LEGE nr. 200 din 22 mai 2006 (*actualizată*)
privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale
(actualizată până data de 1 ianuarie 2008*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




    • Parlamentul României adopta prezenta lege.

    Capitolul I Dispozitii generale

    Dispozitii generale

    Articolul 1

    Prevederile prezentei legi reglementeaza condiţiile privind constituirea, gestionarea, utilizarea şi controlul Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, denumit în continuare Fondul de garantare.

    Articolul 2

    Din Fondul de garantare se asigura plata creanţelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă şi din contractele colective de muncă incheiate de salariati cu angajatorii împotriva cărora au fost pronuntate hotărâri judecătorești definitive de deschidere a procedurii insolventei şi faţă de care a fost dispusa măsura ridicarii totale sau partiale a dreptului de administrare, denumiti în continuare angajatori în stare de insolventa.

    Articolul 3

    Constituirea, gestionarea şi utilizarea Fondului de garantare are la baza urmatoarele principii:
    a) principiul contributivitatii, conform caruia Fondul de garantare se constituie pe baza contribuţiilor datorate de angajatori;
    b) principiul obligativitatii, potrivit caruia angajatorii au, conform legii, obligaţia de a participa la constituirea Fondului de garantare;
    c) principiul repartitiei, pe baza caruia fondul realizat se redistribuie pentru plata drepturilor salariale datorate de angajatorii în stare de insolventa;
    d) universalitatea obligaţiei de plată a creanţelor salariale, indiferent de indeplinirea sau neindeplinirea obligaţiei de contribuţie a angajatorilor;
    e) Fondul de garantare este independent de resursele gestionate de institutia de administrare;
    f) Fondul de garantare nu poate face obiectul masurilor asiguratorii sau al executarii silite.
    -------------
    Art. 3 a fost modificat de RECTIFICAREA nr. 200 din 22 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 532 din 20 iunie 2006.

    Articolul 4

    În sensul prevederilor prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
    a) angajator - persoana fizică sau persoana juridică, cu excepţia instituţiilor publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, ce poate să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003
    - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.
    -------------
    Litera a) a art. 4 a fost modificată de pct. 1 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 26 septembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 671 din 1 octombrie 2007.
    b) angajator transnational - angajatorul persoana fizica sau juridica ce desfăşoară activităţi pe teritoriul României şi cel puţin pe al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European;
    c) salariat - persoana fizica ce presteaza munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, în temeiul unui contract individual de muncă incheiat pentru norma întreaga sau cu timp parţial ori al unui contract de muncă la domiciliu, contract de muncă temporara sau de ucenicie la locul de muncă, indiferent de durata acestora;
    d) creante salariale - drepturile salariale şi alte drepturi banesti datorate şi neplatite salariatului, care au fost stabilite în contractul individual de muncă şi/sau în contractul colectiv de muncă.

    Capitolul II Constituirea Fondului de garantare

    Constituirea Fondului de garantare

    Articolul 5

    (1) Resursele financiare ale Fondului de garantare se constituie din:
    a) contribuţia angajatorilor;
    b) venituri reprezentand dobanzi, majorări de intarziere pentru neachitarea în termenul de plată a contributiei la Fondul de garantare, precum şi din alte sume provenite din surse admise de lege;
    c) sume provenite din recuperarea debitelor create în condiţiile prezentei legi, altele decat cele provenind din contribuţiile la Fondul de garantare.
    (2) Resursele financiare constituite potrivit prevederilor alin. (1) se prevad distinct la partea de venituri a bugetului asigurarilor pentru şomaj.
    (3) Resursele financiare constituite potrivit alin. (1) sunt destinate în exclusivitate pentru finantarea categoriilor de creante salariale prevăzute de prezenta lege, precum şi pentru finantarea cheltuielilor de gestionare a Fondului de garantare.
    (4) Cheltuielile pentru finantarea categoriilor de creante salariale prevăzute de prezenta lege, precum şi pentru finantarea cheltuielilor de gestionare a Fondului de garantare se prevad distinct la partea de cheltuieli a bugetului asigurarilor pentru şomaj.
    (5) În cazul în care veniturile Fondului de garantare depasesc cheltuielile efectuate potrivit prevederilor prezentei legi, excedentele anuale rezultate se reporteaza în anul următor şi se pot utiliza pentru finantarea cheltuielilor prevăzute la art. 13 alin. (1).
    (6) Eventualele deficite înregistrate în situaţia în care veniturile sunt depăşite de cheltuielile Fondului de garantare se acopera din disponibilitatile înregistrate în anii precedenti.

