HOTĂRÎRE Nr. 809 din 17 octombrie 1995
cu privire la aprobarea Normelor pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL NR. 245 din 26 octombrie 1995



    Guvernul României hotărăşte:

    Articolul 1

    Se aprobă Normele pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, aprobată şi modificată prin Legea nr. 130/1992, republicată, cu modificările şi completările aprobate prin ordonanţele Guvernului nr. 9/1995 şi nr. 22/1995.


    Articolul 2

    Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abroga Hotărârea Guvernului nr. 973/1994 cu privire la aprobarea Normelor pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată.
    PRIM-MINISTRU
    NICOLAE VACAROIU
    Contrasemnează:
    ---------------
    Ministru de stat,
    ministrul finanţelor,
    Florin Georgescu

    NORME

    pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, aprobată şi modificată prin Legea nr. 130/1992, republicată, cu modificările şi completările aprobate prin ordonanţele Guvernului nr. 9/1995 şi nr. 22/1995

    Capitolul 1 Operaţiuni impozabile

    Potrivit art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, republicată (denumita în continuare ordonanţa), în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile privind:
    Livrări de bunuri mobile şi prestări de servicii efectuate în
    cadrul exercitării activităţii profesionale
    1.1. Livrarea constituie transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deţinute de proprietar către beneficiar, direct sau prin cei care acţionează în numele acestora.
    Livrarea cuprinde toate operaţiunile prin care se realizează transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile corporale, indiferent de forma juridică prin care se realizează: vînzare, schimb, aport în bunuri la capitalul social al societăţii comerciale, închirierea unor bunuri pe baza unui contract cu clauza transferării proprietăţii asupra bunurilor respective la o anumită data, predarea de către agenţii economici a unor bunuri cu titlu gratuit.
    Transferul dreptului de proprietate prin schimb de bunuri şi servicii are efectul a doua livrări separate şi se impozitează distinct, în condiţii stabilite de Ministerul Finanţelor.
    Gazul, energia electrica şi termica şi altele similare sunt considerate ca bunuri mobile corporale.
    1.2. Prin prestarea de servicii, în sensul taxei pe valoarea adăugată, se înţelege orice activitate rezultată dintr-un contract prin care o persoană se obliga să execute o munca manuală sau intelectuală în scopul obţinerii de profit şi care nu reprezintă transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile.
    Astfel de activităţi pot avea ca obiect:
    a) lucrări de construcţii-montaj;
    b) transport de persoane şi mărfuri;
    c) servicii de posta şi telecomunicaţii;
    d) închiriere de bunuri mobile sau imobile;
    e) operaţiuni de intermediere sau de comision;
    f) reparaţii de orice natura;
    g) cesiuni de bunuri mobile necorporale, precum: dreptul de autor, de brevete, de licenţe, de mărci de fabrica şi de comerţ; de titluri de participare;
    h) operaţiuni de publicitate, consulting, studii, cercetări şi expertize;
    i) operaţiuni bancare, financiare, de asigurare sau reasigurare.
    Transferul proprietăţii bunurilor imobile între agenţii economici,
    precum şi între aceştia şi instituţii publice sau persoane fizice
    1.3. Intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operaţiunile privind transferul proprietăţii bunurilor imobiliare, indiferent de forma juridică prin care se realizează, potrivit precizărilor de la pct. 1.1. de mai sus.
    În categoria bunurilor imobiliare, în sensul ordonanţei, se cuprind:
    a) toate construcţiile imobiliare prin natura lor, cum sunt: locuintele, vilele, construcţiile industriale, comerciale, agricole sau cele destinate exercitării altor activităţi;
    b) terenurile pentru construcţii şi cele situate în intravilan, inclusiv cele aferente locuinţelor urbane sau rurale, pe care sunt amplasate construcţiile sau alte amenajări;
    c) bunurile de natura mobiliară care nu pot fi detasate fără a fi deteriorate sau fără a antrena deteriorarea imobilelor insesi.
    Operaţiuni asimilate cu livrări de bunuri şi prestări de servicii
    1.4. Vînzarea cu plata în rate sau închirierea unor bunuri pe baza unui contract, cu clauza trecerii proprietăţii asupra bunurilor respective după plata ultimei rate sau la o anumită data.
    1.5. Preluarea, de către agentul economic, a unor bunuri pentru care s-a exercitat dreptul de deducere, în vederea folosirii sub orice formă, în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziţia altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit. Acelaşi regim se aplică şi prestărilor de servicii.
    Se exceptează de la prevederile de mai sus bunurile şi serviciile acordate în mod gratuit în limitele şi potrivit destinaţiilor prevăzute de lege.
    Acelaşi regim se aplică şi agenţilor economici din reţeaua comercială pentru bunurile din depozitele proprii.
    Importul de bunuri şi servicii
    1.6. În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată intra bunurile şi serviciile introduse în ţara, direct sau prin intermediari autorizaţi, de orice persoană fizica sau juridică, în condiţiile prevăzute de Regulamentul vamal al României.


    Capitolul 2 Persoane fizice sau juridice care exercită activităţi supuse taxei

    pe valoarea adăugată
    2.1. Potrivit art. 2 din ordonanţa, pentru ca operaţiunile privind transferul proprietăţii bunurilor sau prestărilor de servicii efectuate cu plata, precum şi cele asimilate acestora să între în sfera de aplicare a taxei pa valoarea adăugată, trebuie ca acestea să rezulte dintr-o activitate economică având drept scop obţinerea de profit, desfăşurată de persoane fizice sau juridice, cum sunt:
    a) regiile autonome;
    b) societăţile comerciale;
    c) unităţile teritoriale din subordinea Administraţiei Naţionale a Rezervelor Materiale;
    d) societăţile agricole;
    e) unităţile cooperatiste;
    f) asociaţiile şi organizaţiile cu scop lucrativ;
    g) persoanele juridice, precum şi persoanele fizice, indiferent dacă au fost înregistrate sau nu ca agenţi economici, pentru bunurile şi serviciile introduse în ţara potrivit Regulamentului vamal al României.
    2.2. Intrările şi ieşirile de produse agricole vegetale constituite în rezerve materiale naţionale, administrate de Regia Autonomă "Romcereal", nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată. Produsele respective se supun taxei pe valoarea adăugată la livrarea de către Regia Autonomă "Romcereal" către alţi beneficiari.
    Acelaşi regim se aplică şi bunurilor constituite ca rezerve de mobilizare la toţi agenţii economici mandataţi în acest scop şi care sunt înregistraţi la organele fiscale ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată.
    2.3. Nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată operaţiunile realizate de persoanele care nu acţionează de o maniera independenta, cum este cazul salariaţilor şi altor persoane angajate printr-un contract de muncă sau orice alt raport juridic de subordonare prin care se stabilesc condiţiile de muncă, modalitatea de salarizare sau responsabilitatea celui care angajează, cum sunt:
    a) persoanele fizice care prestează munci salarizate sau remunerate de asociaţiile de locatari;
    b) voiajorii, reprezentanţii agenţilor economici sau comis-voiajorii;
    c) artiştii de spectacole;
    d) manechinii;
    e) jurnalistii, corespondenţii locali de presa.
    De asemenea, nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată indemnizaţiile primite de persoanele care desfăşoară activităţi în cadrul societăţilor comerciale şi regiilor autonome, ca împuterniciţi mandataţi sa reprezinte interesele capitalului de stat, ca membri în consiliile de administraţie sau în comisiile de cenzori.


