COD PENTRU CONSTRUCŢIA NAVELOR SPECIALE din 17 iunie 1983 Codul internaţional pentru construcţia şi echipamentul navelor pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate (Codul IGC), adoptat de Organizaţia Maritima Internationala prin Rezoluţia MSC.5(48) a Comitetului Securităţii Maritime la Londra la 17 iunie 1983, astfel cum a fost modificat prin amendamentele adoptate prin Rezoluţia MSC.30(61) a Comitetului Securităţii Maritime la Londra la 11 decembrie 1992*)

EMITENT

ORGANIZAŢIA MARITIMA INTERNATIONALA

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 193 bis din 26 martie 2003 Notă *) Acceptat de Legea nr. 71 din 11 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 193 din 26 martie 2003

ANEXA Nr. 1')

Codul internaţional pentru construcţia şi echipamentul navelor pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate (Codul IGC), adoptat de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC.5(48) a Comitetului Securităţii Maritime

la Londra la 17 iunie 1983, astfel cum a fost modificat prin amendamentele adoptate prin Rezoluţia MSC.30(61) a Comitetului Securităţii Maritime la Londra la 11 decembrie 1992

*) Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil.

7 Lucrările realizate de Asociaţia internaţională a societăţilor de clasificare (IACS) au fost în mod special utile pentru elaborarea Codului şi s-a ţinut cont din plin în capitolele 4,5 şi 6 de Regulile annonizate aplicabile navelor cisternă pentru gaze lichefiate adoptate de IACS.
8 Elaborarea capitolului 1O a fost facilitată în mare măsură de lucrările pertinente ale Comisiei internaţionale pentru electrotehnică (CIE).
9 Capitolul 18 al Codului, care se referă la exploatarea navelor pentru transportul gazelor lichefiate, scoate în evidenţă regulile de exploatare enunţate în alte capitole. Se face de asemenea referire la alte caracteristici importante în materie de securitate care sunt specifice exploatării navelor care transportă gaze lichefiate.
10 Prezentarea acestui Cod este asemănătoare cu cea a Codului internaţional pentru construcţia şi echipamentul navelor pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase (Codul lBC) adoptat de Comitetul Securităţii Maritime la cea de-a 48-a sesiune a sa.

Capitolul I

Generalităţi

1.1 Aplicare
1. 1.1.1 Codul se aplică navelor indiferent de mărime, inclusiv celor cu un tonaj brut mai mic de 500 de tone, care transportă gaze lichefiate având o presiune absolută a vaporilor ce depăşeşte 2,8 bar la o temperatură de 37,8°C, precum şi alte produse cum ar fi cele menţionate în capitolul 19, în cazul în care acestea sunt transportate în vrac.
2. 1.1.2 Dacă nu se prevede în: mod expres altfel, Codul se aplică navelot a căror chilă a fost pusă sau se află într-un stadiu în care:
  1. .1 începe construcţia identificabilă cu o navă; şi
  2. .2 a început asamblarea navei, având cel puţin 50 de tone sau 1% din masa estimată a întregului material de construcţie, luându-se valoarea cea mai mică,
    la sau după 1 octombrie 1994. Navele construite înainte de 1 octombrie 1994 trebuie să corespundă rezoluţiei MSC.5(48) adoptată la 17 iunie 1983.
3. 1.1.3 O navă, indiferent de data construcţiei, care este transformată la 1 iulie 1986 sau după această dată în navă pentru transportul gazelor, va fi considerată drept navă pentru transportul gazelor construită la data la care începe această transformare.

1.1.4.1 Dacă tancurile de marfă con n produse pentru care Codul impune o navă de tipul IG, nici lic:r.idele inflamabile al căror punct de inflamabilitate este mai mic sau egal cu 60°C (încercarea în creuzet închis), nici produsele inflamabile menţionate la capitolul 19, nu trebuie să fie transportate în tancuri situate în zonele protejate descrise la paragraful 2.6.1.1.
1.1.4.2 În mod similar, atunci când tancurile de marfă conţin produse pentru care Codul impune o navă de tipul 2G/2PG, lichidele inflamabile mai sus menţionate nu trebuie să fie transportate în tancuri situate în zonele protejate descrise la paragraful 2.6.1.2.
1.1.4.3 În fiecare caz, restricţia se referă la zonele protejate care sunt situate în limitele lungimii spaţiilor de magazie destinate tancurilor de marfă care conţin produse pentru care Codul impune o navă de tipul lG sau 2G/2PG.
1.1.4.4 Lichidele şi produsele inflamabile mai sus menţionate pot fi transportate în aceste zone protejate atunci când cantitatea de produse reţinută în tancurile de marfă, pentru care Codul impune transportul cu o navă de tipul IG sau 2G/2PG, este folosită exclusiv pentru răcire, circulaţie sau alimentare cu combustibil.

1.1.5 În afara cazurilor prevăzute la paragraful 1.1.7.1, atunci când se intenţionează transportul produselor la care face referire prezentul Cod şi a produselor la care face referire Codul internaţional pentru construcţia şi echipamentul navelor pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase adoptat de către Comitetul Securităţii Maritime în virtutea autorizării Adunării Organizaţiei conferită prin rezoluţia A.490(Xll), aşa cum poate fi modificat de căti-e Organizaţie (Codul IBC), nava trebuie să corespundă prevederilor ambelor Coduri aplicabile produselor transportate.
1.1.6 În cazul în care se intenţionează transportul produselor ce pot fi considerate ca intrând în domeniul de aplicare a Codului, dar care în prezent nu sunt menţionate la capitolul 19, Administraţiile şi Administraţiile porturilor implicate în acest transport trebuie să definească condiţiile preliminare corespunzătoare de transport pe baza principiilor Codului şi să notifice Organizaţiei aceste condiţii.

1.1.7.1 Prevederile prezentului Cod trebuie avute în vedere atunci când o navă este proiectată şi construită pentru transportul următoarelor produse:
1. .1 cele enumerate exclusiv la capitolul 19 al acestui Cod; şi
2. .2 unul sau mai multe din produsele caresuntenumerate·atât:în.,.acest Cod cât şiînCcrdut internaţional pentru produse chimice în vrac. Aceste produse sunt indicate printr-un asterisc (*) în coloana a din tabelul de la capitolul 19.
1.1.7.2 În cazul în care o navă este destinată exclusiv transportului unuia sau mai multor produse din cele indicate la paragraful 1.1.7.1.2, trebuie să se aplice prevederile Codului internaţional pentru produse chimice în vrac, aşa cum a fost modificat.

1.1.8. Conformitatea navei cu prevederile Codului internaţional pentru transportul gazelor trebuie menţionată în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate, prevăzut la secţiunea 1.5. Conformitatea cu amendamentele la Cod, dacă există, trebuie de asemenea să fie indicată în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate.

1.2. Riscuri
Riscurile pe care le prezintă gazele la care face referire acest Cod sunt incendiul, toxicitatea, acţiunea corozivă, reactivitatea, temperatura scăzută şi presiunea.
1.3. Definiţii
Dacă nu se prevede în mod expres altfel, la Cod se aplică următoarele definiţii. Alte definiţii sunt date la capitolul 4.
1. 1.3.1 Încăperile de locuit sunt acele spaţii folosite ca încăperi sociale, coridoare, spălătoare, cabine, birouri, infirmerii, săli de cinematograf, săli de jocuri şi distracţii, frizerii, oficii care nu conţin instalaţii de gătit şi spaţii similare. Încăperile sociale sunt acele porţiuni din încăperile de locuit care sunt utilizate ca holuri, săli de masă, saloane şi încăperi similare permanent închise.
2. 1.3.2 Construcţiile de tip „A" înseamnă construcţiile aşa cum sunt definite la regula II-2/3.3 a Amendamentelor din 1983 la SOLAS.

1.3.3.1. Administraţie înseamnă Guvernul statului al cărui pavilion nava este autorizată să-l arboreze.

1.3.3.2 Administraţia portului înseamnă autoritatea competentă a ţării în al cărei port nava este încărcată sau descărcată.

1.3.4 Punctul de fierbere este temperatura la care un produs are o presiune de vapori ewtlâ cu presiunea atm..9sferică.
1.3.5 Lăţimea (B) înseamnă lăţimea maximă a navei, măsurată la mijlocul său peste coaste pentru navele cu corp metalic şi peste bordaj pentru navele cu corp din orice alt material. Lăţimea (B) trebuie se măsoară în metri.
1.3.6 Zona de marjă este acea parte a navei care cuprinde sistemul de stocare a mărfii şi compartimentele pompelor de marfă şi ale compresoarelor şi include zonele de punte situate pe întreaga lungime şi lăţime a părţii din navă de deasupra spaţiilor mai sus menţionate. În cazul în care există coferdamuri, spaţii de balast sau spaţii goale situate Ia extremitatea pupa a spaţiului de magazie situat cel mai în pupa sau la extremitatea prova spaţiului de magazie situat cel mai în prova, acestea sunt excluse din zona de marfă.

l.3„7 Sistemu/de stocare a mărfii este amenajarea destinată pentru stocarea mărfii incluzând, •• dacă sunt prevăzute, bariera primară şi secundară, izolaţia aferentă şi orice spaţii intermediare, ca şi structura adiacentă dacă ea este necesară pentru a susţine aceste elemente. Dacă bariera secundară face parte din structura corpului, ea poate fi un perete al spaţiului de magazie.

1.3.8 Post de control marfă este o încăpere utilizată pentru comanda operaţiunilor de manipulare a mărfii şi corespunde prevederilor de la secţiunea 3.4.
1.3.9 Mărfuri sunt produsele enumerate la capitolul 19, transportate în vrac de navele la care se face referire în Cod.
1.3.10 Încăperi de serviciu pentru marfă sunt încăperile situate în interiorul zonei de marfă care sunt utilizate ca ateliere, dulapuri şi magaz11 cu suprafaţa mai mare de 2 m2, utilizate pentru echipamentul de manipulare a mărfii.
1.3.11 Tancul de marfă este o carcasă etanşă la lichide, concepută pentru a constitui sistemul pnmar de stocare a mărfii, chiar dacă acesta este izolat sau nu, sau dacă are sau nu bariere secundare.
1.3.12 Coferdamul este spaţiul de separare cuprins între doi pereţi adiacenţi sau între două punţi adiacente din oţel. Acest spaţiu poate fi un spaţiu gol sau un spaţiu de balast.
1.3.13 Posturile de comandă sunt acele încăperi în care este amplasat echipamentul radio sau echipamentul principal de navigaţie al navei sau în care este amplasată sursa de energie pentru avarie sau în care este centralizat echipamentul de detectare sau de comandă pentru instalaţiile de stingere a incendiului. Acestea nu includ şi echipamentul special de comandă pentru instalaţiile de stingere a incendiului care poate fi practic amplasat în zona de marfă.
1.3.14 Produsele inflamabile sunt cele identificate prin litera „F" în coloana f din tabelul de Ia capitolul 19.
1.3.15 Limitele de inflamabilitate sunt acele condiţii care definesc starea în care se află un amestec de combustibil şi oxidant în care aplicarea unei surse externe de aprindere suficient de puternică permite să se producă instantaneu aprinderea într-un aparat de încercare dat.
1.3.16 Navă pentru transportul gazelor este o navă de marfă construită sau adaptată şi utilizată pentru transportul în vrac al oricăror gaze lichefiate sau pentru alte produse enumerate în tabelul de la capitolul 19.
1.3.17 Un spaţiu sau zonă cu pericol la gaze este:
1. .1 un spaţiu din zona de marfă care nu este amenajat sau echipat într-un mod aprobat pentru a asigura faptul că atmosfera sa este permanent menţinută în condiţii de protecţie la gaze;
2. .2 un spaţiu închis, situat în exteriorul zonei de marfă, traversat de oricare din instalaţiile de tubulatură care conţin produse lichide sau gazoase, sau în care se termină aceste instalaţii de tubulaturi, în cazul în care nu au fost montate amenajări aprobate pentru a împiedica orice scăpare a vaporilor provenind de la produs în atmosfera acestui spaţiu;
3. .3 un sistem de stocare a mărfii.şi tubulatura de marfă;
  1. .5 un spaţiu separat de un spaţiu de magazie descris la paragraful .4.1 printr-un singur perete din oţel, etanş la gaze;
  2. .6 un compartiment al pompelor de marfă şi un compartiment al compresoarelor de marfă;
  3. .7 o zonă pe puntea deschisă, sau o încăpere parţial închisă situată pe puntea deschisă, la mai puţin de 3 m de orice orificiu al unui tanc de marfă, orificiu pentru gaze sau vapori, flanşă a unei tubulaturi de marfă, valvulă de marfă sau intrări şi deschideri de ventilaţie ale compartimentelor pompelor şi compresoarelor de marfă;
  4. .8 puntea deschisă care se întinde pe zona de marfă şi pe o distanţă de 3 m în faţa şi în spatele zonei de marfă de pe puntea deschisă până la o înălţime de 2,4 m deasupra punţii expuse la intemperii;
  5. .9 o zonă situată la mai puţin de 2,4 m de la suprafaţa exterioară a unui sistem de stocare a mărfii, atunci când această suprafaţă este expusă la intemperii;
  6. .10 un spaţiu închis sau parţial închis în care se află tubulaturi care conţin produse. Un spaţiu care conţine un echipament de detectare a gazelor conform paragrafului
    13.6.5 şi un spaţiu în care gazul de evaporare este utilizat drept combustibil şi care corespunde capitolului 16 nu sunt considerate spaţii cu pericol la gaze în acest context;
  7. .11 un compartiment pentru furtunurile de marfă; sau
  8. .12 un spaţiu închis sau parţial închis cu deschidere directă spre un spaţiu sau zonă cu pericol la gaze.
1.3.18 Spaţiu protejat la gaze este un spaţiu, altul decât un spaţiu cu pericol la gaze.
1.3.19 Spaţiul de magazie este spaţiul închis de structura navei în care se află un sistem de stocare a mărfii.
1.3.20 Independent înseamnă că, spre exemplu, o instalaţie cu tubulaturi sau o instalaţie de aerisire nu este sub nici o formă racordată la altă instalaţie şi nu este prevăzută cu mijloace care să permită o posibilă racordare la alte instalaţii.
1.3.21 Spaţiul de izolaţie este spaţiul care poate fi sau nu un spaţiu dintre bariere, ocupat în întregime sau parţial de izolaţie
1.3.22 Spaţiul dintre bariere este spaţiul cuprins între o barieră primară şi una secundară, chiar dacă este sau nu ocupat în întregime sau parţial de izolaţie sau alt material.
1.3.23 Lungime (L) înseamnă 96% din lungimea totală la linia de plutire situată la o distanţă deasupra chilei egala cu 85% din înălţimea de construcţie minimă, măsurată de la faţa superioară a chilei, sau distanţa de la faţa exterioară a etravei până la axul cârmei la acea linie de plutire, oricare din aceste valori este mai mare. La navele proiectate pentru a naviga cu chila înclinată, linia de plutire la care este măsurată lungimea trebuie să fie paralelă cu linia de plutire la plină încărcătură. Lungimea
(L) se măsoară în metri.
1.3.24 Încăperile de maşini de categoria A sunt acele încăperi şi puţurile aferente acestor încăperi care conţin:
1. .1 maşini cu ardere internă utilizate pentru propulsia principală; sau
2. .2 maşini cu ardere internă utilizate în alte scopuri decât propulsia principală, dacă puterea lor totală este de cel puţin 375 kW; sau
3. .3 orice căldare cu combustibil lichid sau orice instalaţie de combustibil lichid.
1.3.25 Încăperile de maşini sunt toate încăperile de maşini de categoria A şi toate celelalte încăperi care conţin maşinile de propulsie, căldările, instalaţiile de combustibil lichid, maşinile cu abur şi motoarele cu ardere internă, generatoarele şi motoarele electrice importante, staţiile de încărcare a combustibilului, instalaţiile frigorifice, stabilizatoarele de ruliu, instalaţiile de ventilaţie şi de aer condiţionat, precum şi alte încăperi similare, şi puţurile aferente acestor încăperi.
1.3.26 MARVS înseamnă presiunea maximă admisibilă a supapelor de siguranţă ale unui tanc de marfă.
1.3.27 Instalaţie de combustibil lichid este echipamentul folosit pentru pregătirea combustibilului lichid destinat alimentării căldării cu combustibil lichid sau echipamentul destinat alimentării· cu combustibil încălzit a unui motor cu combustie internă şi cuprinde orice pompe de presiune, filtre şi încălzitoare care lucrează cu combustibil la o presiune mai mare de 1,8 bar.
1.3.28 Organizaţia este Organizaţia Maritimă Internaţională (IMO).
1.3.29 Permeabilitatea unui spaţiu este raportul dintre volumul acestui spaţiu care se presupune a fi ocupat de apă şi volumul său total.

1.3.30.1 Bariera primară este structura interioară proiectată în vederea stocării mărfii atunci când sistemul de stocare a mărfii cuprinde doi pereţi.
1.3.30.2 Bariera secundară este structura exterioară a unui sistem de stocare a mărfii, rezistent la lichide şi proiectat pentru a putea opri temporar orice scurgere previzibilă a mărfii lichide prin bariera primară şi pentru a împiedica scăderea temperaturii structurii navei până la un nivel periculos. Diversele tipuri de bariere secundare sunt definite mai complet la capitolul 4.

1.3.31 Densitatea relativă este raportul dintre masa unui volum al unui produs şi masa unui volum egal de apă dulce.
1.3.32 Separat înseamnă, spre exemplu, că o instalaţie cu tubulaturi de marfă sau o instalaţie de aerisire pentru marfă nu este racordată la altă tubulatură de marfă sau instalaţie cte aerisire pentru marfă. Această separare poate fi obţinută prin proiectare sau prin metodele de exploatare. În interiorul unui tanc de marfă nutrebuiefolosite,metodele deexploatare;.,ci şi trebuie să se·utilizeze una din următoarele metode:
1. .1 să se demonteze piesele de cuplare sau valvulele ş1 să se obtureze capetele tubulaturilor;
2. .2 să se monteze în serie două flanşe de tip "trece-nu trece" şi să se prevadă un mijloc de detectare a scurgerilor în porţiunea de tubulatură cuprinsă între cele două flanşe de tip "trece-nu trece".
1.3.33 Încăperile de serviciu sunt acele încăperi utilizate pentru bucătarii, oficii, care conţin instalaţii de gătit, dulapuri, încăperi pentru poştă şi valori, spaţii de depozitare, ateliere care nu fac parte din încăperile de maşini şi din încăperi similare, precum şi puţUrile aferente acestor încăperi.
1.3.34 Convenţia SOLAS din 1974 este Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii
omeneşti pe mare.
1.3.35 Amendamentele SOLAS din 1983 reprezintă amendamentele la Convenţia SOLAS 1974 adoptate de către Comitetul Securităţii Maritime al Organizaţiei la 17 iunie 1983, la cea de-a patruzeci şi opta sesiunea a sa prin rezoluţia MSC.6(48).
1.3.36 Capac de tanc este o structură de protecţie destinată să protejeze sistemul de stocare a mărfii contra oricărei avarii când aceasta se produce la puntea expusă la intemperii, sau să asigure continuitatea şi integritatea structurii punţii.
1.3.37 Dom de tanc este prelungirea verticală a unei părţi de tanc pentru marfă. În cazul sistemelor de stocare a mărfii situate sub punte, domul de tanc traversează puntea expusă la intemperii sau capacul tancului.
1.3.38 Produsele toxice sunt acele produse identificate prin litera "T" în coloana f din tabelul de la capitolul 19.
1.3.39 Presiunea vaporilor este presiunea absolută de echilibru a vaporilor saturaţi de deasupra lichidului, exprimată în bar, la o temperatură dată.
1.3.40 Spaţiul gol este un spaţiu închis situat în zona de marfă în exteriorul sistemului de stocare a mărfii, altul decât un spaţiu de magazie, un spaţiu de balast, un tanc de combustibil licmd1 un compartiment al pompelor de marfă sau al compresoarelor de marfă, sau orice spaţiu utilizat în inod normal de către personal.

1.4 Echivalenţe
1. 1.4.1 Dacă prevederile Codului impun montarea sau transportarea la bordul unei nave a unei anumite instalaţii, a unui anumit material, dispozitiv, aparat, element al echipamentului sau a unui tip al acestora, sau adoptarea unei anumite prevederi, sau conformitatea cu o procedură sau amenajare, Administraţia poate autoriza montarea sau transportarea la bord a unei alte instalaţii, a unui alt material, dispozitiv, aparat, element al echipamentului sau a unui tip al acestora, sau adoptarea oricărei alte prevederi, proceduri sau amenajări pentru acea navă, dacă s-a stabilit, în urma încercărilor sau prin alt mod, că această instalaţie, acest material, dispozitiv, aparat sau element al echipamentului sau un tip al acestora, sau că această prevedere, procedură :;au amenajare, au o eficacitate cel puţin egală cu cea prevăzută de Cod. Totuşi, Administraţia nu poate autoriza adoptarea de metode sau proceduri de exploatare ca alternaţivăJa,o .anumită:instalaţie; un:anumit material, dispozitiv, aparat, element al echipamentului sau la un tip al acestora, care sunt prevăzute de Cod
2. 1.4.2 Dacă Administraţia autorizează astfel substituirea unei instalaţii, a unui material, dispozitiv, aparat, element al echipament sau a unui tip al acestora, sau a unei prevederi, proceduri, sau amenajări, ea trebuie să comunice Organizaţiei particularităţile acestora însoţite de un raport justificativ, pentru ca Organizaţia să Ie poată comunica şi altor guverne contractante la Convenţia SOLAS din 1974 în scopul informării inspectorilor lor.
1.5 Inspecţii şi certificare
1. 1.5.1 Procedura de inspecţie
  1. 1.5.1.1 Inspecţia navelor, în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor regulilor şi acordarea de scutiri de la acestea, trebuie efectuată de către inspectorii Administraţiei. Totuşi, Administraţia poate încredinţa inspecţiile fie inspectorilor numiţi în acest scop, fie organizaţiilor recunoscute de ea.
  2. 1.5.1.2 Administraţia care numeşte inspectori sau recunoaşte organizaţii pentru efectuarea inspecţiilor, trebuie să împuternicească orice inspector numit sau organizaţie recunoscută ca cel puţin:
    1. .1 să solicite reparaţii la o navă; şi
    2. .2 să efectueze inspecţii dacă se solicită de către autoritatea statului portului respectiv.
      Administraţia trebuie să notifice Organizaţiei responsabilităţile specifice şi condiţiile delegării autorităţii inspectorilor numiţi sau organizaţiilor recunoscute pentru a fi difuzate guvernelor contractante.
  3. 1.5.1.3 Dacă un inspector numit sau o organizaţie recunoscută stabileşte că starea tehnică a navei sau a echipamentului său nu corespunde de fapt menţiunilor din certificat sau este în aşa fel încât nava nu poate efectiv să iasă în mare fără a prezenta pericol pentru navă sau persoanele aflate la bord, acest inspector sau această organizaţie trebuie să se asigure imediat că sunt luate măsuri de remediere şi trebuie să informeze Administraţia în timp util. Dacă nu sunt luate aceste măsuri de remediere, certificatul respectiv trebuie să fie retras, iar Administraţia informată imediat; şi, dacă nava se află în portul unui alt guvern contractant, autoritatea statului portului trebuie, de asemenea. să fie informată imediat.
  4. 1.5.1.4 În fiecare caz, Administraţia va garanta efectuarea completă şi eficientă a inspecţiei şi se va angaja în asigurarea măsurilor necesare pentru îndeplinirea acestei obligaţii.
2. 1.5.2 Cerinţe privind inspecţia
  1. 1.5.2.1 În cazul navelor care transportă gaze, structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele (altele decât elementele pentru care au fost eliberate un Certificat de siguranţă a construcţiei pentru nava de marfă, un Certificat de siguranţă a echipamentului pentru nava de marfă şi un Certificat de siguranţă radiotelegrafică pentru nava de marfă sau un Certificat de siguranţă radiotelefonică pentru nava de marfă) trebuie să fie supuse următoarelor inspecţii:
    .l Qjnspe ţie iniţială, efectuată înainte ca nava să fie pusă în exploatare sau înainte ddi i se elibera pentru prima dată Certificatul Internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate, care trebuie să includă o examinare completă a structurii sale, a echipamentelor, instalaţiilor, amenajărilor şi materialelor sale în măsura în care acest Cod se aplică navei. Această inspecţie trebuie să fie astfel încât să se asigure că structura navei, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele corespund prevederilor aplicabile ale acestui Cod.
    1. .2 O inspecţie periodică la intervale specificate de Administraţie, dar fără a depăşi 5 ani, trebuie să fie astfel încât să se asigure că structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialul corespund prevederilor aplicabile acestui Cod.
    2. .3 Cel puţin o inspecţie intermediară în timpul perioadei de valabilitate a Certificatului internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate. În cazurile în care se efectuează numai o singură inspecţie intermediară în orice perioadă de valabilitate a certificatului, aceasta trebuie efectuată cu cel mult 6 luni înainte sau cel mult 6 luni după data care marchează jumătatea perioadei de valabilitate a certificatului. Inspecţiile intermediare trebuie să fie astfel încât să se asigure că echipamentul de siguranţă şi alte echipamente, precum şi instalaţiile de pompare şi tubulatura aferentă, corespund prevederilor aplicabile din acest Cod şi sunt în bună stare de funcţionare. Aceste inspecţii trebuie menţionate în Certificatul Internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate.
    3. .4 O inspecţie anuală obligatorie în decurs de trei luni înainte sau după data de aniversare a Certificatului internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate, care trebuie să includă o examinare generală pentru a se asigura că structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele rămân în toate privinţele satisfăcătoare pentru exploatarea căreia îi este destinată nava. Această inspecţie trebuie menţionată în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate.
    4. .5 O inspecţie suplimentară, generală sau parţială după caz, care trebuie să fie efectuată dacă se consideră necesar după o investigaţie conform subparagrafului 1.5.3.3, sau ori de câte ori nava suferă reparaţii sau înlocuiri importante. Această inspecţie trebuie să fie astfel încât să se asigure că reparaţiile sau înlocuirile necesare au fost efectiv realizate, că materialele folosite la aceste reparaţii sau înlocuiri şi calitatea execuţiei acestora sunt satisfăcătoare, şi că nava poate să iasă în mare rară pericol pentru ea însăşi sau persoanele de la bord.
3. 1.5.3 Menţinerea stării tehnice a navei după efectuarea inspecţiei
  1. 1.5.3.1 Starea tehnică a navei şi a echipamentului său trebuie menţinute conform prevederilor Codului astfel încât nava să poată ieşi în mare rară pericol pentru ea însăşi sau persoanele aflate la bord.
  2. 1.5.3.2 După efectuarea oricărei inspecţii a navei prevăzută la paragraful 1 S2, nu trebuie făcută nici o modificare la structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele care au făcut obiectul inspecţiei, rară autorizaţia Administraţiei, cu excepţia înlocuirii directe a acestora.
  3. 1.5.3.3 Ori de câte ori se produce un accident la o navă sau este descoperită o defecţiune, care fie afectează siguranţa navei, fie eficienţa sau integralitatea mijloacelor sale de salvare sau a unui alt echipament, coma.rida.'1tul sau armatorul navei trebuie să informeze cu prima ocazie Administraţia, inspectorul desemnat sau organizaţia recunoscută răspunzătoare pentru eliberarea certificatului respectiv, care trebuie să iniţieze cercetări pentru a stabili dacă este necesară o inspecţie conform prevederilor subparagrafului 1.5.2.1.5. Dacă nava se află în portul unui alt guvern contractant, comandantul navei sau armatorul trebuie să informeze imediat autoritatea respectivă a Statului portului, iar inspectorul desemnat sau organizaţia recunoscută trebuie să se convingă că o astfel de informare a fost făcută.
4. 1.5.4 Eliberarea certificatului
  1. 1.5.4.1 Un certificat numit Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate, al cărui model este dat în Apendice, trebuie să fie eliberat după efectuarea unei inspecţii iniţiale sau periodice la o navă care transportă gaze şi care corespunde prevederilor respective ale Codului.
  2. 1.5.4.2 Certificatul eliberat în conformitate cu prevederile acestei secţiuni va fi disponibil în orice moment la bordul navei pentru inspecţie.
  3. 1.5.4.3 Dacă o navă este proiectată şi construită în conformitate cu prevederile paragrafului 1.1.5, se vor elibera Certificate internaţionale de conformitate în conformitate cu prevederile acestei secţiuni şi a celor din secţiunea 1.5 a Codului internaţional pentru produse chimice în vrac.
5. 1.5.5 Eliberarea sau vizarea certificatului de către alt guvern
  1. 1.5.5.1 Un Guvern contractant poate, la cererea unui alt guvern, să dispună inspecţia unei nave autorizată să arboreze pavilionul altui stat şi, dacă se constată că cerinţele Codului sunt îndeplinite, să elibereze sau să autorizeze eliberarea certificatului pentru această navă, şi , după caz, să vizeze sau să autorizeze vizarea Certificatului în conformitate cu Codul. Orice certificat astfel eliberat trebuie să conţină o declaraţie care să stabilească că el a fost eliberat la cererea guvernului ţării în care nava este înmatriculată.
6. 1.5.6 Durata şi valabilitatea certificatului
  1. 1.5.6.1 Un Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate trebuie să fie eliberat pentru o perioadă specificată de Administraţie care nu va depăşi cinci ani de la data inspecţiei iniţiale sau a inspecţiei periodice.
  2. 1.5.6.2 Nu se permite nici o prelungire a perioadei de valabilitate,de-cinci.ani pentru cert.îficat
  3. 1.5.6.3 Certificatul trebuie să-şi înceteze valabilitatea:
    1. .1 dacă inspecţiile nu sunt efectuate în intervalele specificate la paragraful 1.5.2;
    2. .2 dacă nava trece sub pavilionul unui alt stat. Un certificat nou trebuie eliberat numai dacă guvernul emitent al noului certificat este pe deplin satisfăcut că nava corespunde prevederilor de la paragrafele 1.5.3.1 şi 1.5.3.2. În cazul unui transfer al pavilionului între guvernele contractante, dacă cererea este făcută în decursul a 12 luni de la efectuarea transferului, guvernul statului sub al cărui pavilion nava a navigat anterior trebuie să trimită Administraţiei, cât mai curând posibil, copii ale certificatelor acordate navei înaintea transferului şi, dacă este posibil, copii ale rapoartelor inspecţiilor respective.

Capitolul 2

Capacitatea de supravieţuire a navei şi amplasarea tancurilor de marfă

2.1 Generalităţi
1. 2.1.1 Navele, care intră sub incidenţa Codului, trebuie să supravieţuiască efectelor normale ale inundării care rezultă după o avarie ipotetică a corpului navei provocată de o forţă exterioară. În plus, pentru a asigura protecţia navei şi a mediului înconjurător, tancurile de marfă trebuie protejate la penetrare în caz de avarie minoră suferită de navă ca urmare, spre exemplu, a unui şoc datorită izbirii de cheu sau de un remorcher, şi să fie protejate, într-o anumită măsură, faţă de o avarie datorată unei coliziuni sau unei eşuări, prin localizarea lor la distanţe minime determinate spre interior faţă de bordajul navei. Atât avaria ipotetică cât şi amplasarea tancurilor de marfă în raport cu bordajul navei vor trebui să fie dependente de gradul de pericol pe care îl prezintă produsele ce urmează a fi transportate.
2. 2.1.2 Navele, care intră sub incidenţa Codului, trebuie să fie proiectate în conformitate cu una dintre următoarele norme:
  1. .1 O navă de tipul JG este o navă destinată transportului gazelor destinată transportului produselor indicate la capitolul 19 care necesită măsuri maxime de prevenire a producerii deversărilor.
  2. .2 O navă de tipul 2G este o navă pentru transportul gazelor destinată transportului produselor indicate la capitolul 19 care necesită măsuri importante de prevenire a producerii deversărilor .
  3. .3 O navă de tipul 2PG este o navă pentru transportul gazelor, cu o lungime mai mică sau egală cu 150 m, destinată transportului produselor indicate la capitolul 19 care necesită măsuri importante de prevenire a producerii deversărilor şi la bordul căreia produsele sunt transportate în tancuri independente de tip C (a se vedea paragraful 4.2.4.4) cu un MARVS de cel puţin 7 bar şi o temperatură de calcul pentru sistemul de stocare a mărfii mai mare sau egală cu -55°C. Trebuie notat faptul: că nava care corespunde acestei descrieri, dar care are o lungime mai mare âe 150
    va fi considerată drept navă de tipul 2G.
  4. .4 O navă de tipul 3G este o navă pentru transportul gazelor, destinată să transporte produsele indicate la capitolul 19 care necesită anumite măsuri de prevenire a producerii deversărilor.
    Astfel, o navă de tipul 1G este o navă pentru transportul gazelor destinată transportului produselor considerate ca prezentând cel mai mare risc general, în timp ce navele de tipurile 2G/2PG şi de tipul 3G sunt destinate transportului produselor care prezintă riscuri cu importanţă progresiv scăzută. În consecinţă, o navă de tipul 1G trebuie să supravieţuiască celei mai severe norme de avarie, iar tancurile sale de mana trebuie să fie amplasate la distanţa maximă prevăzută în raport cu bordajul exterior.
3. 2.1.3 Tipul de navă cerut pentru transportul fiecărui produs este indicat în coloana ca tabelului de la capitolul 19.
4. 2.1.4 Dacă o navă este destinată să transporte mai mult de un produs dintre cele enumerate în capitolul 19, norma de avarie trebuie să corespundă acelui produs care are cele mai severe cerinţe referitor la tipul de navă. Totuşi, cerinţele privind amplasarea fiecărui tanc de mana sunt acelea pentru tipurile de navă prevăzute pentru respectivele produse care urmează a fi transportate.
2.2 Bordul liber şi stabilitatea în stare intactă
1. 2.2.1 Navelor prevăzute de Cod li se poate atribui un bord liber nurum autorizat de către Convenţia internaţională asupra liniilor de încărcare în vigoare. Totuşi, pescajul corespunzător bordului liber atribuit nu trebuie să fie mai mare decât pescajul maxim autorizat de acest Cod.
2. 2.2.2 Stabilitatea navei în toate condiţiile de navigaţie pe mare şi în cursul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare a mărfii trebuie să corespundă unei norme considerate acceptabilă de către Admir•istraţie.
3. 2.2.3 Pentru a calcula efectul suprafeţelor libere a lichidelor consumabile pentru cazurile de încărcare, trebuie să se considere că, pentru fiecare tip de lichid, cel puţin o pereche de tancuri laterale sau un singur tanc central are o suprafaţă liberă şi tancul sau combinaţia de tancuri care va fi luată în considerare trebuie să fie aceea unde efectul suprafeţei libere este cel mai mare. Efectul suprafeţei libere în compartimentele neavariate trebuie să fie calculat în conformitate cu o metodă considerată acceptabilă de către Administraţie.
4. 2.2.4 În mod normal, balastul solid nu trebuie folosit în spaţiile dublului fund din zona de marfă. Totuşi, dacă din considerente de stabilitate, amplasarea balastului solid în aceste spaţii devine inevitabilă, dispunerea acestui balast trebuie să fie dictată de necesitatea asigurării faptului că sarcinile de şoc care rezultă din avarierea fundului nu sunt transmise direct la structura tancului de mana.
5. 2.2.5 Comandantul navei trebuie să primească Informaţia asupra încărcării şi stabilităţii navei. Această Informaţie trebuie să conţină detaliile referitoare la cazurile tipice de exploatare şi la operaţiunile de încărcare, descărcare şi balastare, prevederile pentru evaluarea altor cazuri de încărcare şi un rezumat al informaţiilor referitoare la capacitatea de supravieţuire a navei. În plus, Informaţia trebuie să conţină suficiente date pentru a-i pernute comandantului să încarce şi să exploateze nava în siguranţă şi în conformitate cu uzanţele maritime.
2.3 Orificiile de evacuare prin bordaj situate sub puntea de bord liber
1. 2.3.1 Instalarea şi comanda valvulelor pentru evacuările prin bordaj, care provin din spaţiile situate sub puntea de bord liber sau din spaţiile limitate de suprastructuri şi rufuri situate pe puntea de bord liber şi prevăzute cu uşi etanşe la apă, trebuie să corespundă cerinţelor regulii pertinente a Convenţiei internaţionale asupra liniilor de încărcare în vigoare, cu excepţia faptului că alegerea valvulelor trebuie să se limiteze la:
  1. .1 o valvulă automată cu reţinere, cu un dispozitiv direct de închidere acţionat dintr-un loc situat deasupra punţii de bord liber; sau
  2. .2 dacă distanţa verticală dintre linia de plutire de înc;ărqu :de.. vară şi extremitatea interioară a tubulaturii de evacuare este· mai mare de 0,01 L, două valvule automate cu reţinere fără dispozitiv direct de închidere, cu condiţia ca valvula din interior să fie mereu accesibilă pentru examinare în condiţii de exploatare.
2. 2.3.2 În sensul acestui capitol, expresiile linia de plutire de încărcare de vară şi punte de bord liber au semnificaţia definită în Convenţia internaţională asupra liniilor de încărcare în vigoare.
3. 2.3.3 Valvulele automate cu reţinere prevăzute la paragrafele 2.3.1.1 şi 2.3.1.2 trebuie să fie de un tip considerat acceptabil de către Administraţie şi trebuie să fie pe deplin eficiente pentru a împiedica pătrunderea apei în navă, ţinând cont de cerinţele pentru afundare, asietă şi bandare prevăzute la secţiunea 2.9 referitoare la supravieţuire.
2.4 Cazuri de încărcare
Capacitatea de supravieţuire a navei după avarie trebuie să fie analizată pe baza informaţiilor comunicate Administraţiei pentru toate cazurile de încărcare prevăzute şi toate variaţiile de pescaj şi asietă. Nu este necesar să se aplice prevederile referitoare la supravieţuirea navei în cazurile de navigaţie în balast•, cu condiţia ca orice marfă care rămâne la bord să fie utilizată exclusiv în scopuri de răcire, de circulaţie sau de alimentare cu combustibil.
2.5 Ipoteze referitoare la avarie
1. 2.5.1 Dimensiunile maxime ale avariei ipotetice trebuie să fie următoarele:
  1. .1 Avarie de bordaj:
    1. 1.1 extindere longitudinală:
    2. 1.2 extindere transversală: măsurată de la bordaj, perpendicular pe planul diametral la nivelul liniei de încărcare de vară
      .!.( L ) sau 14,5 m, luându-se valoarea cea mai 3
      mică
      B sau 11,5 m, luându-se valoarea cea mai 5
      mică
      - • Nu este necesar să se ţină cont de marfa conţinută de.micile tancuri independente de evacuare de pe·punte. în cazul în care se evaluează situaţia de încărcare pentru balast.
    3. 1.3
      extindere verticală:
      măsurată de la linia teoretică a învelişului fundului, în planul diametral
      De la linia de bază în sus, nelimitat
  2. .2 Avarie de fund:
    pe o lungime de 0,3 L măsurată de la perpendiculara prova a navei
    pe orice altă parte a navei
    "
    1. 2.1 extindere longitudinală:
      1
      -(L3)
      3
      sau 14,5 m,
      2.,.(L ) sau 5 m, luându-
      .2;2 extindere transversală:
      luându-se valoarea cea mai mică
      B
      - sau 10 m, 6
      se valoarea cea mai mică
      B
      - sau 5 m, 6
      luându-se valoarea cea luându-se valoarea cea
      .2.3 extindere verticală:
2. 2.5.2 Alte avarii
  mai mică
  B
  - sau 2 m, 15
  luându-se valoarea cea mai mică, măsurată de la linia teoretică a învelişului fundului în planul diametral (a se vedea paragraful 2.6.3)
  mai mică
  B
  - sau2m, 15
  luându-se valoarea cea mai mică, măsurată de la linia teoretică a învelişului fundului în planul diametral (a se vedea paragraful 2.6.3)
  1. .1 Dacă o avarie cu dimensiuni mai mici decât dimensiunile maxime specificate la paragraful 2.5.1 ar conduce la o situaţie mult mai severă, această avarie trebuie luată în considerare.
  2. .2 Trebuie să se ia în considerare avariile locale de bordaj situate în orice punct al zonei de marfă, care au o adâncime de 760 mm, măsurată perpendicular pe bordajul corpului, iar pereţii transversali trebuie să se considere ca fiind avariaţi atunci când acest lucru este, de asemenea, prevăzut de alineatele aplicabile ale paragrafului 2.8.1.
2.6 Amplasarea tancurilor de marfă
1. 2.6.1 Tancurile de marfă trebuie să fie amplasate la următoarele distanţe faţă de bordaj:
  1. .1 Nave de tipul 1G: măsurată pornind de la tablele bordajului, distanţa nu trebuie să fie mai mică decât extinderea transversală a avariei specificate la paragraful 2.5.1.1.2 şi, măsurată de la linia teoretică a învelişului fundului în planul diametral, această distanţă nu trebuie să fie mai mică decât extinderea verticală a avariei specificate la paragraful
    2.5.1.2.3 şi în nici un punct ea nu trebuie să fie mai mică de 760 mm măsurată de la bordaj.
  2. .2 Navele de tipul 2G/2PG şi 3G: măsurată de la linia teoretică a învelişului fund.uluiîa planul diametral, aceasta distanţă nu va fi mai mică decât extinderea pe· venica a avariei specificată la paragraful 2.5.1.2.3 şi în nici un punct distanţa nu va fi mai mică

-de 760 mm măsurată de la bordaj.

2.6.3 Cu excepţia navelor de tipul I G, puţurile de aspiraţie prevăzute în tancurile de marfă pot pătrunde în zona de avarie a fundului specificată la 2.5.1.2.3, cu condiţia ca suprafaţa acestor puţuri să fie cât mai restrânsă posibil şi ca ele să nu se extindă sub plafonul dublului fund pe o înălţime mai mare de 25% din înălţimea dublului fund sau 350 mm, luându-se valoarea cea mai mică dintre aceste dimensiuni. Dacă nu există dublu fund, pătrunderea sub limita superioară a avariei de fund nu trebuie să depăşească 350 mm. Puţurile de aspiraţie prevăzute în conformitate cu acest paragraf pot fi excluse atunci când se determină compartimentele afectate de avarie.