    Articolul 6

    (1) Execuţia de casa a sumelor aferente Fondului de garantare se realizează prin Trezoreria Statului.
    (2) Disponibilitatile financiare ale Fondului de garantare se păstrează la Trezoreria Statului şi sunt purtătoare de dobanzi.

    Articolul 7

    (1) Angajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la Fondul de garantare în cotă de 0,25%, aplicată asupra sumei veniturilor care constituie baza de calcul a contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj realizate de salariaţii încadraţi cu contract individual de muncă, potrivit legii.
    ------------
    Alin. (1) al art. 7 a fost modificat de lit. d) a alin. (1) al art. 17 din LEGEA nr. 387 din 31 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 901 din 31 decembrie 2007.
    (2) La data intrarii în vigoare a prevederilor prezentei legi cota contributiei datorate la bugetul asigurarilor pentru şomaj de angajatorii prevăzuţi la alin. (1), stabilita potrivit legislaţiei în vigoare, se diminueaza cu 0,25 puncte procentuale.

    Articolul 8

    (1) Angajatorii au obligaţia de a declara lunar contribuţia la Fondul de garantare la organul fiscal competent, până la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se datorează drepturile salariale.
    (2) Termenul de declarare a contributiei la Fondul de garantare constituie şi termen de plată.
    (3) Modelul şi conţinutul declaraţiei privind oblibaţiile de plată la Fondul de garantare se aproba prin ordin al ministrului finanţelor publice.
    (4) Pentru neplata contributiei datorate la termenul prevăzut la alin. (1) şi (2) se aplică majorări de intarziere, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscala, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

    Articolul 9

    (1) Activitatea privind inregistrarea fiscala, declararea, stabilirea, verificarea, colectarea şi solutionarea contestatiilor pentru contribuţia la Fondul de garantare se realizează de Ministerul Finanţelor Publice prin Agentia Naţionala de Administrare Fiscala şi unitatile sale subordonate, potrivit legii.
    (2) Contribuţia la Fondul de garantare se administreaza potrivit dispoziţiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    (3) Organele fiscale prevăzute la alin. (1) vor proceda la actualizarea din oficiu a informaţiilor continute în vectorul fiscal din registrul contribuabilului, cu obligaţia referitoare la contribuţia la Fondul de garantare.
    (4) Sumele realizate din activitatea de colectare prevăzută la alin. (1) se varsă la Fondul de garantare.

    Capitolul III Gestionarea Fondului de garantare

    Gestionarea Fondului de garantare

    Articolul 10

    Gestionarea Fondului de garantare se face de Agentia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin agentiile pentru ocuparea forţei de muncă judetene şi a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agentii teritoriale.

    Articolul 11

    În gestionarea Fondului de garantare agentiile teritoriale au urmatoarele atribuţii:
    a) primesc, examineaza şi solutioneaza cererile privind plata creanţelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă şi/sau contractele colective de muncă;
    b) stabilesc cuantumul creanţelor salariale cuvenite salariatilor şi efectueaza plata acestora;
    c) recupereaza debitele create în condiţiile prezentei legi, altele decat cele provenind din contribuţiile la Fondul de garantare;
    d) reprezinta interesele Fondului de garantare în relatiile cu instituţiile administraţiei publice centrale şi locale, instantele judecătorești, societăţi sau organizaţii;
    e) efectueaza schimbul de informaţii cu instituţiile competente din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European.