    Capitolul 3 Operaţiuni care nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea

    adăugată
    3.1. Potrivit art. 3 din ordonanţa, nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată operaţiunile privind livrările de bunuri şi prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizata, efectuate de:
    a) asociaţiile fără scop lucrativ, pentru activităţile având caracter social-filantropic;
    b) organizaţiile care desfăşoară activităţi de natura religioasă, politica sau civilă;
    c) organizaţiile sindicale, pentru activităţile legate direct de apărarea colectivă a intereselor materiale şi morale ale membrilor lor;
    d) instituţiile publice, pentru activităţile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranţa statului, culturale şi sportive;
    e) Camera de Comerţ şi Industrie a României, camerele de comerţ şi industrie teritoriale şi Registrul comerţului.
    3.2. Acelaşi regim se aplică şi: vinzarii către populaţie a imobilelor sau părţilor de imobile construite şi date în folosinţă înainte de introducerea taxei pe valoarea adăugată; închirierii de imobile sau părţi ale acestora în scop de locuinta; închirierii de spaţii în scop de locuinta în cămine, locuinţe de serviciu sau în alte spaţii destinate locuinţei, cu condiţia respectării prevederilor legale privind determinarea tarifului de închiriere.
    Sumele aferente lucrărilor executate şi decontate de constructori până la data de 30 iunie 1993 pentru blocurile de locuinţe aflate în diferite stadii de execuţie nu se includ în baza de impozitare la vânzarea către populaţie a locuinţelor terminate.
    3.3. Nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operaţiunile efectuate de unităţile care nu au calitatea de agent economic şi al căror venit este destinat autofinantarii.
    3.4. Intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operaţiunile realizate de unităţile prevăzute la pct. 3.1. de mai sus care îndeplinesc condiţiile unei activităţi economice, precum şi cele privind:
    - activitatea comercială cu bunuri cumpărate sau realizate în unităţi proprii;
    - activitatea hoteliera;
    - alimentaţia publică;
    - activitatea de turism;
    - prestările de servicii.
    Unităţile care realizează activităţi de natura celor de mai sus sunt obligate sa organizeze distinct evidenta gestiunilor şi a contribuţiilor acestora.
    Unităţilor respective li se atribuie cod fiscal potrivit art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 224/1993.
    Unităţile care realizează din activităţile de mai sus venituri de până la 50 milioane lei anual sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată potrivit art. 6 lit. A.i) 12 din ordonanţa.
    Unităţile care realizează din activitatea de mai sus venituri de peste 50 milioane lei anual, dar pentru care nu pot fi organizate distinct gestiunile şi evidentele care să permită determinarea taxei pe valoarea adăugată deductibilă, aferentă activităţilor respective, nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.
    3.5. Unităţile teritoriale din subordinea Administraţiei Naţionale a Rezervelor Materiale, autorizate sa desfăşoare activităţi cu caracter comercial, intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.
    3.6. Regiile autonome ale aeroporturilor de interes public naţional cu specific deosebit, Regia Autonomă "Administraţia Naţionala a Drumurilor din România", regiile autonome de interes local, având ca obiect construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor şi a podurilor de interes judeţean şi comunal, intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată numai pentru prestaţiile pentru terţi, dacă acestea depăşesc 50 milioane lei cifra de afaceri anuală şi reprezintă mai mult de 10% din totalul prestaţiilor efectuate.
    Prestaţiile efectuate cu finanţare de la bugetul de stat sau de la bugetele locale nu se supun taxei pe valoarea adăugată.


    Capitolul 4 Teritorialitatea

    Conform art. 4 alineatul ultim din ordonanţa, prestările de servicii sunt impozabile atunci când sunt utilizate în România, independent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului.
    În baza prevederilor de mai sus, se stabilesc criteriile în funcţie de care se determina locul de impozitare pentru serviciile executate sau utilizate în România.
    1. Locul unde sunt situate bunurile de natura imobiliară
    4.1. Sunt supuse taxei pe valoarea adăugată lucrările de construcţii-montaj executate pentru realizarea, repararea şi întreţinerea bunurilor imobiliare existente în România, independent de locul unde este situat sediul prestatorului - în ţara sau în străinătate.
    Acelaşi regim se aplică şi serviciilor de arhitectura, proiectare, de coordonare a lucrărilor de construcţii, precum şi serviciilor prestate de alţi agenţi economici cu activitate în domeniul bunurilor imobiliare (studii, expertize, reparaţii şi alte prestări de servicii ale agenţilor imobiliari).
    2. Locul unde se prestează transportul de persoane şi de mărfuri
    4.2. Operaţiunile rezultate din activitatea de transport de persoane şi de mărfuri sunt supuse taxei pe valoarea adăugată corespunzător distantelor parcurse în România. Cotele de impozitare sunt cele prevăzute prin lege.
    3. Locul unde sunt utilizate serviciile
    4.3. Taxa pe valoarea adăugată se plăteşte de către beneficiari concomitent cu plata furnizorului extern pentru următoarele servicii de import:
    a) închirierea de bunuri mobile corporale, inclusiv pe bază de contracte de leasing, introduse temporar în ţara pe teritoriul României cu îndeplinirea formalităţilor vamale;
    b) cesiuni ale dreptului de autor, de brevete, de licenţe, de mărci de fabrica şi de comerţ şi alte drepturi similare;
    c) serviciile de publicitate, consulting, asistenţa tehnica, studii, cercetări şi expertize, cît şi furnizarea de informaţii în domeniul prelucrării automate a datelor.
    4. Locul unde serviciile sunt prestate efectiv
    4.4. În această categorie se cuprinde următoarele activităţi:
    a) culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educative, recreative, tîrguri şi expoziţii, inclusiv organizarea şi serviciile accesorii acestor activităţi;
    b) prestările accesorii transportului, cum sunt: încărcarea-descărcarea mijloacelor de transport, manipularea, paza şi depozitarea mărfurilor, reparaţiile, alimentarea cu carburanţi şi lubrifianţi, întreţinerea şi alte servicii aferente mijloacelor de transport;
    c) activitatea hoteliera, inclusiv în moteluri, vile, cabane, campinguri etc.
    5. Locul unde este situat sediul prestatorului
    4.5. Sunt supuse taxei pe valoarea adăugată, la locul unde este situat sediul prestatorului, serviciile necuprinse la pct. 1-4 de mai sus.