2.7. Ipoteze referitoare la inundare
1. 2.7.1 Prevederile de la 2.9 trebuie să fie confirmate prin calcule care să ţină cont de caracteristicile de bază. ale, nayei,.,d,jşpµnerea, configuraţia şi conţinutul compartimentelor avariate, de repartizarea, densităţile relative şi efectul suprafeţelor libere, ca şi de pescaj şi de asietă pentru toate cazurile de încărcare.
2. 2.7.2 Permeabilităţile spaţiilor în care se presupune că s-a produs o avarie trebuie să fie următoarele:
  Spaţii Permeabilităti
  '
  Magazii pentru provizii
  0,60
  Ocupate de încăperi de locuit
  0,95
  Ocupate de maşini
  0,85
  Goale
  0,95
  Destinate lichidelor consumabile
  De la O la 0,95•
  Destinate altor lichide
  De la O la 0,95*
3. 2.7.3 Dacă avaria penetrează un tanc care conţine lichid, trebuie să se considere că lichidul acestui compartiment este complet pierdut şi înlocuit cu apa de mare până la nivelul de echilibru final.
4. 2.7.4 În cazul în care se ia în considerare avaria dintre doi pereţi transversali etanşi la apă, aşa cum se specifică în paragrafele 2.8.1.4, .5 şi .6, pereţii transversali trebuie să fie amplasaţi la o distanţă cel puţin egală cu lungimea avariei arătată la paragraful 2.5.1.1.1 pentru a fi consideraţi eficienţi. În cazul în care pereţii transversali sunt amplasaţi la o distanţă mai mică, pentru a se determina compartimentele inundate, unul sau mai mulţi dintre aceşti pereţi, care se află în interiorul limitelor de avarie, se consideră că nu există. În plus, trebuie să se considere avariată orice parte a unui perete transversal care separă compartimente laterale sau compartimente din dublu fund dacă limitele peretelui etanş la apă se află în cadrul limitelor înălţimii sau extinderii transversale a avariei prevăzută în secţiunea 2.5. De asemenea, trebuie să se considere că un perete transversal este avariat dacă prezintă o nişă sau o baionetă cu o lungime mai mare de 3 m situată în cadrul limitelor de pătrundere a avariei convenţionale. Nişa formată de peretele picului pupa şi plafonul picului tancului pupa nu trebuie să fie considerată ca atare pentru aplicarea acestui paragraf.
5. 2.7.5 Nava trebuie să fie proiectată în aşa fel încât să se reducă inundarea asimetrică până la un nivel minim compatibil cu dispunerile eficiente.
6. 2.7.6 Dispozitivele de echilibrare care necesită mijloace mecaruce, cum ar fi valvulcle s-au
  Penneabilitatea compartimenteloi: parţial umplute trebuie să coi:espundă cantităţii de lichide transp()rtată în compartiment.
  tubulaturile de echilibrare, dacă există, nu trebuie să fie luate în considerare pentru a se reduce unghiul de bandare sau pentru a se atinge intervalul minim de stabilitate reziduală pentru a respecta prevederile paragrafului 2.9.1, iar o stabilitate reziduală suficientă trebuie să fie asigurată în toate stadiile de echilibrare. Spaţiile care sunt legate prin canale cu secţiune mare pot fi considerate comune.
7. 2.7.7 Dacă tubulaturile, canalele, puţurile sau tunelurile se situează în limitele avariei ipotetice, aşa cum s-a definit la 2.5, trebuie luate măsuri pentru a împiedica extinderea inundării progresive la alte compartimente decât cele considerate a fi inundate în fiecare caz de avarie.
8. 2.7.8 Nu trebuie să se ţină cont de flotabilitatea suprastructurilor situate direct deasupra bordajului avariat. Totuşi, părţile neinundate ale suprastructurilor situate în afara zonei de extindere a avariei pot să fie luate în considerare cu condiţia ca
  1. .1 ele să fie separate de spaţiul avariat prin pereţi etanşi la apă şi să corespundă cerinţelor paragrafului 2.9.1.1 în ceea ce priveşte aceste spaţii intacte; şi
  2. .2 deschiderile practicate în aceşti pereţi despărţitori să poată fi închise prin intermediu uşilor glisante etanşe la apă acţionate de la distanţă, iar deschiderile neprotejate să nu fie imersate în intervalul minim de stabilitate reziduală prevăzut la 2.9.2.1; totuşi, se poate permite imersarea oricăror altor deschideri prevăzute cu închidere etanşă la intemperii.

2.8 Norme referitoare la avarie
1. 2.8.1 Navele trebuie să poată supravieţui avariilor prevăzute la secţiunea 2.5 ţinând cont de ipotezele referitoare la inundare din secţiunea 2.7, având o extindere determinată de tipul navei conform următoarelor norme:
  1. .1 o navă de tipul 1G trebuie să poată suporta o avarie situată oriunde pe lungimea sa;
  2. .2 o navă de tipul 2G cu o lungime mai mare de 150 m trebuie să poată suporta o avarie oriunde pe lungimea sa;
  3. .3 o navă de tipul 2G cu o lungime mai mică sau egală cu 1SO m trebuie să poată suporta o avarie situată oriunde pe lungimea sa, fără ca aceasta să afecteze vreunul dintre cei doi pereţi care delimitează o încăpere de maşini amplasată la pupa navei;
  4. .4 o navă de tipul 2PG trebuie să poată suporta o avarie situată oriunde pe lungimea sa, f'ară ca aceasta să afecteze pereţii transversali situaţi la o distanţă mai mare decât lungimea avariei specificată la 2.5.1.1.1;
  5. .5 o navă de tipul 3G cu o lungime mai mare sau egală cu 125 m trebuie să poată suporta o avarie oriunde pe lungimea sa, rară ca aceasta să afecteze pereţii transversali situaţi la o distanţă mai mare decât lungimea avariei specificată la 2.5.1.1.1;
  6. .6 o navă de tipul 3G cu o lungime mai mică de 125 m trebuie să poată suporta o avarie situată oriunde pe lungimea sa, rară ca aceasta să afecteze pereţii transversali situaţi la o distanţă mai mare decât lungimea avariei specificată la 2.5. I.LI şi încăperea de maşini, dacă aceasta este situată la pupa. Totuşi, Administraţiatrebuie să ia în considerare şi capacitatea navei de a supravieţui inundării încăpem de maş1ru.
2. 2.8.2 În cazul navelor mici de tipul 2G/2PG şi 3G, care nu corespund în întregime cerinţelor pertinente ale paragrafelor 2.8.1.3, .4 şi .6, Administraţia nu poate avea în vedere derogări speciale decât dacă alte măsuri asigură un grad echivalent de siguranţă. Natura acestor măsuri trebuie să fie aprobată şi clar indicată; aceste măsuri trebuie să poată fi puse la dispoziţia Administraţiei portului. Orice derogare de această natură trebuie să fie menţionată în Certificatul internaţional de conformitate prevăzut la 1.5.4.
2.9 Cerinţe referitoare la supravieţuire
Navele prevăzute de Cod trebuie să poată supravieţui avane1 ipotetice specificate la 2.5 în conformitate cu normele prevăzute la 2.8 în condiţii de echilibru stabil şi să corespundă următoarelor
.criterii:
1. 2.9.1 În oricare stadiu de inundare:
  1. .1 linia de plutire, ţinând cont de afundare, bandare şi asietă, trebuie să fie situată sub marginea inferioară a oricărei deschideri prin care se poate produce o inundare progresivă sau o inundare rapidă. Aceste deschideri trebuie să includă tubulaturile de aerisire şi deschiderile care sunt închise cu ajutorul uşilor sau capacelor etanşe la intemperii şi se pot exclude acele deschideri închise prin capacele gurilor de vizitare cu soclu şi fără soclu etanşe la apă, capacele mici etanşe la apă ale gurilor tancurilor de marfă care menţin o etanşeitate ridicată a punţii, uşile glisante etanşe la apă, acţionate de la distanţă şi hublourile de bordaj de tip fix;
  2. .2 unghiul maxim de bandare datorat unei inundări asimetrice nu trebuie să depăşească 30°; şi
  3. .3 stabilitatea reziduală în cursul stadiilor intermediare de inundare trebuie să fie considerată satisfăcătoare de către Administraţie. Totuşi, ea nu trebuie să fie niciodată semnificativ mai mică decât cea prevăzută la 2.9.2.1.
2. 2.9.2 În situaţia finală de echilibru după inundare:
  1. .1 diagrama braţelor de redresare va avea o extindere minimă de 20 °C dincolo de poziţia de echilibru în corelaţie cu un braţ maxim de redresare rezidual de cel puţin O,1 m pe un interval de 20°; aria cuprinsă sub diagrama braţelor de redresare nu va fi mai mică de 0,0175 m rad. Deschiderile neprotejate nu trebuie să intre în apă atunci când unghiul de înclinare al navei se situează în acest interval, în afară de cazul în care spaţiul respectiv se consideră inundat. În cadrul acestui interval se permite intrarea în apă a oricărei deschideri menţionate în paragraful 2.9.1.1 şi a altor deschideri care pot fi închise etanş la intemperii; şi
  2. .2 sursa de energie de avarie trebuie să fie în stare de funcţionare.

Capitolul 3

Amenajarea navei

3.1 Separarea zonei de marfă
1. 3.1.1 Spaţiile de magazie trebuie să fie separate de încăperile de maşini şi de cele ale căldărilor, de încăperile de locuit, încăperile de serviciu şi de posturile de comandă, de puţurile pentru lanţuri, de tancurile pentru apă potabilă sau menajeră şi de magaziile pentru provizii. Spaţiile de magazie trebuie să fie situate în faţa încăperilor de maşini de categoria A, altele decât cele considerate necesare de către Administraţie pentru siguranţa sau pilotarea navei.
2. 3.1.2 Dacă marfa este transportată într-un sistem de stocare a mărfii care nu necesită o barieră secundară, separarea spaţiilor de magazie de spaţiile menţionate la paragraful 3.1.1 sau de spaţiile situate fie sub spaţiile de magazie, fie în exteriorul acestora, se poate face prin coferdamuri sau tancuri pentru combustibil lichid sau printr-un singur perete etanş la gaze, sudat în întregime, constituind un perete de tip A-60. Dacă nu există vreo sursă de aprindere sau de pericol de incendiu în încăperile învecinate, este suficient un perete etanş la gaze de tip A-0.
3. 3.1.3 Dacă marfa este transportată într-un sistem de stocare a mărfii care necesită o barieră secundară, separarea spaţiilor de magazie de spaţiile menţionate la paragraful 3.1.1 sau de spaţiile situate fie sub spaţiile de magazie, fie în exteriorul spaţiilor de magazie care conţin o sursă de aprindere sau pericol de incendiu, se poate face prin coferdamuri sau tancuri pentru combustibil lichid. Dacă nu există vreo sursă de aprindere sau pericol de incendiu în încăperile învecinate, este suficient un perete etanş la gaze de tip A-0.
4. 3.1.4 Dacă marfa este transportată într-un sistem de stocare a mărfii care necesită o barieră secundară:
  1. .1 la temperaturi mai mici de - l 0°C, spaţiile de magazie trebuie să fie separate de mare printr-un fund dublu; şi
  2. .2 la temperaturi mai mici de -55°C, nava trebuie să aibă, de asemenea, un perete longitudinal care să formeze tancuri laterale.
5. 3.1.5 Toate instalaţiile de tubulatură care pot conţine marfă sau vapon de marfă trebuie să corespundă următoarelor condiţii:
  1. .1 să fie separate de alte instalaţii cu tubulaturi, cu excepţia cazului în care sunt necesare interconexiuni pentru operaţiunile legate de mărfuri, cum ar fi purjarea, degazarea sau inertizarea. În aceste cazuri, trebuie să se ia măsuri de prevedere pentru ca marfa sau vaporii proveniţi de la ea să nu poată pătrunde în celelalte instalaţii cu tubulaturi prin intermediul interconexiunilor;
  2. .2 cu excepţia celor prevăzute la capitolul 16, ele nu trebuie să traverseze nici o încăpere de locuit, de serviciu sau nici un post de comandă, nici încăperi de maşini, cu excepţia compartimentului pompelor de marfă sau compresoarelor de marfă;
  3. .3 să fie legate la sistemul de stocare a mărfii pornind direct de pe puntea deschisă, cu excepţia acelor tubulaturi instalate într-un puţ vertical sau într-un mod analog pentru a traversa spaţiile goale de deasupra unui sistem de stocare a mărfii, şi cu excepţia tubulaturilor care pot fi utilizate pentru drenare, evacuarea gazelor sau purjare care pot traversa coferdamuri;
  4. .4 cu excepţia dispozitivelor de înc rcare şi de descărcare pe la prova sau p,e la pupa conform prevederilor de la 3.8 şi'instalaţiile cu tubulaturi de evacuare în mare a mărfii
    în caz de avarie conform prevederilor paragrafului 3.1.6, şi sub rezerva cazurilor prevăzute la capitolul 16, ele trebuie să fie situate în zona de marfă deasupra punţii deschise; şi
  5. .5 cu excepţia tubulaturii transversale de racordare la mal care pe mare nu sunt supuse la o presiune interioară sau a instalaţiilor cu tubulaturi de evacuare în mare a mărfii în caz de avarie, ele trebuie să fie situate, în raport cu bordajul, la o distanţă mai mare decât distanţa prevăzută la paragraful 2.6.1 pentru amplasarea transversală a tancurilor.
6. 3.1.6 Orice instalaţie de tubulatură de evacuare în mare în caz de avarie trebuie să corespundă prevederilor paragrafului 3.1.5, după caz, şi poate fi scoasă spre pupa navei trecând pe la exteriorul
  ,;încăperilor de locuit,, încăperilor de serviciu, posturilor de comandă sau încăperilor de maşini, dar rară a le traversa. Dacă nava este permanent prevăzută cu instalaţii cu tubulaturi de marfă pentru evacuare în mare în caz de avarie, în zona de marfă trebuie să se prevadă mijloace corespunzătoare de izolare a instalaţiilor cu tubulaturi de marfă
7. 3.1.7 Se vor lua măsuri de etanşare a punţilor expuse la intemperii din dreptul deschiderilor sistemelor de stocare a mărfii.
3.2 Încăperi de locuit, de serviciu, Încăperi de maşini şi posturi de comandă
1. 3.2.1 Nici o încăpere de locuit, de serviciu sau nici un post de comandă nu trebuie amplasată în interiorul zonei de marfă. Peretele încăperilor de locuit, de serviciu sau al posturilor de comandă dinspre zona de marfă trebuie să fie situat în aşa fel încât să se evite pătrunderea gazelor din spaţiul de magazie în aceste încăperi ca urmare a unei avarieri singulare a unei punţi sau a unui perete la bordul unei nave prevăzute cu un sistem de stocare a mărfii care necesită o barieră secundară.
2. 3.2.2 În scopul protecţiei la pericol datorat vaporilor periculoşi, trebuie să se acorde o atenţie specială amplasării orificiilor de aspiraţie şi a deschiderilor în încăperile de locuit, de serviciu, în încăperile de maşini şi în posturile de comandă în raport cu tubulatura instalaţiei de marfă, instalaţia de aerisire de la tancurile de marfă şi cu evacuările din încăperile de maşini care provin de la dispozitive de ardere a gazelor.
3. 3.2.3 Accesul prin uşi, etanşe sau neetanşe la gaze, nu trebuie să fie permis dintr-o încăpere protejată la gaze într-o încăpere cu pericol la gaze, cu excepţia accesului în încăperile de serviciu situate în faţa zonei de marfă făcut prin camere de ecluzare conform paragrafului 3.6.1 atunci când încăperile de locuit sunt situate la pupa.
4. 3.2.4 Intrările, aerisirile şi deschiderile încăperilor de locuit, ale încăperilor de serviciu, ale sălilor maşinilor şi ale posturilor de comandă nu trebuie să fie orientate spre zona de marfă. Ele trebuie să fie situate pe peretele de capăt care nu are acces spre zona de marfă sau pe pereţii laterali ai suprastructurii sau ai rufului, ori pe ambele, la o distanţă cel puţin egală cu 4% din lungimea (L) a navei, dar nu mai puţin de 3 m de la extremitatea suprastructurii sau a rufului dinspre zona de marfă. Totuşi, această distanţă nu trebuie să depăşească 5 m. Ferestrele şi hublourile care sunt orientate spre zona de marfă şi cele care sunt prevăzute pe pereţii laterali ai suprastructurilor sau ai rufurilor în limitele arătate mai sus trebuie să fie de tip fix (să nu se deschidă). Ferestrele din timonerie se pot deschide, iar uşile timoneriei pot fi situate în limitele arătate mai sus în măsura în care sunt proiectate în aşa fel încât timoneria să poată fi rapid şi eficient etanşată la vapori şi gaze. Administt'.âţia _poare aproba derogări de la prevederile mai sus menţionate pentru navele destinate exclusiv transportului
  --de-mărfuri cal'e nu prezintă nici pericol de incendiu, nici de toxicitate.
5. 3.2.5 Hublourile situate în corp sub puntea continuă cea mai de sus şi cele de la primul nivel al suprastructurii sau al rufului trebuie să fie de tip fix (să nu se deschidă).
6. 3.2.6 Toate orificiile de aspiraţie şi deschiderile în încăperile de locuit, încăperile de serviciu şi posturile de comandă trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de închidere. Dacă nava transportă gaze toxice, aceste dispozitive trebuie să poată fi acţionate din interiorul încăperii.
3.3 Compartimentele pompelor de marfă şi compresoarelor de marfă
3.4 Postul de control marfă
1. 3.4.1 Orice post de control marfă trebuie să fie situat deasupra punţii expuse la intemperii şi se poate afla în interiorul zonei de marfă. Postul de control marfă poate fi situat în interiorul încăperilor de locuit, încăperilor de serviciu sau al posturilor de comandă cu condiţia să fie respectate prevederile de mai jos:
  1. .1 postul de control marfă este un spaţiu protejat la gaze; şi
2. 3.4.2 În cazul în care postul de control marfă este proiectat ca o încăpere protejată la gaze, aparatele trebuie să fie, în măsura în care este posibil, cu citire indirectă şi trebuie, în orice caz, să fie proiectate în aşa fel încât să împiedice orice scurgere de gaze în atmosfera acestei încăperi. Instalarea detectorului de gaze în postul de control marfă va asigura protecţia spaţiului cu pericol la gaze dacă el este instalat în conformitate cu prevederile paragrafului 13.6.5.
3. 3.4.3 În cazul în care postul de control marfă al navelor care transportă mărfuri inflamabile este o încăpere cu pericol la gaze, trebuie să fie eliminată orice sursă de aprindere. Se va acorda atenţie caracteristicilor de siguranţă ale tuturor instalaţiilor electrice.
3.5 Accesul la spaţiile din zona de marfă
1. 3.5.1 Trebuie să fie posibilă inspectarea vizuală a cel puţin uneia dintre feţele structurii interne a corpului dublu rară demontarea vreunui element de structură fixă sau a vreunei instalaţii fixe. Dacă această inspecţie vizuală, chiar dacă este sau nu însoţită de inspecţiile prevăzute la paragrafele 3.5.2,
  4.7.7 sau 4.10.16, este posibil a fi efectuată doar la suprafaţa exterioară a corpului dublu, suprafaţa interioară a corpului dublu nu va fi peretele unui tanc pentru combustibil lichid.
2. 3.5.2 Trebuie să fie posibilă inspectarea uneia dintre feţele oricărei izolaţii în spaţiile de magazie. Dacă integritatea izolaţiei se poate verifica inspectând din exterior pereţii spaţiului de magazie atunci când tancurile se află la temperatura de serviciu, nu mai este cazul să se ceară inspectarea uneia din feţele izolaţiei din spaţiile de magazie.
3. 3.5.3 Amenajările pentru spaţiile de magazie, spaţiile goale şi alte spaţii, care pot fi considerate periculoase la gaze, precum şi tancurile de marfă, trebuie să fie dispuse în aşa fel încât să permită accesul şi inspectarea de către un personal care poartă îmbrăcăminte de protecţie şi are un aparat de respiraţie, iar în caz de accident să permită evacuarea din aceste spaţii a persoanelor care şi-au pierdut cunoştinţa. Ele trebuie să corespundă următoarelor prevederi:
  1. .1 Se va prevedea accesul:
    1. 1.1 direct de pe puntea deschisă la tancurile de marfă;
    2. 1.2 prin deschideri orizontale, capace sau guri de vizită, cu dimensiuni suficient de mari pentru a permite unei persoane care poartă un aparat de respiraţie să urce şi să coboare pe o scară înclinată fără a fi jenată de acesta şi pentru a permite scoaterea cu uşurinţă a unei persoane rănite aflată pe fundul spaţiului respectiv. Dimensiunile minime ale acestor deschideri nu trebuie să fie mai mici de 600 mm x 600 mm; şi
    3. 1.3 prin deschideri verticale sau prin guri de vizită care să permită traversarea spaţiului pe întreaga sa lungime şi lăţime, dimensiunile minime ale deschiderii nu trebuie să fie mai mici de 600 mm x 800 mm şi la o înăltime de cel mult 600 mm
      pornind de la învelişul fundului în cazul în care nu sunt prevăzute tteţ,te sau alte mijloace de sprijin pentru picioare.
  2. .2 Dimensiunile menţionate la paragrafele 3.5.3.1.2 şi .1.3. pot fi reduse dacă se poate demonstra, spre satisfacţia Administraţiei, că este posibilă trecerea prin aceste deschideri sau evacuarea unui rănit.
  3. .3 Prevederile paragrafelor 3.5.3.1.2 şi .1.3. nu se aplică încăperilor descrise la paragraful 1.3.17.5. Aceste încăperi trebuie prevăzute cu acces direct sau indirect, doar de la puntea deschisă expusă la intemperii, rară a include încăperea închisă protejată la gaze.
4. 3.5.4 Accesul de la puntea deschisă expusă la intemperii spre încăperile protejate la gaze trebuie să fie situat într-o zonă protejată la gaze la cel puţin 2,4 m deasupra punţii expuse Ia intemperii, în cazul în care accesul nu se face prin intermediul unei camere de ecluzare în conformitate cu prevederile de la 3.6.

3 6 Camere de ecluzare

3.6.1 Amenajarea unei camere de ecluzare nu trebuie să fie permisă decât între o zonă cu pericol la gaze situată pe puntea deschisă expusă la intemperii şi un spaţiu protejat la gaze; această cameră de ecluzare trebuie să aibă două uşi din oţel, suficient de etanşe la gaze şi situate la cel puţin 1,5 m, dar nu mai mult de 2,5 m una de alta.
3.6.2 Uşile trebuie să fie cu închidere automată şi nu trebuie să fie dotate cu nici un dispozitiv de fixare în poziţie deschisă.
3.6.3 Trebuie să se prevadă un dispozitiv de alarmă sonoră şi vizuală destinat să semnaleze pe ambele părţi ale camerei de ecluzare dacă mai mult de una din uşi nu este închisă.
3.6.4 La bordul navelor care transportă produse inflamabile, echipamentul electric de siguranţă care nu este de tip în execuţie antiexplozivă şi care este situat în încăperile protejate prin camere de ecluzare trebuie să fie scos de sub tensiune atunci când există o pierdere de suprapresiune în aceste încăperi (a se vedea, de asemenea, paragraful 10.2.5.4). Echipamentul electric de siguranţă care nu este de tip în execuţie antiexplozivă utilizat pentru manevre, ancorare şi legare, ca şi pompele pentru incendiu de avarie nu trebuie să fie instalat în spaţiile care trebuie să fie protejate prin camere de ecluzare.
3.6.5 Spaţiul camerei de ecluzare trebuie să fie ventilat mecanic dintr-un spaţiu protejat la gaze, iar suprapresiunea trebuie să fie menţinută la nivelul zonei cu pericol la gaze de pe puntea deschisă expusă la intemperii.
3.6.6 Spaţiul cu camere de ecluzare trebuie supravegheat în vederea detectării vaporilor proveniţi de la marfă.
3.6.7 Sub rezerva prevederilor Convenţiei internaţionale asupra liniilor de încărcare în vigoare, înălţimea pragului uşilor nu trebuie să fie mai mică de 300 mm.

3.7 Măsuri privind santina, balastul şi combustibilul lichid
cazul vreunei scurgeri, prin părţile învecinate ale structurii navei, în spaţiile de magazie sau în spaţiile de izolaţie. Aspiraţia nu trebuie să ducă la pompele situate în interiorul încăperii de maşini. Trebuie prevăzute mijloace care să permită detectarea acestei scurgeri.
3.8 Măsuri privind Încărcarea şi descărcarea pe la prova sau pupa navei
1. 3.8.1 Sub rezerva aprobării de către Administraţie şi a prevederilor din această secţiune, tubulatura de marfă poate fi instalată în aşa fel încât să permită încărcarea şi descărcarea pe la prova sau pupa navei.
  1. 3.8.1.1 Tubulaturile de încărcare şi descărcare pe ia prova sau pupa care se extind dincolo de încăperile de locuit, încăperile de serviciu sau posturile de comandă nu trebuie să fie utilizate pentru transferul de produse care necesită transportul la bordul unei nave de tipul lG. Aceste tubulaturi nu trebuie să fie utilizate pentru transferul de produse toxice specificate la paragraful 1.3.38, dacă nu există aprobarea expresă a Administraţiei
2. 3.8.2 Nu se permit dispozitive portabile.
3. 3.8.3 În afara prevederilor de la capitolul 5, instalaţiilor cu tubulaturi de marfă şi accesoriilor instalaţiilor cu tubulaturi aferente sunt aplicabile şi prevederile de mai jos:
  1. .1 Instalaţia cu tubulaturi de marfă şi accesoriile instalaţiilor cu tubulaturi aferente aflate în exteriorul zonei de marfă nu trebuie să aibă decât îmbinări sudate. Instalaţiile cu tubulaturi din exteriorul zonei de marfă trebuie să treacă pe puntea deschisă şi să fie situate la cel puţin 760 mm de bordaj, cu excepţia instalaţiei cu tubulaturi din borduri pentru racordare la ţărm. Această instalaţie cu tubulaturi trebuie să fie clar identificată şi prevăzută cu o valvulă de control cu închidere rapidă la îmbinarea ei cu instalaţia cu tubulaturi de marfă situată în zona de marfă. În acest amplasament, ea trebuie de asemenea să poată fi separată prin intermediul unui manşon de racordare mobil şi a unor flanşe oarbe atunci când nu este:folo_sită.
  2. .2 Instalaţiile cu tubulaturi trebuie să aibă îmbinări sudate cap la cap cu pătrundere completă şi să fie radiografiate 100% oricare ar fi diametrul tubulaturilor şi temperatura de calcul. Legăturile prin flanşe sunt autorizate numai pentl1Ll
    tronsoanele situate în zona de marfă şi la racordarea cu ţărmul.
  3. .3 Trebuie să se ia măsuri care să permită purjarea şi degazarea acestor instalaţii cu tubulaturi după folosirea lor. Atunci când nu sunt utilizate, manşoanele de racordare trebuie să fie înlăturate, iar extremităţile tubulaturilor trebuie să fie obturate prin flanşe. Tubulaturile de evacuare a gazelor racordate la dispozitivul de purjare trebuie să se afle în zona de marfă.
4. 3.8.4 Intrările, aerisirile şi deschiderile încăperilor de locuit, încăperilor de serviciu, încăperilor de maşini şi posturilor de comandă nu trebuie să fie orientate spre amplasamentul racordului de legătură cu uscatul al instalaţiile de încărcare si descărcare pe la prova si pupa. Ele trebuie să fie situate pe peretele lateral al suprastructurii sau al rufului la o distanţă egală cu cel puţin 4% din lungimea navei, dar nu mai mică de 3 m, de la extremitatea suprastructurii sau a rufului care se află înspre amplasamentul racordului de legătură cu uscatul al instalaţiilor de încărcare şi descărcare pe la prova sau pupa. Totuşi, această distanţă nu e nevoie să depăşească 5 m. Hublourile dinspre amplasamentul racordului de legătură cu uscatul şi cele amplasate pe pereţii laterali ai suprastructurii sau rufului, în limita de distanţă mai sus menţionată, vor fi de tip fix (rară posibilitate de deschidere). Suplimentar, în timpul utilizării instalaţiilor de încărcare şi descărcare pe la prova sau pupa, toate uşile, porţile şi alte deschideri din bordul corespunzător al suprastructurii sau rufului trebuie să fie menţinute închise. În cazul navelor mici, care nu corespund prevederilor paragrafului 3.2.4 şi ale acestui paragraf, Administraţia poate aproba derogări de la prevederile mai sus menţionate.
5. 3.8.5 Deschiderile punţilor şi aerisirile încăperilor situate la mai puţin de 1O m de racordul de legătură cu uscatul trebuie să fie menţinute închise atunci când sunt utilizate instalaţiile de încărcare şi de descărcare pe la prova sau pupa.
6. 3.8.6 Echipamentul electric instalat la mai puţin de 3 m faţă de racordul de legătură cu uscatul trebuie să corespundă prevederilor capitolului 1O.
7. 3.8.7 Instalaţiile de combatere a incendiului prevăzute pentru zonele de încărcare şi de descărcare din prova sau pupa trebuie să corespundă prevederilor paragrafelor 11.3.1.3 şi 11.4.7.
8. 3.8.8 Trebuie să fie prevăzute mijloace de comunicare între postul de control marfă şi amplasamentul racordului de legătură cu uscatul şi, dacă este necesar, trebuie să fie aprobate din punct de vedere al siguranţei.