    Articolul 12

    Cheltuielile de gestionare se suporta din resursele Fondului de garantare, în limita a 5% din venituri, în condiţiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

    Capitolul IV Utilizarea Fondului de garantare

    Utilizarea Fondului de garantare

    Articolul 13

    (1) Din resursele Fondului de garantare se suporta, în limitele şi în condiţiile prevăzute în prezentul capitol, urmatoarele categorii de creante salariale:
    a) salariile restante;
    b) compensatiile banesti restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de salariati, dar numai pentru maximum un an de muncă;
    c) plăţile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncă şi/sau în contractul individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă;
    d) compensatiile restante pe care angajatorii au obligaţia de a le plati, potrivit contractului colectiv de muncă şi/sau contractului individual de muncă, în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale;
    e) indemnizatiile restante, pe care angajatorii au obligaţia, potrivit legii, de a le plati pe durata intreruperii temporare a activităţii.
    (2) Din Fondul de garantare nu se suporta contribuţiile sociale datorate de angajatorii în stare de insolventa.

    Articolul 14

    (1) Suma totala a creanţelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depăşi cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.
    (2) Salariul avut în vedere la alin. (1) este salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statistica în luna în care s-a deschis procedura insolventei.

    Articolul 15

    (1) Creantele salariale prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), c), d) şi e) se suporta pentru o perioadă de 3 luni calendaristice.
    (2) Perioada prevăzută la alin. (1) este perioada anterioara datei la care se solicita acordarea drepturilor şi preceda sau succeda datei deschiderii procedurii insolventei.
    (3) O alta solicitare privind plata creanţelor salariale poate fi facuta numai dacă perioada prevăzută la alin. (2) este mai mica de 3 luni.

    Articolul 16

    Creantele izvorate din raporturi de muncă, platite în cazul falimentului, potrivit legislaţiei în vigoare, se diminueaza cu sumele achitate din Fondul de garantare.

    Articolul 17

    În situaţia în care se pronunţă închiderea procedurii de insolventa, ca urmare a redresarii angajatorilor, acestia sunt obligati sa restituie sumele suportate din Fondul de garantare, în termen de 6 luni de la pronuntarea hotărârii de inchidere a procedurii.

    Articolul 18

    Hotărârea de inchidere a procedurii va fi notificata de îndată de judecatorul-sindic agentiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în a carei raza se afla sediul, domiciliul sau reşedinţa angajatorului.

    Articolul 19

    (1) Stabilirea cuantumului creanţelor salariale cuvenite salariatilor şi efectuarea platii acestora se realizează de agentiile teritoriale, la cererea scrisa a administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolventa.
    (2) Agentia teritoriala poate proceda la stabilirea cuantumului creanţelor salariale cuvenite salariatilor şi la efectuarea platii acestora şi în baza cererii formulate de către salariaţii angajatorului în stare de insolventa sau de organizaţiile legal constituite ce reprezinta interesele acestora.
    (3) Cererile prevăzute la alin. (1) şi (2) vor fi insotite de documente care să ateste ca împotriva angajatorului a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă de deschidere a procedurii insolventei şi a fost dispusa măsura ridicarii totale sau partiale a dreptului de administrare.
    (4) Înainte de a se adresa agentiei teritoriale, salariaţii sau organizaţiile legal constituite ce reprezinta interesele acestora trebuie să notifice în scris administratorul sau lichidatorul angajatorului în stare de insolventa, în vederea efectuării demersurilor necesare pentru plata creanţelor salariale potrivit alin. (1). O copie a notificarii se va atasa la cererea adresata agentiei teritoriale, potrivit alin. (2).

    Articolul 20

    (1) În cazul angajatorului transnational în stare de insolventa, stabilirea cuantumului creanţelor salariale cuvenite salariatilor care presteaza în mod obisnuit munca pe teritoriul României şi efectuarea platii acestora se realizează de agentia teritoriala în a carei raza îşi desfăşoară activitatea salariaţii.
    (2) La stabilirea stării de insolventa se ia în considerare hotărârea pronunţată de autoritatea competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European, prin care se deschide procedura sau, după caz, prin care se constată că nu exista bunuri în averea debitorului sau ca sunt insuficiente pentru a justifica deschiderea procedurii insolventei şi se pronunţă radierea acestuia din registrul în care este înmatriculat.

