DECIZIE nr. 148 din 21 februarie 2012
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 2 mai 2012



    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Iulia Antoanella Motoc - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Corina Elena Nichita în Dosarul nr. 16416.2/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 319D/2011.
    La apelul nominal se prezintă Gheorghe Nichita, soţul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, mandatar cu studii juridice superioare, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul mandatarului prezent, care susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate, întrucât judecătorul-sindic nu are dreptul să verifice legalitatea planului de reorganizare, împrejurare ce afectează interesul legitim al părţilor. Lipsa unui control de legalitate asupra fondului cauzei, iar nu doar asupra îndeplinirii unor condiţii formale, permite existenţa unui plan de reorganizare - act de management care cuprinde măsuri contrare legii.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, judecătorul-sindic neputând interveni asupra opţiunilor manageriale sau asupra oportunităţii anumitor măsuri adoptate prin hotărârea adunării generale a creditorilor.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    Prin Încheierea din 14 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 16416.2/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
    Excepţia a fost ridicată de Corina Elena Nichita într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe comerciale prin care s-a confirmat planul de reorganizare propus de administratorul judiciar al debitorului.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că, potrivit prevederilor art. 101 din Legea nr. 85/2006, pentru confirmarea unui plan de reorganizare de către judecătorul-sindic, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii de ordin formal. Or, dispoziţiile criticate nu conferă judecătorului competenţa de a cenzura şi, eventual, înlătura sau înlocui unele măsuri ale planului de reorganizare, chiar şi atunci când încalcă prevederi legale. Această limitare severă şi nerezonabilă a competenţei sale în raport cu scopul legitim al bunei administrări a justiţiei sau cel al securităţii juridice este contrară prevederilor art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederi care consacră dreptul persoanei la un proces echitabil, înţeles ca un drept concret şi efectiv de a contesta în justiţie orice act care aduce atingere drepturilor sale.
    Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, ci se limitează la a arăta care este rolul judecătorului-sindic cu privire la confirmarea planului de reorganizare a debitorului şi la a aprecia îndrituirea autoarei excepţiei, care are calitatea de creditoare, de a formula critici cu privire la măsurile conţinute de acest plan, respectiv obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra criticilor.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 101 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi care au următorul conţinut: "(1) Judecătorul- sindic va stabili termenul pentru confirmarea planului în termen de 15 zile de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvenţă să îşi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea lui. Planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    A. cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;
    B. În cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul;
    C. fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan;
    D. vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă;
    E. planul respectă prevederile art. 95.
    (2) Tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    a) niciuna dintre categoriile care resping planul şi nicio creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului;
    b) nicio categorie sau nicio creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale;
    c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nicio categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3), nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului.
    (3) Doar un singur plan de reorganizare va fi confirmat.
    (4) Confirmarea unui plan de reorganizare împiedică propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricărui alt plan.
    (5) Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de prezenta lege. Dacă modificarea planului este propusă de debitor, ea va trebui să fie aprobată de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor."
    În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 privind dreptul intern şi dreptul internaţional, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt considerate a fi nesocotite şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
    Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, în scopul administrării eficiente a procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, planul de reorganizare este confirmat de judecătorul-sindic după depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Înainte de confirmarea lui, judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvenţă să îşi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului. În vederea confirmării planului de reorganizare, judecătorul-sindic analizează întrunirea cumulativă a celor cinci condiţii prevăzute la art. 101 alin. (1) lit. A-E din Legea nr. 85/2006.
    De altfel, atribuţia judecătorului-sindic vizează admiterea şi confirmarea planului de reorganizare după votarea şi aprobarea lui de către adunarea creditorilor. Curtea apreciază că, din redactarea întregii legi privind procedura insolvenţei, rezidă principiul stabilit de legiuitor, potrivit căruia atribuţiile judecătorului-sindic sunt cele de verificare a legalităţii actelor de procedură, iar atribuţiile creditorilor privesc managementul procedurii. Astfel apare necesar un control de legalitate a actelor de procedură, în condiţiile în care nu toţi reprezentanţii creditorilor dintr-o procedură au pregătire juridică. Nu se poate deduce că se încalcă dreptul creditorilor de a vota sau nu un plan de reorganizare atâta vreme cât la admiterea planului de către judecătorul-sindic sunt audiaţi şi reprezentanţii creditorilor, respectiv comitetul acestora, care, în orice procedură, este constituit din creditorii ce deţin cele mai mari creanţe şi care au astfel un vot hotărâtor în cadrul adunării generale a creditorilor, aşa cum este cazul şi în prezenta speţă. Sub acest aspect, textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie. (A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 687 din 20 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 17 iunie 2010.)
    De altfel, în temeiul dispoziţiilor art. 98 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2006, care constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului, voinţa acestuia a fost aceea de a asigura creditorilor votanţi un minim de cadru legal şi de conţinut pentru prezentarea unui plan serios şi realizabil. Planul de reorganizare trebuie să cuprindă informaţii suficiente care să ofere posibilitate creditorilor de a-şi forma o opinie cu privire la modalitatea de realizare a acestuia. Prezentarea generală a unor intenţii nu poate fi calificată ca informaţie certă, planul trebuind să prevadă în mod concret resursele de finanţare şi fluxurile sale financiare, profitul şi lichidităţile estimate din care urmează a se achită atât datoriile curente, cât şi cele anterioare deschiderii procedurii.
    Aşa fiind, Curtea nu poate reţine critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile criticate instituie o limitare severă şi nerezonabilă a competenţei judecătorului-sindic în raport cu scopul legitim al bunei administrări a justiţiei sau cel al securităţii juridice, norma criticată, ca de altfel întreaga procedură consacrată de Legea nr. 85/2006, constituind transpunerea legală a principiului liberului acces la justiţie şi dreptului la un proces echitabil.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Corina Elena Nichita în Dosarul nr. 16416.2/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2012.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    AUGUSTIN ZEGREAN
    Magistrat-asistent-şef,
    Mihaela Senia Costinescu
    ----