Capitolul./

Stocarea mărfii

4.1 Generalităt,i
1. 4.1.1 Administraţiile trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura uniformitate în implementarea şi aplicarea prevederilor acestui capitol.
2. 4.1.2 Suplimentar faţă de definiţiile de la 1.3, definiţiile date în acest capitol se aplică întregului Cod.
4.2 Definiţii
1. 4.2.1 Tancuri structurale
  1. 4.2.1.1 Tancurile structurale fac parte din structura corpului navei şi sunt supuse în acelaşi mod şi aceloraşi sarcini care solicită structura adiacentă a corpului.
  2. 4.2.1.2 Presiunea de calcul a vaporilor P0, definită la paragraful 4.2.6, nu trebuie să depăşească în mod normal 0,25 bar. Totuşi, dacă dimensiunile învelişului sunt majorate în mod corespunzător, Po se poate mări la o valoare mai mare, dar mai mică de O,7 bar.
  3. 4.2.1.3 Tancurile structurale nu pot fi folosite decât pentru produsele al căror punct de fierbere nu este sub -10°C. Administraţia poate accepta o temperatură mai scăzută sub rezerva unei examinări speciale.
2. 4.2.2 Tancuri cu membrană
  1. 4.2.2.1 Tancurile cu membrană sunt tancuri neautoportante; ele sunt compuse dintr-un perete (membrană) subţire susţinut prin intermediul izolaţiei de către structura adiacentă a corpului navei. Membrana se proiectează în aşa fel încât dilatările sau contracţiile termice şi de altă natură să fie compensate fără ca membrana să fie supusă unei solicitări excesive.
  2. 4.2.2.2 Presiunea de calcul a vaporilor Pa nu trebuie să depăşească în mod normal 0,25 bar. Totuşi, dacă dimensiunile învelişului sunt majorate în mod corespunzător şi dacă se ţine cont, după caz, de rezistenţa izolaţiei portante, PO se poate mări la o valoare mai mare, dar mai mică de O,7 bar.
  3. 4.2.2.3 Definitia tancurilor cu membrană nu exclude constructiile cum ar fi cele în care sunt utilizate
    membrane nem'etalice sau în care membranele sunt incluse sau' încorporate în izolaţie. Totuşi, aceste construcţii necesită efectuarea unei examinări speciale de către Administraţie. În orice caz, grosimea membranelor nu trebuie să depăşească în mod normal 1O mm.
3. 4.2.3 Tancuri cu semi-membrană
  1. 4.2.3.1 Tancurile cu semi-membrană sunt tancuri neautoportante în condiţii de încărcare. Ele se compun dintr-un perete ale cărui elemente componente sunt susţinute prin intermediul izolaţiei, de către structura adiacentă a corpului navei, în timp ce elementele racordate la această membrană, care leagă elementele componente susţinute mai sus menţionate, sunt şi ele proiectate pentru a suporta dilatări şi contracţii termice sau de altă natură.
  2. 4.2.3.2 Presiunea de calcul a vaporilor Pa nu trebuie să depăşească în mod normal 0,25 bar. Totuşi, dacă dimensiunile corpului sunt majorate în mod corespunzător şi dacă se ţine cont, după caz, de rezistenţa izolaţiei portante, Po se poate mări la o valoare mai mare, dar mai mică de 0,7 bar.
4. 4.2.4 Tancuri independente
  1. 4.2.4.1 Tancurile independente sunt autoportante; ele nu fac parte din corpul navei ş1 nu sunt absolut necesare pentru rezistenţa corpului. Există trei categorii de tancuri independente care sunt menţionate la paragrafele 4.2.4.2 până la 4.2.4.4.
  2. 4.2.4.2 Tancurile independente de tip A sunt tancuri a căror proiectare este bazată în primul rând.pe Normele recunoscute privind metodele de analiză clasică a structurii navelor. Dacă aceste ta.-icuri sunt construite mai ales cu suprafeţe plane (tancuri cu golire gravitaţională), presiunea de caloul a vaporilor P0 trebuie să fie mai mică de O,7 bar.
  3. 4.2.4.3 Tancurile independente de tip B sunt tancuri proiectate pe baza încercărilor pe modele, aparatelor analitice de precizie şi a metodelor de analiză pentru a determina nivelurile tensiunilor, rezistenţa la oboseală şi caracteristicile de propagare a fisurilor. Dacă aceste tancuri sunt construite mai ales cu suprafeţe plane (încercări gravitaţionale), presiunea de calcul a vaporilor Pa trebuie să fie mai mică de O,7 bar.
  4. 4.2.4.4 Tancurile independente de tip C (numite şi rec1p1ente sub presiune) sunt tancuri care corespund criteriilor aplicabile recipientelor sub presiune şi a căror presiune de calcul a vaporilor Pa este de cel puţin:
    Pa= 2 + AC(A)1·5 (bar)
    unde:
    2
    A= 0,0185( am J
    L10'A
    cu:
    am = tensiunea primară de calcul de membrană;
    11crA = tensiunea dinamică admisibilă de membrană (amplitudine dublă la nivelul de probabilitate Q = 1o-8)
    55 N/mm2 pentru oţel feritic/martensitic
    25 N/rnm2 pentru aliaj de aluminiu (5083-0);
    C = dimensiunea caracteristică a tancului, egală cu cea mai mare dintre următoarele
    valori:
    h; O,75b sau 0,45/; cu:
    h = înălţimea tancului (dimensiune luată în direcţia verticală a navei) (m);
    b = lăţimea tancului (dimensiune luată în direcţia transversală a navei) (m);
    I= lungimea tancului (dimensiune luată în direcţia longitudinală a navei) (m);
    p, = densitatea relativă a mărfii (A = 1 pentru apă dulce) la temperatura de calcul.
    Totuşi, Administraţia poate considera că un tanc, care corespunde criteriilor acestui alineat, aparţine tipului A sau tipului B, în funcţie de configuraţia tancului şi de dispunerea suporţilor săi şi a legăturilor sale.
5. 4.2.5 Tancuri cu izolaţie internă
  1. 4.2.5.1 Tancurile cu izolaţie internă sunt tancuri neautoportante şi sunt construite din materiale izolante termic care contribuie la stocarea mărfii şi care sunt susţinute de structura adiacentă interioară a corpului navei sau a unui tanc independent. Suprafaţa interioară a izolaţiei se află în contact cu marfa.
  2. 4.2.5.2 Există două categorii de tancuri cu izolaţie internă:
    1. .1 _tancurile de tipul 1, sunt tancuri la care izolaţia sau o combinaţie de izolaţie şi una sau
      mai multe căptuşeli (cămăşi) funcţionează numai ca barieră primară. Structura corpului interior sau a unui tanc independent trebuie să funcţioneze ca barieră secundară, dacă se prevede;
    2. .2 tancurile de tipul 2, sunt tancuri la care izolaţia sau o combinaţie de izolaţie şi una sau mai multe căptuşeli (cămăşi) funcţionează atât ca barieră primară, cât şi ca barieră secundară şi acolo unde se află aceste bariere ele se disting clar.
      Termenul "căptuşeală" înseamnă un material subţire, neautoportant, metalic, nemetalic sau compozit, care face parte dintr-un tanc cu izolaţie internă pentru a-i mări rezistenţa la rupere sau pentru a-i îmbunătăţi alte proprietăţi mecanice. O căptuşeală diferă de o membrană prin faptul că ea nu este destinată să funcţioneze numai ca o barieră pentru lichid.
  3. 4.2.5.3 Tancurile cu izolaţie internă trebuie să fie construite din materiale adecvate care să permită proiectarea sistemului de stocare a mărfii prin utilizarea de încercări pe modele, ca şi a unor metode de analiză precisă conform prevederilor paragrafului 4.4.7.
  4. 4.2.5.4 Presiunea de calcul a vaporilor P0 nu trebuie să depăşească în mod normal 0,25 bar. Dacă, totuşi, sistemul de stocare a mărfii este conceput pentru o presiune de calcul a vaporilor PO mai ridicată, aceasta poate fi majorată la respectiva valoare, cu condiţia să nu depăşească O,7 bar, dacă tancurile cu izolaţie internă sunt susţinute de structura interioară a corpului. Administraţia poate, cu toate acestea, să accepte o presiune de calcul a vaporilor mai mare de O,7 bar, cu condiţia ca tancurile cu izolaţie internă să fie susţinute de structurile tancurilor independente.
6. 4.2.6 Presiune de calcul a vaporilor
  1. 4.2.6.1 Presiunea de calcul a vaporilor Po este presiunea maximă efectivă în partea superioară a tancului, care a fost utilizată la proiectarea tancului.
  2. 4.2.6.2 Pentru tancurile de marfă la care nu există control al temperaturii şi la care presiunea mărfii este dată doar de temperatura mediului ambiant, P0 nu trebuie să fie mai mică decât presiunea efectivă a vaporilor proveniţi de la marfă, la o temperatură de 45°C. Totuşi, Administraţia poate accepta valori mai scăzute ale acestei temperaturi pentru navele exploatate în zone limitate sau care efectuează deplasări cu o durată limitată şi, în aceste cazuri, se poate ţine seama de orice izolaţie a tancurilor şi invers, pentru navele exploatate permanent în unele zone cu temperatură ridicată a mediului înconjurător se pot cere valori mai ridicate ale acestei temperaturi.
  3. 4.2.6.3 În toate cazurile, inclusiv cele menţionate la paragraful 4.2.6.2, Po nu trebuie să fie mai mică decât MARVS.
  4. 4.2.6.4 Sub rezerva unei examinări speciale de către Administraţie şi a limitărilor date la paragrafele
7. 4.2.7 Temperatura de calcul
  Temperatura de calcul pentru alegerea materialelor este temperatura minimă la care se poatelncărca sau transporta marfa în tancuri de marfă. Trebuie prevăzute măsuri spre satisfacţia Admittratraţiei în vederea asigurării că temperatura tancului sau a mărfii nu poate coborî sub temperatura de cak.ul
4.3 Sarcini de calcul
1. 4.3.1 Generalităţi
  1. 4.3.1.1 Tancurile împreună cu suporţii lor şi alte elemente de fixare, trebuie să fie proiectate ţinându-se cont de combinaţiile corespunzătoare ale următoarelor sarcini:
    - - presiune internă
    - - presiune externă
    - - sarcini dinamice datorate mişcărilor navei
    - - sarcini tennice
    - - sarcini dinamice datorate mişcărilor lichidului (lovituri de berbec)
    - - sarcini care corespund deformărilor datorate încovoierii longitudinale a navei
    - - greutatea tancului şi a mărfii cu reacţiunile corespunzătoare în dreptul suporţilor
    - - greutatea izolaţiei
    - - sarcini în dreptul pilonilor şi altor legături.
    Măsura în care se vor lua în considerare aceste sarcini depinde de tipul de tanc şi acest lucru este detaliat în paragrafele următoare.
  2. 4.3.1.2 Se va ţine cont de sarcinile corespunzătoare probei de presiune conform celor menţionate la 4.10.
  3. 4.3.1.3 Se va ţine cont de creşterea presmnu vaporilor în condiţii portuare conform celor menţionate la paragraful 4.2.6.4.
  4. 4.3.1.4 Tancurile trebuie să fie proiectate pentru cazul celui mai defavorabil unghi static de bandare din intervalul O la 30° fără a se depăşi tensiunile admisibile menţionate la paragraful 4.5.1.
2. 4.3.2 Presiunea internă
  1. 4.3.2.1 Presiunea internă măsurată Peq, în bar, care rezultă din presiunea de calcul a vaporilor P0 şi din presiunea lichidului Pgd definită la paragraful 4.3.2.2, dar care nu include efectele mişcărilor lichidului, trebuie să fie calculată după cum urmează:
    Se pot aplica metode de calcul echivalente.
  2. 4.3.2.2 Presiunea internă a lichidului este presiunea creată de acceleraţia rezultantă a centrului de greutate al mărfii datorată mişcărilor navei la care se face referire în paragraful 4.3.4.1. Valoarea presiunii interne a lichidului Pgd, în bar, care rezultă din efectele combinate ale acceleraţiei gravitaţionale şi ale acceleraţiei dinamice trebuie să fie calculată după cum urmează:
    Pga = a13Z13 P (bar)
    l,02xl04
    unde:
    ap = acceleraţia adimensională (adică raportată la acceleraţia gravitaţională) care rezultă din sarcinile de gravitaţie şi din sarcinile dinamice într-o direcţie oarecare p (a se vedea figura 4.1);
    Z13= înălţimea cea mai mare a lichidului (m) deasupra punctului 1a care se va determina presiunea, măsurată în direcţia f3 de la peretele tancurilor (a se vedea figJ:ifa 4 2).
    La calcularea valorii Z13. trebuie să se ţină cont de domurile tancurilor care sunt considerate ca făcând parte din volumul total acceptat al tancurilor, cu condiţia ca volumul total al domurilor tancurilor, Vd,, să nu depăşească următoarea valoare:
    unde:
    V V ( 10-0
    =
    d, t FL
    FL)
    Vr, = volumul tancurilor rară domuri
    FL = limita de umplere aşa cum este definită la capitolul 15.
    p = densitatea maximă a mărfii (kg/m3) la temperatura de calcul.
    Se va lua în considerare direcţia care dă valoarea maximă (Pgci}max a lui Pgd. Dacă se va ţine cont de componentele acceleraţiei în cele trei direcţii, se va utiliza o elipsoidă în locul elipsei din figura 4.1.
    Fbrnmla de mai sus se aplică doar tancurilor umplute în întregime.
    CL
    CC al tancului
    Elipse
    ' ' ...
    L;, O,OSL de .._ '-. - _ i
    perpe°. .i- - '. - -3.P_ - 1
    ap= acceleraţia rezultantă (statică şi dinamică) într-o direcţie arbitrară p
    ay== componenta transversală a acceleraţiei a2==componenta verticală a acceleraţiei
    Figura 4. l - Elipsă de acceleraţie
    2V
    Punct de presiune
    YV
    Figura 4.2 - Determinarea presiunii interne maxime
3. 4.3.3 Presiunea externă
  Sarcinile din presiune externă trebuie să se bazeze pe diferenţa dintre presiunea internă minimă (vacuum maxim) şi presiunea externă maximă la care orice parte a tancului poate fi supusă simultan.
4. 4.3.4 Sarcini dinamice datorate mişcărilor navei
  1. 4.3.4.1 Pentru a determina sarcinile dinamice, trebuie să se ţină cont de repartizarea pe termen lung a mişcărilor navei, inclusiv de efectele oscilaţiilor longitudinale, laterale, verticale, ale ruliului, tangajului şi de rotaţie în jurul axei verticale pe marea agitată la care va fi supusă nava în cursul duratei sale de exploatare (considerată în mod normal drept corespunzătoare cu I 08 întâlniri cu valul). Se poate ţine cont de reducerea sarcinilor dinamice datorate necesităţii reducerii vitezei şi schimbării direcţiei atunci când s-a ţinut cont de acestea la evaluarea rezistenţei corpului navei.
  2. 4.3.4.2 Pentru calculul la deformare plastică şi flambaj, sarcinile dinamice trebuie să fie luate„ca cele mai mari sarcini posibile la care va fi supusă nava în cursul duratei sale de exploatare (conskierată în mod-.normal drept corespunzătoare unui nivel de probabilitate de 10"8). La 4.12 sunt date. formule
    orientative, referitoare la componentele acceleraţiei.
  3. 4.3.4.3 Dacă dimensionarea trebuie să ia în consideraţie oboseala materialelor, trebuie să se detennine spectrul dinamic printr-un calcul de repartiţie pe termen lung bazat pe durata de exploatare a navei (considerată în mod normal drept corespunzătoare cu 108 întâlniri cu valul). Dacă se utilizează spectre de sarcini dinamice simplificate pentru evaluarea rezistenţei la oboseală, ele trebuie să facă obiectul unei examinări speciale de către Administraţie.
  4. 4.3.4.4 Pentru aplicarea practică a estimărilor în materie de propagare a fisurilor, se poate utiliza o repartizare simplificată a sarcinilor pe o perioadă de 15 zile. Aceste repartizări pot fi obţinute aşa cum este indicat în figura 4.3.
    ~ 15 zile
    l
    Cicluri de răspuns
    0-0 =tensiunea maximă cea mai probabilă pe durata vieţii navei.
    Scara ciclurilor de răspuns este logaritmică, valoarea de 2.105 fiind dată drept exemplu de estimare.
    Figura 4.3 - Repartizare simplificată a tensiunilor
  5. 4.3.4.5 Navele destinate unei exploatări limitate pot face obiectul unei examinări speciale.
  6. 4.3.4.6 Se consideră că acceleraţiile care acţionează asupra tancurilor sunt aplicate în centrul lor de greutate şi cuprind următoarele componente:
    acceleraţie verticală:
    acceleraţie transversală:
    acceleraţie longitudinală:
    acceleraţie datorată oscilaţiilor verticale, de tangaj şi, eventual, de ruliu (perpendicular pe planul de bază al navei);
    acceleraţie datorată oscilaţiilor laterale, de rotaţii în jurul axei verticale şi de ruliu şi componentei gravitaţiei.la înclinarea datorat Juliului;
    acceleraţie datorată oscilaţiilor longitudinale şi de tangaj şi componentei gravitaţiei la înclinarea datorată tangajului.
5. 4.3.5 Sarcini datorate mişcărilor lichidului (loviturii de berbec)
  1. 4.3.5.1 Dacă se face o umplere parţială, trebuie să se ţină cont de pericolul apariţiei sarcinilor semnificative datorate mişcării lichidului indusă de mişcările navei conform celor menţionate la paragraful 4.3.4.6.
  2. 4.3.5.2 Dacă se constată că există pericolul apariţiei sarcinilor semnificative datorate mişcării lichidului în tanc, trebuie să fie cerute probe şi calcule speciale.
6. 4.3.6 Sarcini termice
  1. 4.3.6.1 La tancurile destinate mărfurilor cu temperaturi mai mici de -55°C, trebuie să se ia în considerare sarcinile termice tranzitorii care apar în timpul perioadelor de răcire.
  2. 4.3.6.2 Pentru tancurile la care structura de susţinere şi temperatura de exploatare pot induce tensiuni termice importante trebuie să se ia în considerare sarcinile termice.
7. 4.3.7 Sarcini la care sunt supuşi suporţii
  Sarcinile exercitate asupra suporţilor sunt cele prevăzute la 4.6.
4.4 Analize structurale
1. 4.4.1 Tancuri structurale
  Analiza structurală a tancurilor structurale trebuie să corespundă normelor recunoscute. Dimensiunile pereţilor tancurilor trebuie să corespundă cel puţin prevederilor aplicabile diptancurilor, ţinând seama de presiunea internă specificată la paragraful 4.3.2., dar dimensiunile rezultate nu trebuie să fie mai mici decât cele cerute în mod normal de aceste norme.
2. 4.4.2 Tancuri cu membrană
  1. 4.4.2.1 La tancurile cu membrană, trebuie să se ia în considerare efectele tuturor sarcinilor statice şi dinamice pentru asigurarea rezistenţei membranei şi a izolaţiei aferente la deformarea plastică şi la
    oboseală. ••• -
  2. 4.4.2.2 Înaintea aprobării, trebuie să se efectueze încercări ale barierei principale şi secundare, incluzând colţurile şi îmbinările, pentru a se verifica dacă ele pot rezista la tensiunile datorate efectului combinat al sarcinilor statice, dinamice şi termice. Condiţiile încercărilor trebuie să corespundă celei mai severe condiţii de exploatare pe care sistemul de stocare a mărfii le poate suporta în cursul duratei de exploatare. Încercările materialelor trebuie să dovedească faptul că îmbătrânirea lor nu împiedică materialele să-şi îndeplinească funcţia care le revine.
  3. 4.4.2.3 În scopul pentru care se cer încercările menţionate la paragraful 4.4.2.2, trebuie să se efectueze o analiză completă a diferitelor mişcări, acceleraţii şi răspunsuri ale navelor şi ale sistemelor de stocare a mărfii, dacă nu sunt disponibile date de la nave similare.
  4. 4.4.2.4 O atenţie deosebită trebuie acordată posibilităţii de rupere a membranei sub efectul unei
    :suprapresiuni în·spaţiul:dintre bariere, unui eventual vacuum în tancul de marfă, mişcării-liChidului (lovituri de berbec) şi vibraţiilor corpului navei.
  5. 4.4.2.5 O analiză structurală a corpului navei trebuie să fie făcută pentru satisfacerea Administraţiei, dacă se ţine cont de presiunea internă specificată la paragraful 4.3.2. Totuşi, o atenţie deosebită trebuie să se acorde deformaţiilor corpului navei şi implicaţiilor lor asupra membranei şi izolaţiei aferente. Grosimea învelişului interior trebuie să corespundă cel puţin prevederilor normelor recunoscute aplicabile diptancurilor, ţinând cont de presiunea internă specificată la paragraful 4.3.2. Tensiunea admisibilă pentru membrană, materialul de susţinere a membranei şi izolaţia trebuie să fie determinate pentru fiecare caz în parte.
3. 4.4.3 Tancuri cu semi-membrană
  O analiză structurală se va efectua în conformitate cu prevederile aplicabile tancurilor cu membrană sau tancurilor independente, după caz, ţinând cont de presiunea internă specificată la paragraful 4.3.2.
4. 4.4.4 Tancuri independente de tip A
  1. 4.4.4.1 O analiză structurală, considerată satisfăcătoare de către Administraţie, se va efectua ţinând cont de presiunea internă specificată la paragraful 4.3.2. Grosimea peretelui tancului de marfă trebuie să corespundă cel puţin prevederilor normelor recunoscute aplicate diptancurilor, ţinând cont de presiunea internă specificată la paragraful 4.3.2 şi de adaosul de coroziune prevăzut la paragraful 4.5.2.
  2. 4.4.4.2 Pentru părţile, cum ar fi structura în dreptul suporţilor, la care nu sunt prevederi în normele recunoscute, tensiunile se vor determina prin calcule directe, ţinând cont de sarcinile menţionate la 4.3, în măsura în care ele sunt aplicabile, şi de deformările navei în dreptul suporţilor.
5. 4.4.5 Tancuri independente de tip B
  La tancurile de acest tip se aplică următoarele prevederi:
  1. .1 Se va ţine cont de toate sarcinile dinamice şi statice pentru a se asigura că vor corespunde în ceea ce priveşte:
    - - deformarea plastică
      -·stabilitatea la flambaj
    - - ruperea la oboseală
    - - propagarea fisurilor.
      Se va face analiza sarcinilor statistice provocate de valuri, aşa cum se indică la paragraful 4.3.4, analiza tensiunilor prin metoda elementelor finite sau prin metode asemănătoare şi analiza ruperii mecanice ori o analiză echivalentă.
  2. .2 Se va face o analiză tridimensională pentru a se evalua nivelul de tensiuni transmise de corpul navei. Modelul utilizat pentru această analiză trebuie să cuprindă tancul de marfă cu dispozitivul său de susţinere şi de fixare, precum şi o parte suficientă din corp.
  3. .3 Se va face o analiză completă a acceleraţiilor şi a mişcărilor specifice navei pe valuri neregulate, şi a răspunsului navei şi tancurilor ei la aceste acceleraţii şi mişcări, numai dacă aceste date nu sunt disponibile de la nave similare;
  4. .4 Analiza stabilităţii structurii trebuie să ia în considerare toleranţele maxime de construcţie ale elementelor.
  5. .5 Dacă Administraţia consideră necesar, pot fi cerute încercări pe model pentru a determina factorii de concentrare a tensiunilor şi rezistenţa la oboseală a elementelor de structură.
  6. .6 Efectul cumulat al solicitărilor la oboseală trebuie să corespundă următoarei formule: I -5.._+ l03 :s; Cw
  N, N1
  unde:
  n1 = numărul ciclurilor de solicitare la fiecare nivel de tensiune pe durata de viaţă a navei;
  N, = numărul ciclurilor până la rupere pentru nivelul de tensiune corespunzător, conform curbei Wohler (S-N);
  N; = numărul ciclurilor până la rupere pentru solicitările de oboseală datorate încărcării şi descărcării.
  Cw trebuie să fie mai mic sau egal cu 0,5. Totuşi, după o examinare specială Administraţia poate admite utilizarea unei valori mai mari de 0,5, dar care să nu depăşească 1,0 ţinând cont de metoda de încercare şi de datele utilizate pentru a stabili curba Wohler (S-N).
6. 4.4.6 Tancuri independente de tip C
  1. 4.4.6.1 Dimensionarea trebuie făcută ţinând cont de presiunea internă, după cum urmează:
    1. .1 Grosimea şi forma recipientelor sub presiune care sunt supuse la o presiune internă, inclusiv flanşele, trebuie să fie determinate conform unei norme considerate acceptabilă de către Administraţie. În toate cazurile, aceste calcule de proiectare trebuie să se bazeze pe o teorie de calcul a recipientelor sub presiune care să fie general admisă. Deschiderile recipientelor sub presiune care sunt supuse prcesiunii trebuie să fie întărite în conformitate cu o normă considerată acceptal5ilă de, către Administraţie.
    2. .2 La efectuarea calculelor de mai sus se va ţine seama de presiunea de calcul a lichidului definită la paragraful 4.3.2.
    3. .3 Coeficientul de rezistenţă a îmbinărilor sudate ce va fi utilizat în calculul efectuat confonn prevederilor paragrafului 4.4.6.1.1 trebuie să fie de 0,95 atunci când se efectuează inspectarea şi examinarea nedistructivă menţionate la paragraful 4.1O.9. Această valoare se poate mări la 1,0 dacă se ţine cont de alte elemente, cum ar fi materialul utilizat, tipul de îmbinări, procedeul de sudare şi tipul de încărcare. La recipientele sub presiune de proces, Administraţia poate accepta examinări nedistructive parţiale, dar acestea trebuie să corespundă cel puţin condiţiilor prevăzute la paragraful 4.10.9.2.2, în funcţie de factori, cum ar fi materialele utilizate, temperatura de calcul, intervalul de temperatură în care materialul are ductilitatea· nulă· pe>timpubfasonării; tipul de îmbinare şi procedeul de sudare. Totuşi, în acest caz, trebuie să se adopte un coeficient de rezistenţă care să nu fie mai mare de 0,85. Pentru materialele speciale, factorii menţionaţi mai sus trebuie să fie reduşi în funcţie de proprietăţile mecanice specifice ale îmbinării sudate.
  2. 4.4.6.2 Criteriile de stabilitate trebuie să fie următoarele:
    1. .1 Grosimea şi forma recipientelor sub presiune supuse la o presiune externă şi la alte sarcini care induc tensiuni de compresiune trebuie să corespundă unei norme considerată acceptabil de către Administraţie. În toate cazurile, aceste calcule trebuie să se bazeze pe o teorie general acceptată cu privire la stabilitatea recipientelor sub presiune şi trebuie să ţină seama în mod corespunzător de diferenţa dintre tensiunile teoretice şi cele reale de pierdere a stabilităţii care rezultă din abaterile de aliniere a tablelor, din ovalitate şi din devierea de la forma circulară pe o anumită lungime de arc sau coardă.
    2. .2 Presiunea externă de calcul Pe utilizată pentru verificarea stabilităţii recipientelor sub presiune nu trebuie să fie mai mică decât cea obţinută din următoarea formulă:
      unde:
      P1 = presiunea de reglare a supapelor de siguranţă pentru vacuum. Pentru recipientele care nu sunt prevăzute cu asemenea supape, P1 trebuie să facă obiectul unei examinări speciale, dar, în general, nu trebuie să fie mai mică de 0,25 bar;
      P2 = presiunea de reglare a supapelor de siguranţă pentru spaţiile complet închise care conţin recipiente sub presiune sau părţi ale recipientelor sub presiune; în celelalte cazuri, P2 = O;
      P3 = sarcini de compresiune exercitate asupra peretelui datorate greutăţii şi contractării izolaţiei, greutăţii peretelui, inclusiv adaosului de coroziune şi altor diverse presiuni externe la care este supus recipientul sub presiune. Aceste sarcini includ, dar nu se limitează la greutatea domurilor, greutatea
      turnurilor şi al tubulaturilor, efectele produsului atunci când recipientul este parţial umplut, acceleraţiilor şi deformării corpului navei. În plus; trebuie să se ţină cont de efectul local al presiunii externe sau interne sau al am'betor;
      P4 = presiunea externă datorată coloanei de apă pentru recipientele sub presiune sau asupra părţilor recipientelor sub presiune de pe punţile expuse; în celelalte cazuri, P4 = O.
  3. 4.4.6.3 Analiza tensiunilor, ţinând cont de sarcinile statice şi dinamice, trebuie să fie efectuată după cum urmează:
    1. .1 Dimensiunile recipientelor sub presiune trebuie să fie determinate în conformitate cu prevederile paragrafelor 4.4.6.1 şi .2.
    2. .2 Se vor efectua calculele sarcinilor şi tensiunilor în dreptul suporţilor şi al îmbinărilor învelişului de suport. După caz, se vor utiliza sarcinile menţionate la 4.3. Tensiunile din dreptul suporţilor trebl!ie şă <;:Qrespundă unei norro -considerată acceptabilă cfo către Administraţie. În cazuii speciale, Administraţia poate cere o analiză la oboseală.
    3. .3 La cererea Administraţiei, tensiunile secundare şi tensiunile termice trebuie luate în consideraţie în mod special.
  4. 4.4.6.4 Pentru recipientele sub presiune, grosimea calculată în conformitate cu prevederile paragrafului 4.4.6.1 sau grosimea prevăzută la paragraful 4.4.6.2 plus adaosul de coroziune, dacă există, trebuie să fie considerată ca minimă rară nici o toleranţă negativă.
  5. 4.4.6.5 Pentru recipientele sub presiune, grosimea minimă a învelişului şi pereţilor, inclusiv adaosul de coroziune, după fasonare, nu trebuie să fie mai mică de 5 mm pentru oţelurile carbon-mangan şi pentru oţelurile cu nichel, de 3 mm pentru oţelurile austenitice sau de 7 mm pentru aliajele de aluminiu.
7. 4.4.7 Tancuri cu izolaţie internă
  1. 4.4.7.1 Efectele tuturor sarcinilor statice şi dinamice trebuie avute în vedere la determinarea conformităţii tancului referitor la:
    - - ruperea la oboseală
    - - propagarea fisurilor care provin atât de la suprafeţele libere, cât şi de la suprafeţele portante
    - - rezistenţa la aderenţă şi coeziune
    - - rezistenţa la compresiune, tracţiune şi forfecare.
    Se va efectua analiza sarcinilor statistice datorate valurilor, aşa cum este prevăzută la paragraful 4.3.4, analiza prin metoda elementului finit sau alte metode echivalente şi analiza ruperii mecanice sau o analiză a ruperilor printr-o metodă echivalentă.
    4.4.7.3 Spre satisfacţia Administraţiei, se va efectua o analiză completă a răspunsului navei, mărfii şi al oricărui balast, la acceleraţiile şi mişcările pe valuri neregulate ale unei anumite nave, numai dacă această analiză nu este disponibilă de la o navă similară.
4.5 Tensiuni admisibile şi adaosul de coroziune
1. 4.5.1 Tensiuni admisibile
  1. 4.5.1.1 Pentru tancurile structurale, tensiunile admisibile trebuie, în mod normal, să fie cele care sunt cerute pentru structura corpului navei de normele recunoscute.
  2. 4.5.1.2 Pentru tancurile membrană, se va face referire la prevederile paragrafului 4.4.2.5.
  3. 4.5.1.3 Pe_ntru tancurile independente de tip A, construite în principal din suprafeţe plane tensiunile
    din elementele primare şi secundare (montanţi, coaste întărite, stringheri, curenţi) nu trebuie, atunci când sunt calculate prin metode clasice de analiză, să depăşească cele mai mici valori Rm12,66 sau Re
    /1,33 pentru oţelurile cu carbon-mangan sau aliajele de aluminiu, unde Rm şi Re sunt definite conform paragraful 4.5. I .7. Totuşi, dacă sunt efectuate calcule detaliate pentru elementele primare, tensiunea
    echivalentă O"c, definit la paragraful 4.5.1.8, poate fi mărită peste valoarea indicată mai sus la o valoare a tensiunii considerată acceptabilă de către Administraţie; calculele trebuie să ţină cont de efectele încovoierii, forfecării, deformării axiale şi de torsiune, precum şi de forţele de interacţiune dintre corp şi tancul de marfă datorate deformării dublu fundului şi al fundului tancului de marfă.
  4. 4.5.1.4 Pentru tancurile independente de tip B, construite în general din corpuri de revoluţie, tensiunile admisibile nu trebuie să depăşească:
    <3m5,f
    O"L :::_;; 1,5/
    O"b 5, 1,5 F
    O"L + O"b 5, 1,5 F
    O"m + O"b 5, 1,5 F
    unde:
    crm = tensiunea primară generală echivalentă de membrană;
    crL = tensiunea primară locală echivalentă de membrană;
    crb = tensiunea primară echivalentă de încovoiere;
    f = cea mai• nu•ca- d'm va1 on·1eARm sauBR,
    F = cea mai. nu.ca- d.m valon·1e -Rm sau -R,
    C D
    cu Rm şi Re aşa cum sunt definite la paragraful 4.5.1.7. În ceea ce priveşte tensiunile crm, crL şi crb a se vedea şi definiţia categoriilor de tensiune dată la paragraful 4.13. Valorile A, B, C şi D trebuie să fie menţionate în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate şi trebuie să aibă cel puţin valorile minime de mai jos:
    Oţeluri cu nichel şi oteluri carbon-man2an
    Oţeluri austentice
    Aliaje de aluminiu
    A
    3
    3,5
    4
    B
    2
    1,6
    1,5
    C
    3
    3
    3
    D
    1,5
    1,5
    1,5
  5. 4.5.1.5 Pentru tancurile independente de tip B, construite în principal din suprafeţe plane, Administraţia poatlimpune respectarea unor criterii suplimentare privind tensiunile sau alte criterii.
  6. 4.5.1.6 Pentru tancurile independente de tip C, tensiunea maximă admisibilă de membrană ce va fi utilizată la calcule în conformitate cu prevederile paragrafului 4.4.6.1.1, trebuie să fie mai mică decât:
    Rm R,
    -sau-
    A B
    unde:
    Rm şi Re sunt definite la paragraful 4.5.1.7.
    Valorile lui A şi B trebuie să fie menţionate în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate prevăzut la 1.5 şi trebuie să aibă cel puţin valorile indicate în tabelul de la paragraful 4.5.1.4.
  7. 4.5.1.7 În sensul paragrafelor 4.5.1.3, 4.5.1.4 şi 4.5.1.6, se aplică următoarele prevederi:
    1. .1 Re = limita minimă de curgere la temperatura ambiantă (N/mm2). Dacă pe curba tensiune-deformare nu apare un domeniu de curgere, se consideră ca limită de curgere tensiunea la care alungirea este de 0,2%.
      Rm =·rezistenţa minimă de rupere la temperatura ambiantă (N/mm2).
      Pentru îmbinările sudate din aliaj de aluminiu, trebuie să se utilizeze valorile respective ale Rm şi Re corespunzător condiţiilor de normalizare .
    2. .2 Proprietăţile mai sus menţionate trebuie să corespundă proprietăţilor mecanice minime specificate ale materialului, inclusiv metalul de adaos pentru sudură aşa cum a fost fabricat. Sub rezerva unei examinări speciale de către Administraţie, se poate ţine cont de limita de curgere şi rezistenţa la rupere mai ridicate la temperatură scăzută. Temperatura pe care se bazează proprietăţile materialului trebuie să fie menţionată în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate prevăzut la 1.5.
  8. 4.5.1.8 Tensiunea echivalentă a-c (von Mises, Huber) trebuie să fie determinat prin formula:
    unde:
    O"x = tensiunea totală normală în direcţia x;
    O"y = tensiunea totală normală în direcţia y;
    Txy = tensiunea totală la forfecare în planul x-y;
  9. 4.5.1.9 Dacă tensiunile statice şi dinamice sunt calculate separat şi dacă alte metode de calcul nu sunt justificate, tensiunile totale trebuie să fie calculate conform:
    (J"X = O"x.sl ±L,((J"X <o/11r
    Oy = O"y.st ±I-(a-y.dyn r
    Txy = 'txy. st I± ,(,xy.dyn )"
    unde:
    O"x.sc, O"y.st şi t"xy.st sunt tensiuni statice;
    O"x.dyn, Oy.dyn şi Txy.dyn sunt tensiuni dinamice,
    toate determinate separat pornind de la componentele acceleraţiei ş1 de la componentele de deformare ale corpului datorate încovoierii şi torsiunii.
  10. 4.5.1.10 La tancurile cu izolaţie internă, se va face referire la prevederile paragrafului 4.4.7.2
  11. 4.5.1.11 Tensiunile admisibile pentru materiale, altele decât cele prevăzute la capitolul 6, trebuie să fie supuse aprobării Administraţiei pentru fiecare caz.
  12. 4.5.1.12 Tensiunile pot fi limitate ulterior după analizele Ia oboseală, analizele de propagare a fisurilor şi de criteriile de stabilitate.
2. 4.5.2 Adaosul de coroziune
  1. 4.5.2.1 În general, nu trebuie prevăzut adaos de coroziune suplimentar faţă de grosimea determinată în urma analizei structurale. Totuşi, atunci când nu există un control al atmosferei din jurul tancului de marfă, cum ar fi inertizarea sau dacă marfa este de natură corozivă, Administraţia poate solicita un adaos corespunzător de coroziune.
  2. 4.5.2.2 În general, la recipientele sub presiune nu se cere nici un adaos de coroziune dacă conţinutul recipientului sub presiune nu este de natură corozivă şi dacă suprafaţa exterioară este protejată de o atmosferă inertă sau de o izolaţie corespunzătoare cu o barieră de vapori aprobată. Vopseaua sau alte învelişuri subţiri nu trebuie considerate drept protecţie. Dacă se utilizează aliaje speciale cu o rezistenţă acceptabilă la coroziune, nu trebuie cerută nici un adaos de coroziune. Dacă nu sunt respectate condiţiile de mai sus, dimensiunile calculate în conformitate cu prevederile paragrafului
    4.4.6 trebuie mărite după caz.
4.6 Suporţi
1. 4.6.1 Tancurile de marfă trebuie să fie susţinute de corpul navei în aşa fel încât să se evite orice mişcare a învelişului tancului sub efectul sarcinilor statice şi dinamice, permiţând însă contractarea şi dilatarea tancului sub efectul variaţiilor de temperatură şi al deformaţiilor corpului navei fără a se induce tensiuni suplimentare în tanc şi corp.
2. 4.6.2 Tancurile şi suporţii lor trebuie, de asemenea, să fie proiectaţi pentru un unghi de înclinare statică de 30° fără a se depăşi tensiunile admisibile arătate la paragraful 4.5.1.
3. 4.6.3 Suporţii trebuie să fie calculaţi pentru cea mai mare acceleraţie probabilă rezultată, ţinând cont de efectele de rotaţie şi de translaţie. Această acceleraţie într-o direcţie dată poate fi determinată aşa cum se indică la figura 4.1. Jumătăţile de axă ale „elipsei de acceleraţie" trebuie să fie determinate în conformitate cu prevederile paragrafului 4.3.4.2.
4. 4.6.4 Suporţi corespunzători trebuie să fie prevăzuţi pentru a rezista unei forţe de coliziune care acţionează asupra tancului respectiv egală cu jumătate din greutatea tancului şi a mărfii pe direcţie dinspre prova sau egală cu o pătrime din greutatea tancului şi a mărfii pe direcţie dinspre pupa fără a produce o deformare care ar pune în pericol structura tancului.
5. 4.6.5 Sarcinile menţionate la paragrafele 4.6.2 şi 4.6.4 nu trebuie să fie combinate unele cu altele şi nici cu sarcinile induse de val.
6. 4.6.6 La tancurile independente şi, dacă este necesar, la tancurile membrană şi semi-membrană, trebuie să se ia măsuri de fixare a tancurilor în vederea prevenirii efectelor de rotaţie menţionate la paragraful 4.6.3.
7. 4.6.7 Trebuie să se prevadă un sistem de susţinere antiflotaţie a tancurilor independente Acest sistem d susţinere antiflotaţie trebuie să fie corespunzător pentru a suporta forţa ascendentă creată
  de tancul gol în spaţiul de magazie inundat la pescajul de vară al navei, rară a apare vreo deformare plastică care ar putea produce o avariere a structurii corpului navei.

4.7 Bariera secundară

4.7.1 În cazul în care temperatura mărfii la presiunea atmosferică este mai mică de - 10°C, trebuie să se prevadă o barieră secundară dacă conform prevederilor paragrafului 4.7.3 această barieră este destinată să stocheze temporar orice scurgere de marfă lichidă produsă prin bariera primară.
4.7.2 Dacă temperatura mărfii la presiunea atmosferică nu este mai mică de - 55°C, structura corpului navei poate servi drept barieră secundară. În acest caz:
1. .1 Materialul corpului navei trebuie să fie adaptat funcţie de temperatura mărfii la presiunea atmosferică, în conformitate cu prevederile paragrafului 4.9.2; şi
2. .2 Proiectarea trebuie să fie astfel făcută încât această temperatură să nu supună corpul la tensiuni inadmisibile.

4.7.3 Barierele secundare concepute în funcţie de tipurile de tancuri trebuie să corespundă în mod normal cu tabelul de mai jos. Pentru tancurile care nu aparţin nici unuia din tipurile principale de tancuri definite la 4.2, Administraţia trebuie să decidă, în fiecare caz, asupra prevederilor referitoare la bariera secundară.

Temperatura mărfii la presiunea

atmosferică

Mai mare sau egală cu -10°C

Situată între

-10°C şi -55°C

Mai mică de -55°C

Tip principal de tanc

Nu este cerută nici

o barieră secundară

Corpul poate servi drept barieră secundară

Barieră secundară distinctă dacă se cere

Structural

Tip de tanc neautorizat în mod normal1

Membrană

Cu barieră secundară completă

Semi-membrană Independent

Tip A Tip B Tip C

Cu izolaţie internă Tip 1

Tip 2

Cu barieră secundară completă 2

Cu barieră secundară completă Cu barieră secundară parţială Nu se cere barieră secundară

Barieră secundară completă

Bariera secundară completă este încorporată

1 În mod normal, o barieră secundară completă se cere dacă mărfurile cu o temperatură la presiunea atmosferică sub -10°C sunt autorizate în conformitate cu prevederile paragrafului 4.2.1.3.

2 În cazul tancurilor semi-membrană care corespund din toate punctele de vedere prevederilor aplicabile tancurilor independente de tip B, cu excepţia modului de sprijinire, Administraţia poate, ca unnare a unei examinări speciale, să accepte o barieră secundară parţială.

4.7.4 Bariera secundară trebuie să fie proiectată în aşa fel încât:
1. .1 să poată reţine pentru o perioadă de 15 zile orice scurgere posibilă de marfă lichidă, numai dacă nu sunt aplicabile diferite prevederi pentru anumite voiaje, ţinând cont de spectrul sarcinilor menţionat la paragraful 4.3.4.4;
2. .2 să împiedice scăderea temperaturii structurii navei la un nivel periculos în caz de scurgere prin bariera primară aşa cum este indicat la paragraful 4.8.2; şi
3. .3 avarierea barierei primare trebuie să nu cauzeze avarierea barierei secundare şi invers.
4.7.5 Bariera secundară trebuie să-şi îndeplinească funcţiile la un unghi static de înclinare de 30°.
4.7.7 Eficienţa barierei secundare trebuie să se poată verifica la intervale regulate prin intermediul unei încercări la presiune/depresiune, al unei examinări vizuale sau altor metode adecvate considerate acceptabile de către Administraţie. Metoda trebuie să fie supusă aprobării Administraţiei.

4.8 Izolaţia
1. 4.8.1 Dacă un produs este transportat la o temperatură mai mică de -10°C, trebuie să se prevadă o izolaţie corespunzătoare pentru a se asigura faptul că temperatura structurii corpului nu scade sub temperatura de calcul minimă admisibilă specificată la capitolul 6 pentru gradul oţelului respectiv conform prevederilor de la 4.9, atunci când tancurile sunt la temperatura lor de calcul şi când temperaturile ambiante sunt de 5°C pentru aer şi de 0°C pentru apa mării. Aceste condiţii pot fi în general utilizate de servicii din întreaga lume. Totuşi, Administraţia poate accepta valori mai mari de temperatură ambiantă pentru navele exploatate în zone limitate. În caz contrar, Administraţia poate fixa valori mai mici de temperatură ambiantă pentru navele exploatate ocazional sau în mod regulat în zonele situate la latitudini în care aceste temperaturi scăzute sunt previzibile în timpul lunilor de iarnă. Temperaturile ambiante utilizate la proiectare trebuie să fie menţionate în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate prevăzut la 1.5.
2. 4.8.2 Dacă se cere o barieră secundară parţială sau completă, calculele trebuie să se efectueze utilizându-se ipotezele menţionate la paragraful 4.8.1 pentru a se verifica dacă temperatura structurii· corpului nu scade sub temperatura de calcul minimă admisibilă specificată la capitolul 6 pentru gradul oţelului respectiv conform prevederilor de la 4.9. Se va presupune că bariera secundară completă sau parţială se află la temperatura mărfii la presiunea atmosferică.
3. 4.8.3 Calculele cerute la paragrafele 4.8.1 şi 4.8.2 trebuie efectuate considerând că aerul şi apa sunt calme, şi cu excepţia celor permise de la paragraful 4.8.4, nu trebuie să se ţină cont de mijlocele de încălzire. În cazul menţionat la paragraful 4.8.2, efectul de răcire a vaporilor care se degajă de ta scurgerea de marfă trebuie să fie luat în considerare pentru studiile referitoare la transmiterea căldurii. Pentru elementele care leagă învelişuI interior de învelişul exterior al corpului, se poate lua
  temperatura medie pentru determinarea gradului oţelului.
4. 4.8.4 În toate cazurile menţionate la paragrafele 4.8.1 şi 4.8.2 şi pentru condiţiile de temperatură ambiantă de 5°C pentru aer şi de 0°C pentru apa mării, se pot utiliza mijloace aprobate pentru încălzirea materialului elementelor structurale transversale ale corpului pentru ca temperaturile a acestui material să nu scadă sub valorile minime admisibile. De asemenea, dacă sunt specificate temperaturi ambiante mai scăzute, se pot utiliza şi mijloace de încălzire aprobate pentru materialul elementelor structurale longitudinale ale corpului, cu condiţia ca acest material să rămână corespunzător condiţiilor de temperatură de 5°C pentru aer şi de 0°C pentru apa mării, rară încălzire. Aceste mijloace de încălzire trebuie să corespundă următoarelor prevederi:
  1. .1 trebuie să existe suficientă căldură pentru a menţine structura corpului peste temperatura minimă admisibilă în condiţiile menţionate la paragrafele 4.8.1 şi 4.8.2;
  2. .2 instalaţia de încălzire trebuie să fie proiectată în aşa fel încât, în caz de avariere a oricărui element al instalaţiei, încălzirea de rezervă să poată menţine un debit de căldură egal cu cel puţin 100% din debitul teoretic de căldură;
  3. .3 instalaţia de încălzire trebuie să fie considerată ca o instalaţie auxiliară esenţială; şi
  4. .4 proiectarea şi construcţia instalaţiei de încălzire trebuie să fie considerate satisfăcătoare de către Administraţie.
5. 4.8.5 La determinarea grosimii izolaţiei, trebuie să se ţină cont de cantitatea de căldură admisibilă pentru evaporare în corelaţie cu instalaţia de relichefiere de la bord, de maşinile principale de propulsie sau de orice altă instalaţie de control a temperaturii.
4.9 Materiale
1. 4.9.1 Învelişul exterior şi învelişul punţii navei, precum şi toate elementele de osatură care se prind de acestea trebuie să corespundă normelor recunoscute, numai dacă temperatura calculată a materialului în condiţii de proiectare nu este sub -5°C din cauza efectului de temperatură scăzută a mărfii. În acest caz, materialul trebuie să fie conform cu specificaţiile enunţate în tabelul 6.5, presupunându-se că temperaturile ambiante ale apei mării şi aerului sunt egale cu 0°C şi respectiv 5°C. În condiţia de proiectare, se va presupune că bariera secundară completă sau parţială are temperatura mărfii la presiunea atmosferică, iar pentru tancurile fără bariere secundare se va presupune că bariera primară are temperatura mărfii.
2. 4.9.2 Materialul corpului care formează bariera secundară trebuie să corespundă celor menţionate în tabelul 6.2. Materiale metalice utilizate la barierele secundare care nu fac parte din structura corpului trebuie să corespundă celor menţionate în tabelele 6.2 sau 6.3, după caz. Materialele de izolaţie care formează o bariera secundară trebuie să corespundă prevederilor paragrafului 4.9.7. Dacă bariera secundară este formată de învelişul bordajului sau punţii, se va utiliza, pe o arie suficientă, materialul corespunzător prevederilor tabelului 6.2 pentru învelişul adiacent al bordajului sau punţii.
3. 4.9.3 Materiale utilizate pentru construcţia tancului de marfă trebuie să corespundă specificaţiilor prevăzute în tabelele 6.1, 6.2 sau 6.3.
4. 4.9.4 Materialele, altele decât cele menţionate la paragrafele 4.9.1, 4.9.2 şi 4.9.3 utilizate pentm construcţia navei, care sunt supuse la o temperatură redusă datorită mărfii şi care nu fac parte din bariera secundară trebuie să corespundă specificaţiilor din tabelul 6.5 pentru temperaturile
  determinate în conformitate cu prevederile de la 4.8. Aceste prevederi se aplică învelişului interior al fundului, pereţilor longitudinali, pereţilor transversali, varangelor, coastelor întărite, stringherilor şi tuturor elementelor de osatură ataşate.
5. 4.9.5 Materialele de izolaţie trebuie să corespundă sarcinilor care se pot exercita asupra lor de la structura adiacentă.
6. 4.9.6 După caz, datorită amplasării sau condiţiilor de mediu, materialele de izolaţie trebuie să aibă proprietăţi adecvate de rezistenţă la foc şi propagare a flăcării şi să fie în mod corespunzător protejate contra pătrunderii vaporilor de apă şi deteriorărilor mecanice.
  mijloace care să permită materialului să rămână suficient de liber pentru a menţine conductivitatea termică cerută şi, de asemenea, pentru a împiedica orice creştere excesivă a presiunii asupra sistemului de stocare a mărfii.
4.10 Construcţie şi încercări
construirea ei sau după executarea de reparaţii importante la tancurile cu izolaţie internă.
4.10.18 Pentru tancurile independente de tip C, marcajul cerut pentru rezervorul sub presiune trebuie să fie realizat cu ajutorul unei metode care să nu provoace o majorare inadmisibilă a tensiunilor locale.
4.11 Detensionarea tancurilor independente de tip C
1. 4.11.1 Pentru tancurile independente de tip C din oţel carbon şi din oţel carbon-mangan, trebuie să se procedeze la un tratament termic după sudare dacă temperatura de calcul este mai mică de -10°C. În toate celelalte cazuri şi pentru alte materiale decât cele menţionate mai sus, tratamentul termic după sudare trebuie să fie considerat satisfăcător de către Administraţie. Temperatura tratamentului
  . şi .durata menţinerii ,a, estei temperaturi trebuie să fie considerate satisfăcătoare de către Administraţie.
2. 4.11.2 În cazul recipientelor mari sub presiune pentru marfă executate din oţel carbon sau oţel carbon mangan, la care este greu de efectuat tratamentul termic, în locul tratamentului termic poate fi efectuată o detensionare mecanică prin punerea sub presiune, cu aprobarea Administraţiei şi sub rezerva condiţiilor de mai jos:
  1. .1 Părţile complicate sudate ale recipientului sub presiune, cum ar fi bazinele de decantare sau domurile împreună cu ştuţurile, cu tablele adiacente ale peretelui, trebuie să formeze obiectul unui tratament termic înainte de a fi sudate la părţile mai importante ale recipientului sub presiune.
  2. .2 Procesul de detensionare mecanică trebuie, de preferinţă, să fie aplicat în cursul probei de presiune hidrostatică cerută la paragraful 4.10.10.3, prin aplicarea unei presiuni mai mari decât presiunea de probă prevăzută la paragraful 4.10.10.3.1. Agentul folosit pentru punerea sub presiune trebuie să fie apa.
  3. .3 Temperatura apei trebuie să fie cea indicată la paragraful 4.10.10.3.2.
  4. .4 Trebuie să se procedeze la detensionare atunci când tancul este susţinut de suportul său obişnuit sau de structura portantă obişnuită sau, atunci când detensionarea nu poate fi efectuată la bord, în aşa fel încât tensiunile şi distribuţia lor să fie aceleaşi ca în cazul în care tancul este susţinut de suportul său obişnuit sau de structura sa portantă obişnuită.
  5. .5 Presiunea maximă de detensionare trebuie să fie menţinută timp de 2 h pentru fiecare 25 mm de grosime, dar în nici un caz mai puţin de 2 h.
  6. .6 Limitele superioare ale nivelurilor de tensiune calculate în cursul efectuării tratamentului de detensionare trebuie să fie următoarele:
    - - tensiunea generală primară echivalentă de membrană: 0,9 Re
    - - tensiunea echivalentă compusă din tensiunea primară de încovoiere plus tensiunea
      de membrană: 1,35 Re
      -unde Re este limita specifică de curgere minimă sau limita de curgere la care alungirea
      este de 0,2% la temperatura de încercare a oţelului utilizat la construcţia tancului.
  7. .7 Se cer, în mod normal, măsurători tensometrice pentru a se dovedi faptul că aceste limite sunt respectate, cel puţin în ceea ce priveşte primul tanc dintr-o serie de tancuri identice construite consecutiv. Amplasarea tensometrelor trebuie inclusă în procedura de detensionare mecanică ce trebuie să fie realizat în conformitate cu paragraful 4.11.2.14.
  8. .8 Procedura de încercare trebuie să demonstreze că este asigurat un raport linear între presiune şi deformare în urma procesului de detensionare atunci când presiunea este adusă din nou la nivelul presiunii de calcul.
  9. .9 După detensionarea mecanică, zonele cu tensiuni mari în dreptul discontinuităţilor geometrice, cum. ar fi orificiile şi. alte deschideri, trebuie verificate în ceea ce priveşte existenţa fisurilor prin examinare cu lichide penetrante sau particule magnetice efectuată. În acest sens, trebuie să se acorde o atenţie deosebită tablelor a căror grosime este mai mare de 3O mm.
  .1O În general, oţelurile pentru care raportul dintre limita de curgere şi rezistenţa la rupere la tracţiune este mai mare de 0,8 nu trebuie detensionate mecanic. Totuşi, dacă limita de curgere este majorată printr-o metodă care asigură o ductilitate ridicată a oţelului, raporturile puţin mai mari vor putea fi acceptate după o examinare pentru fiecare caz în parte.
  1. .11 Detensionarea mecanică nu se poate substitui tratamentului termic în cazul părţilor deformate la rece ale tancurilor atunci când gradul de deformare la rece este mai mare decât limita peste care este cerut tratamentul termic.
  2. .12 Grosimea peretelui şi a părţii superioare a tancului nu trebuie să fie mai mare de 40
    mm. Pot fi acceptate grosimi mai mari pentru părţile care sunt detensionate termic.
  3. .13 Trebuie luate măsuri de prevenire a flambajului local, mai ales atunci când partea superioară a tancurilor şi a domurilor are forma unei sfere toroidale.
  4. .14 Procedura de detensionare mecanică trebuie să fie supusă, în prealabil, aprobării Administraţiei.
4.12 Formule orientative pentru componentele acceleraţiei
Formulele care urmează sunt date orientativ pentru componentele acceleraţiei datorate mişcărilor navei şi care corespund nivelului de probabilitate de 10"8 în Atlanticul de Nord; ele se aplică navelor cu o lungime mai mare de 50 m.
Acceleraţia verticală aşa cum a fost definită la paragraful 4.3.4.6.
Acceleraţia transversală aşa cum a fost definit? !a paragraful 4.3.4.6.
Acceleraţia longitudinală aşa cum a fost definită la paragraful 4.3.4.6.
ax=± ao ,Jo,06 + A2 -0,25A
cu:
0 6
A= (o,1- +s_!_J( ' ]
0
1200 L CB
unde:
L0 = lungimea navei folosită pentru calcularea dimensiunilor, aşa cum a fost definită în normele recunoscute (m);
Cs = coeficient bloc;
B = lăţimea de calcul a navei (m);
x = distanţa longitudinală (m) dintre mijlocul navei şi centrul de greutate al tancului încărcat; x este pozitiv în prova şi negativ în pupa navei;
z = distanţa verticală (m) între linia de plutire reală a navei şi centrul de greutate al tancului încărcat; z este pozitiv deasupra şi negativ sub linia de plutire;
unde V= viteză de serviciu (noduri)
K = I în general. Pentru cazuri de încărcare speciale şi forme speciale ale corpului, determinarea lui K poate fi necesară pornind de la formula de mai jos:
K = 13 M unde K 2: 1,0, iar GM= înălţimea metacentrică (m).
ax, ay şi a2= acceleraţiile maxime adimensionale (adică raportate la acceleraţia gravitaţională) în direcţiile respective, ele fiind considerate în calcule ca acţionând independent; az nu cuprinde componenta datorată greutăţii statice, ay cuprinde componenta datorată greutăţii statice în direcţie transversală în timpul ruliului, iar ax cuprinde componenta datorată greutăţii statice în direcţie longitudinală în timpul tangajului.
4.13 Categorii de tensiuni
Pentru evaluarea tensiunilor menţionate la paragraful 4.5.1.4, în prezenta secţiune sunt definite categoriile de tensiuni.
1. 4.13.1 Tensiunea normală este componenta tensiunii perpendiculară pe planul de referinţă.
2. 4.13.2 Tensiunea de membrană este componenta tensiunii normale care este repartizată în mod uniform şi care este egală cu valoarea medie a tensiunii de-a lungul grosimii secţiunii considerate.
3. 4.13.3 Tensiunea de încovoiere este tensiunea variabilă de-a lungul grosimii secţiunii considerate, după deducerea tensiunii de membrană.
4. 4.13.4 Tensiunea de forfecare este componenta tensiunii acţionează în planul de referinţă.
5. 4.13.5 Tensiunea primară este terisiunea produsă de sarcina impusă şi care este necesar pentru a echilibra forţele şi momentele exterioare. Caracteristica fundamentală a unei tensiuni primare este faptul că aceasta nu este auto-limitată. Tensiunile primare care depăşesc considerabil limita de elasticitate antrenează o avariere sau cel puţin nişte deformări importante.
6. 4.13.6 Tensiunea generală primară de membrană este tensiunea primară de membrană care este repartizată în structură în aşa fel încât nu se produce nici o nouă repartizare a sarcinii ca urmare a deformării permanente.
7. 4.13.7 Tensiunea locală primară de membrană apare atunci când o tensiune de membrană datorată presiunii sau altor sarcini mecanice şi combinată cu o tensiune primară sau cu o tensiune de discontinuitate produce o distorsiune excesivă în transferu! sarcinilor la alte părţi ale structurii. Această tensiune este considerată drept tensiune primară de membrană (locală) chiar dacă ea prezintă anumite caracteristici ale unei tensiuni secundare. O zonă de tensiuni poate fi considerată locală dacă:
  unde:
  S1 = distanţa în direcţia mediană pe care tensiunea echivalentă depăşeşte 1,1 f;
  S2 = distanţa în direcţia mediană spre o altă zonă în care limitele tensiunii pnmare generale de membrană sunt depăşite;
  R = raza medie a recipientului;
  t = grosimea peretelui recipientului la amplasamentul în care limita tensiunii primare generale de membrană este depăşită;
  f = tensiunea primară generală admisibilă de membrană.
8. 4.13.8 Tensiunea secundară este tensiunea normală sau tensiunea de forfecare care rezultă din legăturile părţilor adiacente sau din auto-fixarea unei structuri. Caracteristica fundamentală a unei tensiuni secundare este faptul că aceasta este autolimitată. O deformare locală şi distorsiunile minime pot îndeplini condiţiile care să producă tensiunea respectivă.

