DECIZIE nr. 867 din 24 iunie 2010
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287^8 şi art. 287^10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 530 din 29 iulie 2010



    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Iulia Antoanella Motoc - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Simona Ricu - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287^8 şi art. 287^10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială Marcatin - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercială Marcaplast - S.A. din Otopeni în Dosarul nr. 29.352/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
    La apelul nominal se prezintă partea Consiliul General al Municipiului Bucureşti - Administraţia Străzilor, reprezentată de consilierul juridic Ilona Iovanescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a criticilor formulate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    Prin Încheierea din 2 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 29.352/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287^8 şi art. 287^10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială Marcatin - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercială Marcaplast - S.A. din Otopeni.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii consideră că dispoziţiile legale criticate lipsesc de efect garanţiile instituite prin art. 287^7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care prevăd condiţiile în care instanţa poate dispune suspendarea unei proceduri de achiziţie publică cu consecinţa directă a imposibilităţii autorităţii contractante de a încheia contractul de achiziţie publică. Normele reglementate prin art. 287^8 şi art. 287^10 alin. (1) din ordonanţă au caracter discriminatoriu, întrucât recunosc dreptul de a solicita suspendarea procedurii unor persoane aflate în situaţii fundamental diferite: ofertanţii care au contestat cu bună-credinţă procedura de atribuire, respectiv ofertanţii de rea-credinţă care au contestat în mod abuziv o atare procedură. De asemenea, este lezat dreptul agenţilor economici de a-şi exercită activitatea economică şi este afectat dreptul de proprietate al ofertanţilor declaraţi câştigători ai procedurii de achiziţie publică, care, deşi nu a fost suspendată de instanţă, nu se poate finaliza ca urmare a aplicării dispoziţiilor criticate.
    Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele legale criticate nu sunt de natură a leza drepturile constituţionale ale părţilor care participă transparent şi legal la procedurile prevăzute de lege.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 287^8 şi ale art. 287^10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, texte de lege care au următorul conţinut:
    - Art. 287^8: "(1) Indiferent de decizia instanţei cu privire la suspendarea procedurii de atribuire, autoritatea contractantă nu are în nicio situaţie dreptul de a încheia contractul înainte de soluţionarea cauzei de către instanţă.
    (2) În cazul în care hotărârea prin care instanţa a soluţionat cauza este comunicată înainte de expirarea termenelor prevăzute la art. 205 alin. (1) şi la art. 206 alin. (3), inclusiv când aceste termene privesc cazurile prevăzute la art. 287^12 alin. (1) şi la art. 287^13 lit. a), autoritatea contractantă are dreptul de a încheia contractul numai după împlinirea termenelor respective.
    (3) În cazul în care, în cadrul aceleiaşi proceduri de atribuire, autoritatea contractantă achiziţionează produse, servicii sau lucrări defalcate pe loturi, prevederile alin. (1) sunt aplicabile numai asupra loturilor pentru care s-a formulat acţiune în justiţie.";
    - Art. 287^10 alin. (1): "Instanţa constată nulitatea contractului în următoarele cazuri:
    a) autoritatea contractantă a atribuit contractul fără să respecte obligaţiile referitoare la publicarea unui/unei anunţ/invitaţii de participare conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
    b) au fost încălcate prevederile art. 205 alin. (1), art. 206 alin. (3), art. 277 alin. (3) sau ale art. 287^8 alin. (1) şi (2), dacă această încălcare a privat operatorul economic interesat de posibilitatea de a formula o cale de atac înainte de încheierea contractului, în cazul în care această încălcare este combinată cu încălcarea altor dispoziţii în materia achiziţiilor publice, dacă aceasta din urmă încălcare a afectat şansele operatorului economic interesat de a obţine contractul;
    c) autoritatea contractantă nu a respectat prevederile art. 150 sau ale art. 158-160."
    În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 44, 45 şi 53.