    Capitolul 5 Operaţiuni scutite

    Operaţiunile scutite sunt reglementate prin art. 5 lit. c) şi art. 6 din ordonanţa şi nu se admite extinderea lor prin analogie.
    În aplicarea prevederilor art. 6 din ordonanţa, se precizează:
    Cu privire la livrările de bunuri şi prestările de servicii
    rezultate din activitatea specifică autorizata, efectuate în ţara
    5.1. Se încadrează în scutirea prevăzută la art. 6 lit. A.a) din ordonanţa operaţiunile efectuate de unităţile autorizate sa desfăşoare activităţi sanitare, inclusiv veterinare şi de asistenţa socială, indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de proprietate: spitale, sanatorii, policlinici, dispensare, cabinete medicale, cămine de batrini şi de pensionari, case de copii, salvari şi altele autorizate sa desfăşoare activităţi sanitare şi de asistenţa socială, inclusiv cele din staţiunile balneoclimaterice.
    Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată serviciile de cazare, masa şi tratament prestate cumulat de agenţii economici autorizaţi, care îşi desfăşoară activitatea în staţiuni balneoclimaterice, şi a căror contravaloare este decontată pe bază de bilete de tratament.
    Sunt scutite, se asemenea, serviciile funerare prestate de unităţile sanitare sau de alte unităţi special autorizate.
    În cazul când unităţile de mai sus desfăşoară şi alte activităţi decît cele sanitare şi de asistenţa socială, încadrarea acestora în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se efectuează în mod distinct, ţinând seama de prevederile normelor legale.
    Astfel, operaţiunile economice efectuate în mod sistematic în vederea obţinerii de profit, cum ar fi livrările de medicamente, de bunuri din gospodăriile anexe, prestările hoteliere, inclusiv pensiunile, activităţile de comerţ se supun taxei pe valoarea adăugată, dacă unitate în cauza realizează din aceste activităţi o cifra de afaceri de peste 50 milioane lei anual.
    5.2. Sunt scutite, potrivit art. 6 lit. A.b) din ordonanţa, operaţiunile efectuate de unităţile de învăţământ primar, gimnazial, liceal, superior, postuniversitar, şcolile profesionale, complementare, de meserii sau postliceale; şcolile de maiştri; centrele de perfecţionare a pregătirii profesionale, de reorientare şi recalificare profesională; creşele şi grădiniţele, taberele de copii şi de tineret; unităţile de ocrotire şi de învăţământ special.
    Activităţile de mai sus scutite, indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de proprietate al unităţilor care le efectuează.
    Nu se încadrează în prevederile de mai sus cursurile organizate, contra plata, de agenţii economici în domenii cum ar fi:
    a) conducerea auto sau pilotarea navelor şi aeronavelor;
    b) pregătirea în diverse discipline: sportive, artistice şi de agrement.
    Aceste activităţi, precum şi altele desfăşurate în mod sistematic, în scopul obţinerii de profit, sunt supuse taxei pe valoarea adăugată dacă unitatea în cauza realizează în aceste activităţi o cifra de afaceri de peste 50 milioane lei anual.
    Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată unităţile de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică pentru programele naţionale de cercetare-dezvoltare, inclusiv cercetarea fundamentală din domeniul tehnic, de prospecţiuni şi lucrări geologice de cercetare pentru descoperiri de zăcăminte noi, finanţate din bugetul de stat.
    În situaţiile în care unităţile prevăzute la alineatul precedent realizează şi alte operaţiuni impozabile, depasind din acestea plafonul de 50 milioane lei cifra de afaceri anuală, sunt obligate să depună cererea de luare în evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, iar organele fiscale vor proceda conform prevederilor pct. 11.2 din prezentele norme.
    5.3. Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 6 lit. A.d) din ordonanţa, operaţiunile realizate de persoanele fizice autorizate în mod individual şi supuse impozitului pe venit în baza Decretului nr. 153/1954 şi Decretului-lege nr. 54/1990.
    5.4. Sunt scutite, potrivit art. 6 lit. A.f) din ordonanţa, organizaţiile de nevăzători şi asociaţiile persoanelor handicapate care desfăşoară activităţi în scop social, precum şi unităţile protejate, special organizate în baza Legii nr. 57/1992 privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate.
    Unităţile economice aparţinând organizaţiilor de mai sus, care nu se încadrează în reglementările prevăzute la alineatul precedent, sunt supuse taxei pe valoarea adăugată, dacă realizează o cifra de afaceri de peste 50 milioane lei anual.
    5.5. Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 6 lit. A.g) din ordonanţa, vânzările de preparate culinare care fac parte din meniul propriu servit personalului care îşi desfăşoară activitatea în unităţile ce participa la finanţarea cheltuielilor de regie ale cantinelor.
    Acelaşi regim se aplică şi cantinelor care nu sunt organizate pe lângă o unitate, însă numai pentru meniul propriu servit pe bază de abonament personalului unor unităţi cu care s-a încheiat contract în acest sens şi la preţuri stabilite fără profit.
    Vînzarea preparatelor culinare proprii către alte persoane decît cele de mai sus, precum şi a altor produse achiziţionate în vederea revinzarii, care nu sunt cuprinse în meniul propriu, este supusă taxei pe valoarea adăugată, dacă aceste operaţiuni depăşesc plafonul de scutire de 50 milioane lei cifra de afaceri anuală.
    Cantinele care realizează o cifra de afaceri anuală de 50 milioane lei din activităţile impozabile prevăzute la alineatul precedent vor fi luate în evidenta ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugată şi vor prezenta deconturi distincte pentru întreaga activitate desfăşurată de acestea.
    5.6. Unităţile scutite de taxa pe valoarea adăugată conform art. 6 lit. A.h) şi i) 6 din ordonanţa, care realizează şi operaţiuni impozabile, vor fi luate în evidenta ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugată, dacă din aceste operaţiuni realizează o cifra de afaceri anuală mai mare de 50 milioane lei.
    5.7. Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată potrivit art. 6 lit. A.i) 3 din ordonanţa, operaţiunile de:
    a) tipărire a timbrelor;
    b) vînzare a timbrelor la valoarea declarata.
    Nu sunt scutite vânzările de timbre filatelice pentru colecţii la alte valori decît cele declarate.
    5.8. Produsele şi serviciile scutite de taxa pe valoarea adăugată potrivit art. 6 lit. A.i) 11 din ordonanţa sunt cele prevăzute în lista-anexa la ordonanţa, republicată şi modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 22/1995.
    La poziţia "Pîine" se încadrează:
    - pâinea alba, semialba, neagra, simpla şi cu adausuri, inclusiv specialitatile de pîine cu specific local, indiferent de denumire, gramaj şi producător;
    - produsele de franzelarie, simple şi cu adausuri: chifle, cornuri, batoane, franzelute, bulci, produse traditionale;
    - covrigi simpli şi cu adausuri.
    Agenţii economici din reţeaua de alimentaţie publică şi cei care practica adaosul comercial de alimentaţie publică determina taxa pe valoarea adăugată colectata pe baza preţului total aferent produselor culinare vîndute, inclusiv pâinea, produsele de franzelarie şi de panificatie prevăzute mai sus.


    Capitolul 6 Operaţiuni impozabile prin opţiune

    6.1. Potrivit art. 7 din ordonanţa, agenţii economici, precum şi unităţile economice din cadrul altor persoane juridice, care efectuează operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 6 lit. A.f) şi i) 12 din ordonanţa, pot opta pentru plata acestei taxe pentru întreaga activitate sau numai pentru o parte a acesteia.
    6.2. Aprobarea se da de Ministerul Finanţelor prin organele fiscale la care agenţii economici sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe, pe bază de cerere şi justificare economică, prezentate de solicitant, numai în condiţiile în care includerea operaţiunilor respective în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată nu influenţează negativ alte activităţi specifice sau produse scutite de taxa, pentru protecţia socială.
    Cererile de opţiune pentru o parte a activităţii desfăşurate de agenţii economici care se încadrează în prevederile art. 6 lit. A.f) din ordonanţa se aproba de organele fiscale numai în condiţiile organizării unui sector distinct din punct de vedere al evidentei contabile şi a dreptului de deducere.
    Aprobarea este irevocabilă până la 31 decembrie al celui de-al patrulea an următor anului în care s-a introdus plata taxei pe valoarea adăugată prin opţiune şi se prelungeşte, de drept, pentru încă 5 ani, dacă în cursul perioadei iniţiale agentul economic plătitor prin opţiune a beneficiat de rambursarea taxelor aferente bunurilor de natura mijloacelor fixe cumpărate.