Capitolul 5

Recipiente sub presiune de proces, instalaţii cu tubulaturi pentru lichide şi vapori şi instalaţii cu tubulaturi sub presiune

5.1 ·· Generalităţi
1. 5.1.1 Administraţiile trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura uniformitate în implementarea şi aplicarea prevederilor acestui capitol.
2. 5.1.2 Prevederile capitolului 4 referitoare la tancurile independente de tip C pot să se aplice, de asemenea, recipientelor sub presiune de proces dacă Administraţia solicită. În acest caz, expresia
  „recipiente sub presiune" utilizată la capitolul 4 se referă atât la tancurile independente de tip C, cât şi la recipientele sub presiune de proces.
5.2 Tubulaturi de marfă şi proces
1. 5.2.1 Generalităţi
  1. 5.2.1.1 Prevederile de la 5.2 până la 5.5 se aplică tubulaturilor de marfă şi proces, inclusiv ţevilor pentru vapori, tubulaturilor de evacuare ale supapelor de siguranţă şi tubulaturilor similare. Aceste cerinţe nu se aplică tubulaturilor racordate la aparatură, deoarece ele nu conţin marfă.
  2. 5.2.1.2 Trebuie luate măsuri de protecţie a tubulaturilor, a celorlalte componente ale instalaţiilor cu tubulaturi şi a tancurilor de marfă faţă de tensiunile excesive datorate variaţiei termice, precum şi faţă de deplasarea tancului şi a structurii corpului, prin utilizarea de coturi, lire de dilataţie, ţevi îndoite, compensatoare mecanice de dilataţie cum ar fi compensatoarele cu burduf, cele culisante şi articulaţiile sferice sau alte mijloace corespunzătoare similare. Numărul compensatoarelor mecanice montate pe tubulaturi trebuie să fie cât mai redus posibil, iar dacă se montează în exteriorul tancurilor de marfă trebuie să fie de tip cu burduf
  3. 5.2.1.3 Dacă este nevoie, tubulaturile cu temperatură scăzută trebuie să se izoleze termic de structura corpului adiacentă pentru evitarea scăderii temperaturii corpului sub temperatura de calcul a materialului acestuia. Dacă tubulaturile de lichide urmează să se demonteze în mod regulat sau se anticipează scurgeri de lichid, ca de exemplu la racordurile de cuplare cu uscatul şi la presetupele pompelor, trebuie să se prevadă o protecţie a părţii elementelor structurale ale corpului situate sub acestea.
  4. 5.2.1.4 Dacă tancurile sau tubulaturile sunt separate de structura navei printr-o izolaţie termică, trebuie luate măsuri pentru a lega tubulaturile şi tancurile la masă. Toate îmbinările cu garnituri ale tubulaturilor şi racordurilor de cuplare ale furtunurilor trebuie să fie legate la masă.
  5. 5.2.1.5 Trebuie să se prevadă mijloace corespunzătoare pentru depresurizarea şi scurgerea ccmţinutului ere lichid din capetele racordurilor de încărcare şi descărcare a mărfii şi din furtunurile de
    marfă în tancurile de marfă sau în alt recipient corespunzător, înainte de a decupla furtunurile de marfă.
  6. 5.2.1.6 Toate tubulaturile sau elementele lor care pot fi izolate dacă sunt pline cu lichid, trebuie să fie prevăzute cu supape de siguranţă.
  7. 5.2.1.7 Supapele de siguranţă de pe tubulaturile instalaţiei de mana trebuie să descarce marfa lichidă în tancurile de mana; ca alternativă, ele pot descărca în coloana de aerisire, dacă sunt prevăzute mijloace pentru a detecta şi elimina orice marfă lichidă care s-ar putea scurge în instalaţia de aerisire. Supapele de siguranţă de pe pompele de marfă trebuie să descarce la aspiraţia pompelor.
2. 5.2.2 Dimensionare funcţie de presiunea internă
  1. 5.2.2.1 Sub rezerva condiţiilor menţionate la paragraful 5.2.4, grosimea peretelui ţevilor nu trebuie să fie mai mică de:
    t=to+b+c(mm)
    unde:
    1--
    a
    100
    10 = grosime teoretică
    PD
    1=0
    (20Ke+ P) (mm)
    cu:
    P= presiunea de calcul (bar) menţionată la paragraful 5.2.3;
    D = diametrul exterior (mm);
    K = tensiunea admisibilă (N/mm2) menţionată la paragraful 5.2.4;
    e = coeficientul de eficienţă egal cu 1,O pentru ţevile trase şi pentru ţevile sudate longitudinal sau elicoidal, livrate de producători autorizaţi pentru ţevi sudate, care sunt considerate echivalente ţevilor trase, în cazul în care se efectuează o examinare nedistructivă a sudurilor conform normelor recunoscute. În celelalte cazuri, Administraţia poate determina o valoare a coeficientului de eficienţă în funcţie de procedeul de fabricaţie.
    b = adaos la îndoire (mm). Valoarea lui b trebuie să fie aleasă în aşa fel încât tensiunea calculată în ţeava îndoită, datorată doar presiunii interne, nu trebuie să depăşească tensiunea admisibilă. Dacă această justificare nu se face, b trebuie să fie:
    b = Dto (mm)
    2,Sr
    în care:
    r = raza medie de îndoire (mm)
    c = adaos de coroziune (mm). Dacă se prevede posibilitatea unei corodări sau eroziuni, grosimea peretelui ţevii trebuie să fie majorată peste valoarea cerută de alte cerinţe de calcul. Acest adaos de coroziune trebuie să fie funcţie de durata de viaţă prevăzută pentru ţeavă;
    a= toleranţa negativă pentru grosime în timpul procesului de fabricaţie(%).
3. 5.2.3 Presiunea de calcul
  1. 5.2.3.1 Presiunea de calcul P, care figurează în formula pentru to de la paragraful 5.2.2.1, este presiunea maximă efectivă la care instalaţia poate fi menţinută în exploatare.
  2. 5.2.3.2 Presiunea de calcul pentru tubulaturi, instalaţii cu tubulaturi şi componentele acestora trebuie considerată, după caz, cea mai mare valoare corespunzătoare condiţiilor de calcul de mai jos :
    1. .1 pentru instalaţiile cu tubulaturi pentru vapori sau elementele lor care pot fi separate de supapele lor de siguranţă şi care pot conţine o anumită cantitate de lichid: presiunea vaporilor saturaţi la 45°C sau la o temperatură mai mare sau mai mică acceptată de Administraţie (a se vedea paragraful 4.2.6.2);
    2. .2 pentru instalaţiile sau elementele lor care pot fi separate de supapele lor de siguranţă şi care conţin în permanenţă numai vapori: presiunea vaporilor saturaţi supraîncălziţi la 45°C sau la o temperatură mai mare sau mai mică acceptată de Administraţie (a se vedea paragraful 4.2.6.2), presupunându-se o stare iniţială a vaporilor saturaţi din instalaţie la presiunea şi la temperatura de serviciu a acesteia; sau
    3. .3 MARVS-ul tancurilor de marfă şi instalaţiilor de procesare a mărfii; sau
    4. .4 presiunea de reglare a supapei de siguranţă de pe pompă sau a supapei de siguranţă a compresorului aferent; sau
    5. .5 sarcina totală maximă la descărcare sau înălţimea de încărcare a tubulaturii instalaţiei de marfă; sau
    6. .6 presiunea de reglare a supapei de siguranţă de pe instalaţia cu tubulaturi
  3. 5.2.3.3 Presiunea efectivă de calcul nu trebuie să fie mai mică de 1O bar, cu excepţia conductelor cu extremitate deschisă pentru care această presiune nu trebuie să fie mai mică de 5 bar.
4. 5.2.4 Tensiuni admisibile
  1. 5.2.4.1 În cazul ţevilor, tensiunea admisibilă, care va fi luată în considerare în formula pentru t de la paragrafulS.2.2.1, este cea mai mică dintre următoarele valori:
    R R
    _.!!!,_ sau _e
    A B
    unde:
    Ro rezistenţa minimă prescrisă de rupere la tracţiune la temperatura ambiantă (N/mm2)
    Re limita minimă prescrisă de curgere la temperatura ambiantă (N/mm2). Dacă pe curba tensiune-deformare nu apare un domeniu de curgere, se consideră ca limită de curgere tensiunea la care alungirea este de 0,2%.
    Valorile lui A şi B trebuie să fie menţionate în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate prevăzut la secţiunea 1.5 şi să fie cel puţin egale cu: A = 2,7 şi B= 1,8.
  2. 5.2.4.2 Grosimea minimă a peretelui trebuie să corespundă normelor recunoscute.
  3. 5.2.4.3 Dacă, din punct de . vedere..al rezistenţei mecanice, este necesară prevenirea avanem, deformării, încovoierii sau flambajului excesiv al ţevilor datorită sarcinilor suplimentare transmise prin suporţi, deformării navei sau altor cauze, grosimea peretelui trebuie majorată faţă de cea prevăzută la paragraful 5.2.2 sau, dacă acest lucru este imposibil de realizat în practică sau determină tensiuni locale excesive, aceste sarcini trebuie reduse, prevenite sau eliminate prin alte metode de proiectare.
  4. 5.2.4.4 Flanşele, valvulele şi alte accesorii trebuie să corespundă unei norme considerată acceptabilă de către Administraţie, ţinând cont de presiunea de calcul definită la paragraful 5.2.2. Pentru compensatoarele de dilataţie cu burduf utilizate la circulaţia vaporilor, Administraţia poate accepta o presiune de calcul minimă mai mică.
  5. 5.2.4.5 Pentru flanşele care nu corespund unei norme, dimensiunile flanşelor ş1 şuruburilor respective trebuie să fie considerate satisfăcătoare de către Administraţie.
5. 5.2.5 Analiza tensiunilor
  Dacă temperatura de calcul este mai mică sau egală cu -1l 0°C, trebuie să se prezinte Administraţiei o analiză completă a tensiunilor pentru fiecare ramificaţie a instalaţiei cu tubulaturi, ţinând cont de toate tensiunile datorate greutăţii ţevilor, inclusiv cele datorate sarcinilor de inerţie, dacă ele sunt semnificative, presiunii interne, contracţiei termice şi sarcinilor datorate încovoierii în arc şi contraarc a corpului navei. Pentru temperaturi mai mari de -110°C, Administraţia poate cere o analiză a tensiunilor în legătură cu proiectarea sau rigiditatea instalaţiilor cu tubulaturi şi alegerea materialelor. În toate cazurile, trebuie să se ţină cont de tensiunile termice, chiar dacă nu sunt prezentate calcule. Se pot efectua analize în conformitate cu un cod al practicii considerat acceptabil de către Administraţie.
6. 5.2.6 Materiale
  1. 5.2.6.1 Alegerea şi încercarea materialelor utilizate la instalaţiile cu tubulaturi trebuie să corespundă prevederilor de la capitolul 6, ţinând cont de temperatura minimă de calcul. Totuşi, se pot acorda anumite derogări în ceea ce priveşte calitatea materialului pentru tubulatura de aerisire cu capătul deschis, cu condiţia ca temperatura mărfii Ia reglarea supapelor de siguranţă să fie mai mare sau egală cu -55°C şi cu condiţia ca în tubulatura de aerisire să nu se poată produce nici o evacuare de lichid. Pot fi acordate derogări asemănătoare, în aceleaşi condiţii de temperatură, pentru tubulaturi cu extremitate deschisă situate în interiorul tancurilor de marfă, exceptând tubulatura de descărcare şi întreaga tubulatură din interiorul tancurilor cu membrană şi al tancurilor cu semi-membrană.
  2. 5.2.6.2 Materialele al căror punct de topire este mai mic de 925°C nu trebuie să fie folosite la execuţia tubulaturilor din exteriorul tancurilor de marfă, cu excepţia unor tronsoane scurte ataşate tancurilor de marfă. În acest caz, trebuie să se prevadă o izolaţie rezistentă la foc.
5.3 Încercări de tip pentru componentele tubulaturilor
1. 5.3.1 Fiecare tip de componentă a tubulaturilor trebuie supusă la încercări de tip.
  .I Un element de tip cu burduf, neprecomprimat, trebuie încercat la presiune de cel puţin cinci ori presiunea de calcul fără ca acesta să cedeze. Durata încercării nu trebuie să fie mai mică de cinci minute.
  1. .2 Un compensator de tip de dilataţie complet saturat, prevăzut cu toate accesoriile, cum ar fi flanşe, tiranţi şi articulaţii, trebuie să fie supus, rară să se deformeze permanent, la o încercare de presiune efectuată în condiţiile unei presiuni egală cu dublul presiunii de calcul în condiţiile extreme de deplasare recomandate de către fabricant. În funcţie de materialele utilizate, Administraţia poate solicita ca încercarea să fie efectuată la temperatura de calcul minimă.
  2. .3 O încercare ciclică (dilatări termice) trebuie să se efectueze pe un compensator de tip de dilataţie saturat care trebuie să reziste bine în condiţiile de presiune, de temperatură, de mişcare axială, de rotaţie şi de mişcare transversală la tot atâtea cicluri câte fi în exploatarea curentă. Încercarea la temperatura ambiantă este permisă dacă această încercare este cel puţin la fel de severă ca şi încercarea la temperatura de exploatare.
  3. .4 Un compensator de tip de dilataţie complet saturat, fără presiune interioară, trebuie să fie supus la o încercare la oboseală datorată solicitărilor ciclice (deformare a navei), simulându-se mişcarea burdufurilor, care corespunde unei lungimi de ţeavă compensată pe durata a cel puţin 2.000.000 de cicluri la o frecvenţă care să nu fie mai mare de 5 cicluri/s. Această încercare se prevede numai dacă, datorită modului de dispunere a tubulaturilor, sarcinile de deformare ale navei există realmente.
  4. .5 Administraţia poate să nu prevadă încercările menţionate în acest paragraf cu condiţia prezentării unei documentaţii complete care să ateste funcţionarea corespunzătoare a compensatoarelor de dilataţie în condiţiile de exploatare prevăzute. Dacă presiunea maximă interioară depăşeşte 1,0 bar, această documentaţie trebuie să conţină suficiente date asupra încercării pentru a justifica metoda de proiectare utilizată, cu referire mai ales la corelaţia dintre calcule şi rezultatele încercărilor.
5.4 Execuţia tubulaturii şi detalii de îmbinare
1. 5.4.1 Prevederile acestei secţiuni se aplică tubulaturilor situate în interiorul şi la exteriorul tancurilor de marfă. Totuşi, Administraţia poate accepta derogări de la aceste prevederi pentru tubulaturile situate în interiorul tancurilor de marfă şi pentru tubulaturile cu capăt deschis.
2. 5.4.2 Se pot admite următoarele cuplări directe ale tronsoanelor de tubulatură, rară flanşe:
  1. .1 În toate cazurile se pot utiliza îmbinări sudate cap la cap cu pătrundere completă la
    rădăcină. Pentru temperaturile de calcul mai mici de -10°C, îmbinările sudate cap la cap trebuie să fie sudate pe ambele părţi, fie de un tip echivalent. Pentru aceasta, se
    poate utiliza un inel de susţinere, un suport fuzibil sa.u, o pţmă de gaz inert pentru
    primul strat. Pentru presiunile de calcul mai maii de 10 bar şi temperaturile de calcul mai mici sau egale cu -10°C, trebuie să fie înlăturate inelele de susţinere.
  2. .2 Îmbinările cu mufe sudate şi sudura aferentă, având dimensiunile considerate satisfăcătoare de către Administraţie, nu trebuie să fie utilizate decât la tubulaturi deschise al căror diametru exterior este mai mic sau egal cu 50 mm, iar temperatura de calcul nu este mai mică de -55°C.
  3. .3 Cuplări filetate, considerate acceptabile de către Administraţie, trebuie utilizate numai pentru traseele de tubulaturi auxiliare şi tubulaturile destinate aparaturii de măsură şi control cu diametre exterioare de 25 mm sau mai mici.
5.5 Încercarea tubulaturilor
1. 5.5.1 Prevederile acestei secţiuni se aplică tubulaturilor situate în interiorul şi la exteriorul tancurilor de marfă. Administraţia poate totuşi să accepte derogări de la aceste prevederi pentru tubulaturile din interiorul tancurilor de marfă şi cele cu capăt deschis.
2. 5.5.2 După montare, toate tubulaturile de marfă şi proces trebuie să fie supuse unei încercări hidrostatice la o presiune cel puţin egală cu 1,5 ori presiunea de calcul. Dacă instalaţiile cu tubulaturi sau elemente ale acestor instalaţii sunt fabricate în întregime şi prevăzute cu toate elementele componente, încercarea hidrostatică poate fi efectuată înainte de montarea lor la bordul navei.
  Îmbinările sudate de la bordul navei trebuie să fie supuse unei încercări hidrostatice la o _presiune de cel puţin 1,5 ori presiunea de calcul. Dacă apa nu poate fi tolerată, iar tubulaturile nu pot fi uscate înainte de pµnerea în funcţiune a instalaţiei, propunerile în legătură cu utilizarea altor fluide sau mijloace de îneercare trebuie transmise Administraţiei spre aprobare.
3. 5.5.3 După montarea la bord, fiecare instalaţie cu tubulaturi pentru marfă şi de proces trebuie să fie supusă unei încercări de etanşeitate utilizându-se aerul, halogenuri sau alt agent corespunzător la o presiune care variază în funcţie de metoda aplicată pentru detectarea scurgerilor.
4. 5.5.4 Toate instalaţiile cu tubulaturi, inclusiv valvulele, accesoriile şi echipamentul aferent pentru manipularea mărfii sau vaporilor, trebuie să fie încercate în condiţii normale de exploatare nu mai târziu de prima operaţiune de încărcare.
5.6 Prevederi referitoare la valvulele instalat,iei de marfă
5.6.l Fiecare instalaţie cu tubulaturi de marfă şi fiecare tanc de marfă trebuie să fie prevăzute cu următoarele valvule, după caz:
1. .1 La tancurile de marfă al căror MARVS nu depăşeşte presiunea efectivă de O,7 bar, toate racordurile pentru lichide şi vapori, cu excepţia supapelor de siguranţă şi a indicatorilor de nivel, trebuie să fie prevăzute cu valvule de închidere situate cât mai aproape posibil de tanc. Aceste valvule pot fi comandate de la distanţă, dar trebuie să permită şi manevrarea manuală din locul respectiv care să asigure o închidere completă. La bordul navei trebuie să se prevadă una sau mai multe valvule cu închidere rapidă, comandate de la distanţă, destinate să întrerupă transferul mărfii lichide şi a mărfii sub formă de vapori dintre navă şi instalaţia de la mal. Aceste valvule pot fi dispuse în funcţie de construcţia navei şi pot fi aceleaşi valvule ca cele prevăzute la paragraful 5.6.3 şi trebuie să corespundă prevederilor paragrafului 5.6.4.
2. .2 La tancurile de marfă al căror MARVS depăşeşte presiunea efectivă de O,7 bar, toate racordările pentru lichide şi vapori, cu excepţia supapelor de siguranţă şi a indicatorilor de nivel, trebuie să fie prevăzute cu o valvulă de închidere acţionată manual şi cu o valvulă cu închidere rapidă comandată de la distanţă. Aceste valvule trebuie dispuse cât mai aproape posibil de tanc. Dacă diametrul ţevii nu depăşeşte 50 mm, în locul valvulei cu închidere rapidă se pot utiliza valvule pentru limitarea debitului. Se poate utiliza o singură valvulă în locul a două valvule distincte, cu condiţia ca această valvulă să corespundă prevederilor paragrafului 5.6.4, pentru ca ea să poată fi acţionată manual la poziţie şi pentru a închide complet traseul.
3. .3 Pompele şi compresoarele de marfă trebuie să fie dispuse în aşa fel încât să se oprească automat dacă valvulele cu închidere rapidă prevăzute la paragrafele 5.6.1.1 şi .2 sunt închise de instalaţia de închidere rapidă prevăzută la paragraful 5.6.4.
5.7 Furtunurile de marfă ale navei
1. 5.7.1 Furtunurile pentru lichid şi vapori utilizate la transferul mărfii trebuie să fie compatibile cu marfa şi rezistente la temperatura mărfii.
2. 5.7.2 Furtunurile, supuse la presiunea din tanc sau la presiunea de refulare a pompelor sau a compresoarelor pentru vapori, trebuie să fie dimensionate pentru o presiune de rupere cu cel puţin egală cu de 5 ori presiunea maximă la care va fi supus furtunul în timpul efectuării transferului mărfii.
3. 5.7.3 Fiecare tip nou de furtun de marfă, împreună cu accesoriile de la extremităţi, trebuie supus unei încercări de prototip la o presiune cel puţin egală cu de 5 ori presiunea sa maximă de lucru specificată. În timpul încercării de prototip, temperatura furtunului trebuie să fie egală cu temperatura de serviciu maximă prevăzută. Furtunurile supuse încercării de prototip nu trebuie să fie utilizate pentru lucru în instalaţia de marfă. Prin urmare, înainte de a fi pus în exploatare, fiecare bucată nouă de furtun pentru marfă trebuie ca, după fabricare, să fie supusă la o încercare hidrostatică la temperatura ambiantă, la o presiune cel puţin egală cu de 1,5 ori presiunea sa maximă de lucru specificată, dar nu mai mare de două cincimi din presiunea sa de rupere. Pe furtunuri trebuie marcat cu vopsea sau prin alte mijloace, presiunea sa maximă de lucru specificată şi, dacă furtunul este utilizat la alte temperaturi decât temperatura ambientală a mediului de lucru, temperaturile sale maxime şi minime de lucru, după caz. Presiunea maximă de lucru specificată nu trebuie să fie mai mică de 1O bar.
5.8 Procedee privind transferul mărfii
1. 5.8.1 Dacă transferul mărfii se face prin intermediul pompelor de marfă care nu sunt accesibile pentru reparaţii în cazul în care tancurile sunt în exploatare, la fiecare tanc de marfă trebuie să se prevadă cel puţin două mijloace distincte pentru transferul mărfii, iar instalarea trebuie să fie în aşa fel încât prin avarierea unei pompe de marfă sau a unor mijloace de transfer, să nu se îm_piedice transferul mărfii de către una sau mai multe pompe sau transferul efectuat prin alte mijloace
2. 5.8.2 Procedeul privind transferul mărfii prin presurizarea gazului trebuie să se efectueze fără deschidereţi supapelor de siguranţă pe durata acestui transfer. Presurizarea gazului poate fi acceptată
  ca procedeu de transfer al mărfii pentru tancurile care sunt construite în aşa fel încât coeficientul de siguranţă să nu se reducă în condiţiile din timpul operaţiilor de transfer al mărfii.
5.9 Conducte de retur al vaporilor la mal

Trebuie să fie prevăzute racorduri de cuplare pentru conductele de retur a vaporilor la instalaţiile de la mal.

Capitolul 6

Materiale.de .construct,ie

6.1 Generalităţi
1. 6.1.1 Administraţiile trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura uniformitate în implementarea şi aplicarea prevederilor acestui capitol.
2. 6.1.2 În acest capitol sunt date prevederile referitoare la table, profile, ţevi, piese forjate, piese turnate şi piese sudate utilizate la construcţia tancurilor de marfă, recipientelor sub presiune pentru procesarea mărfii, a instalaţiilor cu tubulaturi pentru marfă, a instalaţiilor cu tubulaturi pentru procesare, a barierelor secundare şi a structurilor adiacente ale învelişului care sunt legate de transportul produselor. Prevederile referitoare la materialele laminate, piesele forjate şi piesele turnate sunt date la 6.2 şi în tabelele 6.1 până la 6.5. Prevederile referitoare la piesele sudate sunt date la 6.3.
3. 6.1.3 Fabricarea, încercarea, inspectarea şi documentaţia trebuie să corespundă normelor recunoscute şi prevederilor speciale din acest Cod.
  Sudura cap la cap in V
  r f
  minim 1 mm
  r ,
  I I
  epruveta -1---+------ --4 1t--
  11..,...
  ·,----
  1 1
  1. t- --t--
    '---- ._._
    _111 I I ..J
    23\'' 46
    r- .. -
    lI
    _
    - J
    4 5
    Sudura cap la cap in X
    epruveta
    minim 1 mm
    a dona parte sudata
    prima parte sudata
    Figura 6.1 - Orientarea epmvetei pentru încercarea de sudură
    Amplasarea crestăturilor:
    1. 1. Centrul sudurii
    2. 2. Pe linia de fuziune
    3. 3. Zonă influenţată termic .(ZIT), 1 mm de la linia de fuziune
    4. 4. ZIT, 3 mm de la linia de fuziune
    5. 5. ZIT, 5 mm de la linia de fuziune
  Trebuie să se prelucreze epruvete Charpy cu cea mai mare dimensiune posibilă ţinând cont de grosimea materialului, mijlocul epruvetei fiind situat cât mai aproape posibil de punctul aflat la jumătatea distanţei dintre suprafaţă şi centrul grosimii. În toate cazurile, distanţa dintre suprafata
  materialului şi marginea epruvetei trebuie să fie aproximativ egală cu 1 mm sau mai mare În plus,
  pentru sudurile în X epruvetele trebuie să fie prelucrate mai aproape de suprafaţa celei de a doua părţi sudate.

6.2 Cerinţe pentru materiale

Cerinţele pentru materialele de construcţie sunt date după cum unnează în tabelele:

Tabelul 6.1 :

Tabelul 6.2 :

Tabelul 6.3 :

Tabelul 6.4 :

Tabelul 6.5 :

Table, ţevi ( cu sau fără cordoane de sudură), profile şi piese forjate pentru tancuri de marfă şi recipiente sub presiune de proces cu temperaturi de calcul care nu sunt mai mici de 0°C

Table, profile şi piese forjate pentru tancuri de marfă, bariere secundare şi recipiente sub presiune de proces cu temperaturi de calcul sub 0°C, dar până la-55°C.

Table, profile şi piese forjate pentru tancuri de marfă, bariere secundare şi recipiente sub presiune de proces cu temperaturi de calcul sub -55°C, dar până la -165°C.

Ţevi ( cu sau fără cordoane de sudură), piese forjate şi piese turnate pentru tubulaturi de marfă şi de proces cu temperaturi de calcul sub 0°C, dar nu mai mici de -165°C

Table şi profile pentru elementele de structură a corpului navei prevăzute la 4.9.1 şi 4.9.4.

Tabelul 6.1

Table, ţevi (cu sau fără cordoane de sudură)1, profile şi piese forjate pentru tancuri de marfă şi recipiente sub presiune de proces cu temperaturi de calcul

care nu sunt mai mici de 0°C

COMPOZIŢIE CHIMICĂ ŞI TRATAMENT TERMIC

Oţel carbon-mangan Oţel complet calmat Oţel cu elemente de finisare a granulaţiei dacă grosimea depăşeşte 20 mm Adaosuri mici de elemente de aliere, cu acordul Administraţiei

Limitele de compoziţie trebuie să fie aprobate de către Administraţie

Normalizare, sau călire şi revenire2

PREVEDERI REFERITOARE LA ÎNCERCAREA LA TRACŢTTJNE ŞI DE REZILIENŢĂ (ŞOC)

Table Încercare pentru fiecare „foaie"

Profile şi piese forjate Încercare pe lot

Caracteristici Ia tracţiune : Limită minimă de curgere specificată fără să depăşească 41O N/mm2 3

Încercare Charpy cu crestătură în V

Table: Epruvete transversale. Valoarea minimă a energiei medii E: 27 J

Profile şi piese forjate : Epruvete longitudinale. Valoarea minimă a energiei medii E: 41 J

Temperatură de încercare: Grosime t (mm) Temperatură de încercare ('C)

t 5 20 o

20< t 5 40 -20

Note:

1 Pentru ţevile :fară cordon de sudură şi accesorii, se aplică uzanţele normale. Utilizarea de ţevi sudate longitudinal sau elicoidal trebuie să fie aprobată în mod special de către Administraţie.

2 În locul normalizării sau al călirii şi revenirii poate fi utilizat un procedeu de laminare controlat, sub rezerva aprobării speciale de către Administraţie.

3 Materialele a căror valoare minimă specificată a limitei de curgere depăşeşte 41O N/mm2 trebuie aprobate în mod special de către Administraţie. Pentru aceste materiale, trebuie să se acorde o atenţie deosebită durităţii sudurii şi zonei influenţate termic.

Tabelul 6.2

Table, profile şi piese forjate1 pentru tancuri de marfă, bariere secundare şi recipiente sub presiune de proces, pentru temperaturi de calcul sub 0°C, dar până la -55°C

Grosime maximă 25 mm 2

CO:MPOZIŢIE CHIMICĂ ŞI TRATAMENT TERMIC

Oţel carbon-mangan Oţel complet Oţel aliat cu aluminiu în calmat vederea finisării.granulaţiei

Compoziţie chimică (analiză pe conexiune)

C Mn Si s p

0,16% max.3 0,70- 1,60% 0,10-0,50% 0,035% max. 0,035% max.

Elemente de adaos În general, aliajele şi elementele de finisare a granulaţiei trebuie să facultative: corespundă următoarelor specificaţii:

Ni Cr Mo Cu Nb V

0,80% max. 0,25% max. 0,08% max. 0,35% max. 0,05% max. 0,10% max. Normalizare, sau călire şi revenire4

PREVEDERI REFERITOARE LA ÎNCERCAREA LA TRACŢIUNE ŞI DE REZILIENŢĂ (ŞOC)

Table Încercare pentru fiecare „foaie'

Profile şi piese forjate Încercare pe lot

Încercare Charpy cu crestătură în V Temperatură de încercare: 5°C sub temperatura

de calcul sau -20°C, luându-se valoarea cea mai mică

Table: Epruvete transversale. Valoarea minimă a energiei medii E: 27 J

Profile şi piese forjate : Epruvete longitudinale. Valoarea minimă a energiei medii E: 41 J

Note:

1 Prevederile referitoare la încercarea Charpy cu crestătură în V şi cele privind compoziţia chimică aplicabile pieselor forjate pot face obiectul unei examinări speciale de către Administraţie.

2 Pentru materialele cu o grosime mai mare de 25 mm, încercările Charpy cu crestătută în V trebuie efectuate după cum urmează:

Grosime a materialului (mm)

25 < t::; 30

Temperatură de încercare ('C)

10° sub temperatura de calcul sau -20°, luându-se valoarea cea mai mică

30<t=:;35 15° sub temperatura de calcul sau -20°, luându-se valoarea cea mai mică

20° sub temperatura de calcul

Valoarea energiei de şoc trebuie să corespundă prevederilor din tabel pentru tipul corespunzător de

• epruveîă de încercare. Pentru materialele cu o grosime mai mare de 40 mm, valorile Charpy cu crestătură în V trebuie să facă obiectul unei examinări speciale.

Materialele utilizate pentru tancurile şi părţile tancurilor care au făcut obiectul unei tratament termic complet de reducere a tensiunilor după sudare pot fi încercate Ia o temperatură cu 5°C sub temperatura de calcul sau Ia -20°C, luându-se cea mai mică dintre aceste valori.

Pentru întărituri şi alte accesorii care au fost supuse unui tratament termic de reducere a tensiunilor, temperatura de încercare trebuie să fie aceeaşi cu cea prevăzută pentru grosimea învelişului tancului adiacent.

3 Sub rezerva unei aprobări speciale din partea Administraţiei, conţinutul de carbon poate fi majorat Ia maxim O,18% cu condiţia ca temperatura de calcul să nu fie mai mică de -40°C.

4 În locul normalizării sau al călirii şi revenirii poate fi utilizat un procedeu de laminare controlat, sub rezerva aprobării speciale de către Administraţie.

Indicaţii suplimentare:

Pentru materialele cu o grosime mai mare de 25 mm, pentru care temperatura de încercare este mai mică sau egală cu -60°C, poate fi necesară utilizarea unor oţeluri care au fost supuse unui tratament special sau a unor oţeluri corespunzătoare tabelul 6.3.

Tabelul 6.3

Table, profile şi piese forjate1 pentru tancuri de marfă, bariere secundare şi recipiente sub presiune de proces, pentru temperaturi de calcul sub-55°C, dar până la-165°c2 Grosime maximă 25 mm3
Temperatură minimă de calcul (OC)	Compoziţie chimică4 şi tratament termic	Temperatură de încercare la şoc (°C)
-60	Otel cu nichel (1,5%) - normalizare	-65
-65	Oţel cu nichel (2,25%) - normalizare sau normalizare şi revenire5	-70
-90	Oţel cu nichel (3,5%) - normalizare sau normalizare ş1. reveru.re5	-95
-105	Oţel cu nichel (5%) - normalizare sau normalizare şi reveru• re5' 6	-110
-165	Oţel cu nichel (9%) - dublă normalizare şi revenire sau călire şi revenire	-196
-165	Oţeluri austenitice cum ar fi 304, 304 L, 316, 316L, 321 şi 347 Tratament de austenitizare7	-196
-165	Aliaje de aluminiu cum ar fi 5083 retopit	Nu e cerută
-165	Aliaj austenitic de fier şi nichel (36% nichel) Tratament termic conform specificatiilor	Nu e cerută
PREVEDERI REFERITOARE LA ÎNCERCAREA LA TRACŢIUNE ŞI DE REZILIENŢĂ (ŞOC) Table Încercare pentru fiecare foaie Profile şi piese forjate Încercare pe lot Încercare Charpy cu crestătură în V Table: Epruvete transversale. Valoarea minimă a energiei medii E: 27 J Profile şi piese forjate : Epruvete longitudinale. Valoarea minimă a energiei medii: 41 J

Note:

1 Prevederea referitoare la încercarea la şoc aplicabilă pieselor forjate utilizate în aplicaţii critice trebuie să facă obiectul unei examinări speciale de către Administraţie.

2 Trebuie să se convină în mod special cu Administraţia asupra unor prevederi referitoare la temperaturi de calcul mai mici de -165°C.

3 Pentru materialele care conţin 1,5% nichel, 2,25% nichel, 3,5% nichel şi 5% nichel şi a căror grosime depăşeşte 25 mm, încercările la şoc trebuie să fie efectuate după cum urmează:

Grosime a materialului (mm)

25 < t s 30

30 < t s 35

35 < t s 40

Temperatură de încercare ('C')

10° sub temperatura de calcul 15° sub temperatura de calcul 20° sub temperatura de calcul

În nici un caz temperatura de încercare nu trebuie să fie mai mare decât cea indicată în tabel.

Valoarea energiei trebuie să corespundă tabelului pentru tipul de epruvetă corespunzător. Pentru materialele cu o grosime mai mare de 40 mm, valorile Charpy cu crestătură în V trebuie să facă obiectul unei examinări speciale.

Pentru oţelul cu nichel (9%), oţelurile inoxidabile austenitice şi aliajele de aluminiu, pot fi utilizate grosimi mai mari de 25 mm, cu aprobarea Administraţiei.

4 Limitele de compoziţie chimică trebuie să fie aprobate de Administraţie.

5 Temperaturile de calcul minime mai mici pentru oţelurile călite şi revenite pot fi convenite în mod special cu Administraţia.

6 Un oţel cu 5% nichel, care a fost supus unui tratament termic special cum ar fi tratamentul triplu, poate fi utilizat până la o temperatură de - l 65°C cu acordul special al Administraţiei, cu condiţia ca încercările la şoc să fie efectuate la - l 96°C.

7 Încercarea la şoc poate fi omisă prin convenire cu Administraţia.

Tabelul 6.4

Ţevi (cu sau fără cordoane de sudură)1, piese forjate2 şi piese turnate2 pentru tubulaturi de marfă şi de proces cu temperaturi de calcul sub 0°C, dar până la-165°c3 Grosimea maximă 25 mm
Temperatură minimă de calcul (°C)	Compoziţie chimică 5 şi tratament termic	Încercarea la şoc
Temperatură minimă de calcul (°C)	Compoziţie chimică 5 şi tratament termic	Temperatură de încercare (°C)	Valoarea minimă a energiei medii (E) (J)
-55	Oţel cu carbon-mangan. Complet calmat - cu elemente de finisare a granulaţiei. Normalizare sau conform specificaţiilor convenite 6	4	27
-65	Oţel cu nichel (2,25%). Normalizare sau normalizare . . 6 ş1 reverure	-70	34
-90	Oţel cu nichel (3,5%) Normalizare sau normalizare . . 6 ş1 reverure	-95	34
-165	Oţel cu nichel (9%)7. Dublă normalizare şi revenire sau călire şi revenire	-196	41
	Oţeluri austenitice, cum ar fi 304, 304L, 316, 316L, 321 şi 347. Tratament de austenitizare8	-196	41
	Aliaje de aluminiu cum ar fi 5083 retopit		Nu se cere
PREVEDERI REFERITOARE LA ÎNCERCAREA LA TRACŢIUNE ŞI DE REZILIENŢĂ (ŞOC) Încercarea pe lot Încercarea la şoc Epruvete lon_gitudinale

Note:

1 Utilizarea de ţevi sudate longitudinal sau elicoidal trebuie să fie aprobată în mod special de către Administraţie.

2 Prevederile referitoare la piesele forjate şi la piesele turnate pot face obiectul unei examinări speciale de către Administraţie.

3 Trebuie să se convină în mod special cu Administraţia asupra prevederilor referitoare la temperaturi de calcul mai mici de - l 65°C.

4 Temperatura de încercare trebuie să fie cu 5°C sub temperatura de calcul sau de -20°C, oricare din aceste valori este mai mică.

5 Limitele de compoziţie trebuie să fie aprobate de Administraţie.

6 Se poate conveni în mod special cu Administraţia asupra unei temperaturi de calcul mai mici pentru materialele călite şi revenite.

7 Această compoziţie chimică nu este adecvată pentru piesele turnate.

8 Încercările la şoc pot fi omise sub rezerva acordului Administraţiei.

Tabelul 6.5

Table şi profile pentru elementele de structură ale învelişului corpului navei prevăzute la paragrafele 4.9.1 şi 4.9.4
Temperatură de calcul minimă a elementelor de structură a corpului navei (°C)	Grosime maximă (mm) pentru categoriile de oţel corespunzătoare paragrafului 6.1.9
	A	B	D	E	AH	DH	EH
O şi peste1 -5 şi·peste2	Practica normală
De la O la -5	15	25	30	50	25	45	50
De la -5 la -1 O	X	20	25	50	20	40	50
De la -10 la-20	X	X	20	50	X	30	50
De la -20 la -30	X	X	X	40	X	20	40
Sub -30	În conformitate cu tabelul 6.2, cu excepţia limitelor de grosime date în acest tabel şi la nota 2 de mai jos, care nu sunt aplicabile.

Note:

,,)C" înseamnă că nu trebuie utilizată categoria de oţel indicată.

1 În sensul paragrafului 4.9.4.

2 În sensul paragrafului 4.9.1.