    Examinând dispoziţiile care fac obiectul criticilor de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 286 alin. (2) din ordonanţă, litigiile privind desfăşurarea procedurilor de atribuire a contractelor care intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi cele privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestor proceduri se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, potrivit dispoziţiilor art. 720^2-720^7 şi ale art. 720^9 din Codul de procedură civilă, referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială. În cazuri temeinic justificate, în scopul prevenirii unor pagube iminente, instanţa poate să dispună, la cererea părţilor interesate, măsuri cu caracter provizoriu de suspendare sau care să asigure suspendarea, în stadiul în care se află, a procedurii de atribuire. Instanţa soluţionează cererea de suspendare luând în considerare consecinţele probabile ale acestei măsuri asupra tuturor categoriilor de interese ce ar putea fi lezate, inclusiv asupra interesului public. Însă, în cazul în care consecinţele negative ale suspendării procedurii de atribuire sunt mai mari decât beneficiile lor, instanţa poate respinge cererea de suspendare, cu condiţia ca această hotărâre să nu prejudicieze niciun alt drept al persoanei care a înaintat cererea.
    În acest context, dispoziţiile art. 287^8 din ordonanţă prevăd că, indiferent de decizia instanţei cu privire la suspendarea procedurii de atribuire, autoritatea contractantă nu poate încheia contractul înainte de soluţionarea pe fond a cauzei de către instanţă. Prin urmare, în cazul respingerii cererii de suspendare, textul de lege criticat reglementează posibilitatea autorităţii contractante de a continua procedura de atribuire, însă împiedică finalizarea acesteia, respectiv încheierea contractului de achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii.
    Dispoziţiile art. 287^10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 enumeră cazurile de nulitate a contractelor, printre care şi cel referitor la încălcarea prevederilor art. 287^8 alin. (1) şi (2) din ordonanţă. Textul de lege criticat apare ca un mijloc de garanţie a principiului legalităţii, asigurând realizarea celor două funcţii ale nulităţii: preventivă, respectiv sancţionatorie.
    În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora dispoziţiile criticate ar crea o situaţie egală tuturor ofertanţilor care contestă procedura de atribuire a contractelor de achiziţii publice, indiferent de poziţia subiectivă pe care au avut-o în momentul exercitării dreptului la contestaţie, buna sau reaua-credinţă, ceea ce ar echivala cu încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate.
    Astfel, Curtea observă că cererea de suspendare a procedurii de atribuire poate fi respinsă de către instanţa judecătorească în considerarea consecinţelor probabile ale măsurii asupra tuturor categoriilor de interese ce ar putea fi lezate sau pe motivul că efectele negative ale suspendării sunt mai mari decât beneficiile lor, deci fără a fi relevate aspecte ce ţin de exercitarea cu bună sau rea-credinţă a drepturilor procesuale de către contestator. Or, respingerea cererii de suspendare poate constitui expresia culpei procesuale a părţii care a formulat-o, dar nicidecum nu echivalează cu exercitarea cu rea-credinţă a dreptului său de a se adresa justiţiei. Prin urmare, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 287^8 din ordonanţă asigură o aplicare nediscriminatorie tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei, fără a crea privilegii vreunei categorii de participanţi la procedura de atribuire a contractelor.
    În ceea ce priveşte critica potrivit căreia prevederile art. 287^8 şi ale art. 287^10 alin. (1) din ordonanţă lezează dreptul de proprietate al agenţilor economici şi dreptul acestora de a-şi exercită activitatea, Curtea reţine că raţiunea pentru care legiuitorul a instituit interdicţia încheierii contractului de achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii, în cazul în care instanţa nu a soluţionat cauza având ca obiect desfăşurarea procedurii de atribuire a acestui contract, a fost aceea de a preîntâmpina încheierea unor contracte nelegale care ulterior ar fi anulate în temeiul dispoziţiilor legale. Prin urmare, scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a asigura stabilitatea raporturilor juridice comerciale care se nasc între părţi prin încheierea unor astfel de contracte şi, în mod mediat, de a garanta tocmai accesul liber al persoanei la o activitate economică, în condiţiile respectării drepturilor şi libertăţilor celorlalte persoane participante la procedura de atribuire.
    Referitor la critica de neconstituţionalitate prin raportare la art. 53 din Constituţie, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate dau expresie unor exigenţe pe care legiuitorul este singurul abilitat să le stabilească în valorificarea dreptului persoanei la exercitarea unei activităţi economice. Astfel, Curtea constată că obligaţia autorităţii contractante de a nu încheia contractul cu ofertantul, a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câştigătoare, înainte de soluţionarea cauzei de către instanţă, nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287^8 şi art. 287^10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială Marcatin - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercială Marcaplast - S.A. din Otopeni în Dosarul nr. 29.352/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2010.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    AUGUSTIN ZEGREAN
    Magistrat-asistent,
    Mihaela Senia Costinescu
    ---------