DECIZIA nr. 626 din 9 octombrie 2018referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 176 din 5 martie 2019

    Valer Dorneanu

    - președinte

    Marian Enache

    - judecător

    Petre Lăzăroiu

    - judecător

    Mircea Ștefan Minea

    - judecător

    Daniel Marius Morar

    - judecător

    Mona-Maria Pivniceru

    - judecător

    Livia Doina Stanciu

    - judecător

    Simona-Maya Teodoroiu

    - judecător

    Varga Attila

    - judecător

    Ingrid Alina Tudora

    - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Asociația Femeilor Rome din România în Dosarul nr. 12.156/3/2016/a3 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.993D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că, în speță, reclamantul fiind încadrat în categoria instituțiilor publice, beneficiază de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Ca atare, nefiind vorba de situații identice între părțile aflate în litigiu, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, astfel încât, în mod corect, instanța de judecată a dispus obligarea autoarei excepției de neconstituționalitate la plata taxei judiciare de timbru.
    CURTEA,

    având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea din 14 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 12.156/3/2016/a3 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Asociația Femeilor Rome din România cu prilejul soluționării unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că, în cauza pendinte, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie rezilierea unui contract pentru care reclamantul - Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală nu a achitat taxa de timbru. Apreciază că, întrucât o cerere incidentă urmează regimul cererii principale, dacă acțiunea principală a fost scutită de plata taxei de timbru, atunci, în mod simetric, și apelul său trebuie să beneficieze de același regim, numai așa respectându-se principiul egalității părților și dreptul la un proces echitabil. În acest sens susține că reclamantul beneficiază de un tratament diferit, deși în alte dosare i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru, astfel încât, la situații similare/identice se aplică un tratament diferit.6. Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța de judecată arată că, în raport cu data formulării cererii de chemare în judecată, în speță sunt incidente prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, act normativ ce a fost abrogat prin art. 58 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Instanța de judecată reține că prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 sunt aproape identice cu cele ale art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în sensul că stabilesc obligativitatea unei taxe judiciare de timbru la nivelul de ½ din taxa datorată pentru cererea neevaluabilă în bani și ½ din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani. În acest context învederează faptul că autoarea excepției de neconstituționalitate nu beneficiază de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, nici potrivit dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, Legii nr. 146/1997 sau vreunei alte legi speciale, în schimb reclamantul Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, fiind încadrat în categoria instituțiilor publice, beneficiază, potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 și, respectiv, art. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, de scutire de la plata taxei judiciare de timbru în cererile adresate instanțelor judecătorești. De aceea, instanța de judecată apreciază că nu se poate susține că părțile din proces se află în situații identice, astfel încât legea nu se aplică în mod discriminator, așa cum susține autoarea excepției de neconstituționalitate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens arată că, de fapt, criticile formulate de autoarea excepției vizează interpretarea sau aplicarea greșită a legii de către instanțele judecătorești. 9. Avocatul Poporului menționează că prevederile art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, punctul său de vedere fiind reținut, spre exemplu, în cuprinsul Deciziei nr. 81 din 28 februarie 2017, în sensul constituționalității prevederilor legale criticate, punct de vedere pe care îl reiterează și în prezenta cauză.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,

    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut de instanța de judecată în dispozitivul de sesizare, îl constituie prevederile art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Din examinarea criticilor formulate și a încheierii de sesizare, Curtea constată că, în realitate, constituie obiect al excepției doar prevederile art. 23 alin. (1) lit. b) potrivit cărora „Cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: […] b) taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani, dar nu mai puțin de 20 lei.“13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 privind statul de drept, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului raportat la dispozițiile art. 6 și art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia este nemulțumită de faptul că reclamantul din cauza pendinte beneficiază de un tratament juridic diferit, în sensul că a fost scutit de la plata taxei de timbru. Apreciază, astfel, că, întrucât o cerere incidentă urmează regimul cererii principale, dacă acțiunea principală a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru atunci, în mod simetric, și apelul său trebuie să beneficieze de același regim.15. Raportat la criticile formulate, Curtea constată că, potrivit reglementării cuprinse în art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac a apelului exercitate împotriva unei hotărâri pronunțate într-o cerere sau acțiune evaluabilă în bani reprezintă jumătate din cuantumul taxei datorate la suma contestată, dar nu mai puțin de 20 de lei. Curtea reține că, în speță, litigiul este unul evaluabil în bani, prima instanță pronunțând o hotărâre judecătorească prin care a admis acțiunea reclamantului și a reziliat un contract civil, obligând pârâta - apelantă, autoare a excepției de neconstituționalitate, la plata unei sume de bani.16. Având în vedere faptul că reclamantul Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală se încadrează în categoria instituțiilor publice, în temeiul art. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, acesta beneficiază de scutire de la plata taxei judiciare de timbru în cererile adresate instanțelor judecătorești. În acest context, așa cum a reținut instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia nr. 1.248 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 21 decembrie 2011, sau Decizia nr. 391 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 1 iunie 2012, „scutirea autorităților publice (...) de taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanțelor bugetare are o justificare obiectivă și rațională în faptul că autoritățile respective - beneficiare de alocații bugetare -, fiind finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective făcându-se venit tot la bugetul de stat, ar fi absurd să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget.“17. De asemenea, Curtea a statuat că „principiul egalității, prevăzut de Constituție pentru cetățeni, nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice. Așa cum rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 16, cetățenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituție și în legi, fiind egali în fața acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită atribuțiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea funcțiilor pentru care sunt create“(a se vedea în acest sens, Decizia nr. 747 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 8 februarie 2018).18. Totodată, prin Decizia nr. 849 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 2 aprilie 2018, Curtea a subliniat că „existența calității de autoritate/instituție publică nu este suficientă pentru a beneficia de scutirea prevăzută la art. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, aceasta nefiind aplicabilă decât în cazul special al veniturilor publice, iar nu și în cazul în care instituția formulează cereri ca urmare a pretențiilor ce decurg din contracte civile sau comerciale sau alte raporturi ce excedează domeniul strict delimitat al noțiunii de venituri publice. Așa fiind, nu toate pretențiile pecuniare formulate de instituțiile prevăzute în art. 30 alin. (1) din actul normativ menționat sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Competența de a califica obiectul cauzei deduse judecății, și, implicit, modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente litigiului, reprezintă, însă, atributul exclusiv al instanței de judecată. O eventuală interpretare și aplicare greșită a normelor legale incidente cauzei de către instanță excedează controlului Curții Constituționale, aceasta neputându-se substitui instanței de judecată în stabilirea legii aplicabile litigiului“.19. Concluzionând, Curtea precizează că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului. Stabilirea modalității de plată a taxelor judiciare de timbru, ca, de altfel, și a cuantumului lor este o opțiune a legiuitorului, ce ține de politica legislativă fiscală. Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. Așa fiind, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de autoarea excepției de neconstituționalitate, având în vedere faptul că, în speță, părțile aflate în litigiu nu se află în situații identice, ceea ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de către instanța de judecată, în ceea ce privește stabilirea taxei judiciare de timbru.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația Femeilor Rome din România în Dosarul nr. 12.156/3/2016/a3 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și constată că prevederile art. 23 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă și general obligatorie.
    Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunțată în ședința din data de 9 octombrie 2018.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    Prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ingrid Alina Tudora

    -----