6.3 Sudarea şi examinarea nedistructivă
1. 6.3.1 Generalităţi
  Prevederile din acest paragraf sunt cele care se aplică, în general, oţelurilor carbon, oţelurilor carbon mangan, oţelurilor cu nichel şi oţelurilor inoxidabile şi ele pot constitui baza pentru încercările de acceptare pentru alte materiale. După cum stabileşte Administraţia, încercările la şoc privind îmbinările sudate pentru oţelurile inoxidabile şi aliajele de aluminiu pot fi omise, iar alte încercări pot fi prevăzute în mod special pentru orice material.
2. 6.3.2 Materiale pentru sudare
  Materialele pentru sudare destinate efectuării sudării tancurilor de marfă trebuie să corespundă normelor recunoscute, numai dacă nu s-a stabilit altfel cu Administraţia. Încercările pentru metalul de sudare depus şi pentru sudura cap la cap trebuie să fie prevăzute pentru toate materialele pentru sudare, numai dacă în mod expres nu s-au convenit altfel cu Administraţia.Rezultatele încercărilor la tracţiune şi ale celor la şoc pe epruvete Charpy cu crestătură în V trebuie să corespundă normelor recunoscute. Compoziţia chimică a metalului depus trebuie să fie consemnată pentru informare şi aprobare.
3. 6.3.3 Încercări privind procedeul de sudare pentru tancuri de marfă şi recipiente sub presiune de proces
  1. 6.3.3.1 Încercările privind procedeul de sudare pentru tancuri de marfă şi recipiente de proces sub presiune se cer pentru toate sudurile cap la cap, iar seturile de probe trebuie să fie reprezentative pentru:
    - - fiecare material de bază
    - - fiecare material de adaos şi de procedeu de sudare
    - - fiecare poziţie de sudare.
    Pentru sudurile cap la cap practicate pe table, seturile de probe trebuie să fie pregătite în aşa fel încât sensul de laminare să fie paralel cu sensul de sudare. Gama de grosimi calificată pentru fiecare încercare de procedeu de sudare trebuie să corespundă normelor recunoscute. La alegerea fabricantului sau a Administraţiei se poate opta pentru o examinare radiografică sau o examinare cu ultrasunete. Încercarea materialelor pentru sudare destinate sudurile de colţ trebuie să corespundă normelor recunoscute. În acest caz, trebuie să se aleagă materiale pentru sudare care prezintă caracteristici satisfăcătoare în ceea ce priveşte rezistenţa la şoc.
  2. 6.3.3.2 Pentru tancuri de marfă şi recipientele sub presiune de proces, din fiecare set de probe trebuie efectuate următoarele încercări:
    1. .1 Încercări la tracţiune ale sudurii transversale
    2. .2 Încercări la îndoire transversală, care se pot efectua cu rădăcina întinsă, comprimată sau lateral, după cum stabileşte Administraţia. Totuşi, se pot cere încercări la îndoire longitudinală în locul încercărilor la îndoire transversală dacă metalul de bază şi metalul depus au niveluri de rezistenţă diferite.
    3. .3 O serie de trei încercări la şoc pe epruvetă Charpy cu crestătură în V, efectuată, în general, în fiecare dintre următoarele locuri, astfel cum se indică la figura 6.1:
      - - centrul sudurii
      - - linia de fuziune (LF)
      - - 1 mm de la LF
      - - 3 mm de la LF
      - - 5 mm de la LF
    1. .4 De asemenea, Administraţia poate cere macrografii, micrografii ş1 verificări de duritate.
4. 6.3.4 Prevederi referitoare la încercări
  1. 6.3.4.1 Încercări la tracţiune: În general, rezistenţa la tracţiune nu trebuie să fie mai mică decât rezistenţa minimă la tracţiune specificată pentru metalele de bază respective. De asemenea, Administraţia poate să prevadă ca rezistenţa la tracţiune transversală a sudurii să fie cel puţin egală cu rezistenţa minimă la tracţiune specificată pentru metalul depus dacă acesta are o rezistentă la tracţiune mai mică decât cea a metalului de bază. În toate cazurile, poziţia rupturii trebuie să fie indicată cu titlu orientativ.
  2. 6.3.4.2 Încercarea la îndoire: Nu se acceptă nici o ruptură după îndoirea la 180° pe un dom al cărui diametru este egal cu de 4 ori grosimea epruvetelor, numai dacă nu au fost stabilite în mod expres alte prevederi de către Administraţie sau convenite cu aceasta.
  3. 6.3.4.3 Încercări la şoc pe epruvetă Charpy cu crestătură în V: Încercările Charpy trebuie să fie efectuate la temperatura prevăzută pentru metalul de bază respectiv. Rezultatele încercărilor la încovoiere prin şoc efectuate pe metal de sudură, valoarea minimă a energiei medii minimă E, trebuie să fie de cel puţin 271. Prevederile referitoare la metalul de sudură pentru epruvetele de dimensiuni reduse şi valorile individuale ale energiei trebuie să corespundă prevederilor paragrafului 6.1.4. Încercările la şoc pe linia de fuziune şi zona influenţată termic trebuie să dea o valoare a energiei minime medii E corespunzătoare prevederilor pentru metalul de bază, longitudinal sau transversal, după caz, iar pentru epruvetele de dimensiuni reduse, valoarea minimă a energiei medii E trebuie să corespundă prevederilor paragrafului 6.1.4. Dacă grosimea materialului nu permite prelucrarea unor epruvete de dimensiuni normale sau de dimensiuni reduse, metoda de probă şi criteriile de acceptare trebuie să corespundă normelor recunoscute.
5. 6.3.5 Încercări privind procedeul de sudare pentru ţevi
  Încercările privind procedeul de sudare pentru ţevi trebuie să se efectueze şi să fie similare cu cele prevăzute detaliat la paragraful 6.3.3 pentru tancurile de marfă. Cu condiţia să nu se fi convenit altfel în mod special cu Administraţia, prevederile referitoare la încercare trebuie să corespundă paragrafului 6.3.4.
6. 6.3.6 Încercări de sudură în cursul lucrărilor
  1. 6.3.6.1 Pentru toate tancurile de marfă şi pentru toate recipientele exploatate sub presiune, cu excepţia tancurilor integrale şi a celor cu membrană, trebuie în general să se efectueze încercări în cursul producţiei pentru aproximativ 50 m de îmbinări cap la cap, ţinând cont de fiecare poziţie de sudare. Pentru barierele secundare, trebuie să se efectueze în cursul producţiei încercări de acelaşi tip ca cele prevăzute pentru tancurile primare, totuşi, se poate reduce numărul încercărilor sub rezerva acordului Administraţiei. Pot fi prevăzute încercări, altele decât cele specificate la paragraful 6.3.6.2,
  2. 6.3.6.2 Încercările în cursul lucrărilor pentru tancurile independente de tipul A şi B şi pentru tancurile cu semi-membrană trebuie să cuprindă încercările de mai jos:
    1. .1 Încercările de îndoire şi, dacă se prevede pentru încercările sudurilor, o serie de trei încercări Charpy cu crestătură în V, trebuie efectuate pentru fiecare 50 m de sudură. Încercările Charpy cu crestătură în V trebuie să fie efectuate pe epruvete a căror crestătură în V este situată alternativ în centrul sudurii şi în zona influenţată termic (locul cel mai critic în baza rezultatelor procedurilor de omologare). Pentru oţelul inoxidabil austenitic, toate crestăturile trebuie să se afle în centrul sudurii.
    2. .2 Prevederile referitoare la încercări sunt aceleaşi cu prevederile pertinente enunţate la paragraful 6.3.4. Totuşi, se pot accepta încercări la încovoierea prin şoc care nu corespund prevederilor referitoare la energie, sub rezerva unei examinări speciale de către Administraţie şi după executarea satisfăcătoare a unei încercări la şoc prin căderea greutăţii (proba Pellini). În acest caz, această încercare trebuie să se facă pe două epruvete pentru fiecare serie de epruvete Charpy care nu au trecut cu succes încercările şi cele două epruvete nu trebuie să se rupă la temperatura la care au fost
    -efectuate încercările Charpy.
  3. 6.3.6.3 Suplimentar faţă de acele încercări menţionate la 6.3.6.2.1 pentru tancurile independente de tip C şi recipientele sub presiune de proces, se cer încercări ale sudurii la tracţiunea transversală. Cerinţele încercării sunt date la 6.3.4 cu excepţia faptului că încercările la şoc care nu respectă cerinţele prevăzute pentru energie pot fi totuşi acceptate după o examinare specială a Administraţiei, prin efectuarea încercării la căderea greutăţii (încercarea Pellini). În aceste cazuri, încercarea trebuie efectuată pe două epruvete pentru fiecare serie de epruvete Charpy care nu au trecut cu succes încercarea şi amândouă nu trebuie să se rupă la temperatura la care încercările Charpy au fost efectuate.
  4. 6.3.6.4 Încercările în cursul producţiei pentru tancuri structurale şi tancuri cu membrană trebuie să corespundă normelor recunoscute.
7. 6.3.7 Examinarea nedistrnctivă
  1. 6.3.7.1 Pentru tancurile independente de tip A şi pentru tancurile cu semi-membrană, a căror temperatură de calcul este mai mică sau egală cu -20°C, şi pentru tancurile independente de tip B, oricare ar fi temperatura, toate sudurile cap la cap cu pătrundere completă pe peretele tancurilor de marfă trebuie să facă obiectul unei examinări radiografice la 100%.
    1. 6.3.7.1.1 Dacă temperatura de calcul este mai mare de - 20°C, toate sudurile cap la cap cu pătrundere completă ale structurii tancului de marfă în dreptul intersectărilor şi cel puţin I 0% din celelalte suduri cu pătrundere completă ale acestei structuri trebuie să facă obiectul unei examinări radiografice.
    2. 6.3.7.1.2 În fiecare caz, restul structurii tancului de marfă, inclusiv sudurile montanţilor şi ale altor accesorii şi întărituri, trebuie să facă obiectul unei examinări cu pulberi magnetice sau cu lichide penetrante, după cum stabileşte Administraţia.
    3. 6.3.7.1.3 Toate metodele de examinare şi toate criteriile de acceptare trebuie să corespundă normelor recunoscute. Administraţia poate accepta o metodă de examinare cu ultrasunete în locul controlului radiografic, dar poate să prevadă şi o examinare radiografică suplimentară pentru anumite amplasamente. Mai mult, Administraţia poate cere o examinare cu ultrasunete suplimentar faţă de examinarea radiografică normală.

6,3.7.2 Examinarea tancurilor independente de tip C şi a recipientelor sub presiune de proces trebuie să fie efectuată în conformitate cu prevederile paragrafului 4.10.9.

6.3.7.3 Pentru tancurile integrale şi tancurile cu membrană, metodele speciale de examinare a sudurilor şi criteriile de acceptare trebuie să corespundă normelor recunoscute.
6.3.7.4 Inspectarea şi examinarea nedistructivă a peretelui învelişului interior sau structurii tancurilor independente care susţin tancuri cu izolaţie internă trebuie să fie efectuate ţinând cont de criteriile de calcul indicate la paragraful 4.4.7. Planul inspecţiilor şi examinării nedistructive trebuie să fie considerat satisfăcător de către Administraţie.
6.3.7.5 Inspectarea instalaţiilor cu tubulaturi trebuie să fie efectuată în conformitate cu prevederile capitolului 5.
6.3.7.6 Bariera secundară trebuie să facă obiectul unei examinări radiografice în măsura în care Administraţia consideră necesar. Dacă învelişul exterior al corpului navei face parte din bariera secundară, toate sudurile cap la cap ale filei de centură şi intersecţiile tuturor îmbinărilor şi cordoanelor d_!! sudură ale tablelor de bordaj tfebuie să facă obiectul unei examinări radiografice.

Capitolul 7

Controlul presiunii şi temperaturii mărfii

7.1 Generalităţi
1. 7.1.1 În cazul în care întreaga instalaţie de marfă nu este proiectată să reziste la presiunea maximă măsurată a vaporilor de marfă în condiţiile temperaturilor superioare de calcul ale mediului ambiant, trebuie să fie menţinută presiunea tancului sub MARVS cu ajutorul unuia sau mai multor mijloace cum sunt cele mai jos menţionate, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în acest capitol.
  1. .1 o instalaţie care reglează presiunea tancurilor de marfă prinrefrigerarea mecanică;
  2. .2 o instalaţie care să permită utilizarea gazelor de evaporare drept combustibil la bordul navei sau o instalaţie cu utilizarea căldurii pierdute, sub rezerva prevederilor capitolului 16. Această instalaţie poate fi utilizată în orice moment, inclusiv în port şi în timpul manevrelor, cu condiţia să existe la bord un mijloc de evacuare a excesului de energie, cum ar fi o instalaţie de purjare a vaporilor considerată satisfăcătoare de către Administraţie.
  3. .3 o instalaţie care să permită gazului lichefiat să se reîncălzească şi să-şi mărească presiunea. Izolaţia sau presiunea de calcul a tancului de marfă, sau ambele, trebuie să fie de aşa natură încât să lase o marjă suficientă pentru durata de exploatare şi temperaturile respective. Instalaţia trebuie să fie considerată acceptabilă de către Administratie în fiecare caz;
  4. .4 alte instalaţii considerate acceptabile de către Administraţie;
  5. .5 în plus faţă de mijloacele mai sus menţionate, Administraţia poate autoriza controlul anumitor mărfuri prin evacuarea a vaporilor de marfă în atmosferă pe mare. De asemenea, această evacuare se poate efectua în port, cu autorizaţia Administraţiei portului.
2. 7.1.2 Instalaţiile prevăzute la paragraful 7.1.l trebuie să fie construite, montate şi încercate spre satisfacţia Administraţiei. Materialele utilizate la construcţia lor trebuie să fie compatibile cu marfa ce trebuie transportată. Pentru exploatarea normală, limitele superioare de calcul ale temperaturilor mediului ambiant trebuie să fie:
  apa mării: 32°C aer: 45°C
  În caz de exploatare în zone deosebit de calde sau reci, aceste temperaturi de calcul trebuie mărite sau reduse, după caz, de către Administraţie.
3. 7.1.3 Pentru anumite mărfuri foarte periculoase specificate la capitolul 17, sistemul de stocare a mărfii trebuie să poată rezista la presiunea maximă a vaporilor de marfă în condiţiile limitelor superioare de calcul ale temperaturilor mediului ambiant, indiferent de instalaţia prevăzută pentru a
  trata gazele de evaporare.
7.2 Instalaţii frigorifice
1. 7.2.1 O instalaţie frigorifică trebuie să cuprindă unul sau mai multe ansambluri care pot să menţină presiunea şi temperatura cerută a mărfii în condiţiile limitelor superioare de calcul ale mediului ambiant. Numai dacă nu este prevăzut un alt mijloc de reglare a presiunii şi temperaturii mărfii considerat satisfăcător de către Administraţie, trebuie să se prevadă una sau mai multe instalaţii de rezervă având o putere cel puţin egală cu cea a ansamblului cel mai important prevăzut. O instalaţie de rezervă trebuie să cuprindă compresorul şi motorul său, dispozitivul său de comandă şi toate armăturile necesare pentru a-i permite funcţionarea independent de instalaţiile utilizate în mod normal. Trebuie să se prevadă un schimbător de căldură de rezervă, numai dacă schimbătorul de căldură normal al aparatului nu are o putere excedentară egală cu cel puţin 25% din cea mai mare putere prevăzută. Nu este necesar să se prevadă instalaţii cu tubulaturi separate.

7.2.2.1 Dacă se transportă simultan mai multe mărfuri refrigerate care pot da reacţii chimice periculoase, trebuie să se acorde o atenţie deosebită instalaţiilor frigorifice pentru a se evita o eventuală amestecare a mărfurilor. Dacă se transportă aceste mărfuri, trebuie să se prevadă pentru fiecare marfă instalaţii frigorifice separate, fiecare dispunând de o instalaţie de rezervă conform celor menţionate la paragraful 7.2.1. Totuşi, dacă se prevede răcirea cu ajutorul unei instalaţii indirecte sau mixte, iar scăpările de la schimbătoarele de căldură nu pot provoca combinarea mărfurilor în oricare din condiţiile respective, nu este nevoie să se monteze instalaţii frigorifice separate.
7.2.2.2 Dacă două sau mai multe mărfuri refrigerate nu sunt solubile una în alta în condiţiile transportării, în aşa fel încât presiunile lor de vapori se cumulează în caz de amestecare, trebuie să se acorde o atenţie deosebită instalaţiilor frigorifice pentru a se evita o eventuală combinare a mărfurilor.

7.2.3 Dacă instalaţiile frigorifice au nevoie de apă pentru răcire, trebuie să fie furnizată o cantitate suficientă printr-o pompă sau prin pompe utilizate exclusiv în acest scop. Această pompă sau aceste pompe trebuie să aibă cel puţin două ţevi de aspirare pentru apă de mare, pornind, dacă este posibil, de la două prize de apă de mare, una la babord, cealaltă la tribord. Trebuie să fie prevăzută o pompă de rezervă care să aibă un debit suficient; această pompă poate fi o pompă folosită şi în alte scopuri, cu condiţia ca utilizarea ei pentru alimentarea cu apă pentru răcire să nu dăuneze nici unui alt serviciu esenţial.
7.2.4 Instalaţia frigorifică poate fi montată astfel:
1. .1 Instalaţie directă - în care vaporii de marfă sunt comprimaţi, condensaţi şi dirijaţi la tancul de marfă. Pentru anumite mărfuri specificate la capitolul 17, această instalaţie nu trebuie utilizată.
2. .2 Instalaţie indirectă - în care marfa sau vaporii de marfă sunt răciţi sau condensaţi prin refrigerare rară a fi comprimaţi
3. .3 Instalaţie mixtă - în care vaporii de marfă sunt comprimaţi şi condensaţi într-un schimbător de căldură/refrigerator şi dirijaţi la tancurile de marfă. Pentru anumite mărfuri specificate la capitolul I 7, această instalaţie nu trebuie utilizată.
7.2.5 Toţi agenţii frigorifici principali şi secundari trebuie să fie compatibili unii cu alţii şi cu marfa cu care pot intra în contact. Schimbul de căldură se poate face fie departe de tancul de marfă. fie prin serpentine fri_gori.Jice fixate în interiorul sau la exteriorul tancului de marfă.

Capitolul 8

Instalaţii de aerisire a tancurilor de marfă

8.1 Generalităţi
Toate tancurile de marfă trebuie să fie prevăzute cu o instalaţie de evacuare a gazelor corespunzătoare proiectării sistemului de stocare a mărfii şi mărfii transportate. Spaţiile de magazie, spaţiile dintre bariere şi tubulatura de marfă care pot fi supuse la presiuni mai mari decât cele de calcul trebuie, de asemenea, să fie prevăzute cu o instalaţie corespunzătoare de evacuare a gazelor. Această instalaţie trebuie să fie racordată la o instalaţie cu tubulaturi de aerisire construită în aşa fel încât să reducă la minim posibilitatea acumulării vaporilor de marfă pe punţi sau pătmnderii lor în încăperile de locuit, în încăperile de serviciu, în posturile de comandă şi în încăperile de maşini sau în orice alt spaţiu unde ele ar putea crea o situaţie periculoasă. Instalaţiile de control a presiunii gazelor prevăzute la capitolul 7 trebuie să fie independente de supapele de siguranţă.
8.2 Dispozitive de reducere a presiunii
1. 8.2.1 Fiecare tanc de marfă al cărui volum depăşeşte 20 m3 trebuie să fie prevăzut cu cel puţin două supape de siguranţă cu un debit aproximativ egal, proiectate şi construite în mod corespunzător în vederea utilizării prevăzute. Pentru tancurile de marfă cu un volum care nu depăşeşte 20 m3 , se poate prevedea o singură supapă.
2. 8.2.2 Spaţiile dintre bariere trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de evacuare a presiunii gazelor considerate satisfăcătoare de către Administraţie.
3. 8.2.3 Supapele de siguranţă nu trebuie să fie reglate la o presiune mai mare decât presiunea vaporilor care a fost utilizată la proiectarea tancului.
4. 8.2.4 Supapele de siguranţă trebuie să fie racordate în partea cea mai de sus a tancului de marfă, deasupra nivelului punţii. Supapele de siguranţă de la tancurile de marfă a căror temperatură de calcul este sub 0°C trebuie să fie dispuse în aşa fel încât formarea gheţii în timp ce ele sunt închise să nu le poată scoate din funcţiune. O atenţie deosebită trebuie acordată construcţiei şi dispunerii supapelor de siguranţă ale tancurilor supuse la temperaturi scăzute ale mediului ambiant.
5. 8.2.5 Supapele de siguranţă trebuie să fie supuse la încercări de prototip, pentru a se asigura faptul că ele au debitul prevăzut. Fiecare supapă trebuie să fie supusă la încercări pentru a se asigura faptul că ea se deschide la presiunea stabilită prevăzută, cu o toleranţă care să nu depăşească ±10% pentru o presiune de la O la 1,5 bar, ±6% pentru o presiune de la 1,5 la 3,0 bar, ±3% pentru o presiune mai mare sau egală cu 3,0 bar. Supapele de siguranţă trebuie să fie reglate şi sigilate de către o autoritate competentă considerată acceptabilă de către Administraţie şi la bord trebuie să fie păstrat un proces verbal în legătură cu această acţiune, care să includă valorile presiunii de reglare.
6. 8.2.6 În cazul în care se permite ca tancurile de marfă să aibă mai multe supape de siguranţă, reglarea acestora se poate face prin:
  1. .1 instalarea a două sau mai multor supape corespunzător reglate şi sigilate şi prevederea mijloacelor necesare pentru izolarea supapelor neutilizate de la tancul de marfă, sau
  2. .2 instalarea supapelor de siguranţă a căror reglare poate fi modificată prin inserarea în prealabil a pieselor de reglare aprobate sau schimbarea resorturilor aprobate în prealabil sau prin orice alte mijloace similare care nu necesită o probă de presiune pentru a se verifica noua presiune de reglare. Toate celelalte reglări ale supapelor trebuie să fie sigilate.
7. 8.2.7 Modificarea presiunii de reglare stabilită la paragraful 8.2.6 trebuie să se facă sub supravegherea comandantului, în conformitate cu metodele aprobate de Administraţie şi definite în manualul de exploatare a navei. Modificările presiunii de reglare stabilite trebuie să fie consemnate în jurnalul de bord şi pe un afiş din camera de comandă pentru operaţiuni de încărcare a mărfii, dacă există, şi în apropierea fiecărei supape de siguranţă, trebuie să precizeze presiunea prevăzută.
8. 8.2.8 Dacă sunt respectate toate condiţiile de mai jos, nu trebuie să se instaleze supape de închidere sau alte mijloace de obturare a ţevilor între tancuri şi supapele de siguranţă pentru a uşura întreţinerea:
  1. .1 sunt luate măsurile necesare pentru prevenirea defectării simultane a mai mult de două supape de siguranţă;
  2. .2 este prevăzut un dispozitiv care să indice automat şi într-un mod vizibil clar că supapa de siguranţă nu funcţionează;
  3. .3 debitul supapelor de siguranţă este în aşa fel încât, dacă o supapă nu funcţionează, celelalte rămase au în total debitul prevăzut la 8.5. Totuşi, acest debit poate fi obţinut din debitul combinat al tuturor supapelor, cu condiţia existenţei la bordul navei a unei supape de rezervă corespunzător întreţinută.
9. 8.2.9 Fiecare supapă de siguranţă montată pe un tanc de marfă trebuie racordată la o instalaţie de aerisire, care trebuie să fie în aşa fel construită încât evacuarea gazului să nu fie împiedicată şi dirijată vertical în sens ascendent înspre ieşire, şi să fie în aşa fel amplasată încât să reducă la minim posibilitatea pătrunderii apei sau zăpezii în instalaţia de aerisire. Înălţimea ieşirii de aerisire nu trebuie să fie mai mică de B/3 sau 6 m, care dintre acestea este mai mare, deasupra punţii expuse la intemperii şi 6 m deasupra zonei de lucru, precum şi în faţa şi spatele paralelei de trecere.
10. 8.2.10 Deschiderile de evacuare ale supapelor de siguranţă ale tancurilor de marfă trebuie să fie situate la o distanţă cel puţin egală cu B sau cu 25 m, dacă această valoare este mai mică, de la cea mai apropiată priză de aer sau deschidere care conduce la încăperile de locuit, încăperile de serviciu şi la posturile de comandă sau la alte spaţii protejate la gaze. Administraţia poate admite distanţe mai mici pentru navele cu o lungime mai mică de 90 m. Toate celelalte deschideri de ventilaţie racordate la sistemul de stocare marfă trebuie să fie situate la o distanţă de cel puţin 1O m de la priza de aer sau de la deschiderea cea mai apropiată care conduce spre încăperile de locuit, încăperile de serviciu şi posturile de comandă sau alte spaţii protejate la gaze.
11. 8.2.11 Toate celelalte deschideri de ventilaţie pentru marfă care nu sunt prevăzute la alte capitole trebuie să fie dispuse în conformitate cu prevederile paragrafelor 8.2.9 şi 8.2.10.
12. 8.2.12 Dacă se transportă simultan mărfuri care reacţionează între ele în mod periculos, trebuie să fie instalat un dispozitiv de evacuare a presiunii gazelor pentru fiecare marfă transportată.
13. 8.2.13 Tubulaturile instalaţiei de ventilaţie trebuie să fie prevăzute cu mijloace de drenare a lichidului care se poate acumula în anumite locuri. Supapele de siguranţă şi tubulaturile trebuie să fie
  dispuse în aşa fel încât lichidul să nu se poată acumula în nici un caz în interiorul sau în apropierea supapelor de siguranţă.
14. 8.2.14 Deschiderile de evacuare trebuie să fie dotate cu ecrane de protecţie corespunzătoare care să împiedice pătrunderea obiectelor străine.
15. 8.2.15 Toate tubulaturile de aerisire trebuie să fie proiectate şi instalate în aşa fel încât să nu fie afectate de variaţiile de temperatură la care pot fi supuse sau de mişcările navei.
16. 8.2.16 La determinarea debitului prevăzut la 8.5 trebuie să se ţină cont de contra-presiunea exercitată în tubulaturile de evacuare de la supapele de siguranţă pentru a se determina debitul prevăzut la 8.5.
17. 8.2.17 Supapele de siguranţă trebuie să fie situate pe tancul de marfă în aşa fel încât ele să rămână în faza de vapori la un unghi de bandare de 15° şi o asietă de O,Ol SL, unde L este definit la paragraful 1.3.23.

8.3 Instalaţie suplimentară de evacuare pentru controlul nivelului de lichid

8.3.1 Dacă se prevede la paragraful 15.1.4.2, o instalaţie suplimentară de evacuare trebuie montată la fiecare tanc pentru a proteja tancul să se umple în întregime cu lichid în orice moment în timpul evacuării gazelor, în condiţiile de expunere la foc menţionate la 8.5. Această instalaţie de evacuare trebuie să cuprindă:
1. .1 una sau mai multe supape de siguranţă reglate la o presiune corespunzătoare presiunii manometrice a vaporilor de marfă, la temperatura de referinţă prevăzută la paragraful
  15.1.4.2; şi
2. .2 ori de câte ori este necesar, un dispozitiv de suprareglare pentru protecţia funcţionării sale normale. Acest dispozitiv trebuie să cuprindă elemente fuzibile proiectate pentru a se topi la temperaturi situate între 98°C şi 104°C şi pentru a pune în funcţiune supapele de siguranţă prevăzute la paragraful 8.3.1.I. Elementele fuzibile trebuie să fie amplasate mai ales în apropierea supapelor de siguranţă. Instalaţia trebuie să intre în funcţiune în caz că există o cădere a sursei de energie. Dispozitivul de suprareglare nu trebuie să depindă de nici o sursă de alimentare cu energie a navei.

8.3.2 Debitul total al instalaţiei suplimentare de evacuare la presiunea indicată la paragraful 8.3.1.1, nu trebuie să fie mai mic de:

unde:

Q' = debit minim de evacuare a aerului cerut în condiţii standard de 273 K şi 1,013 bar.

cu:

p, = densitate relativă a fazei lichide a produsului în condiţii de evacuare (p, = 1,0 pentru apă dulce);

m = -dildpr = gradient de micşorare a entalpiei fazei lichide în raport cu creşterea densităţii aceleiaşi faze (kJ/kg) în condiţii de evacuare. Pentru presiunile de reglare stabilite care nu sunt mai mari de 2,0 bar se pot utiliza valorile din tabelul 8.1. Pentru produsele care nu sunt indicate în tabel şi pentru presiunile de reglare stabilite mai mari, trebuie să se calculeze valoarea lui m în funcţie de datele termodinamice ale produsului;

i = entalpia lichidului (kJ/kg);

T' = temperatura în grade Kelvin (K},în condiţii de evacuare, la presiunea de reglare stabilită a instalaţiei suplimentare de evacuare a presiunii;

F, A, L, D, Z şi M sunt definite la paragraful 8.5.2.

Tabelul 8.1 - Factor (m)

Produs m = -di/do,(kJ/ke)

Amoniac anhidru 3.400

Azot 400

Butadienă 1.800

Butan 2.000

Butilenă 1.900

Clorură de metil 816

Clorură de vinil 900

Etan 2.100

Etilenă 1.500

Metan 2.300

Oxid de propilenă 1.550

Propan 2.000

Propilenă 1.600

Valorile din acest tabel se pot utiliza pentru presiunile de reglare care nu sunt mai mari de 2,0 bar.

8.3.3 Conformitatea cu prevederile paragrafului 8.3.1.1 necesită modificarea presiunii de reglare a supapelor de siguranţă prevăzute în această secţiune. Aceasta trebuie să se realizeze în conformitate cu prevederile paragrafelor 8.2.6 şi 8.2. 7.
8.3.4 Supapele de siguranţă menţionate la paragraful 8.3.1.1 de mai sus pot fi aceleaşi ca supapele de siguranţă menţionate la secţiunea 8.2, cu condiţia ca presiunea de reglare prevăzută şi debitul de evacuare să corespundă prevederilor acestei secţiuni.
-
8.3.5 Evacuarea acestor supape de siguranţă pentru presiune poate fi trimisă la instalaţia de aerisire menţionată la paragraful 8.2.9. Dacă s-au prevăzut dispozitive separate de aerisire, acestea trebuie ş corespundă prevederilor paragrafelor 8.2.9 până la 8.2.15. •
.- •

8.4 Dispozitive de protecţie la depresiune
1. 8.4.1 Tancurile de marfă proiectate pentru a suporta o presiune diferenţială externă maximă mai mare de 0,25 bar şi care pot suporta presiunea diferenţială externă maximă ce poate fi atinsă la debitele maxime de descărcare rară retur de vapori în tancurile de marfă sau prin funcţionarea unei instalaţii :frigorifice de marfă nu au nevoie de protecţie la depresiune.
2. 8.4.2 Tancurile de marfă proiectate pentru a suporta o presiune diferenţială externă maximă care nu depăşeşte 0,25 bar sau tancurile care nu pot suporta presiunea diferenţială externă maximă ce poate fi atinsă la debite maxime de descărcare rară retur de vapori în tancurile de marfă sau prin funcţionarea unei instalaţii :frigorifice de marfă sau prin dirijarea gazelor de evaporare în încăperile de maşini trebuie să fie prevăzute cu:
  1. .1 două presostate independente pentru a acţiona în primul moment alarma şi a opri ulterior întreaga aspirare a mărfii sub formă lichidă sau vapori din tancul de marfă şi, dacă este montat un echipament frigorific, prin mijloace corespunzătoare la o presiune suficient de mică faţă de presiunea diferenţială externă maximă de calcul a tancului de marfă; sau
  2. .2 supape de siguranţă pentru depresiune având un debit de gaze cel puţin egal cu debitul maxim de descărcare pe tanc de marfă şi reglate în aşa fel încât să se deschidă la o presiune suficient de joasă faţă de presiunea diferenţială externă de calcul a tancului de marfă; sau
  3. .3 alte dispozitive de siguranţă pentru depresiune considerate acceptabile de către Administraţie.
3. 8.4.3 Sub rezerva prevederilor capitolului 17, supapele de siguranţă pentru depresiune trebuie să permită trecerea gazului inert, a vaporilor provenind de la marfă sau aerului în tancul de marfă şi să fie amplasate în aşa fel încât <;ă se reducă la minim posibilitatea pătrunderii apei sau zăpezii în acestea. Vaporii de marfă dacă sunt admişi trebuie să provină din altă sursă decât circuitele de vapori de marfă.
4. 8.4.4 Dispozitivul de protecţie la depresiune trebuie să poată fi supus la încercări pentru a se asigura faptul că el funcţionează la presiunea prevăzută.
8.5 Dimensionarea supapelor

Debitul tuturor supapelor de siguranţă ale fiecărui tanc de marfă trebuie să permită, fără ca presiunea din tanc să crească mai mult de 20% peste MARVS, evacuarea celei mai mari dintre cantităţile de mai jos:

.1 debitul maxim al instalaţiei de inertizare a tancului de marfă dacă presiunea de serviciu maximă a instalaţiei de inertizare a tancului de marfă depăşeşte MARVS-ul tancurilor de marfă, sau

.2 vaporii produşi ca urmare a unei expunen la foc, calculaţi cu ajutoru) următoarei formule:

Q = FGA0'82 (m3 /s)

unde:

Q = valoarea minimă cerută pentru evacuarea aerului în condiţii standard de 273 K şi 1,013 bar.

F = factor de expunere Ia foc pentru diferite tipuri de tancuri de marfă:

F = I, O pentru tancuri fără izolaţie situate pe punte;

F = 0,5 pentru tancuri situate deasupra punţii, având izolaţie aprobată de Administraţie (Aprobarea trebuie să se bazeze pe utilizarea unui

material rezistent la foc aprobat, de conductibilitatea termică a izolaţiei şi de stabilitatea sa cu ocazia expunerii la foc);

F = 0,5 pentru tancuri independente :fară izolaţie, situate în magazii;

F = 0,2 pentru tancuri independente cu izolaţie, situate în magazii (sau tancuri independente rară izolaţie situate în magazii izolate);

F = O,1 pentru tancuri independente cu izolaţie, situate în magazii

inertizate (sau tancuri independente fără izolaţie situate în magazii izolate, inertizate);

F = O, l pentru tancuri cu membrană şi tancuri cu semi-membrană.

Pentru tancurile independente care pătrund parţial deasupra punţii descoperite, factorul de expunere Ia foc trebuie să fie determinat în funcţie de extinderea suprafeţelor situate deasupra şi sub punte.

G = factor gaz

G= 12,4 {zf

LD M

cu:

T = temperatură în grade Kelvin (K) în condiţii de evacuare, adică 120% din presiunea de reglare a supapei de siguranţă;

L = căldură latentă de vaporizare a lichidului în condiţii de evacuare în

kJ/kg;

D = constantă bazată pe relaţia dintre căldura specifică k care apare în tabelul 8.2. Dacă valoarea lui k nu este cunoscută, trebuie să se considere D = 0,606. Constanta D poate, de asemenea, să fie calculată pe baza următoarei formule:

i: 1

D= k(-2);-::-j

k + 1

Z = factor de compresibilitate a gazului în condiţii de evacuare (dacă valoarea lui Z nu este cunoscută, trebuie să se considere că Z = 1,0);

M = masă moleculară a mărfii.

A = aria suprafeţei exterioare a tancului (m2) pentru diferite tipuri de t : pentru tancuri cu corpul din suprafeţe de revoluţie:

A = aria suprafeţei exterioare;

pentru tancuri care nu sunt constituite din suprafeţe de revoluţie

A = aria suprafeţei exterioare minus aria proiecţiei suprafeţei de fund;

pentru tancuri constând dintr-un ansamblu de tancuri de tipul recipient sub presmne:

izolaţie pe structura navei:

A = aria suprafeţei exterioare a magaziei minus aria proiecţiei ei; izolaţie pe structura tancului:

A = aria suprafeţei exterioare a ansamblului recipientelor sub

presiune, f'ară a include izolaţia, minus aria proiecţiei suprafeţei fundului aşa cum se indică la figura 8.1.

Tabelul 8.2 - Constanta D

k	D	k	D
1,00	0,606	1,52	0,704
1,02	0,611	1,54	0,707
1,04	0,615	1,56	0,710
1,06	0,620	1,58	0,713
1,08	0,624	1,60	0,716
1,10	0,628	1,62	0,719
1,12	0,633	1,64	0,722
1,14	0,637	1,66	0,725
1,16	0,641	1,68	0,728
1,18	0,645	1,70	0,731
1,20	0,649	1,72	0,734
1,22	0,652	1,74	0,736
1,24	0,656	1,76	0,739
1,26	0,660	1,78	0,742
1,28	0,664	1,80	0,745
1,30	0,667	1,82	0,747
1,32	0,671	1,84	0,750
1,34	0,674	1,86	0,752
1,36	0,677	1,88	0,755
1,38	0,681	1,90	0,758
1,40	0,685	1,92	0,760
1,42	0,688	1,94	0,763
1,44	0,691	1,96	0,765
1,46	0,695	1,98	0,767
1,48	0,698	2,00	0,770
1,50	0,701	2,02	0,772
		2,20	0,792

li n li

tangente

Figura 8.1

Capitolul 9

Controlul atmosferei

9.1 Controlul atmosferei În interiorul tancurilor de marfă şi al instalaţiilor cu tubulaturi de marfă
1. 9.1.1 Trebuie să se prevadă o instalaţie cu tubulaturi care să permită degazarea în siguranţă a tancurilor de marfă, precum şi purjarea în siguranţă cu gaz de marfă, determinată de o stare de degazare. Instalaţia trebuie să fie amenajată în aşa fel încât să se reducă posibilitatea formării pungilor de gaz sau de aer, rămase după degazare sau purjare.
2. 9.1.2 Pentru fiecare tanc de marfă trebuie să fie prevăzut, un număr suficient de puncte de prelevare a eşantioanelor de gaz pentru a permite supraveghere corespunzătoare a derulării operaţiunilor de degazare şi purjare. Racordurile de prelevare a eşantioanelor trebuie să fie dotate cu o supapă şi cu un capac situate deasupra punţii principale.
3. 9.1.3 Pentru gazele inflamabile, instalaţia trebuie să fie amenajată în aşa fel încât să se reducă posibilitatea formării unui amestec inflamabil în tancurile de marfă în orice moment al operaţiunii de degazare, utilizându-se un agent de inertizare ca etapă intermediară. În plus, circuitul trebuie să permită purjarea tancurilor de marfă cu un agent de inertizare înainte de umplerea lor cu o marfă în stare gazoasă sau lichidă, fără ca în tancurile de marfă să se poată forma în orice moment un amestec inflamabil.
4. 9.1.4 Instalaţiile cu tubulaturi ce pot conţine marfă trebuie să poată fi degazate şi purjate conform prevederilor paragrafelor 9.1.1 şi 9.1.3.
5. 9.1.5 Gazul inert utilizat pentru aceste operaţiuni poate fi fumizat de la mal sau de navă.
9.2 Controlul atmosferei în spaţiile de magazie (sisteme de stocare a mărfii altele decât tancurile independente de tip C)
1. 9.2.1 Spaţiile dintre bariere şi spaţiile de magazie racordate la sistemele de stocare a mărfii pentru gazele inflamabile care necesită bariere secundare complete trebuie să fie inertizate cu ajutorul unui gaz inert uscat corespunzător şi să fie menţinute în această stare cu ajutorul unui gaz de rezervă furnizat de un generator de gaz inert de la bord sau printr-o rezervă de la bord, care trebuie să fie suficientă pentru un consum normal de cel puţin 30 de zile.
9.3 Controlul atmosferei spaţiilor din jurul tancurilor independente de tip C
Spaţiile din jurul tancurilor de marfă răcite care nu au bariere secundare trebuie să fie umplute cu gaz inert uscat sau cu aer uscat corespunzător şi trebuie să fie menţinute în această stare cu ajutorul unui gaz de rezervă furnizat de o instalaţie de gaz inert de la bord, de rezerva de gaz inert de la bord sau de aer uscat produs de un aparat adecvat de uscare a aerului.
9.4 Inertizarea
1. 9.4.1 Inertizarea se referă la procesul de producere a atmosferei necombustibile prin introducerea de gaze compatibile care pot fi transportate în recipiente de rezervă, pot fi produse la bordul navei sau furnizate de la mal. Gazele inerte trebuie ca, la toate temperaturile care ar putea apărea în spaţiile ce urmează a fi inertizate, să fie compatibile din punct de vedere chimic şi operaţional, cu materialele de construcţie din aceste spaţii şi cu marfa. Trebuie să fie luate în considerare punctele de condensare ale gazelor.
2. 9.4.2 Dacă la bord există şi rezerve de gaz inert pentru combaterea incendiului, ele trebuie să fie transportate în containere separate şi nu trebuie să fie utilizate pentru operaţiuni legate de marfă.
3. 9.4.3 Dacă un gaz inert este stocat la temperaturi mai mici de 0°C, sub formă de lichid sau vapori, sistemul de stocare şi de alimentare trebuie să fie construit în aşa fel încât temperatura structurii navei să nu scadă sub nivelul impus.
4. 9.4.4 Trebuie să se ia măsurile corespunzătoare mărfii transportate pentru a se împiedica returul vaporilor de marfă în instalaţia de gaz inert.
5. 9.4.5 Măsurile prevăzute trebuie să fie de aşa natură încât fiecare dintre spaţiile inertizate să poată fi izolate şi să se prevadă regulatoare şi supape de siguranţă, etc. necesare pentru reglarea presiunii în aceste spaţii.
9.5 Producerea de gaz inert la bord
1. 9.5.1 Echipamentul trebuie să poată produce gaz inert a cărui concentraţie de oxigen să nu depăşească în nici un moment 5% din volumul de gaz, sub rezerva prevederilor speciale ale capitolului 17. Un aparat de măsurare cu indicare continuă a concentraţiei de oxigen trebuie să fie instalat la alimentarea cu gaz inert şi să fie dotat cu o instalaţie de alarmă reglată la un maxim de 5% oxigen în raport cu volumul de gaz, sub rezerva prevederilor capitolului I 7. În plus, dacă gazul inert este produs la bord printr-un procedeu de distilare fracţionată a aerului, care cuprinde stocarea azotului criogenic lichefiat şi destinat a fi utilizat ulterior, trebuie să se supravegheze gazul lichefiat la intrarea sa în rezervor pentru a detecta urmele de oxigen în scopul de a se evita o eventuală îmbogăţire iniţială a conţinutului de oxigen a gazului atunci când el este eliberat pentru realizarea inertizării.
2. 9.5.2 O instalaţie de gaz inert trebuie să fie dotată cu regulatoare de presiune şi cu dispozitive de supraveghere corespunzătoare sistemului de stocare a mărfii. Trebuie să se prevadă un mijloc considerat acceptabil de către Administraţie, situat în zona de marfă, pentru a împiedica returul gazelor de marfă.
3. 9.5.3 Spaţiile care conţin instalaţii de producere a gazului inert nu trebuie să aibă acces direct la încăperile de locuit, încăperile de serviciu sau posturile de comandă, dar pot fi situate în încăperea de maşini. Dacă aceste instalaţii sunt situate în încăperea de maşini sau în alte încăperi situate în afara zonei de marfă, ele trebuie să fie prevăzute în zona de marfă cu două supape de reţinere sau dispozitive echivalente pe colectorul principal pentru gaz inert, aşa cum acesta este prevăzut la paragraful 9.5.2. Instalaţiile cu tubulaturii pentru gaz inert nu trebuie să traverseze încăperi de locuit, încăperi de serviciu sau posturi de comandă.
4. 9.5.4 Echipamentul care utilizează arzătoare cu flacără pentru a produce gaz inert nu trebuie să fie situat în interiorul zonei de marfă. O atenţie deosebită trebuie acordată amplasării instalaţiei de gaz inert care utilizează procedeul de combustie catalitică.

Capitolul I O

Instalaţii electrice

10.1 Generalităţi
1. 10.1.1 Prevederile acestui capitol se aplică navelor care transportă produse inflamabile şi trebuie aplicate în legătură cu prevederile părţii Da capitolului Il-1 al Amendamentelor SOLAS din 1983.
2. 10.1.2 Instalaţiile electrice trebuie să fie de aşa natură încât să se reducă riscul de incendiu şi explozie a produselor inflamabile. Instalaţiile electrice care corespund prevederilor acestui capitol mi trebuie considerate drept surse de aprindere în sensul de la capitolul 3.
3. 10.1.3 Administraţiile trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura uniformitate în implementarea şi aplicarea prevederilor acestui capitol referitoare la instalaţii electrice.
4. 10.1.4 Dacă excepţiile de la 10.2 sunt permise, în spaţiile sau zonele cu pericol la gaze nu trebuie să se instaleze echipamente şi cabluri electrice neesenţiale din punct de vedere al funcţionării.
5. 10.1.5 Dacă un echipament electric este instalat în spaţii sau zone cu pericol la gaze în conformitate cu prevederile paragrafului 10.1.4, acest echipament trebuie să fie considerat satisfăcător de către Administraţie şi aprobat de autorităţile competente recunoscute de Administraţie pentru utilizare în atmosfera inflamabilă respectivă.
10.2 Tipuri de echipament
Se poate instala în spaţiile şi zonele cu pericol la gaze echipament de execuţie antiexplozivă în conformitate cu prevederile de mai jos.
1. 10.2.1 Spaţii şi zone cu pericol la gaze - generalităţi
  Intrinsec, în toate spaţiile şi zonele cu pericol la gaze definite la paragraful 1.3.I 7, se poate monta echipament şi cablaj electric de siguranţă.
2. 10.2.2 Sisteme de stocare a mărfii
  În sistemele de stocare a mărfii pot fi instalate motoarele de tip imersat ale pompelor de marfă şi cablurile lor de alimentare. Trebuie să se ia măsuri pentru decuplarea în mod automat a motoarelor în caz de nivel scăzut al lichidului. În acest scop, se poate detecta o presiune slabă de evacuare a pompei, un curent slab absorbit de motor sau un nivel scăzut de lichid. Această decuplare trebuie să fie semnalată printr-o alarmă la postul de comandă pentru operaţiuni de încărcare marfă. Motoarele pompelor de marfă trebuie să poată fi separate de sursa lor de alimentare cu energie electrică pe durata operaţiunilor de degazare.
3. 10.2.3 Spaţii de magazie şi alte spaţii asemănătoare
  1. 10.2.3.1 În spaţiile de magazie în care marfa este transportată într-un sistem de stocare a mămi care necesită o barieră secundară, se pot instala cabluri de alimentare pentru motoarele pompelor de marfă de tip imersat. ••
  2. 10.2.3.2 În spaţiile de magazie în care marfa este transportată într-un sistem de stocare a mărfii care nu necesită o barieră secundară şi în spaţiile descrise la paragraful 1.3.17.5, poate fi instalat următorul echipament:
    1. .1 treceri de cabluri;
    2. .2 corpuri de iluminat de tip cu carcasă presurizată sau de un tip cu protecţie antideflagrantă. Instalaţia de iluminat trebuie despărţită cel puţin între două circuite derivate. Toate întrerupătoarele şi dispozitivele de protecţie trebuie să întrerupă toţi polii sau fazele şi să fie instalate într-un spaţiu protejat la gaze; şi
    3. .3 sonde ultrasonice sau lochuri electrice sau anozi şi electrozi ai sistemelor de protecţie catodică cu curent injectat. Aceste sisteme trebuie să fie protejate cu carcase etanşe la gaz;
      şi numai în spaţiile descrise la paragraful 1.3.17.5:
    4. .4 motoare de tip cu protecţie antideflagrantă pentru funcţionarea valvulelor instalaţiilor de marfă sau de balast;
    5. .5 indicatoare acustice de alarmă generală de tip cu protecţie antideflagrantă.
4. 10.2.4 Compartimentul pompelor şi compresoarelor de marfă
  1. 10.2.4.1 Aparatele de iluminat trebuie să fie de tip cu carcase presurizate sau de tip cu protecţie antideflagrantă. Instalaţia de iluminat trebuie trebuie despărţită cel puţin între două circuite derivate. Toate întrerupătoarele şi dispozitivele de protecţie trebuie să întrerupă toţi polii sau fazele şi să fie instalate într-un spaţiu protejat la gaze.
  2. 10.2.4.2 Motoarele electrice pentru acţionarea pompelor şi ale compresoarelor de marfă trebuie să fie separate de aceste încăperi printr-un perete sau o punte etanşe la gaze. Pe liniile de arbori dintre echipamentul antrenat şi motoarele sale, trebuie să fie instalate cuplaje flexibile sau orice alt mijloc care să permită obţinerea în funcţionare a unui aliniament convenabil şi, în plus, în locurile în care liniile de arbori traversează peretele sau puntea etanşe la gaze trebuie să fie instalate presgarnituri corespunzătoare. Aceste motoare electrice şi echipamentul aferent trebuie să fie situate într-un compartiment conform prevederilor capitolului 12.
  3. 10.2.4.3 Dacă cerinţele funcţionale sau structurale sunt astfel încât este imposibilă conformitatea cu metoda descrisă la paragraful 10.2.4.2, se pot instala motoarele de tip de execuţie antiexplozivă conform celor de mai jos:
    1. .1 tip cu siguranţă sporită cu protecţie antideflagrantă; şi
    2. .2 tip presurizat.
  4. 10.2.4.4 Indicatoarele acustice de alarmă generală trebuie să fie prevăzute cu protecţie antideflagrantă.