    Articolul 21

    (1) În situaţia în care, în urma examinarii documentelor prevăzute la art. 19 alin. (1) şi (3), se constata indeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 2, agentia teritoriala emite dispoziţia privind stabilirea cuantumului creanţelor salariale suportate din Fondul de garantare pentru salariaţii angajatorului în stare de insolventa.
    (2) Dispoziţia prevăzută la alin. (1) se comunică administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolventa şi constituie titlu de creanta, care devine titlu executoriu la data la care expira termenul de plată, în situaţia prevăzută la art. 17.
    (3) În cazul în care se constată că angajatorul nu indeplineste condiţiile prevăzute la art. 2, cererea prevăzută la art. 19 alin. (1) se respinge, prin dispoziţia motivata a agentiei teritoriale, care se comunică persoanelor prevăzute la art. 19.

    Articolul 22

    (1) În cazul în care angajatorii aflati în situaţia prevăzută la art. 17 nu restituie de bunavoie sumele suportate din Fondul de garantare, agentiile teritoriale vor proceda la acţiuni de executare silita.
    (2) Debitele create prin nerespectarea de către angajatorii prevăzuţi la art. 17 a obligaţiei de restituire a sumelor suportate din Fondul de garantare se recupereaza de la acestia în temeiul dispozitiei prevăzute la art. 21 alin. (1).
    (3) Activitatea de indeplinire a masurilor asiguratorii, precum şi de efectuare a executarii silite a debitelor prevăzute la alin. (2) se realizează potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de către personalul de specialitate din cadrul agentiilor pentru ocuparea forţei de muncă, desemnat prin dispozitii ale directorilor executivi.

    Capitolul V Sancţiuni

    Sancţiuni

    Articolul 23

    (1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:
    a) necomunicarea datelor şi informaţiilor solicitate în scris de agentiile teritoriale, pentru indeplinirea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege;
    b) comunicarea de date şi informaţii incomplete sau eronate.
    (2) Prevederile alin. (1) se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

    Articolul 24

    Contraventiile prevăzute la art. 23 alin. (1) se sancţionează după cum urmeaza:
    a) cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 3.000 lei (RON), cea prevăzută la lit. a);
    b) cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), cea prevăzută la lit. b).

    Articolul 25

    Constatarea contraventiilor şi aplicarea sanctiunilor prevăzute la art. 23 alin. (1) şi, respectiv, la art. 24 se realizează de organele de control ale agentiilor teritoriale.

    Articolul 26

    Dispozitiile referitoare la stabilirea şi sanctionarea contraventiilor se completeaza cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

    Articolul 27

    Sumele încasate din amenzile contravenţionale aplicate conform prezentei legi se fac venit la bugetul de stat.

    Articolul 28

    Litigiile privind aplicarea prevederilor prezentei legi se solutioneaza de instantele judecătorești competente, potrivit legii.

    Capitolul VI Dispozitii finale

    Dispozitii finale

    Articolul 29

    (1) Dispozitiile prezentei legi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
    (2) Beneficiaza de prevederile prezentei legi salariaţii angajatorilor pentru care starea de insolventa intervine după data de 1 ianuarie 2007.
    (3) Sumele necesare pentru plata creanţelor salariale prevăzute la art. 13, precum şi cheltuielile de gestionare a Fondului de garantare se suporta pentru anul 2007 din subventia acordată de la bugetul de stat către bugetul asigurarilor pentru şomaj.

    Articolul 30

    În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va aproba normele metodologice de aplicare a acesteia.
    Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 80/987/CEE privind apropierea legislatiilor statelor membre referitoare la protectia salariatilor în cazul insolvabilitatii angajatorului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L283 din 28 octombrie 1980, cu modificările aduse prin Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2002/74/CE, publicată în Jurnalul Oficial nr. L270 din 8 octombrie 2002.
    Această lege a fost adoptata de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.
    PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
    BOGDAN OLTEANU
    PRESEDINTELE SENATULUI
    NICOLAE VACAROIU
    Bucureşti, 22 mai 2006.
    Nr. 200.
    -----------