofil" - S.A. Filiasi în Dosarul nr. 2.106/C/1998 al Tribunalului Dolj - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
    Definitivă.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 martie 1999.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    LUCIAN MIHAI
    Magistrat-asistent,
    Mihai Paul Cotta
    ------------