.3 regulile capitolului II-2 al Amendamentelor SOLAS din 1983 mai jos enumerate, în legătură cu navele cisternă, nu se aplică; ele fiind înlocuite de capitolele şi secţiunile Codului indicate mai jos:

Regula

56.1 şi 56.2

60, 61, 62

Înlocuită de

11.6

Capitolul 3

11.3 şi 11.4

11.5

11.1.2 Toate sursele de aprindere trebuie să fie suprimate în încăperile în care se pot acumula vapori inflamabili, cu excepţia cazului în care s-a prevăzut altfel la capitolele 1O şi 16.
11.1.3 Prevederile acestei secţiuni şi cele ale capitolului 3 se aplică simultan.

11.l.4 Pentru combaterea incendiului, toate zonele de punte deschise situate deasupra coferdamurilor, spaţiilor de balast sau spaţiilor goale care se află la extremitatea cea mai din spate a spaţiului de magazie cel mai din pupa sau la extremitatea cea mai din faţă a spaţiului de magazie cel mai din prova trebuie să fie incluse în zona de marfă.

11.2 Echipamentul principal pentru stingerea incendiului cu apă
1. 11.2.1 Toate navele, oricare ar fi dimensiunile lor, care transportă produse prevăzute de acest Cod trebuie să corespundă prevederilor regulilor II-2/4 şi II-2/7 ale Amendamentelor SOLAS din 1983. Totuşi, debitul cerut al pompelor de incendiu şi diametrul ramificaţiilor sale de tubulaturi pentru apă nu trebuie să fie limitat de prevederile regulilor 4.2. l şi 4.4.1, dacă pompele de incendiu şi tubulatura principală sunt utilizate ca parte a instalaţiei de pulverizare cu apă conform celor prevăzute la paragraful 11.3.3. În plus, trebuie să se respecte prevederile regulii 4.4.2 la o presiune efectivă de cel puţin 5,0 bar.
2. 11.2.2 Trebuie să se ia măsurile necesare pentru ca cel puţin două jeturi de apă să poată atinge orice parte a punţii din zona de marfă, precum şi părţile sistemului de stocare a mărfii şi capacele tancurilor situate deasupra punţii. În acest scop şi pentru respectarea prevederilor regulilor II-2/4.5.1 şi II-2/4.8 ale Amendamentelor SOLAS din 1983, numărul necesar de hidranţi pentru incendiu trebuie amplasaţi astfel încât să îndeplinească prevederile de mai sus, iar lungimea furtunurilor să nu fie mai mare de 33 m.
3. 11.2.3 În fiecare traversă prevăzută şi în tubulatura sau tubulaturile principale de incendiu trebuie să fie instalate valvule de închidere în dreptul peretelui frontal al dunetei şi la intervale care nu depăşesc 40 m între hidranţii de pe puntea din zona de marfă, pentru a permite izolarea oricărei secţiuni avariate a tubulaturii principale.
4. 11.2.4 Toate ţevile de refulare prevăzute pentru lupta contra incendiilor trebuie să fie de un tip combinat aprobat utilizabil fie în jet compact, fie în jet dispersat. Toate ţevile, ajutajele valvulelor şi alte accesorii de combatere a incendiului trebuie să fie protejate contra acţiunii corozive a apei de mare (spre exemplu, în acest scop se pot utiliza ţevi zincate) şi contra acţiunii focului.
5. 11.2.5 Dacă nu există personal de cart în încăperea de maşini, trebuie să se ia măsuri pentru ca cel puţin o pompă de incendiu să poată fi racordată la tubulatura principală şi pusă în funcţiune prin comandă de la distanţă de la puntea de comandă sau dintr-un alt post de comandă situat în afara zonei de marfă.
11.3 Instalaţia de pulverizare a apei
1. 11.3.1 La bordul navelor care transportă produse inflamabile sau toxice sau inflamabile şi toxice trebuie să fie instalată o instalaţie de pulverizare a apei prin dispersare pentru răcire, în vederea prevenirii incendiului şi pentru a fi protejat echipajul. Această instalaţie trebuie să protejeze:
  1. .1 domurile expuse ale tancurilor de marfă şi alte părţi expuse ale tancurilor de marfă;
  2. .2 recipientele utilizate la stocarea produselor inflamabile sau toxice care se află pe punte; şi
  3. .3 manifoldurile de descărcare şi încărcare lichide şi gaze de marfă şi zona în care se află valvulele lor de comandă şi orice alte zone în care se află valvulele de comandă esenţiale şi care trebuie să fie cel puţin egale cu suprafaţa tăvilor prevăzute pentru colectarea scurgerilor; şi
  4. .4 zonele exterioare ale suprastructurilor şi ale rufurilor în care se află în mod normal personal, ale compartimentelor compresoarelor şi pompelor de marfă, ale magaziilor în care se află obiecte care prezintă un pericol ridicat de incendiu şi camerelor de comandă pentru operaţiuni de încărcare marfă, toate situate în faţa zonei de marfă. Zonele înconjurătoare ale suprastructurilor unde nu se află personal şi nici obiecte sau materiale care prezintă un pericol ridicat de incendiu nu necesită o protecţie contra incendiilor asigurată printr-o instalaţie de pulverizare a apei.
2. 11.3.2 Instalaţia de pulverizare a apei trebuie să poată asigura în toate zonele menţionate la paragraful 11.3.1 o distribuţie uniformă a apei pulverizate de cel puţin 1O l/m2 pe minut pentru suprafeţele orizontale şi de 4 Vm2 pe minut pentru suprafeţele verticale. Pentru structurile care nu au suprafeţe orizontale sau verticale clar definite, capacitatea instalaţia de pulverizare a apei trebuie să fie egală cu cea mai mare dintre valorile de mai jos:
  1. .1 suprafaţa proiectată orizontal multiplicată cu 1O l/m2 pe minut; sau
  2. .2 suprafaţa reală multiplicată cu 4 Vm2 pe minut.
    Pe suprafeţele verticale, amplasarea ajutajelor care asigură protecţia zonelor situate mai jos poate fi determinată ţinând cont de scurgerile estimate pornind de la suprafeţele situate mai sus. Pe tubulatura principală de pulverizare a apei trebuie să fie prevăzute valvulele de închidere, la distanţe date, pentru ca secţiunile avariate să poată fi izolate. Ca alternativă, instalaţia se poate împărţi în două sau mai multe secţiuni ce pot funcţiona independent, cu condiţia ca comenzile necesare să fie reunite în partea din pupa zonei de marfă. O secţiune care asigură protejarea oricărei zone menţionate la paragrafele
    11.3.1.1 şi .2 trebuie să acopere ansamblul amenajării transversale a tancurilor din această zonă.
3. 11.3.3 Debitul pompelor de pulverizare a apei trebuie să fie suficient pentru a furniza simultan, în toate zonele, cantitatea de apă prevăzută sau, dacă instalaţia este împărţită în mai multe secţiuni, amplasarea şi debitul trebuie să fie în aşa fel încât să se poată alimenta cu apă simultan o secţiune oarecare şi suprafeţele specificate la paragrafele 11.3.1.3 şi .4. Ca alternativă, pompele tubulaturii principale de incendiu pot fi folosite în acest sens, cu condiţia majorării debitului total al acestora cu cantitatea de apă necesară pentru instalaţia de pulverizare a apei. În ambele cazuri, între tubulatura principală de incendiu şi cea de pulverizare a apei prin exteriorul zonei de marfă trebuie stabilită o conexiune prin intermediul unei valvule de închidere.
4. 11.3.4 Sub rezerva aprobării de către Administraţie, pompele de apă utilizate în mod normal în alte scopuri pot fi dispuse în aşa fel încât să alimenteze tubulatura principală de pulverizare a apei.
5. 11.3.5 Toate ţevile, valvulele, ţevile de refulare şi alte accesorii ale dispozitivelor instalaţiilor de pulverizare a apei trebuie să fie rezistente la coroziunea datorită apei de mare (în acest scop se pot utiliza de exemplu ţevi zincate) şi la acţiunea focului.
6. 11.3.6 Acţionarea de la distanţă a pompelor care alimentează instalaţia de pulverizare cu apă şi acţionarea de la distanţă a oricăror valvule normal închise ale instalaţiei trebuie să se facă din locuri corespunzătoare situate în afara zonei de marfă, în apropierea încăperilor de locuit, şi să fie imediat accesibile şi utilizabile în caz de incendiu în zonele protejate.

ll.4 Instalaţii de stingere a incendiului cu pulbere chimică uscată

11.4.1 Navele destinate transportului de produse inflamabile trebuie să fie prevăzute cu unul sau mai multe instalaţii fixe de stingere a incendiului cu pulbere chimică uscată, aflate pe punte, în zona de marfă şi, dacă este cazul, în zonele de manipulare a mărfii de la prova sau de la pupa. Instalaţia şi pulberea chimică trebuie să corespundă acestui scop şi să fie considerate satisfăcătoare de către Administraţie.
11.4.2 Instalaţia trebuie să poată furniza pulberea la cel puţin două magistrale de furtunuri sau combinaţii de magistrale de furtunuri din orice parte de deasupra punţii expuse din zona de marfă, inclusiv instalaţia de marfă situată deasupra punţii. Instalaţia trebuie să fie pusă în funcţiune de un gaz inert cum ar fi azotul, utilizat exclusiv în acest scop şi stocat în recipiente sub presiune învecinate cu rezervoarele pentru pulbere.
11.4.3 Instalaţia destinată utilizării în zona de marfă trebuie să cuprindă cel puţin două ansambluri pentru pulbere chimică independente şi autonome, prevăzute cu comenzi corespunzătoare, tubulaturi fixe pentru agent de punere sub presiune, tunuri de incendiu sau magistrale de furtunuri de incendiu. În cazul navelor a căror capacitate de încărcare este mai mică de 1.OOO m3, Administraţia poate autoriza să nu se instaleze decât unul dintre aceste ansambluri. Trebuie să se prevadă un tun de incendiu dispus în aşa fel încât să protejeze zonele manifoldului de încărcare şi descărcare şi să poată fi pus în funcţiune pe loc sau de la distanţă. Nu se cere ca tunul de incendiu să poată fi orientat de la distanţă dacă el poate proiecta pulberea necesară dintr-o poziţie unică în toate zonele ce trebuie protejate. Toate magistralele de furtunuri de incendiu şi toate tunurile de incendiu trebuie să poată fi puse în funcţiune de la tamburul pentru rularea furtunului sau de la tunul de incendiu. La extremitatea din pupa zonei de marfă trebuie să se afle cel puţin un furtun sau un tun de incendiu.
11.4.4 Un ansamblu pentru stingerea incendiilor care cuprind cel puţin două sau mai multe tunuri sau furtunuri de incendiu sau o combinaţie a acestora trebuie să fie prevăzut cu ţevi independente cu un distribuitor la rezervorul de pulbere, dacă nu se prevede un alt mijloc corespunzător aprobat de către Administraţie pentru asigurarea unei bune funcţionări. Dacă două sau mai multe ţevi sunt racordate la un ansamblu, trebuie să se ia măsuri pentru ca toate monitoarele sau o parte din acestea şi din furtunuri să poată funcţiona simultan sau consecutiv la debitul lor normal.
11.4.5 Debitul unui tun de incendiu nu trebuie să fie mai mic de 1O kg/s. Furtunurile de incelldiu trebuie să fie în aşa fel încât să nu se răsucească şi să fie dotate cu o ţeavă de refulare care să poată. funcţiona cu intermitenţe şi să poată proiecta pulberea la un debit care să nu fie mai mic de 3,5 kg/s Debitul maxim trebuie să fie în aşa fel încât furtunul să poată fi utilizat de către o singură persoană Lungimea un •i magistrale de furtun de mână nu trebuie să depăşească 33 m. Dacă tubulatura fixă
este prevăzută între rezervorul de pulbere şi o magistrală a furtunului de mână sau monitor, lungimea tubulaturii nu trebuie să depăşească limita în interiorul căreia este posibilă menţinerea pulberii în stare fluidă în caz de utilizare prelungită sau intermitentă şi golirea de pulbere dacă instalaţia nu funcţionează. Magistralele de furtunuri de incendiu şi ţevile de refulare trebuie să fie construite în aşa fel încât să reziste la intemperii sau să fie plasate în locuri ferite sau sub capote rezistente la intemperii. Ele trebuie să fie uşor accesibile.
11.4.6 În fiecare rezervor trebuie să se stocheze o cantitate suficientă de pulbere chimică pentru a se asigura un timp minim de evacuare de 45s pentru toate tunurile de incendiu şi magistralele de furtunuri de incendiu racordate la fiecare ansamblu pentru pulbere chimică. Protecţia asigurată prin tunuri de incendiu fixe trebuie să corespundă următoarelor prevederi:
, Debitul-fiecărui .monitor,:fix (kg/s) pe"unitate Distanţa maximă de protecţie (m)
25 45
30 40
Distanţa maximă de protecţie eficientă a fiecărei magistrale de furtunuri de incendiu trebuie să fie considerată ca egală cu lungimea furtunului. Trebuie să se acorde o atenţie specială zonelor ce trebuie protejate care sunt plasate mult mai sus decât monitorul sau tamburul de rulare a furtunurilor.
11.4.7 Navele echipate cu dispozitive de încărcare şi de descărcare pe la prova sau pupa trebuie să fie prevăzute cu un ansamblu pentru pulbere chimică suplimentar, complet şi dotat cu cel puţin un monitor şi o magistrală de furtunuri de mână corespunzătoare prevederilor paragrafelor de la 11.4.1 la 11.4.6. Acest ansamblu suplimentar trebuie să fie plasat în aşa fel încât să protejeze dispozitivele de încărcare şi de descărcare pe la prova sau pe la pupa. Zona instalaţiei de ţevi pentru marfă din prova sau din pupa zonei de marfă trebuie să fie protejată prin magistrala de furtunuri de incendiu.

11.5 Compartimentele compresoarelor şi pompelor de marfă
1. 11.5.1 La bordul oricărei nave, compartimentele compresoarelor şi pompelor de marfă trebuie să fie prevăzute cu o instalaţie de dioxid de carbon corespunzătoare prevederilor regulilor II-2/5.1 şi II- 2/5.2 ale Convenţiei SOLAS din 1974 aşa cum a fost modificată. La posturile de comandă trebuie să se afişeze un aviz pentru a se indica faptul că dispozitivul nu poate fi utilizat decât pentru stingerea incendiilor, nu şi pentru inertizare, din cauza riscului de aprindere datorat electricităţii statice. Alarmele prevăzute la regula II-2/5.1.6 a Amendamentelor SOLAS din 1983 trebuie să poată fi utilizate în deplină siguranţă în prezenţa unui amestec inflamabil de vapori de marfă şi de aer. Pentru aplicarea acestei prevederi, trebuie să se prevadă un dispozitiv de stingere a incendiilor care să fie compatibil cu încăperile de maşini. Totuşi, cantitatea de bioxid de carbon transportată trebuie să fie suficientă pentru a furniza o cantitate de gaz liber, în toate cazurile, egală cu 45% din volumul brut al compartimentului compresoarelor şi pompelor de marfă.
2. 11.5.2 La bordul navelor care sunt destinate transportului unui număr restrâns de mărfuri, compartimentele compresoarelor şi pompelor de marfă trebuie să fie protejate printr-o instalaţie corespunzătoare de stingere a incendiului aprobată de către Administraţie.
11.6 Echipamente pentru pompieri
1. 11.6.1 Orice navă care transportă produse inflamabile trebuie să aibă la bord echipamente pentru pompieri care respectă prevederile regulii II-2/17 a Amendamentelor SOLAS din 1983 în următoarele proporţii:
  Capacitate totală de marfă
  Mai mică sau egală cu 5.OOO m3 Mai mult de 5.OOO m3
  Număr de echipamente
  4
  5
2. 11.6.2 Prevederi suplimentare pentru echipamentele de siguranţă sunt indicate la capitolul 14.
3. 11.6.3 Orice aparat de respiraţie, care trebuie să facă parte din echipamentul pentru pompieri, trebuie să fie un aparat autonom de respiraţie, cu o capacitate de cel puţin 1.200 1 de aer la presiune atmosferică.

Capitolul 12

Ventilaţia mecanică în zona de marfă

Prevederile acestui capitol înlocuiesc prevederile regulii II-2/59.3 a Amendamentelor SOLAS din 1983.

12.1 Încăperi în care se intră în mod normal În cursul operaţiunilor de manipulare a mărfii
1. 12.1.1 Compartimentele motoarelor electrice, compartimentele pompelor şi compresoarelor de marfă, celelalte încăperi închise care conţin echipament pentru manipularea mărfii şi încăperile similare în care sunt efectuate operaţiuni de manipulare a mărfii, trebuie să fie prevăzute cu instalaţii de ventilaţie mecanică care să fie comandate din exteriorul acestor încăperi. Trebuie să se ia măsuri pentru ventilarea acestor încăperi înainte de intrarea în interiorul lor şi pentru punerea în funcţiune a echipamentului, iar la exteriorul acestor încăperi trebuie afişată o notă de avertizare prin care să se ceară efectuarea acestei ventilări.
2. 12.1.2 Orificiile de aspiraţie şi refulare aferente ventilaţiei mecanice trebuie să fie dispuse în aşa fel încât să se asigure o circulaţie suficientă a aerului în încăpere pentru a se evita acumularea de vapori inflamabili sau toxici şi pentru a se asigura atmosferă de lucru în siguranţă, dar în nici un caz instalaţia de ventilaţie nu trebuie să aibă o capacitate mai mică de cel puţin 30 de schimburi de aer pe oră, raportat la volumul total al încăperii. Prin excepţie, în camerele de comandă pentru operaţiuni de încărcare marfă care sunt protejate la gaze, numărul de schimburi de aer pe oră poate să fie doar de opt.
3. 12.1.3 Instalaţiile de ventilaţie trebuie să fie fixe şi, dacă sunt de subpresiune (vid), să permită în spaţiile ventilate, aspirarea de la partea superioară sau de la partea inferioară a compartimentelor... fie din ambele părţi superioară şi inferioară, în funcţie de densitatea vaporilor produselor transportate.
4. 12.1.4 În încăperile în care se află motoare electrice care acţionează compresoarele sau pompele de. marfă,- în încăperile, cu excepţia celor de maşini, care conţin generatoarele de gaz inert. în camerele
  de comandă a operaţiunilor de încărcare marfă dacă sunt considerate drept spaţii protejate la gaze şi în alte spaţii din zona de marfă protejate la gaze, ventilaţia trebuie să fie de tip cu introducţie.
  Orice combinaţie dintre un element fix sau rotativ executat din aliaje de aluminiu sau magneziu şi un element fix sau rotativ executat din material feros, oricare ar fi jocul prevăzut, este considerată ca prezentând pericol de producere a scânteilor şi nu trebuie să fie utilizată în aceste locuri.
  12.1.1O La bordul navei trebuie să existe piese de schimb pentru fiecare tip de ventilator menţionat în acest capitol.
  12.1.11 Orificiile exterioare ale canalelor de ventilaţie trebuie să fie prevăzute cu sită de protecţie antifoc cu ochiuri având cel mult 13 mm2.
12.2 Spaţii în care în mod normal nu se intră

Spaţiile de magazie şi spaţiile dintre bariere, spaţiile goale, coferdamurile, spaţiile în care se află instalaţii cu tubulaturi de marfă şi alte spaţii în care se pot acumula vapori de marfă, trebuie să. poată

.. fi ventilate pentru a se asigura o atmosferă fără pericol în interiorul lor în cazul în care este necesară mtrarea în ele-: Dacă aceste spaţii nu sunt prevăzute cu o instalaţie fixă de ventilaţie, trebuie să se

prevadă mijloace portabile aprobate pentru ventilarea mecanică. Canalele principale ale acestei ventilaţii trebuie să fie montate permanent, dacă este necesar datorită amenajării spaţiilor, cum ar fi spaţiile de magazie sau spaţiile dintre bariere. Ventilatoarele sau suflantele trebuie să fie separate de deschiderile destinate accesului personalului şi să corespundă prevederilor paragrafului 12.1.9.

Capitolul 13

Aparate (de măsurare, detectare a gazelor)

13.1 Generalităţi
1. 13.1.1 Fiecare tanc de marfă trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv care să indice nivelul, presiunea şi temperatura mărfii. Manometrele şi dispozitivele pentru indicarea temperaturii mărfii trebuie să fie amplasate pe instalaţiile cu tubulaturi pentru lichid şi vapori, pe instalaţiile frigorifice pentru marfă şi pe instalaţiile pentru gaz inert în conformitate cu prevederile acestui capitol.
2. 13.1.2 Dacă se prevede o barieră secundară, trebuie ca aparatele de măsură să fie montate permanent pentru a se determina dacă bariera primară nu este etanşă la lichid în vreun punct sau dacă marfa lichidă este în contact cu bariera secundară în vreun loc. Aceste aparate de măsură trebuie să includă dispozitive corespunzătoare pentru detectarea gazelor conform prevederilor de la 13.6. Totuşi, nu este necesar ca aparatele de măsură să poată localiza zona prin care marfa lichidă traversează bariera primară sau în care aceasta intră în contact cu bariera secundară.
3. 13.1.3 Dacă încărcarea şi descărcarea navei se efectuează prin intermediul valvulelor şi pompelor comandate de la distanţă, toate comenzile şi toate indicatoarele respective ale tancului de marfă dat trebuie să fie grupate la un singur post de comandă.
4. 13.1.4 Aparatele trebuie supuse la probe pentru asigurarea fiabilităţii lor în exploatare şi trebuie să fie recalibrate la intervale regulate. Metodele de încercare a aparatelor şi intervalele dintre două recalibrări trebuie să fie aprobate de către Administraţie.
13.2 Indicatoare de nivel ale tancurilor de marfă
1. 13.2.1 Fiecare tanc de marfă trebuie să fie prevăzut cu cel puţin un dispozitiv de măsurare a nivelului de lichid conceput pentru a funcţiona la presiuni cel puţin egale cu MARVS-ul tancului de marfă şi la temperaturi cuprinse între limitele temperaturii de exploatare a mărfii. În cazul în care nu există decât un dispozitiv de măsurare a nivelului de lichid, el trebuie să fie conceput în aşa fel încât să poată fi întreţinut în timp ce tancul de marfă este în exploatare.
2. 13.2.2 Dispozitivele de măsurare a nivelului de lichid din tancurile de marfă pot fi dintr-unul din următoarele tipuri, sub rezerva prevederilor speciale pentru anumite mărfuri indicate în coloana „g" a tabelului de la capitolul 19:
  1. .1 dispozitiv indirect care determină cantitatea de marfă prin cântărire sau indicaţiile unui debitmetru, etc.;
  2. .2 dispozitiv închis care nu pătrunde în tancul de marfă cum ar fi dispozitivele care
    utilizează radioizotopi sau ultrasunete;
  3. .3 dispozitiv închis care pătrunde în tancul de marfă, dar care face parte dintr-un ansamblul închis şi împiedică evacuarea conţinutului tancului, cum ar fi dispozitivul cu flotor, sondele electronice, sondele magnetice şi indicatorul de nivel cu tub cu bule. Dacă un dispozitiv de măsurare de acest tip nu este montat direct pe tanc, el trebuie să fie prevăzut cu o valvulă amplasată cât mai aproape posibil de tanc; şi
  4. .4 dispozitiv cu deschidere limitată, care pătrunde în tanc şi, care în timpul utilizării, permite degajarea în atmosferă a unei mici cantităţi de marfă în stare gazoasă sau lichidă, ca de exemplu dispozitiv de măsurare a nivelului cu tub fix sau cu tub mobil. Dacă dispozitivul nu se utilizează, el trebuie să fie complet închis. Dispozitivul trebuie să fie conceput şi instalat în aşa fel încât deschiderea maximă să nu depăşească 1,5 mm în diametru sau aria echivalentă, numai dacă dispozitivul este prevăzut cu o valvulă pentru debit suplimentar.
3. 13.2.3 Pot fi admise de către Administraţie orificii de vizare protejate în mod corespunzător printr un capac şi situate deasupra nivelului lichidului indicat pe scara interioară de gradaţie, ca mijloc secundar de măsurare a nivelului tancurilor de marfă a căror presiune de calcul a vaporilor nu este mai mare de O,7 bar.
4. 13.2.4 Nu trebuie să fie prevăzute indicatoare de nivel tubulare din sticlă. Pentru tancurile de pe punte Administraţia poate autoriza, sub rezerva prevederilor capitolului 17, indicatoarele din sticlă de tip rezistent, cum ar fi cele instalate pe căldările de înaltă presiune, prevăzute cu supape pentru limitarea debitului.
13.3 Controlul preaplinului
1. 13.3.1 Sub rezerva prevederi paragrafului 13.3.2, fiecare tanc de marfă trebuie să fie prevăzut cu o alarmă de nivei maxim de lichid care să funcţioneze independent de alte indicatoare ale nivelului lichidului şi care să emită un semnal sonor şi vizual de avertizare atunci când se declanşează. Un alt senzor de detectare, care funcţionează independent de alarma de nivel maxim de lichid, trebuie să acţioneze automat o valvulă în aşa fel încât să se evite o presiune excesivă a lichidului în tubulatura de încărcare şi să împiedice umplerea tancului în întregime cu lichid. Valvula cu închidere rapidă prevăzută la paragraful 5.6.4 poate fi utilizată în acest scop. Dacă se utilizează în acest scop o altă valvulă, la bordul navei trebuie să existe informaţii identice cu cele de la paragraful 5.6.4. De fiecare dată când, în timpul încărcării, utilizarea unor asemenea valvule riscă să provoace presiuni excesive rapide în circuitul de încărcare, Administraţia şi Administraţia portului pot stabili diferite măsuri cum ar fi reducerea debitului de încărcare, etc.
2. 13.3.2 Nu sunt cerute alarma de nivel maxim de lichid şi dispozitivul de întrerupere automată a umplerii tancului de marfă:
  1. .1 dacă acesta este un tanc sub presiune cu un volum maxim de 200 m3; sau
  2. .2 dacă acesta este conceput pentru a suporta presiunea maximă posibilă pe durata operaţiunilor de încărcare şi această presiune este mai mică decât presiunea de reglare a supapei de siguranţă a tancului de marfă.
3. 13.3.3 Trebuie să fie posibilă verificarea circuitelor electrice ale alarmelor de nivel, dacă există. asemenea circuite, înainte de începerea oricărei încărcări.
13.4 Manometre
1. 13.4.1 Spaţiul cu vapori al fiecărui tanc de marfă trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de măsurare a presiunii care să cuprindă un indicator la postul de comandă, prevăzut la paragraful
  13.1.3. În plus, pe puntea de comandă trebuie prevăzută o alarmă de presiune maximă şi, dacă este cerută, o protecţie contra depresiunii, o alarmă de presiune scăzută. Presiunile maxime şi minime admise trebuie să fie marcate pe indicatoare. Alarmele trebuie să se declanşeze înainte ca presiunile de reglare să fie atinse. În cazul tancurilor de marfă dotate cu supape de siguranţă care pot fi reglate la mai multe presiuni de reglare în conformitate cu prevederile paragrafului 8.2.6, trebuie să se prevadă o alarmă de presiune maximă pentru fiecare presiune de reglare.
2. 13.4.2 Fiecare tubulatură de descărcare de la pompa de marfă şi fiecare manifold de marfă lichidă sau gazoasă_trebuie să fie prevăzute cu cel puţin un manometru.
3. 13.4.3 Trebuie să fie prevăzute dispozitive de măsurare a presiunii cu indicare locală la manifold a presiunii dintre valvulele şi racordurile de cuplare a furtunurilor Ia instalaţiile de la mal.
4. 13.4.4 Spaţiile de magazie şi spaţiile dintre bariere rară legătură deschisă cu atmosfera trebuie să fie prevăzute cu manometre.
13.5 Dispozitive de indicare a temperaturii
1. 13.5.1 Fiecare tanc de marfă trebuie să fie prevăzut cu cel puţin două dispozitive de indicare a temperaturilor mărfii, unul plasat la fundul tancului şi altul în apropierea părţii sale superioare, sub nivelul maxim admisibil al lichidului. Dispozitivele de indicare a temperaturii trebuie să fie marcate în vederea indicării temperaturii minime la care a fost aprobat tancul de marfă de către Administraţie.
2. 13.5.2 Dacă marfa este transportată într-un sistem de stocare a mărfii cu o barieră secundară la o temperatură mai mică de -55°C, dispozitivele de indicare a temperaturii trebuie să fie amplasate în interiorul izolaţiei sau pe partea structurii corpului adiacentă sistemelor de stocare a mărfii. Dispozitivele trebuie să indice temperatura la intervale regulate şi, dacă este cazul, să emită un semnal sonor când temperaturile se apropie de valoarea minimă corespunzătoare corpului metalic.
3. 13.5.3 Dacă marfa urmează a fi transportată la temperaturi mai mici de -55°C, pereţii tancurilor pentru marfă trebuie, dacă acest lucru corespunde proiectării sistemului de stocare a mărfii, să fie prevăzuţi, în condiţiile definite mai jos, cu dispozitive de indicare a temperaturii, astfel:
  1. .1 dispozitivele sunt în număr suficient pentru a permite să se constate că nu există un gradient necorespunzător de temperatură;
  2. .2 pe unul dintre tancuri este prevăzut un număr de dispozitive care depăşeşte numărul celor prevăzute la paragraful 13.5.3.1, pentru a permite verificarea derulării într-un mod corespunzător a procedurii iniţiale de răcire. Aceste dispozitive pot fi instalate în mod temporar sau permanent. Când s-a construit o serie de nave identice, cea de-a doua navă şi următoarele nu este nevoie să corespundă prevederilor acestui paragraf
4. 13.5.4 Numărul şi amplasarea dispozitivelor de indicare a temperaturii trebuie să fie consider.ate satisfăcătoare de către Administraţie.
13.6 Prevederi privind detectarea gazelor
1. 13.6.1 Un echipament de detectare a gazelor considerat acceptabil de către Administraţie şi care corespunde gazelor ce urmează a fi transportate, trebuie să fie prevăzut în conformitate cu indicaţiile din coloana „f' a tabelului de la capitolul 19.
2. 13.6.2 La fiecare instalaţie, amplasarea prizelor fixe pentru prelevarea eşantioanelor trebuie să fie determinată ţinându-se cont de densitatea vaporilor de la produsele ce urmează a fi transportate şi de diluarea rezultată în urma curăţării sau ventilării compartimentelor.
3. 13.6.3 Traseele de ţevi de la prizele pentru prelevarea eşantioanelor nu trebuie să traverseze spaţiile protejate la gaze, cu excepţia cazurilor prevăzute la paragrafol 13.6.5.
4. 13.6.4 Dacă această secţiune prevede, alarmele sonore şi vizuale de pe echipamentul de detectare a gazelor, trebuie să fie instalate pe puntea de comandă, în postul de comandă prevăzut la paragraful
  13.1.3 şi în postul de citire a detectorului de gaze.
5. 13.6.5 Echipamentul de detectare a gazelor poate fi plasat în postul de comandă prevăzut la paragraful 13.1.3, pe puntea de comandă sau în orice alt loc corespunzător. Dacă acest echipament se află într-un spaţiu protejat la gaze, trebuie să fie respectate următoarele condiţii:
  1. .1 tubulaturile prizelor de prelevare a eşantioanelor de gaz trebuie să fie prevăzute cu valvule cu închidere sau dispozitive echivalente pentru a împiedica comunicarea cu spaţiile cu pericol la gaze; şi
  2. .2 gazele de evacuare de la detector trebuie să fie evacuate în atmosferă printr-un loc protejat.
6. 13.6.6 Echipamentul de detectare a gazelor trebuie să fie conceput în aşa fel încât să poată fi încercat uşor. Încercarea şi calibrarea trebuie să se efectueze la intervale de timp regulate. În acest scop, la bord trebuie să existe un echipament corespunzător şi gaz de referinţă. În măsura posibilului, pentru acest echipament trebuie să se stabilească racorduri de cuplare permanente.
7. 13.6.7 Trebuie să fie instalat permanent un sistem care să permită detectarea gazelor şi un sistem de alarmă sonoră şi vizuală, în următoarele încăperi:
  1. .1 compartimentele pompelor de marfă;
  2. .2 compartimentele compresoarelor de marfă;
  3. .3 compartimentele motoarelor maşinilor pentru manipularea mărfii;
  4. .4 camera de comandă a operaţiunilor de încărcare marfă, dacă nu este considerată protejată la gaze;
  5. .5 alte spaţii închise din zona de marfă în care se pot acumula vapori, inclusiv spaţiile de magazie şi spaţiile dintre bariere pentru tancurile independente altele decât cele de tip C;
  6. .6 capetele de aerisire şi conductele de gaz, în conformitate cu prevederile capitolului 16;
    ŞI
  7. .7 camerele de ecluzare.
8. 13.6.8 Echipamentul de detectare a gazelor trebuie să permită prelevarea şi analizarea secvenţială a eşantioanelor pentru fiecare priză de colectare, la intervale de timp care să nu depăşească 30 de minute, cu excepţia cazului detectării de gaze la capetele de aerisire şi conductele de gaz menţionate la paragraful 13.6.7.6, în care prelevarea de eşantioane trebuie să fie continuă. La echipamentul de detectare nu trebuie montate tubulaturi comune pentru prelevarea de eşantioane.
9. 13.6.9 Dacă în coloana „h" din tabelul de Ia capitolul 19 nu se face referire la secţiunea 17.9, în cazul produselor toxice sau a celor toxice şi inflamabile, Administraţia poate să autorizeze utilizarea echipamentului portabil pentru detectarea gazelor toxice în locul unui dispozitiv instalat permanent pentru detectarea produselor toxice, dacă acest echipament este folosit înainte ca personalul să intre în încăperile enumerate la paragraful 13.6.7, apoi la fiecare 30 de minute, atâta timp cât personalul rămâne în aceste încăperi.
10. 13.6.10 Pentru încăperile enumerate la paragraful 13.6.7 alarmele trebuie să se declanşeze în cazul produselor inflamabile atunci când concentraţia de vapori atinge 30% din limita inferioară de inflamabilitate.
11. 13.6.11 În cazul produselor inflamabile, când se utilizează sisteme de stocare a mărfii altele decât tancurile independente, spaţiile de magazie şi spaţiile dintre bariere trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de detectare a gazelor montat permanent, care poate să măsoare concentraţii de gaz de la O la 100% din volum. Echipamentul de detectare, dotat cu alarme sonore şi vizuale, trebuie să permită controlarea secvenţială a gazelor la fiecare priză pentru prelevarea eşantioanelor, la intervale care să nu depăşească 30 de minute. Alarmele trebuie să fie acţionate când concentraţia de vapori atinge echivalentul a 30% din limita inferioară de inflamabilitate în aer sau orice altă limită aprobată de către Administraţie, ţinând cont de amenajările speciale pentru stocarea mărfii. La echipamentul de detectare nu trebuie montate tubulaturi comune pentru prelevarea de eşantioane.
12. 13.6.12 În cazul gazelor toxice, spaţiile de magazie şi spaţiile dintre bariere trebuie să fie prevăzute cu o instalaţie cu tubulaturi montată permanent şi care să permită prelevarea eşantioanelor de gaz. Gazul din aceste spaţii trebuie să fie prelevat de la fiecare priză şi analizat cu ajutorul echipamentului fix sau portabil la intervale care să nu depăşească 4 ore, şi în orice caz, înainte ca personalul să intre în aceste încăperi, apoi la fiecare 30 de minute atâta timp cât el rămâne în aceste încăperi.
13. 13.6.13 Trebuie să existe la bordul oricărei nave cel puţin două seturi complete de echipament portabil de detectare a gazelor considerate acceptabile de către Administraţie şi care să corespundă produselor transportate.
14. 13.6.14 Trebuie să fie prevăzut un aparat corespunzător pentru măsurarea concentraţiei de oxigen în atmosferele inerte.

Capitolul 14

Protecţia personalului

14.1 Echipament de protecţie
Ţinând cont de caracterul produselor, pentru protecţia membrilor echipajului angajaţi în operaţiuni de încărcare şi descărcare trebuie să fie prevăzut un echipament de protecţie corespunzător, inclusiv pentru protejarea ochilor.
14.2 Echipament de siguranţă
1. 14.2.1 În plus faţă de echipamentul pentru pompieri prevăzut la paragraful 11.6.1, trebuie să se prevadă un număr suficient de seturi complete de echipamente de siguranţă, dar nu mai puţin de două, fiecare dintre aceste echipamente permiţându-i personalului să intre şi să lucreze într-o încăpere cu gaze.
2. 14.2.2 Un set complet de echipament de siguranţă trebuie să cuprindă:
  1. .1 un aparat de respiraţie autonom care să nu utilizeze rezerva de oxigen cu o capacitate mai mică de 1.200 I de aer la presiune atmosferică;
  2. .2 îmbrăcăminte de protecţie, cizme, mănuşi şi ochelari de protecţie cu fixare etanşă pe figură;
  3. .3 un cordon de siguranţă cu inimă de oţel, cu cataramă; şi
  4. .4 o lampă cu protecţie antideflagrantă.
3. 14.2.3 Trebuie să fie prevăzută o alimentare corespunzătoare cu aer comprimat şi ea trebuie să cuprindă una din cele două situaţii:
  1. .1 un set de butelii de rezervă pline cu aer, pentru fiecare aparat de respiraţie prevăzut la paragraful 14.2.1;
    un compresor special de aer care să poată fumiza aer la presiune ridicată şi care să aibă puritatea cerută; şi
    un distribuitor de aer care să permită umplerea unui număr suficient de butelii de schimb pentru aparatele de respiraţie prevăzute la paragraful 14.2.1; sau
  2. .2 butelii de rezervă pline complet cu aer având o capacitate totală de aer la presiune atmosferică de cel puţin 6.OOO l pentru fiecare aparat de respiraţie prevăzut la paragraful 14.2.1.
4. 14.2.4 Ca alternativă, Administraţia poate accepta o instalaţie cu tubulaturi cu aer de joasă presiune, cu racord de cuplare pentru furtunuri adaptabil aparatelor de respiraţie prevăzute Ia paragraful 14.2.1. Această instalaţie trebuie să aibă o capacitate suficientă de aer la presiune ridicată pentru a furni_za, prin intermediul reductoarelor de presiune, o cantitate de aer de joasă presnme care
  să permită la doi oameni să lucreze într-un spaţiu cu pericol la gaze timp de cel puţin o oră, îară a utiliza buteliile de aer ale aparatelor de respiraţie. Trebuie să se prevadă dispozitive pentru reîncărcarea buteliilor fixe de aer şi a buteliilor de aer ale aparatelor de respiraţie de la un compresor special de aer care poate furniza aer la presiune ridicată şi la gradul de puritate cerut.
5. 14.2.5 Echipamentul de protecţie prevăzut la secţiunea 14.1 şi echipamentul de siguranţă prevăzut la paragraful 14.2.1 trebuie să fie păstrate în dulapuri corespunzătoare, vizibil marcate şi situate în locuri uşor accesibile.
6. 14.2.6 Aparatele cu aer comprimat trebuie să fie examinate o dată pe lună de către un ofiţer responsabil, care va menţiona efectuarea acestei examinări în jurnalul de bord; ele trebuie să fie examinate şi încercate de către un expert cel puţin o dată pe an.
14.3 Echipament de prim ajutor
1. 14.3.1 O targă care să permită ridicarea unui rănit din încăperile situate sub punte trebuie să fie păstrată într-un loc uşor accesibil.
2. 14.3.2 La bordul navei trebuie să existe un echipament medical de prim ajutor care să cuprindă un aparat de reanimare cu oxigen şi antidoturi, dacă este cazul, pentru produsele transportate.
14.4 Cerinţe privind protecţia personalului contra unor produse speciale
1. 14.4.1 Cerinţele paragrafelor de la 14.4 se aplică navelor care transportă produse pentru care aceste paragrafe sunt indicate în coloana „h" a tabelului de la capitolul 19.
2. 14.4.2 În caz de evacuare de urgenţă, pentru fiecare dintre persoanele aflate la bord trebuie să fie prevăzute protecţii pentru căile respiratorii şi ochi, sub rezerva următoarelor prevederi:
  1. .2 aparatele de respiraţie utilizate pentru evacuarea de urgenţă nu trebuie să fie folosite pentru combaterea incendiului sau la manipularea mărfii şi trebuie să fie corespunzător marcate în acest scop;
  2. .3 pe puntea de comandă trebuie păstrate permanent două seturi suplimentare din mijloacele mai sus menţionate pentru protecţia căilor respiratorii şi a ochilor.
3. 14.4.3 În locuri corespunzătoare de pe punte trebuie să existe clar semnalate duşuri de decontaminare şi un spălător pentru ochi. Duşurile şi spălătorul pentru ochi trebuie să poată fi utilizate în toate condiţiile de mediu ambiant.
4. 14.4.4 La bordul navelor cu o capacitate de marfă mai mare sau egală cu 2.000 m3, trebuie să fie prevăzute două seturi complete de echipamente de siguranţă în plus faţă de echipamentul prevăzut la paragrafele 11.6.1 şi 14.2.1. Trebuie să se prevadă cel puţin trei butelii de rezervă pline cu aer pentru
  fiecare aparat de respiraţie autonom prevăzut în acest paragraf.
5. 14.4.5 Trebuie să se protejeze personalul contra efectelor unei degajări importante de marfă prevăzând în interiorul zonei de locuit o încăpere concepută şi dotată într-un mod considerat satisfăcător de către Administraţie.
6. 14.4.6 Pentru anumite produse foarte periculoase, camerele de comandă pentru operaţiuni de încărcare a mărfii nu trebuie să fie doar de tipul protejat la gaze.