    Capitolul 7 Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

    7.1. Potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 şi art. 12 din ordonanţa, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată iau naştere, de regula, în momentul efectuării livrării bunurilor mobile, transferului proprietăţii bunurilor imobile sau prestării serviciilor.
    7.2. Prin art. 10 alineatul ultim şi art. 11 din ordonanţa se reglementează condiţiile în care ia naştere faptul generator al taxei pe valoarea adăugată aferentă unor operaţiuni specifice, condiţii care determina şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferentă operaţiunilor respective.
    7.3. Pentru bunurile din import aflate în regim de tranzit, antrepozit sau de introducere temporară în ţara, potrivit Regulamentului vamal al României, faptul generator ia naştere la data când bunurile în cauza sunt scoase din regimul de mai sus şi s-au întocmit formalităţile vamale corespunzătoare noii destinaţii.
    7.4. Pentru bunurile exportate care s-au returnat, faptul generator intervine la data când bunurile respective au fost valorificate către beneficiarii interni.
    7.5. Exigibilitatea este anticipata faptului generator atunci când:
    a) factura este emisă înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor;
    b) contravaloarea bunurilor sau a serviciilor se încasează înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor;
    c) se încasează avansuri, cu excepţia avansurilor acordate pentru:
    - obţinerea valutei necesare importurilor şi plata taxelor datorate în vama;
    - realizarea producţiei destinate exportului;
    - efectuarea de plati în contul clientului;
    - activitatea de intermediere în turism;
    - livrări de bunuri şi prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată.
    7.6. Pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate între agenţii economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată cu încasarea la termen de peste 90 de zile, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată colectata la furnizor şi deductibilă la beneficiar ia naştere la data scadentei plăţii stabilite conform clauzelor contractuale. Data scadentei plăţii se înscrie în mod obligatoriu în factura sau în alt document legal întocmit.
    7.7. Pentru bunurile din import predate producătorilor în cadrul operaţiunilor legate, import-export, în vederea realizării produselor ce urmează a fi exportate, a căror contravaloare reprezintă plata importurilor, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată ia naştere atât la furnizor, cît şi la beneficiar la data livrării produselor la export.
    7.8. Pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii, care se efectuează continuu sau succesiv, precum şi pentru cele la care se încasează, de regula, avansuri, cu autorizarea organelor fiscale la care agenţii economici sunt înregistraţi ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, exigibilitatea intervine la data stabilirii debitului clientului, pe bază de factura sau de alt document legal aprobat.
    7.9. Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferentă avansurilor încasate de agenţii economici care au cistigat licitaţii pentru efectuarea obiectivelor finanţate din credite acordate de organismele financiare internaţionale (B.I.R.D., B.E.R.D. etc.) statului român sau garantate de acesta ia naştere la data facturarii situaţiilor de lucrări.
    7.10. Pentru lucrările de construcţii pentru care se încasează avansuri şi se fac decontări parţiale pe bază de situaţii de lucrări facturate, exigibilitatea ia naştere la data facturarii situaţiilor de lucrări.
    7.11. Antreprenorii de lucrări imobiliare pot sa opteze şi pentru plata taxei pe valoarea adăugată la livrarea imobilelor, pentru lucrările şi în condiţiile următoare:
    1. Lucrări ce pot fi supuse plăţii taxei pe valoarea adăugată la
    efectuarea livrării:
    a) lucrările imobiliare cu caracter deosebit, executate în cadrul unui contract unic care prevede obligaţia antreprenorului de a asigura procurarea, instalarea sau încorporarea bunurilor mobile în lucrarea respectiva;
    b) lucrările imobiliare, la care materialele şi aparatele indispensabile pentru funcţionarea instalaţiilor sau încorporate în lucrare depăşesc 50% din preţurile negociate între antreprenor şi beneficiar.
    2. Condiţii şi modalităţi de opţiune
    Opţiunea se aproba de organul fiscal la care agentul economic este înregistrat ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, pe baza unei declaraţii prin care antreprenorul se obliga sa achite, la efectuarea livrărilor, taxa pe valoarea adăugată aferentă lucrărilor care se încadrează în prevederile pct. 1 de mai sus. Aprobarea opţiunii se comunică beneficiarilor în termen de 10 zile de la acordare.
    După obţinerea aprobării se interzice antreprenorilor facturarea taxei pe valoarea adăugată înainte de efectuarea livrării, iar beneficiarilor sa deducă taxa înainte de receptionarea lucrării.
    Nerespectarea condiţiilor de mai sus atrage anularea opţiunii şi obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată, în condiţiile prevăzute de art. 12 din ordonanţa.
    Antreprenorul poate renunţa oricând la opţiunea primită. În aceasta situaţie, are obligaţia achitării taxei pe valoarea adăugată aferentă avansurilor încasate.
    7.12. Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferentă sumelor constituite drept garanţie pentru acoperirea eventualelor reclamaţii privind calitatea lucrărilor ia naştere la data încheierii procesului-verbal de recepţie definitivă sau, după caz, la data încasării sumelor, dacă încasarea este anterioară acestuia.


    Capitolul 8 Baza de impozitare

    8.1. Ca regula generală, baza de impozitare este constituită, pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii, din toate sumele, valorile, bunurile sau serviciile primite sau care urmează a fi primite de furnizor sau de prestator în contrapartida pentru livrările sau prestările efectuate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.
    8.2. În cazul plăţii în natura, valoarea tuturor bunurilor sau serviciilor primite trebuie să asigure acoperirea integrală a contravalorii bunurilor livrate sau, după caz, a serviciilor prestate.
    8.3. Baza de impozitare se determina integral la livrarea bunurilor sau la prestarea serviciilor sau, după caz, la întocmirea facturilor, chiar dacă în contract se prevede plata în rate sau la anumite termene, conform prevederilor pct. 7.6. din prezentele norme.
    8.4. Agenţii economici care realizează atât livrări de bunuri şi prestări de servicii, cît şi operaţiuni de intermediere determina baza de impozitare corespunzător fiecărei categorii de operaţiuni, potrivit prevederilor art. 13 din ordonanţa.
    8.5. Pentru vânzările de bunuri în regim de consignaţie, baza de impozitare se determina după cum urmează:
    a) suma obţinută din vânzarea bunurilor cumpărate de la agenţii economici sau încredinţate de către aceştia pentru a fi vîndute. Pentru bunurile încredinţate vîndute, agenţii economici respectivi sunt obligaţi sa emita facturi conţinând elementele prevăzute în art. 25 lit. B din ordonanţa, cel mai tirziu în ultima zi a lunii în care s-a efectuat vânzarea;
    b) suma reprezentind comisionul aplicat asupra vinzarilor de bunuri aparţinând persoanelor fizice neinregistrate ca agenţi economici sau persoanelor juridice necuprinse în sfera de aplicare sau scutite de plată taxei pe valoarea adăugată.
    8.6. Pentru activitatea de intermediere în turism pe bază de impozitare se determina la prestarea efectivă a serviciilor şi se stabileşte ca diferenţa dintre preţul total, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, plătit de client agentiilor de turism sau organizatorilor de circuite turistice şi preţul, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, facturat de prestatorii serviciilor de transport, hoteliere, de restaurant şi de către alţi prestatori care executa material serviciile utilizate de client.
    Din taxa calculată pe baza cotei de 15,254%, aplicată asupra bazei de impozitare, determinata potrivit prevederilor de mai sus, se scade taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate necesităţilor proprii de funcţionare a agenţiei de turism sau a organizatorilor de circuite turistice.
    Agenţii economici care prestează serviciile de turism folosind mijloace proprii sau închiriate (mijloace de transport, hoteluri, restaurante etc.) determina baza de impozitare potrivit art. 13 lit. b) din ordonanţa.
    8.7. Operaţiunile realizate de casele de amanet sunt supuse taxei pe valoarea adăugată astfel:
    a) corespunzător comisionului încasat, când împrumutul este restituit la termen;
    b) corespunzător valorii obţinute din vânzarea bunurilor care devin proprietatea casei de amanet ca urmare a nerestituirii împrumutului;
    c) corespunzător preţului de piaţa, pentru bunurile care devin proprietatea casei de amanet şi sunt reţinute de către aceasta.
    8.8. Pentru tranzacţiile de bunuri mobile şi imobile în executarea creanţelor, baza de impozitare se determina în condiţii stabilite de Ministerul Finanţelor.
    8.9. Echipamentul de lucru suportat parţial de salariaţi se supune taxei pe valoarea adăugată numai corespunzător valorii bunurilor care este suporta de salariaţi, iar exigibilitatea intervine la data prevăzută pentru plata ratelor.
    8.10. Bunurile din import introduse în ţara în regim de leasing, după 1 iunie 1993, se supun taxei pe valoarea adăugată la beneficiar, corespunzător sumelor şi termenelor de plată prevăzute în contractele încheiate pentru perioada de leasing.
    În cazul în care la expirarea perioadei de leasing bunurile trec în proprietatea beneficiarului, se datorează taxa pe valoarea adăugată pentru suma negociata de părţi, în plus faţă de suma prevăzută în contractul de leasing.
    Sumele rămase de plată, aferente bunurilor introduse în ţara în regim de leasing, înainte de 1 iulie 1993, prevăzute în contracte cu scadenţa după această dată, nu se supun taxei pe valoarea adăugată. La expirarea perioadei de leasing se aplică prevederile alin. 2 de mai sus.
    8.11. În cazul în care anumite elemente accesorii ale preţului nu sunt determinate în mod precis în momentul desfacerii mărfurilor sau prestării serviciilor, toate sumele percepute ulterior dau loc la impozitare din momentul facturarii.
    Reprezintă cheltuieli accesorii ale livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii comisioanele, cheltuielile de ambalare, de transport, de asigurare şi altele de asemenea natura datorate de cumpărător, în măsura în care nu au fost cuprinse în preţurile negociate.
    Conform art. 14 din ordonanţa nu se cuprind în baza de impozitare:
    8.12. Remizele şi alte reduceri de preţ acordate de către furnizor direct clientului, inclusiv cele acordate după facturarea bunurilor sau serviciilor; bunurile acordate de către furnizori clienţilor în vederea stimulării vinzarilor, în condiţiile prevăzute în contractele încheiate.
    Pentru a putea fi excluse din baza de impozitare, remizele şi alte reduceri de preţ trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    a) se fie efective şi în sume exacte în beneficiul clientului;
    b) sa nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartida pentru prestaţie oarecare;
    c) să fie reflectate în facturi sau în alte documente legale, iar pentru cele acordate după facturare să se respecte prevederile art. 28 din ordonanţa.
    8.13. Penalizările pentru neîndeplinirea totală sau parţială a obligaţiilor contractuale.
    Excluderea din baza de impozitare se face numai dacă penalităţile sunt percepute peste preţurile şi tarifele negociate.
    Nu se exclud din baza de impozitare sumele încasate pentru acoperirea prejudiciilor provocate de distrugerea, deteriorarea, nerestituirea în termen a bunurilor închiriate sau altele similare, care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate.
    8.14. Dobinzile percepute pentru plăţile cu întârziere, pentru împrumuturi acordate, pentru vinzari cu plata în rate sau la termene de peste 90 de zile.
    8.15. Sumele achitate de furnizor sau de prestator în contul clientului şi care apoi se decontează acestuia. Exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă sumelor respective se face numai de către clientul în contul căruia s-au achitat sumele respective.
    8.16. Ambalajele care circulă între furnizorii de marfa şi clienţi prin schimb, fără facturare.
    8.17. Sumele încasate de la bugetul de stat de către agenţii economici înregistraţi la organele fiscale ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată şi care sunt destinate finanţării investiţiilor, acoperirii diferenţelor de preţ şi de tarif, finanţării stocurilor de produse cu destinaţie specială.
    Conform art. 15 din ordonanţa, baza de impozitare va fi redusă
    corespunzător în situaţiile:
    8.18. Refuzurile totale sau parţiale rămase definitive;
    8.19. Ambalajele în care s-a expediat marfa, restituite şi facturate de clienţi.
    8.20. Neincasarii totale sau parţiale a contravalorii bunurilor sau serviciilor de la clienţi, declaraţi insolvabili prin hotărâri judecătoreşti definitive.


    Capitolul 9 Cotele de impozitare

    9.1. În conformitate cu art. 17 din ordonanţa, în România se aplică următoarele cote de impozitare:
    - cota normală de 18%
    - cota redusă de 9%
    - cota zero.
    1. Cota de 18%
    9.2. Se aplica, potrivit prevederilor art. 17 lit. A din ordonanţa, asupra operaţiunilor privind:
    A) Vânzările de bunuri mobile şi imobile, efectuate de către agenţii economici înregistraţi ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, către beneficiari cu sediul sau cu domiciliul în România, cu excepţia bunurilor supuse cotei reduse de 9%, cotei zero şi a celor scutite potrivit legii.
    Aceeaşi cota se aplică şi vinzarilor de bunuri către persoanele fizice nerezidente în România.
    B) Importuri de bunuri mobile, precum şi vânzarea acestora către beneficiari, în condiţiile prevăzute la lit. A) de mai sus.
    C) Prestările de servicii către beneficiarii prevăzuţi la lit. A) de mai sus, şi anume:
    a) prestările aferente bunurilor de natura imobiliară situate în România;
    b) transportul de persoane şi de mărfuri când atât punctul de plecare, cît şi cel de sosire se afla pe teritoriul României;
    c) transportul pe parcurs intern al mărfurilor importate, când acesta nu a fost inclus în valoarea în vama;
    d) serviciile prevăzute la cap. IV pct. 3, 4 şi 5 din prezentele norme, cu excepţia prestărilor accesorii transportului, legate direct de exportul mărfurilor sau de transportul internaţional de persoane.
    2. Cota redusă de 9%
    9.3. Cota redusă de 9% se aplică agenţilor economici producători, importatori şi cei care comercializează produsele supuse acestei cote conform art. 17 lit. B din ordonanţa, cu excepţia agenţilor economici din reţeaua de alimentaţie publică şi a celor care practica adaosul comercial de alimentaţie publică.
    3. Cota zero
    Se aplica, potrivit prevederilor art. 17 lit. C din ordonanţa, pentru:
    9.4. Exportul de bunuri şi prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuate de agenţii economici cu sediul în România.
    Se considera export livrările de bunuri efectuate de agenţii economici cu sediul în România către beneficiari cu sediul în străinătate şi care sunt transportate în afară teritoriului tarii, cu îndeplinirea formalităţilor vamale pentru export.
    Cota zero se aplică şi prestărilor de servicii legate direct de exportul bunurilor, cum sunt:
    a) serviciile prestate de comisionari sau de alţi intermediari care intervin în operaţiunile de export;
    b) serviciile prestate de agenţii economici autorizaţi pentru certificarea calităţii produselor livrate la export, pentru eliberarea certificatelor de origine şi a altor avize solicitate de exportator;
    c) transportul mărfurilor exportate la destinaţie în străinătate;
    d) prestările accesorii la transportul bunurilor exportate: încărcări-descărcări alte mijloace de transport, manipulari ale mărfurilor;
    e) închirierea mijloacelor de transport, inclusiv a celor dotate cu materiale necesare pentru protecţia mărfurilor exportate;
    f) paza şi depozitarea mărfurilor exportate;
    g) operaţiunile de prezentare şi ambalare a produselor destinate exportului;
    h) livrările de bunuri destinate aprovizionarii navelor şi aeronavelor care prestează transporturi internaţionale de persoane şi de mărfuri.
    9.5. Prestatorii de servicii beneficiază de cota zero numai în condiţiile în care prestarea se efectuează pe bază de documente prezentate de beneficiari din care să rezulte ca operaţiunile în cauza sunt direct legate de exportul de bunuri.
    În cazul în care nu se îndeplineşte condiţia de mai sus, prestatorul factureaza serviciile aplicind cota de 18%, urmînd ca exportatorul să aplice prevederile art. 5 lit. b) din ordonanţa.
    9.6. Justificarea realităţii exportului de bunuri şi a prestărilor de servicii legate direct de exportul de bunuri se face cu:
    a) pentru exportul de bunuri:
    - factura externa;
    - declaraţia vamală de export, vizata de organele vamale;
    - documentele de transport internaţional şi, după caz, poliţa de asigurare şi/sau reasigurare, precum şi alte documente specifice care să certifice realitatea exportului, stabilite de Ministerul Finanţelor;
    b) pentru prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor:
    - copia de pe declaraţia vamală de export, vizata de organele vamale, sau, după caz, documentele de transport internaţional, poliţa de asigurare şi/sau reasigurare, precum şi alte documente specifice prestărilor efectuate în porturi, aeroporturi, gări şi autogări.
    9.7. Prestările de servicii efectuate de agenţii economici cu sediul în România, contractate cu beneficiarii din străinătate.
    Se considera export prestările de servicii efectuate de agenţii economici cu sediul în România, în favoarea beneficiarilor cu sediul în străinătate şi care sunt folosite în afară României, referitoare la:
    a) închiriere de bunuri mobile corporale;
    b) cesiuni şi concesiuni ale dreptului de autor, de brevete, de licenţe, de mărci de fabrica şi de comerţ şi alte drepturi similare;
    c) servicii de publicitate, consulting, studii, cercetări şi expertize, furnizarea de date şi informaţii;
    d) serviciile de arhitectura, proiectare, studii, expertize şi alte prestări ale agenţilor imobiliari, pentru bunurile imobiliare situate în străinătate;
    e) reparaţiile, transformările, întreţinerea şi alte prestări, efectuate la nivele de comerţ maritim sau pe fluvii internaţionale, precum şi la aeronave.
    Justificarea relaţiilor exportului se face cu:
    - contractele încheiate cu partenerii externi, sau, după caz, comanda acestora;
    - factura externa;
    - dovada încasării facturii externe sau, după caz, introducerii în banca a declaraţiei de încasare valuta.
    Sunt, de asemenea, supuse cotei zero:
    9.8. Prestările de servicii efectuate în porturi şi aeroporturi, aferente navelor de comerţ maritim şi pe fluvii internaţionale, precum şi aeronavelor aparţinând companiilor de transport străine;
    9.9. Transportul de marfa şi de persoane, în şi din porturile şi aeroporturile din România, cu nave şi aeronave româneşti, comandate de beneficiari cu sediul în străinătate;
    9.10. Reparaţiile la mijloace de transport feroviar şi rutier, maşini şi utilaje tehnologice, contractate cu beneficiari din străinătate;
    9.11. Transportul internaţional de persoane în şi din străinătate, efectuat de agenţii economici autorizaţi cu sediul în România, cu excepţia celui pentru agenţi economici, care intermediaza activitatea de turism internaţional, care determina baza de impozitare conform prevederilor pct. 8.6 din prezentele norme.
    Cota zero se aplică şi prestărilor de servicii legate direct de transportul internaţional de persoane.
    Cota zero pentru transportul internaţional auto de persoane se aplică numai dacă este efectuat cu mijloace de transport rutier, pe rute stabilite cu grafic de circulaţie aprobat şi dacă durata acestuia pe parcurs extern depăşeşte 24 de ore. Durata transportului pe parcursul extern se dovedeşte cu documente oficiale din care să rezulte data de ieşire/intrare în ţara, precum şi cu cele emise de prestatorii serviciilor de cazare, masa etc. din străinătate.
    Justificarea realităţii transportului internaţional de persoane se face cu:
    - documentul de transport internaţional;
    - licenta de transport aprobată de organele competente;
    - graficele de transport rutier aprobate;
    9.12. Trecerea mijloacelor de transport, de mărfuri şi de călători cu mijloace de transport fluvial specializate între România şi statele vecine;
    9.13. Bunurile şi serviciile în favoarea directa a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare şi a reprezentantelor internaţionale interguvernamentale, acreditate în România, precum şi a personalului acestora, în condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor pe bază de reciprocitate;
    9.14. Bunurile cumpărate din expoziţiile organizate în România, precum şi din reţeaua comercială, expediate sau transportate în străinătate de către cumpărătorul care nu are domiciliul sau sediul în România, în condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor;
    9.15. Bunurile şi serviciile destinate realizării unor obiective pe teritoriul României cu finanţare directa asigurata din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaţionale, precum şi de organizaţii nonprofit şi de caritate, în condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor.
    9.16. Materialele, accesoriile şi alte bunuri care sunt introduse din teritoriul vamal al României în zonele libere cu îndeplinirea formalităţilor de export; redevenţele şi chiriile aferente terenurilor şi construcţiilor din zonele libere.
    Cotele de 18% şi 9%, recalculate
    9.17. Cotele prevăzute de art. 17 din ordonanţa se aplică asupra bazei de impozitare, determinata potrivit art. 13 din ordonanţa, în care nu este cuprinsă taxa pe valoarea adăugată.
    Pentru bunurile comercializate prin comerţul cu amănuntul (magazine comerciale, consignatii, unităţi de alimentaţie publică sau alte unităţi care au relaţii directe cu populaţia), precum şi pentru unele prestări de servicii (transport, posta, telefon, telegraf etc.), preţurile sau tarifele practicate cuprind şi taxa pe valoarea adăugată.
    În aceste condiţii, taxa pe valoarea adăugată se determina prin aplicarea unei cote recalculate asupra sumei obţinute din vânzarea bunurilor şi din prestarea serviciilor respective, astfel:
    - (18 : 118) x 100 = 15,254 pentru operaţiunile supuse cotei de 18%;
    - (9 : 109) x 100 = 8,257 pentru operaţiunile supuse cotei de 9% .
    Acelaşi regim se aplică şi pentru determinarea taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor vîndute pe bază de licitaţie, pe bază de evaluare sau expertiza, precum şi pentru alte situaţii în care documentele legale nu se specifică în mod expres cuantumul taxei pe valoarea adăugată.


    Capitolul 10 Regimul deducerilor

    10.1. Potrivit art. 18 din ordonanţa, plătitorii de taxa pe valoarea adăugată au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate realizării de:
    a) operaţiuni supuse taxei pe valoarea adăugată conform art. 17 din ordonanţa;
    b) bunuri şi servicii scutite de taxa pentru care, prin lege, se prevede în mod expres exercitarea dreptului de deducere;
    c) acţiuni de sponsorizare, protocol, reclama şi publicitate, precum şi pentru alte acţiuni prevăzute de lege, cu respectarea plafoanelor şi destinaţiilor prevăzute în legi.
    10.2. Bunurile şi serviciile achiziţionate pentru realizarea operaţiunilor prevăzute la pct. 10.1 cuprind materiile prime şi materialele, combustibilul şi energia, piesele de schimb, obiectele de inventar şi de natura mijloacelor fixe, mărfurile, precum şi alte bunuri şi servicii ce urmează a se reflecta în cheltuielile de producţie, de investiţii sau, după caz, de circulaţie.
    10.3. Nu poate fi dedusă, potrivit legii, taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor referitoare la:
    a) bunuri şi servicii destinate realizării de operaţiuni scutite pentru care legea nu prevede exercitarea dreptului de deducere;
    b) bunuri şi servicii achiziţionate de furnizor sau de prestator în contul clientului şi care apoi se decontează acestuia potrivit pct. 8.15 din prezentele norme;
    c) servicii de transport, hoteliere, de restaurant şi altele, efectuate pentru agenţii economici care desfăşoară activităţi de intermediere în turism;
    d) alte cheltuieli care nu au legătură directa şi exclusiva cu activitatea agentului economic, cum ar fi cele pentru: distractie, divertisment, achiziţionarea şi întreţinerea autoturismelor folosite pentru activităţi ce nu au drept scop obţinerea de profit;
    e) bunuri şi servicii aprovizionate pe bază de documente, care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 25 lit. B din ordonanţa;
    f) bunuri pierdute pe timpul transportului, bunuri lipsa sau depreciate calitativ constatate pe bază de inventariere peste normele legale, neimputabile.
    10.4. Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operaţiune în parte, ci pentru ansamblul operaţiunilor realizate în cursul unei luni.
    10.5. În situaţia în care un agent economic realizează atât operaţiuni cu drept de deducere, cît şi operaţiuni fără drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă aprovizionarilor, dreptul de deducere se determina potrivit art. 20 din ordonanţa, în raport cu participarea bunurilor şi a serviciilor achiziţionate la realizarea operaţiunilor cu drept de deducere.
    Operaţiunile realizate de cantine, crese, grădiniţe şi cluburi sportive nu se includ în decontul întocmit de unitatea pe lângă care sunt organizate.
    Gradul de participare a bunurilor şi a serviciilor la realizarea operaţiunilor cu drept de deducere se determina ca raport între suma reprezentind contravaloarea bunurilor livrate şi a serviciilor prestate cu drept de deducere şi totalul operaţiunilor realizate. La cererea justificată a agenţilor economici, Ministerul Finanţelor poate aproba criterii specifice pentru exercitarea dreptului de deducere.
    10.6. Pentru exercitarea dreptului de deducere, agenţii economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată sunt obligaţi:
    A. Sa justifice prin documente legal întocmite cuantumul taxei.
    Documentele legale sunt:
    a) facturile sau, după caz, chitanţa fiscală pentru bunurile şi serviciile cumpărate de la furnizorii din ţara;
    b) declaraţia vamală de import sau actul constatator al organelor vamale; pentru importurile efectuate prin comisionari, taxa pe valoarea adăugată înscrisă în declaraţia vamală de import sau actul constatator se deduce numai de către unitatea beneficiara pe baza documentelor respective transmise în copie certificată de comisionari;
    c) documentul care confirma achitarea taxei pe valoarea adăugată de către agentul economic, pentru operaţiunile prevăzute la art. 8 din ordonanţa;
    d) documentele specifice privind aplicarea taxei pe valoarea adăugată aprobate conform Hotărârii Guvernului nr. 768/1992.
    Documentele aferente intrărilor de bunuri şi servicii care nu sunt legate direct şi exclusiv de activitatea agentului economic, precum şi cele destinate folosirii în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziţia altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit nu vor fi înscrise în jurnalul pentru cumpărări, iar taxa pe valoarea adăugată aferentă nu este deductibilă.
    În condiţiile în care, pentru destinatiile de mai sus, au fost utilizate bunuri aprovizionate iniţial pentru nevoile agentului economic, se aplică prevederile pct. 1.5 din prezentele norme.
    B. Sa justifice ca bunurile în cauza sunt destinate pentru desfăşurarea activităţii agentului economic şi sunt proprietatea acestuia.
    10.7. Modalităţile de exercitare a dreptului de deducere sunt:
    a) prin reţinerea, din suma reprezentind taxa pe valoarea adăugată aferentă livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii, a taxei pe valoarea adăugată aferentă intrărilor;
    b) prin rambursarea de către organul fiscal a sumei reprezentind diferenţa dintre taxa aferentă intrărilor şi taxa aferentă iesirilor.
    10.8. Termenele de regularizare cu bugetul de stat a diferenţelor de taxa sunt următoarele:
    A. Taxa datorată bugetului de stat, stabilită pe bază de deconturi ale plătitorilor, se achită până la data de 25 a lunii următoare;
    B. Diferenţa rezultată potrivit art. 2 lit. b) din ordonanţa se rambursează în termen de maximum 30 de zile de la data depunerii decontului, a cererii de rambursare şi a documentaţiei justificative, la organul fiscal competent, pentru:
    a) operaţiunile de export;
    b) societăţile agricole constituite în baza Legii nr. 31/1990 şi a Legii nr. 36/1991, indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de proprietate, precum şi societăţile comerciale care au ca obiect de activitate atât contractarea şi achiziţionarea de produse agricole vegetale, de animale şi păsări vii, cît şi industrializarea şi comercializarea produselor rezultate;
    c) unităţile care prelucreaza sezonier produse agricole vegetale;
    d) unităţile autorizate să efectueze operaţiuni de contractare, achiziţie şi depozitarea produselor agricole vegetale;
    e) unităţile pentru care prin lege s-a prevăzut exercitarea dreptului de deducere aferent bunurilor şi serviciilor destinate realizării produselor prevăzute la poziţiile 1-5 din lista-anexa la ordonanţa;
    f) redactiile ziarelor pentru taxa pe valoarea adăugată aferentă hirtiei de ziar;
    g) unităţile productive noi până la punerea în funcţiune, precum şi pentru bunurile de natura mijloacelor fixe destinate retehnologizării secţiilor de producţie;
    h) diferenţele de primit rezultate din actele constatatoare întocmite de organele vamale.
    C. Diferenţa rezultată potrivit art. 21 lit. b) din ordonanţa la alţi plătitori de taxa pe valoarea adăugată decît cei prevăzuţi la lit. B de mai sus se compensează cu taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat în lunile următoare. În situaţia în care din deconturile întocmite pe o perioadă de trei luni consecutiv sumele datorate bugetului de stat nu acoperă integral taxa deductibilă, diferenţa se rambursează de organul fiscal competent în termen de 30 de zile de la data depunerii decontului aferent lunii a treia şi a cererii de rambursare.
    D. Organele fiscale pot compensa sumele cuvenite a fi rambursate potrivit prevederilor de la lit. B şi C de mai sus cu taxa pe valoarea adăugată datorată şi neplatita din deconturile lunilor anterioare. Majorările de întârziere se calculează începând cu prima zi lucrătoare după expirarea termenului legal de plată şi până la data depunerii decontului din care rezultă sumele cuvenite a fi rambursate.
    10.9. Sumele sub 1.000.000 lei nu se rambursează, urmînd a fi regularizate prin reportare în perioadele următoare.
    10.10. După întocmirea documentaţiei şi prezentarea cererii de rambursare la organul fiscal competent, suma respectiva nu mai poate fi inclusă în decont şi reţinută din taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor sau serviciilor facturate în perioada următoare celei pentru care s-a solicitat regularizarea.
    10.11. În baza art. 24 din ordonanţa se stabilesc următoarele cazuri în care organele Ministerului Finanţelor pot cere agenţilor economici garanţii personale sau solidare, dacă rambursarea se face înainte de verificarea documentaţiei:
    a) când suma de rambursat depăşeşte 100 milioane lei, ca urmare a livrării produselor la export;
    b) când din documentaţia prezentată rezultă ca s-a ajuns în situaţia de a solicita rambursarea diferenţei de taxa pe valoarea adăugată, ca urmare a unor aprovizionari excesive sau de calitate necorespunzătoare sau nelivrarii produselor sau serviciilor prestate;
    c) când din verificările anterioare au rezultat abateri de la prevederile legii cu privire la obligaţiile plătitorilor.
    Garanţiile vor fi constatate de către agenţii economici din bunuri şi alte valori, până la nivelul sumelor solicitate a fi rambursate sau prin depunerea unei scrisori de garanţie prin care o unitate bancară, cu sediul în România, se angajează sa plătească organelor fiscale eventuale sume incorect rambursate.
    Organele fiscale sunt obligate sa verifice corecta determinare a sumelor rambursate şi sa regularizeze eventualele diferenţe.


    Capitolul 11 Obligaţiile plătitorilor

    A. Cu privire la înregistrarea la organele fiscale
    11.1. Agenţii economici nou-infiintati vor fi luati în evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, pe baza declaraţiei depuse conform Hotărârii Guvernului nr. 224/1993, în vederea atribuirii codului fiscal. Organele fiscale vor remite agenţilor economici care au declarat o cifra de afaceri de peste 50 milioane lei pe 12 luni, în termen de 15 zile de la data primirii declaraţiei, înştiinţarea de luare în evidenta ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată cu aceeaşi dată cu care s-a acordat codul fiscal.
    11.2. Agenţii economici care în cursul anului au depăşit plafonul de scutire prevăzut la art. 6 lit. A.i) 12 din ordonanţa sunt obligaţi să solicite luarea în evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată.
    Cererea de depunere la organul fiscal care a atribuit codul fiscal, până la data de 15 a lunii următoare celei în care plafonul a fost depăşit, conform modelului stabilit de Ministerul Finanţelor.
    În cazul în care cererea de luare în evidenta ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată se prezintă în luna în care s-a depăşit plafonul de scutire, luarea în evidenta se va face începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care organele fiscale au primit cererea.
    11.3. Pentru agenţii economici care, potrivit legii, îndeplinesc condiţiile de plătitori de taxa pe valoarea adăugată, nu au depus cererea de luare în evidenta şi nu au îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 25 lit. B, C şi D din ordonanţa, organele fiscale vor proceda astfel:
    a) vor stabili taxa datorată bugetului de stat prin diferenţa dintre taxa pe valoarea adăugată deductibilă, determinata potrivit legii, pe baza documentelor legale primite de la furnizorii de bunuri şi prestatorii de servicii şi taxa colectata aferentă bunurilor livrate şi serviciile prestate sau, după caz, prin estimare;
    b) vor calcula majorările legale pentru intirzierea plăţii, vor aplica amenzile contravenţionale prevăzute de lege şi vor lua măsuri pentru intrarea în legalitate.
    11.4. Pentru agenţii economici care, deşi nu au depus cererea de luare în evidenta ca plătitori, au respectata celelalte obligaţii prevăzute de art. 25 din ordonanţa, organele fiscale vor proceda astfel:
    a) vor accepta decontările prezentate şi pe baza acestora îi vor lua în evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată;
    b) vor aplica amenzile contravenţionale prevăzute de lege.
    11.5. Agenţii economici care realizează exclusiv operaţiuni scutite, fără drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă aprovizionarilor, nu vor fi înregistraţi sau, după caz, vor fi scoşi din evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată.
    11.6. La încetarea activităţii, agenţii economici sunt obligaţi să solicite, în termen de 15 zile de la data actului legal în care consemnează situaţia respectiva, scoaterea din evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, concomitent cu depunerea declaraţiei prevăzute la art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 224/1993.
    B. Cu privire la întocmirea documentelor de vînzare
    11.7. Agenţii economici care realizează operaţiuni impozabile sunt obligaţi sa consemneze livrările de bunuri şi prestările de servicii în facturi sau în documente specifice aprobate în condiţiile prevăzute la art. 26 din ordonanţa şi în Hotărârea Guvernului nr. 768/1992.
    Pentru bunurile livrate cu aviz de însoţire, furnizorii sunt obligaţi ca în termen de trei zile lucrătoare de la data livrării sa emita facturi şi să le transmită clienţilor.
    Pentru livrări de bunuri care se efectuează continuu, precum şi pentru prestări de servicii facturate se poate face în luna următoare celei în care livrarea sau prestarea s-a efectuat, în condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor.
    11.8. Pentru avansuri, furnizorii de bunuri şi prestatorii de servicii sunt obligaţi sa emita facturi. Se exceptează agenţii economici care beneficiază de prevederile cap. VII pct. 7.5 lit. c) din prezentele norme.
    C. Cu privire la evidenta operaţiunilor
    11.9. Sa întocmească şi să depună lunar la organul fiscal, până la data de 25 a lunii următoare, decontul de taxa pe valoarea adăugată, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanţelor. Ministerul Finanţelor poate stabili şi alte termene de depunere a decontului în funcţie de volumul taxei pe valoarea adăugată de plată şi de alte situaţii specifice ale plătitorilor. Formularul se procura de la organul fiscal, se completează cu toate datele solicitate, se semnează de persoanele autorizate şi i se aplică ştampila care angajează agentul economic.
    Agenţii economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată sunt obligaţi să depună deconturi la termenele stabilite, conform alineatului precedent, indiferent dacă au realizat sau nu operaţiuni ori dacă suma de plată sau de rambursare este zero.
    11.10. Sa atribuie subunitatilor înregistrate în baza art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 224/1993 calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adăugată numai dacă subunitatile respective au asigurate condiţii pentru respectarea art. 25 din ordonanţa şi numai în condiţiile obţinerii avizului organului fiscal la care unitatea centrala este înregistrată ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugată.
    D. Cu privire la plata taxei pe valoarea adăugată
    11.11. Sa achite taxa datorată, potrivit decontului întocmit, până la data de 25 a lunii următoare sau, după caz, până la termenul stabilit conform punctului 11.9 din prezentele norme, prin virament,
    cec sau numerar, la organul fiscal la care s-a înregistrat ca plătitor sau la banca comercială, după caz.
    11.12. În cazul locatiilor de gestiune, taxa pe valoarea adăugată aferentă livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii se plăteşte de locatar, dacă acesta are calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adăugată.
    În cazul în care locatarul este o persoană fizica sau juridică neinregistrata ca plătitor, taxa pe valoarea adăugată se plăteşte de către locator.
    Sumele încasate de locator, reprezentind contravaloarea locatiei de gestiune nu se supun taxei pe valoarea adăugată.
    11.13. Pentru operaţiunile realizate pe bază de contracte de asociere, drepturile şi obligaţiile prevăzute de reglementările legale privind taxa pe valoarea adăugată revin agentului economic care conduce evidenţa contabilă, potrivit legii.
    Repartizarea profitului între asociaţi nu se supune taxei pe valoarea adăugată.
    11.14. Pentru bunurile din import taxa pe valoarea adăugată se determina de către importator, inclusiv pentru bunurile exceptate de taxa vamală, şi se înscrie în declaraţia vamală de import care se prezintă organului vamal.
    11.15. Importatorul sau, după caz, reprezentantul acestuia care întocmeşte declaraţia vamală de import este obligat sa achite taxa pe valoarea adăugată la organul vamal, conform regimului în vigoare privind plata taxelor vamale.
    11.16. Ministerul Finanţelor poate aproba ca taxa pe valoarea adăugată aferentă importurilor de maşini şi utilaje tehnologice destinate investiţiilor productive, precum şi materiile prime şi materialele destinate producţiei să fie inclusă în decontul lunar şi supusă aceloraşi reglementări ca şi taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor livrate şi serviciilor prestate.
    Aprobarea se da anual, la cererea importatorilor, în condiţiile stabilite prin normele metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor.
    11.17. Pentru mărfurile din import aflate sub regim vamal, care suspenda temporar încasarea taxelor vamale, importatorul sau reprezentantul acestuia este obligat sa garanteze şi plata taxei pe valoarea adăugată. Ministerul Finanţelor poate acorda scutiri de la garantarea plăţii taxei pe valoarea adăugată datorate, conform regimului în vigoare pentru plata taxei vamale.
    11.18. Pentru materiile prime, materialele şi accesoriile trimise de clienţi externi în vederea executării de comenzi de export pentru aceiaşi clienţi, nu se va calcula taxa pe valoarea adăugată şi nu se va solicita garanţie pentru aceasta.
    La constatarea schimbării destinaţiei bunurilor respective, organele vamale vor sesiza organele fiscale teritoriale competente pentru a lua măsuri potrivit prevederilor legale în vigoare.
    11.19. Sa achite taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat concomitent cu declaraţia înaintată organului fiscal pentru scoaterea din evidenta ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, în termenul reglementat prin art. 25 lit. A.b) din ordonanţa.


    Capitolul 12 Dispoziţii finale

    12.1. Formularele tipizate comune şi specifice în legătură cu aplicarea taxei pe valoarea adăugată sunt cele aprobate conform Hotărârii Guvernului nr. 768/1992.
    12.2. Corectarea erorilor de înregistrare în evidenta se va face conform prevederilor Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991. Corectarea taxei pe valoarea adăugată cuprinsă în facturi se face astfel:
    a) în cazul în care documentul nu a plecat de la agentul economic, acesta se anulează şi se emite un nou document;
    b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, corectarea erorilor se efectuează prin emiterea unei noi facturi cu semnul minus sau în roşu şi concomitent se emite o noua factura corecta. Factura de corectare va fi ataşată la factura corect întocmită şi vor fi înregistrate în jurnale şi reflectate în deconturile întocmite de furnizor şi beneficiar pentru luna în care a avut loc corectarea.
    12.3. Sumele rămase de încasat la data aplicării Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992, pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii cu plata în rate, nu se supun taxei pe valoarea adăugată la termenele scadente după intrarea în vigoare a ordonanţei.
    12.4. Avansurile încasate de furnizori şi prestatori până la data introducerii taxei pe valoarea adăugată se impozitează potrivit reglementărilor în vigoare existente la data efectuării operaţiunilor respective, urmînd ca la facturarea bunurilor livrate şi a serviciilor prestate baza de impozitare să se diminueze corespunzător.
    12.5. Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor existente în stoc, în producţia în curs de fabricaţie şi semifabricate, la 31 decembrie 1994, destinate realizării produselor al căror regim de taxa pe valoarea adăugată se modifica de la scutire la impozitare cu cota de 9%, se deduce potrivit prevederilor art. 18 din ordonanţa.
    Acelaşi regim se aplică începând cu data de 1 ianuarie 1995 şi pentru taxa pe valoarea adăugată aferentă materiilor prime şi materialelor, produselor finite, producţiei în curs de fabricaţie şi mărfurilor existente în stoc la începutul lunii în care agenţii economici au fost luati în evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată.
    Taxa pe valoarea adăugată aferentă obiectivelor de investiţii care au fost puse în funcţiune în anul 1994, precum şi obiectivelor a căror execuţie continua şi după 31 decembrie 1994, se recalculează corespunzător noului regim de impozitare aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 33/1994, iar diferenţele se regularizează prin decontul întocmit pentru luna ianuarie 1995 sau, după caz, la punerea în funcţiune a obiectivelor.
    12.6. În situaţiile prevăzute la art. 32 alineatul ultim din ordonanţa, organele fiscale sunt autorizate sa procedeze la stabilirea taxei pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat prin estimare. Estimarea se face tinindu-se seama de volumul activităţii din perioada precedenta şi prin comparatie cu taxa pe valoarea adăugată datorată de alţi agenţi economici cu profil similar.
    ----------------------