DECIZIE nr. 549 din 15 mai 2008
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 430 din 9 iunie 2008



    Acsinte Gaspar - preşedinte
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Augustin Zegrean - judecător
    Simona Ricu - procuror
    Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Prestcom Selena" - S.R.L. din Buzău în Dosarul nr. 2.506/46/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
    La apelul nominal răspunde, pentru partea Anghel Petrică, doamna avocat Janot Sîrbu, apărător ales cu delegaţie la dosar, membru al Baroului Bucureşti. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului ales al părţii Anghel Petrică. Acesta solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei, apreciind că nu sunt încălcate prevederile Legii fundamentale invocate de autorul excepţiei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 14 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.506/46/2006, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Prestcom Selena" - S.R.L. într-un litigiu de contencios administrativ, aflat în stadiul procesual al recursului, având ca obiect o acţiune în anularea unor acte administrative.
    În motivarea excepţiei, se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat împiedică liberul acces la justiţie şi realizarea unui control judiciar eficient, limitând numărul căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârii primei instanţe. Se arată că astfel părţile implicate într-un proces având ca obiect apărarea dreptului fundamental la proprietate şi a drepturilor ce "decurg din exercitarea elementelor care ţin de proprietate" sunt lipsite de "efectul quasi-devolutiv al apelului", cale de atac în cadrul căreia pot fi refăcute sau completate probatoriile care au fost refuzate sau nu s-au efectuat în faţa instanţei de fond.
    Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că exercitarea căilor de atac prin trei grade de jurisdicţie nu reprezintă o regulă absolută, legiuitorul putând opta pentru instituirea unei singure căi de atac, respectiv recursul.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Precizează că, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, dar nu înseamnă că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii Anghel Petrică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:
    - Art. 20: "(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
    (2) Recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă.
    (3) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, modificând sau casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă."
    În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 21 care garantează dreptul de acces liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 129 care reglementează folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia critică faptul că legea nu îi permite să exercite şi calea de atac a apelului împotriva sentinţelor pronunţate de instanţele de contencios administrativ. Însă, prevederile constituţionale ale art. 129, invocate în motivarea excepţiei, conţin precizarea esenţială potrivit căreia hotărârile instanţelor pot fi atacate, de Ministerul Public sau de părţile interesate, în condiţiile legii. În plus, art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală oferă legiuitorului dreptul de a legifera cu privire la acest aspect. De aici se desprinde concluzia că nimic nu împiedică edictarea unei soluţii legislative ca cea cuprinsă în textul de lege criticat. De altfel, această opţiune a legiuitorului a fost impusă de exigenţa soluţionării cu celeritate a procesului dedus judecăţii, aceasta fiind una dintre caracteristicile acţiunii în contencios administrativ.
    Curtea constată că autorul excepţiei este, în plus, nemulţumit şi de faptul că, în opinia sa, în recurs nu mai poate administra probele pe care, din varii motive, nu le-a putut valorifica în primă instanţă. Or, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care recursul este admis, fondul cauzei va fi examinat din nou, fie chiar de către instanţa de recurs, fie de către prima instanţă, după casarea cu trimitere sau ca urmare a constatării că prima instanţă nu a judecat fondul. Partea interesată va avea astfel posibilitatea de a-şi realiza o apărare eficientă. Pentru aceleaşi motive, nu poate fi reţinută nici critica referitoare la încălcarea dreptul de acces liber la justiţie.
    Curtea reţine că dreptul la două grade de jurisdicţie este garantat numai în materie penală, potrivit prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Mai mult, chiar şi în materie penală pot fi instituite anumite excepţii de la această regulă.
    În fine, Curtea constată că autorul excepţiei nu evidenţiază niciun fel de contrarietate între textul de lege criticat şi principiile constituţionale potrivit cărora se înfăptuieşte justiţia, statuate în art. 124 din Legea fundamentală, iar invocarea art. 44 din Constituţie nu prezintă relevanţă în cauză, obiectul excepţiei având un domeniu mult mai larg de adresabilitate.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Prestcom Selena" - S.R.L. din Buzău în Dosarul nr. 2.506/46/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2008.
    PREŞEDINTE,
    ACSINTE GASPAR
    Magistrat-asistent,
    Valentina Bărbăţeanu
    ---------