Capitolul 15

Limite de umplere a tancurilor de marfă

15.1 Generalităti
'
1. 15.1.1 Nici un tanc de marfă nu trebuie să fie umplut cu lichid la mai mult de 98% din volumul său la temperatura de referinţă, cu excepţia cazurilor prevăzute la paragraful 15.1.3.
2. 15.1.2 Volumul maxim la care poate fi umplut un tanc este determinat prin următoarea formulă:
  Vi= 0,98VPR
  PL
  unde:
  VL == volumul maxim la care se poate umple un tanc
  V= volumul tancului
  PR == densitatea relativă a mărfii la temperatura de referinţă
  PL = densitatea relativă a mărfii la temperatura şi presiunea de încărcare.
3. 15.1.3 Administraţia poate autoriza o limită de umplere mai ridicată decât limita de 98% prevăzută la paragrafele 15.1.1 şi 15.1.2 la temperatura de referinţă, ţinând cont de forma tancului, de dispunerea supapelor de siguranţă, de gradul de precizie a aparatelor de măsurare a temperaturii şi a nivelului mărfii, ca şi de diferenţa dintre temperatura de încărcare şi temperatura corespunzătoare presiunii de vapori de marfă la presiunea de reglare a supapelor de siguranţă, cu condiţia respectării prevederilor paragrafului 8.2.17.
4. 15.1.4 Doar la aplicarea cerinţelor acestui capitol, temperatura de referinţă înseamnă:
  1. .1 temperatura corespunzătoare presiunii de vapori de marfă la presiunea de reglare a supapelor de siguranţă în cazul în care nu este prevăzut controlul presiunii de vapori şi a temperaturii mărfii conform capitolului 7;
  2. .2 temperatura mărfii la terminarea încărcării, în timpul transportului sau cu ocazia descărcării, oricare dintre acestea este mai mare, dacă este prevăzut controlul presiunii de vapori şi a temperaturii mărfii conform capitolului 7. Dacă, datorită acestei temperaturi de referinţă, tancul de marfă se umple în întregime cu lichid înainte ca marfa să fi atins o temperatură corespunzătoare presiunii de vapori de marii la
    presiunea de reglare a supapelor de siguranţă prevăzute la secţiunea 8.2, trebuie să se monteze un dispozitiv suplimentar de reducere a presiunii conform prevederilor secţiunii 8.3.
15.2 Informaţii ce trebuie furnizate comandantului

Limitele de încărcare maxime admisibile pentru fiecare tanc de marfă trebuie să fie indicate într-o listă aprobată de către Administraţie pentru fiecare dintre produsele care pot fi transportate, temperaturile de încărcare ce se pot fi aplicate şi pentru temperatura de referinţă maximă aplicabilă. Trebuie să se indice în listă, de asemenea, presiunile de reglare a supapelor de siguranţă, inclusiv pentru supapele prevăzute la secţiunea 8.3. Comandantul trebuie să păstreze permanent la bord un exemplar din această listă.

Capitolul 16

Utilizarea mărfii drept combustibil

16.1 Generalităţi
1. 16.1.1 Metanul (gazul natural lichefiat) este singura marfă ai cărei vapori sau ale cărei gaze de evaporare pot fi utilizate în încăperile de maşini de categoria A şi aceasta, numai pentru căldări, generatoare de gaz inert, motoare cu combustie şi turbine cu gaz.
2. 16.1.2 Aceste cerinţe nu exclud utilizarea combustibilului gazos pentru serviciile auxiliare în alte locuri, cu condiţia ca aceste servicii şi locuri să facă obiectul unei examinări speciale de către Administraţie.
16.2 Dispozitivele încăperilor de maşini de categoria A
1. 16.2.1 Încăperile în care se utilizează combustibili gazoşi trebuie să fie prevăzute cu o instalaţie de ventilaţie mecanică şi trebuie să fie dispuse în aşa fel încât să se evite crearea de spaţii moarte. Această ventilaţie trebuie să fie în mod special eficientă în apropierea echipamentului electric şi maşinilor electrice sau a altui echipament şi maşini care pot produce scântei. Această instalaţie de ventilaţie trebuie să fie separată de instalaţiile destinate altor încăperi.
2. 16.2.2 În aceste încăperi trebuie să fie instalate dispozitive de detectare a gazelor, în special în zonele cu o circulaţie redusă a aerului. Instalaţia de detectare a gazelor trebuie să corespundă cerinţelor capitolului 13.
3. 16.2.3 Echipamentul electric situat în interiorul instalaţiei cu tubulaturi cu pereţi dubli sau al conductei specificate la paragraful 16.3.1 trebuie să fie de tip cu siguranţă intrinsecă.
16.3 Alimentarea cu combustibili gazoşi
1. 16.3.1 Tubulatura pentru combustibilul gazos nu trebuie să traverseze încăperile de locuit, încăperile de serviciu sau posturile de comandă. Ea poate traversa alte încăperi sau se poate extinde în acestea, cu condiţia respectării uneia din următoarele situaţii:
  1. .1 tubulatura pentru combustibilul gazos trebuie să fie o tubulatură cu pereţi dubli, combustibilul gazos fiind conţinut în tubulatura interioară. Spaţiul cuprins între ţevile
    concentrice trebuie să fie pus sub presiune de gaz inert la o presiune mai mare decât presiunea combustibilului gazos. Trebuie să se prevadă alarme corespunzătoare pentru a semnala orice scădere a presiunii gazului inert dintre ţevi; sau
  2. .2 tubulatura pentru combustibil gazos trebuie să fie instalată în interiorul unei conducte sau unui ţevi ventilate. Spaţiul cu aer dintre tubulatura pentru combustibilul gazos şi peretele interior al conductei sau ţevii trebuie să fie prevăzut cu ventilaţie mecanică de evacuare care să asigure cel puţin 30 de schimbări de aer pe oră Instalaţia de ventilaţie trebuie să fie dispusă în aşa fel încât să menţină o presiune mai mică decât presiunea atmosferică. Motoarele ventilatoarelor trebuie să fie amplasate la exteriorul conductei sau ţevii de evacuare. Orificiul de aerisire trebuie să fie situat într-un loc unde nu există riscul aprinderii unui amestec inflamabil de gaz şi aer. Ventilaţia trebuie să funcţioneze întotdeauna atâta timp cât în tubulaturi există combustibil gazos. Trebuie să se prevadă o detectare permanentă a gazelor în scopul detectării scurgerilor şi întreruperii alimentării cu combustibil gazos a încăperii de maşini, în conformitate cu paragraful 16.3.10. Valvula principală a circuitului pentru combustibil gazos prevăzută la paragraful 16.3.7 trebuie să se închidă în mod automat dacă debitul de aer cerut nu este stabilit şi menţinut de instalaţia de ventilaţie.
2. 16.3.2 În cazul producerii unei scurgeri de gaz, alimentarea cu combustibil gazos nu trebuie să fie restabilită atâta timp cât scurgerea nu a fost localizată şi eliminată. În acest sens, într-un loc bine vizibil în încăperea de maşini trebuie să fie afişate instrucţiuni.
3. 16.3.3 Instalaţia cu tubulaturi cu pereţi dubli ori cu conducta sau canalul de ventilaţie, prevăzută la tubulatura pentru combustibilul gazos trebuie să se termine cu un capăt sau carcasă de aerisire prevăzută la paragraful 16.3.4.
4. 16.3.4 Trebuie să se prevadă un capăt sau o carcasă de aerisire pentru zonele ocupate de flanşe, valvule, etc. şi, pentru instalaţia cu tubulaturi de gaz, în dreptul aparatelor utilizatoare de gaz, cum ar fi căldările, motoarele diesel sau turbinele cu gaz. Dacă acest capăt sau carcasă de aerisire nu este deservită de ventilatorul aspirant care deserveşte conducta sau ţeava de aerisire aşa cum se specifică la alineatul 16.3.1.2, ea trebuie prevăzută cu o instalaţie de evacuare şi o detectare permanentă de gaz în scopul detectării scurgerilor şi întreruperii alimentării cu combustibil gazos a încăperii de maşini, în conformitate cu paragraful 16.3.10. Valvula principală a circuitului pentru combustibil gazos prevăzută la paragraful 16.3.7 trebuie să se închidă în mod automat dacă debitul de aer cerut nu este stabilit şi menţinut de instalaţia de ventilaţie de extracţie. Capătul sau carcasa de aerisire trebuie să fie instalate în aşa fel încât aerul ventilat să traverseze instalaţia utilizatoare şi astfel încât să fie evacuat prin partea superioară a capătului sau carcasei de aerisire.
5. 16.3.5 Introducerea aerului în instalaţiile de ventilaţie prevăzute trebuie să provma dintr-un amplasament protejat, iar aerul refulat din aceste instalaţii trebuie să fie evacuat tot spre un amplasament protejat.
6. 16.3.6 Fiecare instalaţie utilizatoare de gaz trebuie să fie prevăzut cu un set de trei valvule automate. Două dintre aceste valvule trebuie să fie plasate în serie pe ţeava pentru combustibil gazos care alimentează aparatul. Cea de-a treia valvulă trebuie să fie situată pe o ţeavă care să asigure evacuarea, spre un amplasament protejat aflat în aer liber, de la secţiunea instalaţiei cu tubulaturi pentru combustibil gazos cuprinsă între cele două valvule dispuse în serie. Aceste valvule trebuie să fie dispuse în aşa fel încât, în caz de dereglare a tirajului forţat necesar, de stingere a .flăcării arzătoarelor căldărilor, de presiune anormală în ţeava de alimentare cu combustibil gazos sau de defectare a di,.;pozitivului de comandă a supapelor, cele două valvule pentru combustibil gazos. care
  sunt plasate în serie, să se închidă automat, iar supapa de evacuare să se deschidă automat. Ca variantă, funcţia îndeplinită de una dintre valvulele plasate în serie şi a valvulei de evacuare poate fi asigurată de o singură valvulă dispusă în aşa fel încât, atunci când apare una dintre situaţiile amintite, alimentarea cu gaz a aparatului utilizator să fie întreruptă, iar ieşirea de evacuare să se deschidă. Cele trei valvule automate trebuie să fie concepute în aşa fel încât să poată fi readuse manual la poziţia iniţială.
7. 16.3.7 Trebuie să fie prevăzută, în interiorul zonei de marfă, o valvulă principală a circuitului pentru combustibil gazos, care să poată fi închisă din interiorul încăperii de maşini. Valvula trebuie să fie concepută în aşa fel încât să se închidă automat atunci când se detectează o scurgere de gaz sau în caz de avariere a instalaţiei de ventilaţie a canalului sau carcasei ori de scădere a presiunii în tubulatura cu pereţi dubli a instalaţiei pentru combustibil gazos.
8. 16.3.8 Tubulatura instalaţiei pentru combustibil gazos situată în încăpente de maşini trebuie să corespundă tuturor prevederilor pertinente de la 5.2 până la 5.5 ale Codului. Tubulatura instalaţiei trebuie, pe cât posibil, să aibă îmbinări sudate. Părţile tubulaturii instalaţiei pentru combustibil gazos care nu sunt închise într-o conductă sau canal de ventilaţie în conformitate cu prevederile paragrafului 16.3.1 şi care sunt situate pe puntea deschisă în exteriorul zonei de marfă trebuie să aibă îmbinări sudate cap la cap cu pătrundere completă şi să facă obiectul unei examinări radiografice complete.
9. 16.3.9 Trebuie să se prevadă mijloace de inertizare şi de degazare a segmentului de tubulatură a instalaţiei pentru combustibil gazos situate în încăperea de maşini.
10. 16.3.10 Dispozitivele de detectare a gazului prevăzute în conformitate cu prevederile paragrafelor
  16.3.1 şi 16.3.4 trebuie să corespundă prevederilor corespunzătoare ale paragrafelor 13.6.2 şi 13.6.4 până la 13.6.8, după caz; ele trebuie să declanşeze alarma la 30% din limita inferioară de inflamabilitate şi să închidă valvula principală a circuitului pentru combustibil gazos, indicată la paragraful 16.3.7, înainte ca concentraţia de gaz să atingă 60% din limita inferioară de irulamabilitare.
16.4 Instalaţie pentru producerea combustibilului gazos şi tancuri aferente de stocare
1. 16.4.1 Orice echipament (de încălzit, comprimare, filtrare, etc.) necesar pentru producerea gazului în scopul utilizării sale drept combustibil, precum şi tancurile de stocare conexe trebuie să fie situate în zona de marfă în conformitate cu paragraful 3.1.5.4. Dacă acest echipament se află într-o încăpere închisă, trebuie ca această încăpere să fie ventilată în conformitate cu prevederile de la secţiunea 12.1 a Codului şi să fie echipată cu un dispozitiv fix de stingere a incendiilor în conformitate cu prevederile secţiunii 11.5, ca şi cu un dispozitiv de detectare a gazelor în conformitate cu prevederile aplicabile de la secţiunea 13.6.
2. 16.4.2 Trebuie să fie posibilă oprirea de la distanţă a compresoarelor dintr-un loc uşor accesibil, în orice moment, şi, de asemenea, din încăperea de maşini. De altfel, compresoarele trebuie să poată fi oprite în mod automat atunci când presiunea de aspiraţie atinge o valoare dată care depinde de presiunea de reglare a supapelor de depresiune ale tancurilor de marfă. Dispozitivul de oprire automată a compresoarelor trebuie să poată fi repus manual în poziţia iniţială. Compresoarele volumetrice trebuie să fie prevăzute cu supape de siguranţă care să refuleze spre ţeava de aspiraţie a compresorului. Dimensiunile supapelor de siguranţă trebuie să fie determinate în aşa fel încât, valvula de refulare fiind închisă, presiunea maximă să nu depăşească cu mai mult de 10% presiunea. maximă de exploatare. Prevederile paragrafului 5.6.1.3 se aplică acestor compresoare.
3. 16.4.3 Dacă fluidul de încălzire utilizat pentru dispozitivul de evaporare sau de încălzire a combustibilului gazos este retrimis în spaţii situate în afara zonei de marfă, el trebuie să treacă în prealabil printr-un tanc de degazare. Tancul de degazare trebuie să se afle în zona de marfă şi să fie dotat cu un dispozitiv de detectare a gazelor şi de alarmă. Conducta sa de evacuare trebuie să aibă capătul într-un amplasament protejat şi să fie dotată cu un ecran de protecţie contra flăcării.
4. 16.4.4 Instalaţiile cu tubulaturi şi recipientele sub presiune ale instalaţiei de producere a combustibilului gazos trebuie să corespundă prevederilor de la capitolul 5.
16.5 Prevederi speciale aplicabile căldărilor principale
1. 16.5.1 Fiecare căldare trebuie să aibă un coş de evacuare distinct.
2. 16.5.2 În căldări trebuie să se instaleze o instalaţie corespunzătoare de tiraj forţat ale cărei caracteristici să fie considerate satisfăcătoare de către Administraţie.
3. 16.5.3 Camerele de combustie ale căldărilor trebuie să aibă o configuraţie corespunzătoare, în aşa fel încât să se evite formarea unor pungi în care să se poată acumula gazele.
4. 16.5.4 Arzătoarele trebuie să fie de tip mixt, capabile să ardă fie combustibilul lichid, fie combustibilul gazos, sau ambii combustibili în acelaşi timp. În timpul operaţiunilor de manevră a navei şi al operaţiunilor desfăşurate în porturi se va utiliza doar combustibilul lichid dacă nu este prevăzută trecerea automată de la combustibilul gazos la combustibilul lichid, caz în care utilizarea unui amestec al celor doi combustibili sau doar a combustibilului gazos poate fi autorizată cu condiţia ca arzătoarele să fie considerate satisfăcătoare de către Administraţie. Trebuie să fie posibilă trecerea cu uşurinţă şi rapid de la exploatarea cu combustibil gazos la exploatarea cu combustibil lichid. Injectoarele de gaz trebuie să fie montate în aşa fel încât combustibilul gazos să fie aprins de flacăra arzătorului pentru combustibil lichid. Trebuie să fie instalat şi dispus un detector de flăcări în aşa fel încât să se garanteze că intrarea gazului în arzător este întreruptă atâta timp cât nu s-a realizat şi menţinut o aprindere satisfăcătoare. Ţeava de alimentare a fiecărui arzător pentru gaz trebuie să fie dotată cu o valvulă manuală de închidere. Trebuie să se prevadă o instalaţie care să permită purjarea tubulaturii de alimentare cu gaz a arzătoarelor, cu ajutorul gazului inert sau a aburului, după stingerea acestor arzătoare.
5. 16.5.5 Trebuie să se instaleze dispozitive de alarmă care să semnaleze eventuala scădere de presiune a combustibilului lichid sau eventuala avariere a pompelor aferente.
6. 16.5.6 Trebuie să se ia măsuri în vederea purjării automate a camerelor de combustie ale căldărilor înainte de reaprindere, în caz de stingere a flăcării tuturor arzătoarelor utilizate pentru exploatarea cu combustibil gazos sau cu combustibil lichid sau cu ambele tipuri de combustibil în acelaşi timp. De asemenea, trebuie să se ia măsuri pentru a se permite purjarea manuală a căldărilor şi aceste măsuri trebuie să fie considerate satisfăcătoare de către Administraţie.
16.6 Prevederi speciale aplicabile motoarelor cu combustie internă cu gaze şi turbinelor cu gaze

Administraţia va examina separat în fiecare caz prevederile speciale pentru motoarelor cu combustie internă cu gaze şi turbinelor cu gaze.

Capitolul 17

Cerinţe speciale

17.1 Generalităţi
Cerinţele acestui capitol se aplică în cazurile menţionate în coloana „i" a tabelului de la capitolul 19. Acestea sunt cerinţe suplimentare faţă de cerinţele generale ale Codului.
17.2 Materiale de construcţie
Materialele care sunt susceptibile de a fi expuse la marfă în cursul operaţiunilor normale trebuie să fie rezistente la acţiunea corozivă a gazelor. În plus, următoarele materialele de construcţie pentru tancurile de marfă, tubulaturile aferente, valvule, armături şi alte elemente nu trebuie utilizate în cazul anumitor produse aşa cum s-a indicat în coloana „i" a tabelului de la capitolul 19:
1. .1 mercur, cupru şi aliaje conţinând cupru, şi zinc;
2. .2 cupru, argint, mercur, magneziu şi alte metale susceptibile de a forma acetiluri;
3. .3 aluminiu şi aliaje conţinând aluminiu;
4. .4 cupru, aliaje de cupru, zinc şi oţel galvanizat;
5. .5 aluminiu, cupru, aliaje de aluminiu şi aliaje de cupru;
6. .6 cupru şi aliaje de cupru conţinând mai mult de I% cupru.
17.3 Tancuri independente
1. 17.3.1 Produsele trebuie să fie transportate numai în tancuri independente.
2. 17.3.2 Produsele trebuie să fie transportate în tancuri independente de tip C şi se aplică prevederile paragrafului 7.1.3. Presiunea de calcul a tancului de marfă trebuie să ţină cont de orice presiune de compensare sau orice presiune de refulare a vaporilor cu ocazia descărcării.
17.4 Instalaţii frigorifice
1. 17.4.1 Trebuie să fie utilizat numai sistemul indirect descris la paragraful 7.2.4.2.
2. 17.4.2 Pentru o navă destinată transportului de produse care formează cu uşurinţă peroxtzt periculoşi, nu trebuie să se permită mărfii recondensate să formeze pungi stagnante de lichid neinhibitor. În acest scop se poate utiliza una din cele două situaţii:
  1. .1 utilizarea instalaţiei indirecte descrisă la paragraful 7.2.4.2, condensatorul aflându-se în interiorul tancului de marfă; sau
  2. .2 utilizarea instalaţiei directe sau a instalaţiei mixte descrisă la paragraful 7,2.4. l şi
  -respectiv .3, sau a instalaţiei indirecte descrisă la paragraful 7.2.4.2, condensaţorul
  aflându-se la exteriorul tancului de marfă. Instalaţia de condensare trebuie să fie proiectată în aşa fel încât să se evite orice loc în care s-ar putea forma lichid şi acesta ar putea fi reţinut. Dacă acest lucru este imposibil, în amonte de acest loc trebuie să se adauge lichid inhibitor.
3. 17.4.3 Dacă nava este destinată transportului consecutiv de produse conform celor indicate la paragraful 17.4.2 cu o navigaţie în balast între două transporturi succesive, trebuie ca înaintea navigaţiei în balast să fie eliminat întregul lichid neinhibitor. Dacă nava trebuie să transporte o a doua marfă între aceste transporturi succesive, instalaţia de relichefiere trebuie să fie perfect drenată şi purjată înainte de încărcarea celei de-a doua mărfi. Purjarea trebuie efectuată utilizându-se fie gaz inert, fie vaporii proveniţi de la cea de-a doua marfă, dacă ei sunt compatibili. Trebuie să se ia măsuri practice pentru asigurarea că polimerii sau peroxizii nu se acumulează în sistemul de stocare a mărfii.
17.5 Tubulaturile de marfă de pe punte
Se cere o radiografiere la l 00% a tuturor îmbinărilor sudate cap la cap a tubulaturilor de marfă al căror diametru depăşeşte 75 mm.
17.6 Evacuarea aerului din spaţiile cu vapori
Aerul din tancurile de marfă şi tubulaturile aferente trebuie evacuat înaintea încărcării, folosindu-se apoi una din următoarele metode:
1. .1 introducerea de gaz inert pentru a menţine o presiune pozitivă. Capacitatea de stocare sau de producere de gaz inert trebuie să fie suficientă pentru a respecta prevederile referitoare la exploatarea normală şi pentru a compensa scăpările supapelor de siguranţă. Concentraţia de oxigen din gazul inert nu trebuie să fie, în nici un moment, mai mare de 0,2% din volum; sau
2. .2 controlarea temperaturii mărfii în aşa fel încât să se menţină permanent o presiune pozitivă.
17.7 Controlul umidităţii
Pentru gazele care nu sunt inflamabile şi care pot deveni corozive sau pot reacţiona periculos în contact cu apa, trebuie efectuat controlul umidităţii pentru a se asigura că tancurile de marfă sunt uscate înainte de încărcare şi că, în timpul descărcării, este admis aer uscat sau vapori de marfă pentru a se evita o depresiune. În sensul acestui paragraf, aerul uscat este un aer care are un punct de condensare de cel mult -45°C la presiunea atmosferică.
17.8 Inhibare
Trebuie luate măsuri în vederea asigurării că marfa este suficient de inhibată pentru prevenirea oricărei polimerizări în orice moment pe durata voiajului. Producătorul trebuie să fumizeze navei un certificat care să conţină următoarele menţiuni:
1. .1 numele şi cantitatea de inhibitor adăugat;
2. .2 data la care inhibitorul a fost adăugat şi durata normală a eficacităţii sale prevăzute;
3. .3 orice limite de temperatură ce afectează inhibitorul;
4. .4 măsura ce trebuie luată în cazul în care durata voiajului a depăşit durata de eficacitate a inhibitorilor.
17.9 Detectoare de gaze toxice montate permanent
1. 17.9.1 Ţevile pentru prelevarea eşantioanelor de gaz nu trebuie să se deschidă în spaţii protejate la gaze sau să traverseze astfel de spaţii. Alarmele menţionate la paragraful 13.6.7 trebuie să se declanşeze în cazul în care concentraţia de vapori atinge valoarea limită autorizată.
2. 17.9.2 Nu trebuie permisă varianta utilizării unui echipament portabil în conformitate cu prevederile paragrafului 13.6.9.
17.10 Ecrane de protecţie contra flăcării amplasate la orificiile de evacuare
Dacă se transportă o marfă la care se face referire în această secţiune, orificiile de evacuare ale tancurilor de marfă trebuie să fie prevăzute cu ecrane eficiente de protecţie contra flăcării şi uşor de înlocuit sau cu capete de siguranţă, de un tip aprobat. În cadrul proiectării ecranelor de protecţie contra flăcării şi a orificiilor de evacuare, o atenţie deosebită trebuie acordată posibilităţii blocării acestor dispozitive ca urmare a îngheţării vaporilor de marfă sau a formării gheţii în cazul în care condiţiile meteorologice sunt nefavorabile. După înlăturarea ecranelor de protecţie contra flăcării trebuie să fie instalate ecrane de protecţie obişnuite.
17.11 Cantitatea maximă de marfă admisibilă per tanc
Dacă se transportă o marfă la care se face referire în această secţiune, cantitatea de marfă nu trebuie să depăşească 3.000 m3 per orice tanc.
17.12 Pompe de marfă cu motor electric imersat
Dacă se transportă lichide inflamabile în tancuri echipate cu pompe cu motor electric imersat, spaţiul ocupat de vapori trebuie să fie inertizat şi să aibă o presiune pozitivă înainte de încărcare, în timpul transportului şi în timpul descărcării.
17.13 Amoniac
1. 17.13.1 Amoniacul anhidru poate provoca o fisurare prin coroziune sub presiune în sistemele de stocare şi de proces construite din oţel carbon mangan sau oţel nichel. Pentru a se reduce un asemenea risc, trebuie să se ia, măsurile aplicabile prevăzute la paragrafele de la 17.13.2 la I 7.13.8.
2. 17.13.2 Dacă se utilizează oţel carbon mangan, tancurile de marfă, recipientele sub presiune de proces şi tubulaturile de marfă trebuie să fie fabricate din oţel cu elemente de granulaţie fină a căror limită de curgere minimă specificată să nu fie mai mare de 355 N/mm2 şi a căror limită de curgere efectivă să nu fie mai mare 440 N/mm2. De asemenea, din punct de vedere al construcţiei sau exploatării trebuie să fie luată una dintre următoarele măsuri:
  1. .1 trebuie să fie utilizat un material cu o rezistentă redusă a cărei rezistentă minimă la rupere să nu depăşească 41O N/mm2; • •
  2. .2 tancurile de marfă, etc. trebuie să fie supuse unei tratament termic de reducere a tensiunilor după sudare; sau
  3. .3 temperatura de transport trebuie să fie menţinută, de preferinţă, la un o temperatură apropiată de punctul de fierbere al produsului, adică -33°C, f'ară a depăşi în nici un caz -20°C; sau
  4. .4 concentraţia de apă din amoniac trebuie să nu fie mai mică de O, I% (masă).
3. 17.13.3 Dacă se utilizează oţeluri carbon mangan cu proprietăţi de curgere mai mari decât limitele specificate la paragraful 17.13.2, tancurile de marfă, toate tubulaturile etc. trebuie să fie supuse unui tratament termic de reducere a tensiunii după sudură.
4. 17.13.4 Recipientele sub presiune de proces şi tubulaturile părţii de condensare a instalaţiei frigorifice trebuie să fie supuse unui tratament termic de reducere a tensiunii după sudură dacă ele sunt fabricate din materialele menţionate la paragraful 17.13.1.
5. 17.13.5 Caracteristicile de rezistenţă şi curgere ale materialelor pentru sudare trebuie să depăşească cât mai puţin posibil caracteristicile materialelor folosite la construcţia tancurilor sau tubulaturilor.
6. 17.13.6 Oţelul nichel care conţine mai mult de 5% nichel şi oţelul carbon mangan care nu corespund prevederilor paragrafelor 17.13.2 şi 17.13.3 sunt în mod special susceptibile la fisurare ca urmare a coroziunii amoniacului sub efectul presiunii şi nu trebuie să fie utilizate la sistemele de stocare şi la instalaţiile cu tubulaturi care sunt destinate transportului acestui produs.
7. 17.13.7 Oţelul cu nichel care nu conţine mai mult de 5% nichel poate fie utilizat cu condiţia ca temperatura de transport să corespundă prevederilor paragrafului 17.13.2.3.
8. 17.13.8 Pentru reducerea la minim a riscului fisurării ca urmare a coroziunii amoniacului sub efectul presiunii, se recomandă menţinerea concentraţiei de oxigen dizolvat la o valoare mai mică de 2,5 ppm (masă). Cea mai bună modalitate de a se obţine aceasta este de a reduce la minim concentraţia medie de oxigen în tancuri, înainte de introducerea în acestea a amoniacului lichid, la valori mai mici decât cele indicate în funcţie de temperatura de transport T din tabelul de mai jos:
  T(°C)
  02 (%, v/v)
  -30 şi sub
  0,90
  -20
  0,50
  -10
  0,28
  o
  0,16
  +10
  0,10
  +20
  0,05
  +30
  0,03
  Procentajele de oxigen pentru temperaturile intermediare pot fi obţinute prin interpolare directă.
17.14 Clor
1. 17.14.1 Sistem de stocare a mărfii
  1. 17.14.1.1 Capacitatea fiecărui tanc nu trebuie să fie mai mare de 600 m3şi capacitatea totală a tuturor tancurilor de ma nu trebuie să depăşească 1.200 m3.
  2. 17.14.1.2 Presiunea de calcul a vaporilor tancului de marfă nu trebuie să fie mai mică de 13,5 bar (a se vedea şi paragrafele 7.1.3 şi 17.3.2).
  3. 17.14.1.3 Părţile tancului care ies deasupra punţii superioare trebuie să fie dotate cu un mijloc de protecţie contra radiaţiei termice, luându-se în considerare înconjurarea totală de către foc.
  4. 17.14.1.4 Fiecare tanc trebuie să fie dotat cu două supape de siguranţă. Între tanc şi supapele de siguranţă trebuie să fie amplasată o membrană de siguranţă dintr-un material corespunzător. Presiunea de rupere a membranei trebuie să fie mai mică cu 1 bar faţă de presiunea efectivă de deschidere a supapei de siguranţă, care trebuie să fie reglată la presiunea de calcul a vaporilor din tanc, dar nu mai mică de 13,5 bar. Spaţiul dintre membrana de siguranţă şi supapa de siguranţă trebuie racordate prin intermediul unei supape de reducere a debitului la un manometru şi la o instalaţie de detectare a gazelor. Trebuie să se ia măsuri pentru ca în timpul exploatării normale presiunea din acest spaţiu să rămână ega.lă cu presiunea atmosferică sau să fie apropiată de aceasta.
  5. 17.14.1.5 Evacuările supapelor de siguranţă trebuie să fie dispuse în aşa fel încât să se reducă la minim riscurile la bordul navei, precum şi pe cele privind mediul înconjurător. Scurgerile din supapele de siguranţă trebuie să ducă la instalaţia de absorbţie, în scopul reducerii la minim a concentraţiei de gaze. Ţeava de evacuare a supapei de siguranţă trebuie să ducă la extremitatea prova a navei şi să fie dispusă în aşa fel încât această evacuare să se efectueze în afara bordului la nivelul punţii, fiind prevăzută cu un dispozitiv de selectare a babordului sau tribordului, ca bord de evacuare; acest dispozitiv trebuie să fie dotat cu o blocare mecanică pentru asigurarea că ţeava de la unul din aceste borduri este mereu deschisă.
  6. 17.14.1.6 Administraţia şi Administraţia portului pot cere transportarea clorului în stare de refrigerare la presiunea maximă specificată de ele.
2. 17.14.2 Instalaţii de marfă cu tubulaturi
  1. 17.14.2.1 Descărcarea mărfii trebuie să se realizeze cu ajutorul vaporilor de clor comprimaţi proveniţi de la mal, cu ajutorul aerului uscat sau al unui alt gaz acceptabil sau cu ajutorul pompelor imersate în întregime. Presiunea efectivă din spaţiul tancului ocupat de vapori nu trebuie să fie mai mare de 10,5 bar pe durata descărcării. Administraţia nu trebuie să accepte compresoare pentru descărcarea mărfii la bordul navelor.
  2. 17.14.2.2 Presiunea de calcul a tubulaturii instalaţiei de marfă nu trebuie să fie mai mică de 21 bar. Diametrul interior al ţevilor de marfă nu trebuie să fie mai mare de l 00 mm. Compensarea mişcărilor ţevilor datorate variaţiilor de temperatură trebuie să se facă numai cu ajutorul coturilor de dilataţie. Utilizarea de îmbinări cu flanşe trebuie să fie limitată la minim şi, în cazul în care ele sunt utilizate, flanşele trebuie să fie flanşe tip cu gât şi cu limbă (în canal şi pană).
  3. 17.14.2.3 Supapele de siguranţă de pe tubulatura instalaţiei de marfă trebuie să evacueze în instalaţia de absorbţie (a se vedea şi paragraful 8.2.16);
3. 17.14.3 Materiale
  1. 17.14.3.1 Tancurile de marfă şi tubulaturile instalaţiei de marfă trebuie să fie construite dintr-un oţel corespunzător pentru marfă şi pentru o temperatură de -40°C, chiar dacă temperatura în cur.sul transportului trebuie să fie mai ridicată.
  2. 17.14.3.2 Tancurile trebuie să fie supuse la un tratament tennic de reducere a tensiunii. Reducerea mecanică a tensiunii nu trebuie să fie acceptată ca metodă echivalentă.
4. 17.14.4 Aparate de măsură - Dispozitive de siguranţă
  1. 17.14.4.1 Nava trebuie să fie dotată cu o instalaţie de absorbţie a clorului racordată la tubulatura instalaţiei de marfă şi la tancurile de marfă. Această instalaţie de absorbţie trebuie să fie capabilă să neutralizeze cel puţin 2% din capacitatea totală a tancurilor de marfă la un nivel acceptabil de absorbţie.
  2. 17.14.4.2 Pe durata degazării tancurilor de marfă, vaporii nu trebuie să fie evacuaţi în atmosferă.
  3. 17.14.4.3 Trebuie să se prevadă o instalaţie de detectare a gazelor care poate să detecteze concentraţii de clor de cel puţin 1 ppm din volum. Trebuie să fie prevăzute puncte de aspiraţie:
    1. .1 în apropierea fundului spaţiilor de magazie;
    2. .2 în ţevile de la ieşirea supapelor de siguranţă;
    3. .3 la ieşirea instalaţiei de absorbţie a gazului;
    4. .4 la intrarea instalaţiilor de ventilaţie care deservesc încăperile de locuit, de serviciu şi de maşini, precum şi în posturile de comandă;
    5. .5 pe punte, la extremitatea din prova, în mijlocul şi la extremitatea din pupa a zonei de marfă. (Aceste puncte nu se utilizează decât în timpul manipulării mărfii şi în timpul operaţiunilor de degazare).
      Instalaţia de detectare a gazelor trebuie să fie prevăzută cu o alarmă sonoră şi vizuală care să se declanşeze la 5 ppm.
  4. 17.14.4.4 Fiecare tanc de marfă trebuie să fie prevăzut cu o alarmă sonoră pentru presiune ridicată care să se declanşeze dacă presiunea efectivă atinge 10,5 bar.
5. 17.14.5 Protecţia personalului
  Suplimentar faţă de prevederile capitolului 14 trebuie respectate şi prevederile mai jos menţionate.
  1. .1 Spaţiul închis, prevăzut la paragraful 14.4.5, trebuie să fie uşor şi imediat accesibil de pe puntea deschisă şi din încăperile de locuit şi să poată fi închis rapid etanş la gaze. Accesul la acest spaţiu de pe punte şi din încăperile de locuit trebuie să se facă printr o cameră de ecluzare. Spaţiul trebuie să fie conceput în aşa fel încât întregul echipaj al navei să se poată adăposti în el şi trebuie să fie prevăzut cu o sursă de aer necontaminat care să-l alimenteze timp de cel puţin 4 ore. Unul dintre duşurile de decontaminare prevăzute la paragraful 14.4.3 trebuie să fie situat în apropierea camerei de ecluzare care oferă acces la spaţiu.
  2. .2 Trebuie prevăzut un compresor şi echipamentul necesar pentru umplerea buteliilor de
    aer.
  3. .3 Un set de echipament pentru oxigenoterapie trebuie prevăzut în spaţiul menţionat la paragraful 17.14.5.1.
6. 17.14.6 Limite de umplere a tancurilor de marfă
  1. 17.14.6.1 Prevederile paragrafului 15.1.4.2 nu se aplică dacă se intenţionează transportul clorului.
  2. 17.14.6.2 Concentraţia de clor a gazului conţinut în spaţiul tancului de marfă ocupat de vapori, după încărcare, trebuie să fie mai mare de 80% din volum.
17.15 Eter dietilic şi eter etil-vinilic
1. 17.15.1 Marfa trebuie să fie descărcată numai prin intennediul unor pompe acţionate de la distanţă sau al unor pompe submersibile cu acţîonare hidraulică. Aceste pompe trebuie să fie amplasate în aşa fel încât să se evite exercitarea presiunii lichidului asupra presgarniturii axului.
2. 17.15.2 Deplasarea gazului inert poate fi utilizată pentru descărcarea mărfii din tancurile independente de tip C, cu condiţia ca sistemul de stocare a mărfii să fie conceput pentru presiunea prevăzută.
17.16 Oxid de etilenă
1. 17.16.1 Prevederile de la 17.20 se aplică transportului de oxid de etilenă, cu adăugările şi modificările de mai jos.
2. 17.16.2 La transportul oxidului de etilenă nu trebuie să se utilizeze tancuri pe punte.
3. 17.16.3 Oţeiurile inoxidabile de tipurile 416 şi 442 şi fonta nu trebuie să fie utilizate în sistemele de stocare şi tubulaturile instalaţiei de marfă pentru oxid de etilenă.
4. 17.16.4 Înainte de încărcare, tancurile şi instalaţiile cu tubulaturile aferente trebuie să se cureţe foarte bine şi eficient în aşa fel încât să se elirnîne orice unnă din mărfurile precedente, cu excepţia cazului în care ultima marfă a fost oxidul de etilenă, oxidul de propilenă sau amestecuri ale acestor două produse. Trebuie să se ia măsuri speciale în cazul amoniacului conţinut în tancurile construite din oţel, altul decât oţelul inoxidabil.
5. 17.16.5 Oxidul de etilenă nu trebuie să fie descărcat decât cu ajutorul pompelor submersibile sau prin deplasare cu gaz inert. Dispunerea pompelor trebuie să corespundă prevederilor paragrafului 17.20.5.3.
6. 17.16.6 Oxidul de etilenă nu trebuie să fie transportat decât în stare de refrigerare şi trebuie să fie menţinut la o temperatură mai mică de -30°C.
7. 17.16.7 Supapele de siguranţă trebuie să fie reglate la o presiune efectivă nu mai mică de 5,5 bar. Presiunea maximă de reglare trebuie să facă obiectul unei aprobări speciale din partea Administraţiei.
8. 17.16.8 Protecţia prin strat de azot prevăzută la paragraful 17.20.15 trebuie să fie de aşa natură încât concentraţia de azot în spaţiul tancului de marfă ocupat de vapori să nu fie niciodată mai mică. de 45% din volum.
9. 17.16.9 Înainte de încărcare şi atâta timp cât tancurile de marfă conţin oxid de etilenă lichid sau gazos, atmosfera lor trebuie să fie inertizată cu azot.
10. 17.16.10 Instalaţia pentru pulverizarea apei prevăzută la paragraful 17.20.17 şi cea prevăzută la secţiunea 11.3 trebuie să funcţioneze automat în caz de incendiu care periclitează sistemul de stocare a mărfii.
11. 17.16.11 Trebuie să se prevadă un dispozitiv de evacuare în mare care să permită descărcarea oxidului de etilenă în caz de reacţie spontană necontrolabilă.
17.17 Isopropilamină şi monoetilamină
Trebuie să se prevadă instalaţii cu tubulaturi separate aşa !::µrn suq.tJ:le:fjnite la paragraful 1.3.32.
17.18 Amestecuri de metilacetilenă şi propadienă
1. 17.18.1 Amestecurile de metilacetilenă şi propadienă trebuie să fie stabilizate convenabil în vederea transportului lor. În plus, limite superioare de temperatură şi de presiune în timpul refrigerării trebuie să fie specificate pentru amestecuri.
2. 17.18.2 Exemple de compoziţii stabilizate acceptabile:
  1. .1 Compoziţia I
    1. 1.1 raport molar maxim metilacetilenă/propadienă: 3 la 1;
    2. 1.2 concentraţie molară maximă combinată de metilacetilenă şi propadienă: 65%;
    3. 1.3 concentraţie molară minimă combinată de propan, de butan şi de izobutan: 24% din care cel puţin o treime (pe o bază molară) trebuie să fie butan şi o treime propan; şi
    4. 1.4 concentraţie molară maximă combinată de propilenă şi de butadienă: 10%.
  2. .2 Compoziţia 2
    1. 2.1 concentraţie molară maximă combinată de metilacetilenă şi de propadienă: 30%;
    2. 2.2 concentraţie molară maximă de metilacetilenă: 20%;
    3. 2.3 concentraţie molară maximă de propadienă: 20%;
    4. 2.4 concentraţie molară maximă de propilenă: 45%;
    5. 2.5 concentraţie molară maximă combinată de butadienă şi butilenă: 2%;
    6. 2.6 concentraţie molară minimă de hidrocarburi saturate C4: 4%; şi
    7. 2.7 concentraţie molară minimă de propan: 25%.
3. 17.18.3 Se pot accepta alte compoziţii cu condiţia ca stabilitatea amestecului să fie demonstrată spre satisfacţia Administraţiei.
4. 17.18.4 O navă care transportă amestecuri de metilacetilenă şi de propadienă trebuie, de preferinţă, să aibă o instalaţie frigorifică indirectă aşa cum se prevede la paragraful 7.2.4.2. Ca variantă, o navă care nu este prevăzută cu o refrigerare indirectă poate utiliza o instalaţie frigorifică directă cu vapori comprimaţi, sub rezerva limitărilor de presiune şi temperatură în funcţie de compoziţie. Pentru compoziţiile date cu titlu de exemplu la paragraful 17.18.2, trebuie să se prevadă următoarele dispozitive:
  1. .1 Un compresor de vapori care, pe durata funcţionării lui, să nu mărească temperatura vaporilor peste 60°C şi nici presiunea efectivă a acestora peste 17,5 bar şi în interiorul căruia vaporii să nu poată stagna în cazul în care aparatul continuă să funcţioneze
  2. .2 Tubulatura de evacuare a fiecărui etaj al compresorului sau a fiecărui cilindru al aceluiaşi etaj al unui compresor cu piston trebuie să cuprindă:
    1. 2.1 două întrerupătoare de oprire a căror declanşare este reglată la o creştere a temperaturii mai mică sau egală cu 60°C;
    2. 2.2 un întrerupător de oprire a cărui declanşare este reglat la o creştere a presiunii mai mică sau egală cu 17,5 bar;
    3. 2.3 o supapă de siguranţă reglată la o presiune efectivă mai mică sau egală cu 18,0 bar;
  3. .3 Evacuarea supapei de siguranţă prevăzută la paragraful 17.18.4.2.3 trebuie să se facă printr-o coloană care să corespundă prevederilor paragrafelor 8.2.9, 8.2.10, 8.2.13, şi
    8.2.14 şi nu spre ţeava de aspiraţie a compresorului .
  4. .4 O alarmă sonoră care se declanşează la postul de comandă a operaţiunilor de încărcare a mărfii şi pe puntea de comandă dacă s-a declanşat un întrerupător de presiune ridicată sau un întrerupător de temperatură înaltă.
5. 17.18.5 Instalaţia cu tubulaturi, inclusiv instalaţia frigorifică de marfă a tancurilor, care trebuie să fie umplută cu amestecuri de metilacetilenă şi de propadienă, trebuie să fie ori independentă (aşa cum s a definit la paragraful 1.3.20), ori separată (aşa cum s-a definit la paragraful 1.3.3.) de instalaţiile cu tubulaturi şi cele frigorifice ale altor tancuri. Această separare se aplică tuturor ţevilor de evacuare a lichidelor şi vaporilor şi oricăror altor eventuale racorduri, cum ar fi ţevile comune de alimentare cu gaz inert.
17.19 Azot
Materialele de construcţie şi echipamentul aferent, cum ar fi izolaţia, trebuie să reziste la efectele concentraţiilor puternice de oxigen produse de condensare şi de îmbogăţire la temperaturi scăzute atinse în anumite părţi ale sistemului de stocare a mărfii. Trebuie să se acorde o atenţie deosebită ventilării în zonele în care s-ar putea produce condensarea, în scopul evitării stratificării atmosferei bogate în oxigen.
17.20 Oxid de propilenă şi amestecuri de oxid de etilenă-oxid de propilenă cu conţinut de oxid de etilenă nu mai mult de 30% din greutate
1. 17.20.1 Produsele transportate în conformitate cu prevederile acestei secţiuni trebuie să fie lipsite de acetilenă.
  17.20.4 Tubulatura de încărcare şi descărcare a mărfii trebuie să se extindă până la o distanţă de cel puţin I00 mm de la fundul tancului sau al oricărui puţ de drenare.
  Dispunerea tubulaturii şi ajutajelor trebuie să permită o pulverizare uniformă pe toată suprafaţa
  protejată, la un debit de 10 l/ m21minut. Instalaţia de pulverizare a apei trebuie să poată fi comandată
  atât local cât şi manual prin acţionare de la distantă, iar amplasarea trebuie să asigure că orice scurgere de marfă este imediat îndepărtată prin spălare cu apă. Acţionarea manuală de la distanţă trebuie să fie amplasată în aşa fel încât punerea în funcţiune de la distanţă a pompelor de alimentare a instalaţiei de pulverizare a apei şi acţionarea de la distanţă a -oricăror v.alvule normal închise-ale instalaţie să poată fi realizată dintr-un loc corespunzător situat în exteriorul zonei de marfă, în apropierea încăperilor de locuit şi uşor accesibil şi operabil în caz de incendiu în zonele protejate. Suplimentar, trebuie prevăzut un furtun pentru apă sub presiune la ajutaj şi dacă temperaturile ambiante permit acest lucru, acesta va fi racordat, gata de a fi utilizat imediat pe perioada operaţiunilor de încărcare şi descărcare.
17.21 Clorură de vinil

Dacă se împiedică polimerizarea clorurii de vinil prin adăugarea unui inhibitor, se aplică prevederile de la secţiunea 17.8. Dacă produsul nu este inhibat sau este insuficient inhibat, concentraţia de oxigen din gazul inert utilizat în aplicarea prevederilor de la 17.6, nu trebuie să fie mai mare de O,1%. Înainte de a se începe încărcarea, trebuie să se analizeze eşantioanele de gaz inert care provin de la tanc şi instalaţiile cu tubulaturi. Trebuie să fie menţinută permanent o presiune pozitivă în tancuri cu ocazia transportului de clorură de vinil, precum şi în timpul navigaţiei în balast între voiaje succesive.

Capitolul 18

Cerinţe privind exploatarea

18.1.1 Informaţia asupra mărfii trebuie să existe la bord şi să fie pusă la dispoziţia tuturor celor interesaţi dând datele necesare cu privire la transportul în siguranţă al mărfii. Aceste informaţii trebuie să cuprindă pentru fiecare produs transportat:
1. .1 o descriere completă a proprietăţilor fizice şi chimice ale produsului, necesară pentru stocarea în siguranţă a mărfii;
2. .2 măsurile ce trebuie luate în caz de deversări sau scurgeri;
3. .3 măsurile ce trebuie luate în caz de contact accidental cu persoanele de la bord;
4. .4 procedurile şi agenţii utilizaţi pentru combaterea incendiului;
5. .5 indicaţii referitoare la transferul mărfii, la degazare, la purjare, la curăţarea tancurilor şi la încărcarea mărfii;
6. .6 echipamentul special necesar pentru manipularea în siguranţă a unei anumite mărfi;
7. .7 temperaturile minime admisibile ale învelişului corpului metalic interior; şi
8. .8 măsurile luate în caz de urgenţă.
18.1.2 Produsele pentru care este prevăzută inhibarea trebuie să fie refuzate dacă nu este prezentat certificatul indicat la secţiunea 17.8.
18.1.3 La bordul oricărei nave căreia i se aplică prevederile acestui Cod trebuie să se afle un exemplar al acestui Cod sau al reglementării naţionale care conţine prevederile acestui Cod.

18.2 Compatibilitate
1. 18.2.1 Comandantul trebuie să verifice dacă cantitatea şi caracteristicile fiecărui produs ce urmează să fie încărcat corespund limitelor din Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate prevăzut la secţiunea 1.5 şi în Informaţia asupra încărcării şi stabilităţii prevăzută la paragraful 2.2.5 şi dacă aceste produse sunt menţionate în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate aşa cum este prevăzut la secţiunea 3 a certificatului.
2. 18.2.2 Trebuie luate măsuri pentru evitarea reacţiilor chimice periculoase în caz de combinare a mărfurilor. Aceste măsuri de prevedere sunt deosebit de importante în ceea ce priveşte:
  1. .1 metodele de curăţare a tancurilor utilizate în transportul succesiv de mărfuri diferite cu acelaşi tanc; şi
  2. .2 transportul simultan de mărfuri care reacţionează în caz de combinare. Nu trebuie să se autorizeze acest mod de efectuare a transportului decât dacă sistemele complete de stocare a mărfii, inclusiv reţeaua tubulaturii instalaţiei de marfă, tancurile, instalaţiile de evacuare şi cele frigorifice dar nu numai acestea, sunt separate în conformitate cu definiţia dată la paragraful l.3.32.
18.3 Pregătirea personalului
1. 18.3.1 Personalul care ia parte la operaţiunile privind marfa trebuie să fie instruit în mod corespunzător în legătură cu metodele de manipulare a mărfii.
2. 18.3.2 Întregul personal trebuie să fie instruit în mod corespunzător în ceea ce priveşte utilizarea echipamentului de protecţie prevăzut la bord şi să aibă pregătirea de bază în legătură cu procedurile corespunzătoare sarcinilor lor pe care trebuie să le aplice în caz de urgenţă.
3. 18.3.3 Ofiţerii trebuie să fie pregătiţi în legătură cu procedurile de urgenţă utilizate în cazul scurgerii, deversării sau al unui incendiu care implică marfa respectivă. Un număr suficient dintre ei trebuie să fie instruiţi şi pregătiţi în mod special ca să poată acorda primul ajutor în funcţie de produsele transportate.
18.4 Accesul în încăperi
1. 18.4.1 Personalul nu trebuie să intre în tancurile de marfă, spaţiile de magazie, spaţiile goale, încăperile pentru manipularea mărfii sau în alte spaţii închise în care se pot acumula gaze, decât dacă:
  1. .1 se verifică concentraţia de gaze în atmosfera acestui spaţiu cu ajutorul unui echipament fix sau portabil pentru a se asigura faptul că există suficient oxigen şi că atmosfera nu este toxică; sau
  2. .2 personalul poartă un aparat de respiraţie şi un alt echipament de protecţie necesar şi dacă întreaga operaţiune se efectuează sub stricta supraveghere a unui ofiţer responsabil.
2. 18.4.2 Personalul care pătrunde în orice spaţiu cu pericol la gaze de la bordul unei nave care transportă produse inflamabile, nu trebuie să introducă în acest spaţiu nici o sursă potenţială de aprindere, dacă acesta nu a fost certificat ca lipsit de gaze şi menţinut în această stare.
18.5 Transportul de marfă la temperatură scăzută
1. 18.5.1 Dacă se transportă marfă la temperatură scăzută, trebuie să se respecte următoarele prevederi:
  1. .1 dispozitivele de încălzit, dacă există, împreună cu sistemele de stocare a mărfii trebuie să funcţioneze în aşa fel încât temperatura să nu scadă sub limita pentru care este proiectat materialul din structura corpului;
  2. .2 încărcarea trebuie efectuată în aşa fel încât să se asigure că nu există nici un gradient anormal de temperatură în nici un tanc de marfă şi nici în instalaţiile cu tubulaturi sau alt echipament asociat; şi
  3. .3 în cazul în care un tanc este răcit pornind de la o temperaturi apropiată sau egală cu temperatura ambiantă, trebuie să se aplice cu stricteţe procedura de răcire prevăzută pentru acest tanc, tubulatura şi echipamentul aferent.
18.6 Material de protecţie
Personalul trebuie să fie conştient de riscurile legate de manipularea mărfii şi să fie instruit pentru a acţiona cu atenţie şi pentru a utiliza, în timpul manipulării mărfii, echipamentul de protecţie corespunzător menţionat la secţiunea 14.1.
18.7 Sisteme şi comenzi
Instalaţiile de blocare marfă în caz de avarie şi de alarmă implicate în cursul transferului mărfii trebuie să fie supuse la încercări şi verificări înainte de a se începe operaţiunile de manipulare a mărfii. De asemenea, înainte de efectuarea operaţiunilor de transfer trebuie încercate şi verificate comenzile esenţiale pentru manipularea mărfii.
18.8 Operaţiuni de transfer marfă
1. 18.8.1 Personalul navei şi persoanele responsabile de la mal trebuie să colaboreze cu privire la efectuarea operaţiunilor de transfer marfă, inclusiv cu privire la metodele ce trebuie urmate în caz de urgenţă, înainte de a începe .operaţiunile .de transfer, iar comunicarea trebuie să fie menţinută pe întreaga durată a acestor operaţiuni.
2. 18.8.2 Timpul de închidere a valvulei menţionat la paragraful 13.3.1 (adică timpul care se scurge din momentul în care este dat semnalul de închidere până când valvula este închisă complet) nu trebuie să depăşească:
  3600U
  LR (s)
  unde:
  U = volumul de ulaj la nivelul la care semnalul se declanşează (m3)
  LR = debit maxim de încărcare convenit între navă şi instalaţia de la mal (m3/h).
  Debitul de încărcare trebuie să fie reglat în aşa fel încât să se limiteze şocurile de presiune în caz de închidere a valvulei, în aşa fel încât să nu depăşească un nivel acceptabil, ţinând cont de furtunul sau de braţul de încărcare, instalaţia cu tubulaturi ale navei şi de la mal, după caz.
18.9 Prevederi suplimentare de exploatare

Prevederile suplimentare de exploatare sunt date în următoarele paragrafe ale Codului: 3.8.4, 3.8.5, 7.1.1.5, 8.2.5, 8.2.7, 9.4.2, 12.1.1, 12.1.10, 13.1.4, 14.2.5, 14.2.6, 14.3.1, 15.1, 15.2, 16.2.2, 17.4.2,

17.6, 17.7, 17.12, 17.13, 17.14, 17.15, 17.16, 17.17, 17.18, 17.20.

Capitolul 19

Rezumatul cerinţelor minime Note explicative asupra rezumatului cerinţelor minime

Numere ONU Numerele ONU care apar în tabelul de la capitolul 19 sunt date doar cu titlu informativ

Detectarea vaporilor prevăzută (coloana/)

F - Detectarea vaporilor inflamabili

T - Detectarea vaporilor toxici

O - Dispozitiv pentru analiza oxigenului F+T - Detectarea vaporilor inflamabili şi toxici.

Măsurarea nivelului - I - Tipuri de aparate de măsurare pennise (coloanag)

Tip indirect sau închis, descris la paragrafele

13.2.2.1 şi .2.

C - Tip indirect sau închis, descris la paragrafele 13.2.2.1, .2 şi .3.

R - Tip indirect, închis sau cu deschidere limitată, descris la paragrafele 13.2.2.1, .2, .3 şi .4

Gaze refiigerante

Gaze netoxice şi neinflamabile cum ar fi:

diclordifluormetan (1028)

diclormonofluormetan (1029)

diclortetrafluoretan (1958) monoclordifluormetan (1O18) monoclortetrafluoretan (1021)

monoclortrifluormetan (1022)

Dacă nu se prevede în mod expres altfel, amestecurile gazoase care conţin în total mai puţin de 5% acetilene pot fi transportate fără a trebui să corespundă altor prevederi decât cele prevăzute pentru componentele principale.

Numerele MFAG sunt indicate cu titlu informativ în legătură cu procedurile de urgenţă ce trebuie aplicate în cazul unui accident care implică produsele vizate de Codul IGC. Dacă oricare din produsele menţionate este transportat la temperatură scăzută, existând riscul producerii unor îngheţări, numărul 620 al MFAG este, de asemenea, aplicabil.

Clor

Numele produsului

)(tj

,8 ;::J

(tj

i::

V V

z;:::10

1037

i:::::

'"O

o..

'"O

i:::::

......

;::I

..2 ·- :.a V

'"O i::::: '"O

(tj

2 ..§ ·c =c

I-<

V(tj ·;::I

i...._

'"O <!'.

Prevederi speciale

I:::: V

u g_u

...., -' 0 ;::I c

i::::: ·;::. o.. u

Oro roi::

i::;

o..

ro ;:::s

I;:-:<I -V

I-< µ...

b .S·.:: o..

ro'"d o..

Uo..;;.ro

V) ......

Cl >

V ro

V) ;;,.

)crj ·-

i:::::

;:::1-

......

(tj

Clorură de etil

20/

2PO

20/

2PO

2G/

2PG

F+T

340

Clorură de metil

1063

F+T

340

17.2.3

Clorură de vinil

1086

F+T

340

14.4.2, 14.4.3, 17.2.2,

17.2.3, 17.3.1, 17.6,

17.21

Clorură de vinildienă•

1303

2G/

2PG

Inert

F-IT

340 14.4.2, 14.4.3, 17.2.5,

17.6.1, 17.8, 17.10,

17.11

Dimetilamină

10J2

2G/

2PG

F+T

~---- -·- ·--- -

320 14.4.2, 14.4.3, 14.4.4,

17.2.1

Etan

Eter etilic

1961

1155

--1----------------1-----------------t ------+ 1

---+--------

2G/

2PG

Inert

F+T

I R

I 310

330

14.4.2, 14.4.3, 17.2.6,

17.3.1, 17.6.1, 17.10,

17.11, 17.15

131

Această marfă este prevăzută şi de Codul IBC.

Numele

produsului "3

b C

132

•ro

d e

E - Q) C:
;:1 "3 o :3 ro
Q) ;:J 'U ·- ro
f
ro
,Q_) o.....
K
-
,_
vro·-;:l
h
Q) u
,_
'"O <('.
Prevederi speciale
,8 ;:.::i C:
'"O .....
- o ·- 'U v lB
.r.o.. :-,:_::
ro ;:J 'a
sz
z;:JO
Q)
'"O
o.
Cu:
ro
C: ;:l
V N
Q)
o.u ·
;:l ·- :-::: .....
v
u o
ro
OC:r·o=-roo. cu: s o.
;,:l_ Q)
(fJ ;,>
)(ţj ·-
i
;:l -
'U ·=o. o.
Uo.>ro o >
C: z
Eter etilvinilic
1302
2G/
2PG
f-< .!::
(fJ ....
Inert
F+T C
330
14.4.2, 14.4.3, 17.2.2,
17.3.1, 17.6.1, 17.8,
17.10, 17.11, 17.15
:-,
+ + 1 + 1 ...
, + j
Etilenă
Gaze refrigerante (a se vedea
notele)
1. 1 Izopren• 1
  1038
  ·12 I·IS 1
  2G
  3G
  2G-,/
  2PG
  F
  ·-t---.F.
  R 310
  R 350
  R t-_31·0
  14.4.3, 17.8, 17.1O,
  17.12
  lsopropilamină
  1221
  2G/2PG
  F+T
  +--
  C
  320
  I -----
  14.4.2, 14.4.3, 17.2.4,
  17.10, 17.11, 17.12,
  17.17
  t ·-··l t 1
  t· .·-· · ·-· ··
  ····I· • - · f 1 j
  ······ ·-·-·-
  Metan (GNL)
  1972 2G
  F C 620
  Mctilacetilenă/ propadicnă,
  1060
  1· ·-+ I
  2G/2PG
  ··· -I··
  F
  R 310
  17.18
  amestecuri
  i,: ;y-·i-----+ '
  --1
  Monoetilamină•
  1036
  2G/
  2PG
  C 320
  14.4.2, 14.4.3, 14.4.4,
  17.2.1, 17.3.1, 17.10,
  17.11, 17.12, 17.17
  Acea tă marfă este prevăzută şi de Codul IBC.
  a
  Numele
  b C
  ,ro
  ;>
  d e
  c::
  (I.) (I.)
  "Oc::
  ......
  ;::l
  - "O "O
  f
  o ::s ...... :--;::: ....
  .r.o..............
  ro _....
  R
  ro ._.....
  h
  ·g
  (I.) o
  •ro ;:)
  C
  produsului 2 ro
  (1)
  .2 ...... :.a (I.)
  .(.1.) . o
  .(.1)..
  ::s
  '"O <C
  )>revederi speciale
  Oxid de etilenă
  az
  z:so
  1040
  (I.)
  '"O
  o..
  i,=:
  IG
  V N
  v
  u o..U ,ro
  C ;>
  ro '"O o..
  f- .s ·;:: o..
  Da
  b"30:3ro
  8
  ......
  c:: ·;::. o.. u o ro ro c Uo..;;,.ro
  (/)
  Inert
  o
  u
  ..(.I...). roo..
  o(1) >
  F+T
  ::s (I.)
  ,roV) ·->
  c::
  C
  .ro..._::1
  z;:i_-g
  ..r.o...
  365
  14.4.2, 14.4.3, 14.4.4,
  14.4.6, 17.2.2, 17.3.2,
  17A.l, 17.5, 17.6.1,
  17,16
  Oxid de
  cti lcnrvox id de propilenă, amestecuri (concentra!ic maximă de oxid de etilenă de 30%
  (în masă))
  2983
  2G/
  2PG
  - ln-c-r-t -1-F ---,--, 1f---c-· ---+1-3-65-+-I -14 4-,_--13 -7..-13,-1-7.-4.-1, 1
  17.6.1, 17.10, 17.11,
  17.20
  Oxid de ··- -- 1...--12_8_0_t-
  propilenă'
  2Ci/
  2PG
  Inert
  --------..--1- +------+·-------------- ·I
F C I 365 I 14.4.3, 17.3.1, 17.4. l,

17.6.1, 17.10, 17.11,

+ 1 ··· ·

· ..

1• .•·

f · ,

17.20

Pentan (toţi I

Pentenă (toţi 1265 2G/

izomerii)• 2PG

izomerii)*

1265 I

2G/

2PG

F R 3IO

F+T

310

, · · ·-I

14.4.4, 17.10, 17.12

I Propan 1978 2G/2PG I - ---1 F I- R----1· 3 I O )_

Pro.rl _l!_fi_ , 1077 2G/2PG I I - I F

R 31O

133

A<.easta trn f!ă este prevăzută şi de Codul IBC.

Apendice

Model de Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate

CERTIFICAT INTERNAŢIONAL DE CONFORMITATE PENTRU TRANSPORTUL ÎN VRAC AL GAZELOR LICHEFIATE

(sigiliul oficial)

Eliberat în virtutea prevederilor din CODUL INTERNAŢIONAL

PENTRU CONSTRUCţ-IA ŞI ECHIPAMENTUL NAVELOR PENTRU TRANSPORTUL ÎN VRAC AL GAZELOR LICHEFIATE

(rezoluţia MSC.5(48))

sub autoritatea Guvernului

(Numele oficial complet al ţării)

de către

(titlul oficial complet al persoanei competente sau organizaţiei recunoscute de către Administraţie)

Numele navei

Numărul sau literele distinctive ale navei

Portul de înmatriculare

Capacitate marfă (m3)

Tipul de navă

(secţiunea 2.1 a

Codului)1

Data la care s-a pus chila sau la care nava era într-un stadiu similar de construcţie sau (în cazul unei nave transformate) data Ia care a început transfonnarea în navă pentru transportul gazelor

Certificatul trebuie să fie redactat în limba oficială a ţării care îl eliberează. Dacă limba utilizată nu este nici engleza, nici franceza, textul trebuie să cuprindă o traducere în una din aceste limbi.

Nava corespunde, de asemenea, în întregime unnătoarelor amendamente ale Codului:

Nava este exceptată de la aplicarea unnătoarelor prevederi ale Codului:

••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••··••·•••···•···•··•·····••···•··•··•·····················•··························

.....................................................................................................................................................................

SE CERTIFICĂ PRIN PREZENTUL CĂ:

I .1 Nava a fost inspectată în conformitate cu prevederile secţiunii 1.5 a Codului

.2 În urma acestei inspecţii s-a constatat că structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele navei şi starea lor tehnică au fost satisfăcătoare din toate punctele de vedere şi că nava corespunde prevederilor pertinente ale Codului.

2 Au fost utilizate următoarele criterii de proiectare:
. I temperatura aerulm• amb1" ant oc2
.2 temperatura apei• amb"1ante oei
.3
Tipul şi numărul tancului
Coeficienti de tensiun 3
Materiale3
MARVS
A
B
C
D
Tubulaturi de marfă
Notă: Numerele de tanc la care se face referire în această listă corespunde celui din planul tancului semnat şi datat, care figurează la Suplimentul 2.
1. .4 proprietăţile mecanice ale materialului tancurilor de marfă au fost determinate la
  ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• oc4.
3 Nava poate să transporte în vrac următoarele produse, dacă sunt respectate toate regulile de exploatare pertinente ale Codului5:

Produse	Condiţii de transport (numerele de tanc, etc.)






Se va continua pe pagini suplimentare semnate si datate care figurează la Suplimentul l. Numărul tancului la care se face referire în această listă corespunde celni din planul tancului semnat şi datat, care figurează la Suplimentul 2.

ATESTAREA INSPECŢIILOR ANUALE OBLIGATORII

SE CERTIFICĂ prin prezentul că în urma unei inspecţii anuale obligatorii prevăzute la paragraful

1.5.2.1.4 al Codului internaţional pentru construcţia şi echipamentul navelor pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate, s-a constatat că nava corespunde prevederilor pertinente ale Codului:

Semnat..................................................................

(semnătura persoanei oficiale neautorizate)

Locul ...............................................

Data ..................................................

(ştampila .sau sigiliul autorităţii, după caz)

Semnat. .................................................................

(semnătura persoanei oficiale neautorizate)

Locul ...............................................

Data ..................................................

(ştampila sau sigiliul autorităţii, după caz)

Semnat ..................................................................

(semnătura persoanei oficiale neautorizate)

Locul ...............................................

Data ..................................................

(ştampila sau sigiliul autorităţii, după caz)

Semnat..................................................................

(semnătura persoanei oficiale neautorizate)

Locul ...............................................

Data ..................................................

(ştampila sau sigiliul autorităţii, după caz)

NOTĂ: O inspecţie intermediară poate fi efectuată în locul unei inspecţii anuale obligatorii dacă se respectă prevederile pertinente ale paragrafelor 1.5.2.1.3 şi 1.5.2.1.4.

ATESTAREA INSPECŢIILOR INTERMEDIARE

SE CERTIFICĂ PRIN PREZENTUL că la efectuarea unei inspecţii intermediare prevăzute la paragraful 1.5.2.1.3 al Codului internaţional pentru construcţia şi echipamentul navelor pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate, s-a constatat că nava corespunde prevederilor pertinente ale Codului:

Semnat.............................................................

(semnătura persoanei oficiale autorizate)

Locul ...............................................

Data ..................................................

(sigiliul sau ştampila autorităţii, după caz)

Semnat.............................................................

(semnătura persoanei oficiale autorizate)

Locul ...............................................

Data ..................................................

(sigiliul sau ştampila autorităţii, după caz)

SUPLIMENTUL 1 AL CERTIFICATULUI INTERNATIONAL DE CONFORMITATE PENTRU TRANSPORTUL ÎN VRAC AL GAZELOR LICHEFIATE

Continuarea listei specificată în secţiunea 3 şi condiţiile de transport ale acestora

Produse	Condiţii de transport (numerele de tanc etc.)


	. .. ·,,·. ·,·
	·•. .' •

Data ........................................

(identică cu cea din certificat) (Semnătura persoanei oficiale care eliberează certificatul şi/sau sigiliul autorităţii emitente)

SUPLIMENTUL 2 AL CERTIFICATULUI INTERNATIONAL DE CONFORMITATE PENTRU TRANSPORTUL ÎN VRAC AL GAZELOR LICHEFIATE

PLANUL TANCULUI (specimen)

Numele navei ..........................................................................................

Numărul sau literele distinctive ..............................................................

<]-------Zona iemarfa [>

Planul schemaiic al iancului

se va introduce in aceasta zona

Data ........................................

(identică cu cea din certificat) (Semnătura persoanei oficiale care eliberează certificatul şi/sau sigiliul autorităţii emitente)

ANEXA Nr. 2')

Amendamentele la Codul IGC, adoptate de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC.17(58) a Comitetului Securităţii Maritime la Londra la 24 mai 1990

*) Anexa nr. 2 este reprodusă în facsimil.

nu există pericol pentru navă sau persoanele aflate la bord sau nu prezintă pericol exagerat pentru mediul marin.

1.5.1.4 În fiecare caz, Administraţia trebuie să garanteze efectuarea completă şi eficientă a inspecţiei şi trebuie să se angajeze să asigure măsurile necesare pentru îndeplinirea acestei obligaţii.

1.5.2 Cerinţe de inspecţie
1. 1.5.2.1 În cazul unei nave care transportă gaze, structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele (altele decât elementele pentru care s-au eliberat Certificatul de siguranţă a construcţiei pentru nava de marfă, Certificatul de siguranţă a echipamentului pentru nava de marfă şi Certificatul de siguranţă radio pentru nava de marfă sau Certificatul de siguranţă pentru nava de marfă) trebuie să fie supuse următoarelor inspecţii:
  1. .1 O inspecţie iniţială, efectuată înainte ca nava să fie pusă în exploatare sau înainte de ai se elibera pentru prima dată Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate, care trebuie să includă o examinare completă a structurii sale, a echipamentului, instalaţiilor, amenajărilor şi materialelor sale în măsura în care acest Cod se aplică navei. Această inspecţie trebuie să fie astfel încât să se asigure că structura navei, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele corespund în întregime prevederilor aplicabile ale acestui Cod.
  2. .2 O inspecţie de reînnoire la intervalele specificate de către Administraţie, dar fără a depăşi cinci ani, cu excepţia cazului când se aplică regula 1.5.6.2.2, 1.5.6.5, 1.5.6.6 sau 1.5.6. 7. Inspecţia de reînnoire trebuie să fie astfel încât să se asigure că structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele corespund în întregime prevederilor aplicabile ale Codului.
  3. .3 O inspecţie intermediară într-un interval de 3 luni înainte sau după cea de-a doua dată de aniversare sau într-un interval de 3 luni înainte sau după cea de-a treia dată de aniversare a Certificatului care trebuie să ţină locul uneia din inspecţiile anuale menţionate la 1.5.2.1.4. Inspecţia intermediară trebuie să fie astfel încât să se asigure că echipamentul de siguranţă şi alte echipamente, precum şi pompele şi instalaţiile de tubulatură aferente, corespund în întregime prevederilor aplicabile ale Codului şi că sunt în stare bună de funcţionare. Aceste inspecţii intermediare trebuie să facă obiectul unei menţiuni în Certificatul eliberat în virtutea prevederilor paragrafului 1.5.4 sau 1.5.5.
  4. .4 O inspecţie anuală într-un interval de trei luni înainte sau după fiecare dată de aniversare a Certificatului, care va include o examinare generală a structurii, echipamentului, instalaţiilor, amenajărilor şi materialelor menţionate la 1.5.2.1.1 pentru a se asigura că ele au fost menţinute conform prevederilor paragrafului 1.5.3 şi că rămân corespunzătoare din toate punctele de vedere exploatării pentru care este destinată nava. Această inspecţie anuală trebuie să facă obiectul unei menţiuni în Certificatul eliberat în virtutea prevederilor paragrafului 1.5.4 sau 1.5.5.
    1. .5 O inspecţie suplimentară, generală sau parţială după caz, care trebuie să fie efectuată dacă se consideră necesar după o anchetă conform subparagrafului 1.5.3.3, sau ori de câte ori nava suferă reparaţii sau înlocuiri importante. Această inspecţie trebuie să fie astfel încât să se asigure că reparaţiile sau înlocuirile necesare au fost efectiv realizate, că materialele folosite la aceste reparaţii sau înlocuiri şi calitatea execuţiei acestora
    sunt satisfăcătoare, şi că nava poate să iasă în mare fără pericol pentru ea însăşi sau
    persoanele aflate la bord sau fără a prezenta pericol exagerat pentru mediul marin.
1.5.3 Menţinerea stării tehnice a navei după efectuarea inspecţiei
1. 1.5.3.1 Starea tehnică a navei şi a echipamentului său trebuie menţinute conform prevederilor Codului astfel încât nava să poată ieşi în mare fără pericol pentru ea însăşi sau persoanele aflate la bord sau rară a prezenta pericol exagerat pentru mediul marin.
2. 1.5.3.2 După efectuarea oricărei inspecţii a navei prevăzută la paragraful 1.5.2, nu trebuie făcută nici o modificare la structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele care au făcut obiectul inspecţiei, rară autorizaţia Administraţiei, cu excepţia înlocuirii directe a acestora.
3. 1.5.3.3 Ori de câte ori se produce un accident la o navă sau este descoperită o defecţiune, care fie afectează siguranţa navei, fie eficienţa sau integralitatea mijloacelor sale de salvare sau a unui alt echipament prevăzut de Cod, comandantul sau armatoru! navei trebuie să informeze cu prima ocazie Administraţia, inspectorul numit sau organizaţia recunoscută răspunzătoare pentru eliberarea certificatului respectiv, care trebuie să iniţieze o anchetă pentru a stabili dacă este necesară o inspecţie conform prevederilor subparagrafului 1.5.2.1.5. Dacă nava se află în portul unui alt guvern contractant, comandantul navei sau armatorul trebuie, de asemenea, să informeze imediat autorităţile respective ale statului portului, iar inspectorul numit sau organizaţia recunoscută trebuie să se convingă că această informare a fost făcută.
1.5.4 Eliberarea sau vizarea Certificatului internaţional de conformitate
1. 1.5.4.1 Un certificat numit Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate se va elibera după o inspecţie iniţială sau de reînnoire unei nave care transportă gaze angajată în voiaje internaţionale şi care corespunde prevederilor respective ale Codului.
2. 1.5.4.2 Un Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate trebuie redactat sub forma modelului dat în Apendice. Dacă limba utilizată nu este nici engleza nici franceza, textul trebuie să includă traducerea în una din aceste limbi.
3. 1.5.4.3 Certificatul eliberat conform prevederilor acestei secţiuni trebuie să fie disponibil la bordul navei pentru examinare în orice moment.
4. 1.5.4.4 Indiferent de orice alte prevederi ale amendamentelor la acest Cod, adoptate de Comitetul Securităţii Maritime (MSC) prin rezoluţia MSC.17(58), orice Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate care este valabil în momentul intrării în vigoare al acestor amendamente, trebuie să rămână valabil până la expirarea sa conform prevederilor acestui cod înaintea intrării în vigoare a amendamentelor.
1.5.5 Eliberarea sau vizarea Certificatului internaţional de conformitate de către un alt guvern
1. 1.5.5.1 Un Guvern contractant la Convenţia SOLAS 1974 poate, la cererea unui alt guvern, să dispună inspectarea unei nave autorizată să arboreze pavilionul altui stat şi, dacă se convinge că sunt respectate prevederile Codului, el va elibera sau autoriza eliberarea unui Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate şi, dacă este cazul, va viza sau autoriza vizarea certificatului navei în conformitate cu prevederile Codului. Orice certificat astfel eliberat va cuprinde o declaraţie în sensul că a fost eliberat la cererea guvernului statului al cărui pavilion nava este autorizată să-l arboreze.
1.5.6 Durata şi valabilitatea Certificatului internaţional de conformitate
1. 1.5.6.1 Un Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate trebuie eliberat pentru o perioadă specificată de Administraţie, care nu va depăşi cinci ani.

1.5.6.2.1 Fără a ţine seama de cerinţele paragrafului 1.5.6.1 a acestei reguli, când inspecţia de reînnoire este încheiată în decurs de 3 luni înainte de data expirării certificatului existent, noul certificat va fi valabil de la data încheierii inspecţiei de reînnoire până la o dată ce nu va depăşi 5 ani de la data expirării certificatului existent.
1.5.6.2.2 Când inspecţia de reînnoire este încheiată după data expirării certificatului existent, noul certificat va fi valabil de la data încheierii inspecţiei de reînnoire până la o dată ce nu va depăşi 5 ani de la data expirării certificatului existent.
1.5.6.2.3 Când inspecţia de reînnoire este încheiată cu mai mult de 3 luni înainte de data expirării certificatului existent, noul certificat va fi valabil de la data încheierii inspecţiei de reînnoire până la o dată ce nu va depăşi 5 ani de la data încheierii inspecţiei de reînnoire.

1.5.6.3 Dacă un certificat este eliberat pentru o perioadă mai mică de 5 ani, Administraţia poate extinde valabilitatea certificatului după data expirării până la perioada maximă specificată la paragraful 1.5.6.1, cu condiţia ca inspecţiile menţionate la regulile 1.5.2.1.3 şi 1.5.2.1.4, aplicabile când este eliberat un certificat pentru o perioadă de 5 ani, să fie efectuate corespunzător.
1.5.6.4 Dacă s-a efectuat o inspecţie de reînnoire şi nu se poate elibera sau pune la dispoziţie bordului navei un nou certificat înainte de data expirării certificatului existent, persoana sau organizaţia autorizată de către Administraţie poate să vizeze certificatul existent şi acest certificat trebuie acceptat ca valabil pentru o perioadă suplimentară ce nu va depăşi 5 luni de la data expirării.
1.5.6.5 Dacă la data expirării unui certificat nava nu se află într-un port în care urmează să fie inspectată, Administraţia poate prelungi perioada de valabilitate a certificatului, dar această prelungire va fi acordată numai pentru a-i permite navei să-şi termine voiajul spre portul în care va fi inspectată, şi aceasta numai în cazurile în care această măsură este oportună şi rezonabilă. Nici un certificat nu se va prelungi pentru o perioadă mai mare de 3 luni, iar o navă căreia i s-a acordat o prelungire nu trebuie, la sosirea sa în portul unde urmează să fie inspectată, să se creadă îndreptăţită în virtutea acestei prelungiri, să părăsească portul fără să aibă un certificat nou. Când inspecţia de reînnoire este încheiată, noul certificat va fi valabil până la o dată ce nu va depăşi 5 ani de la data expirării certificatului existent înainte de acordarea prelungirii.
1.5.6.6 Un certificat eliberat unei nave angajată în voiaje scurte, ce nu a fost prelungit conform prevederilor mai sus menţionate în această secţiune, poate fi prelungit de către Administraţie pentru o perioadă de graţie de maximum o lună de la data expirării menţionată pe acesta. Când este încheiată inspecţia de reînnoire, noul certificatul va fi valabil până la o dată ce nu va depăşi 5 ani de la data expirării certificatului existent înainte de acordarea prelungirii.
1.5.6.7 În situaţii speciale, după cum hotărăşte Administraţia, un certificat nou nu este nevoie să fie datat de la data expirării certificatului existent, aşa cum se prevede la paragrafele 1.5.6.2.2, 1.5.6.5 sau 1.5.6.6. În aceste situaţii speciale, noul certificat va fi valabil până Ia o dată ce nu va depă i 5 ani de Ia data încheierii inspecţiei de reînnoire.
1.5.6.8 Dacă o inspecţie anuală sau intermediară se încheie înainte de perioada specificată la paragraful 1.5.2, atunci:
1. .1 data de aniversare indicată pe certificat va fi modificată prin vizare cu o dată ce nu va depăşi 3 luni de la data la care s-a încheiat inspecţia;
2. .2 inspecţia anuală sau intermediară ulterioară, prevăzută conform 1.5.2, trebuie să fie efectuată la intervalele prevăzute de acea secţiune, utilizând noua dată de aniversare ;
3. .3 data de expirare poate rămâne neschimbată cu condiţia ca una sau mai multe inspecţii anuale sau intermediare, după caz, să fie efectuate în aşa fel încât intervalele maxime dintre inspecţiile prevăzute la 1.5.2, să nu fie depăşite.
1.5.6.9 Un certificat eliberat conform prevederilor paragrafului 1.5.4 sau 1.5.5 îşi va pierde valabilitatea în oricare din următoarele cazuri :
1. .1 dacă inspecţiile pertinente nu sunt încheiate în perioadele specificate la paragraful 1.5.2;
2. .2 dacă certificatul nu este vizat în confonnitate cu prevederile paragrafului 1.5.2.1.3 sau 1.5.2.1.4;
3. .3 la transferul navei sub pavilionul altui stat. Un nou certificat se va elibera numai când guvernul ce eliberează noul certificat este pe deplin convins că nava corespunde prevederilor paragrafelor 1.5.3.1 şi 1.5.3.2. În cazul unui transfer de pavilion între guverne contractante, dacă cererea se face în decurs de 3 luni de la data la care a avut loc transferul, guvernul statului al cărui pavilion a fost anterior autorizată nava să-l arboreze, trebuie să transmită, cât mai curând posibil, Administraţiei copii de pe certificatul aflat la bordul navei înainte de transfer şi, dacă este posibil, copii de pe rapoartele de inspecţie pertinente.''

Apendice

MODEL DE CERTIFICAT INTERNAŢIONAL DE CONFORMITATE PENTRU TRANSPORTUL ÎN VRAC AL GAZELOR LICHEFIATE

Modelul de certificat existent trebuie înlocuit cu următorul :

„CERTIFICAT INTERNAŢIONAL DE CONFORMITATE PENTRU TRANSPORTUL ÎN VRAC AL GAZELOR LICHEFIATE

(sigiliul oficial)

Eliberat în virtutea prevederilor din CODUL INTERNAŢIONAL

PENTRU CONSTRUCŢIA ŞI ECHIPAMENTUL NAVELOR PENTRU TRANSPORTUL ÎN VRAC AL GAZELOR LICHEFIATE

(rezoluţia MSC.5(48), aşa cum a fost amendată de rezoluţia MSC.17(58)) sub autoritatea Guvernului

(Numele oficial complet al ţării)

de către

(titlul oficial complet al persoanei competente sau organizaţiei autorizată conform prevederilor Codului)

Caracteristicile navei1

Numele navei...............................................................................................................................

Numărul sau literele distinctive .......................................................................................................

Portul de înmatriculare ................................................................................................................

Capacitate marfă (m3) ..................................................................................................................

Tipul de navă (paragraful 2.I.2 din Cod) ..........................................................................................

NumărIMO2.............................................................................................................................

Data la care s-a pus chila sau la care nava era într-un stadiu similar de construcţie sau, în cazul unei nave transformate, data la care a început transfonnarea în navă pentru

transportul gazelor ........................................................................

Nava corespunde, de asemenea, în întregime următoarelor amendamente la Cod:

Nava este scutită de la aplicarea următoarelor prevederi ale Codului:

SE CERTIFICĂ PRIN PREZENTUL CĂ:

1 .1 Nava a fost inspectată în conformitate cu prevederile secţiunii 1.5 a Codului;
.2 În urma acestei inspecţii s-a constatat că structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele navei şi starea lor tehnică sunt satisfăcătoare din toate punctele de vedere şi că nava corespunde prevederilor pertinente ale Codului.
2 Au fost utilizate următoarele criterii de proiectare:
1. .1 temperatura aerului ambiant °C
2. .2 temperatura apei• amb1. ante °C
3. .3
  Tipul şi numărul tancului
  Coeficienti de tensiune
  Materiale
  MARVS
  A
  B
  C
  D
  Tubulaturi de marfă
  Notă: Numerele tancurilor la care se face referire în această listă corespund celor din planul tancului semnat şi datat, care figurează la Suplimentul 2.
4. .4 proprietăţile mecanice ale materialului tancurilor de marfă au fost determinate la
  . oe.
3 Nava poate transporta în vrac următoarele produse, dacă sunt respectate toate regulile de exploatare pertinente ale Codului:
Produse
Condiţii de transport (numerele de tancuri, etc.)
Continuare în Suplimentul 13.
Numerele tancurilor la care se face referire în această listă corespund celor din Suplimentul 2.
4 În conformitate cu secţiunea 1.4/paragraful 2.8.23, prevederile Codului în legătură cu nava au fost modificate în următorul mod:
5 Nava trebuie să fie încărcată:
1. .1 în conformitate cu condiţiile de încărcare prevăzute în Manualul de încărcare aprobat, ştampilat şi datat ............... şi semnat de un inspector responsabil al Administraţiei sau al unei organizaţii recunoscută de către Administraţie3;
2. .2 în conformitate cu condiţiile limită de încărcare anexate prezentului certificat3.

Dacă este necesară încărcarea navei altfel decât în cqnformitate q.1 instrucţiunile mai sus menţionate, calculele necesare pentru a fe-justifica'·condiţiile de încărcare propuse trebuie să fie comunicate Administraţiei care a eliberat certificatul, care poate autoriza în scris adoptarea condiţiilor de mcarcare propuse4.

Prezentul certificat este valabil până la.................................... 5 sub rezerva inspecţiilor prevăzute conform secţiunii 1.5 din Cod.

Eliberat la..........................................................................................

(Locul eliberării certificatului)

(Data eliberării) (Semnătura persoanei oficiale autorizată să elibereze certificatul)

(sigiliul sau ştampila autorităţii, după caz)

Observaţii privind modul de completare a certificatului:

1 „Tipul de navă": orice indicaţie din această coloană trebuie să corespundă tuturor recomandărilor pertinente, spre exemplu menţiunea „ Tip 2G" trebuie să desemneze o navă conformă din toate punctele de vedere cu prevederile Codului referitoare la tipul 2G.
2 Paragrafele 2.1 şi 2.2: se vor menţiona temperaturile ambiante acceptate sau cerute de către Administraţie pentru aplicarea paragrafului 4.8.1 al Codului.
3 Paragraful 2.3: se vor menţiona coeficienţii de siguranţă şi materialele acceptate sau prevăzute de către Administraţie pentru aplicarea paragrafelor 4.5.1.4 şi 4.5.1.6 ale Codului.
4 Paragraful 2.4: se va menţiona temperatura acceptată de către Administraţie pentru aplicarea paragrafului 4.5.1.7.
5 Paragraful 3: trebuie să fie menţionate numai produsele enumerate în lista de la capitolul 19 al Codului sau produsele ale căror condiţii de transport au fost definite de către Administraţie în confonnitate cu paragraful 1.1.6 al Codului sau amestecurile compatibile ale acestor produse care au proprietăţi fizice ce respectă limitele impuse de proiectarea tancurilor de marfă. În ceea ce priveşte ultima categorie de produse „noi", trebuie luate în considerare numai prevederile speciale stipulate cu titlu provizoriu.

ATESTAREA INSPECŢIILOR ANUALE ŞI INTERMEDIARE

SE CERTIFICĂ PRIN PREZENTUL că în urma unei inspecţii prevăzută la paragraful 1.5.2 din Cod s-a constatat că nava corespunde prevederilor pertinente ale Codului:

Inspecţia anuală:

Inspecţia anuală/intermediară3:

Inspecţia anuală: