LEGE nr. 187 din 24 octombrie 2011
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 766 din 31 octombrie 2011



    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    La data intrării în vigoare a prezentei legi se înfiinţează Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private, denumit în continuare Fondul de garantare.


    Articolul 2

    (1) Fondul de garantare se constituie ca persoană juridică de drept public.
    (2) Organizarea şi funcţionarea Fondului de garantare se stabilesc prin statut propriu, aprobat de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, denumită în continuare Comisia, la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului de garantare, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (3) Sediul Fondului de garantare este în municipiul Bucureşti.


    Articolul 3

    (1) Scopul Fondului de garantare este acela de a garanta drepturile participanţilor şi ale beneficiarilor, după caz, dobândite în cadrul sistemului de pensii private, reglementat şi supravegheat de către Comisie, potrivit condiţiilor şi în limitele stabilite în prezenta lege.
    (2) Fondul de garantare compensează pierderile participanţilor şi/sau beneficiarilor la fondurile de pensii private, atât în perioada de acumulare a contribuţiilor, cât şi după deschiderea dreptului la pensie, provenite din incapacitatea administratorilor sau a furnizorilor de pensii de a onora obligaţiile asumate şi asigură plata drepturilor participanţilor ori ale beneficiarilor la fondurile de pensii private, în cazul imposibilităţii asigurării lor de către administratorii sau furnizorii de pensii private, după caz.
    (3) Fondul de garantare este organizat astfel încât constituirea, evidenţa şi utilizarea resurselor pentru plata compensaţiei către participanţii fondurilor de pensii facultative să se facă în mod distinct faţă de constituirea, evidenţa şi utilizarea resurselor pentru plata compensaţiei către participanţii fondurilor de pensii administrate privat, respectiv pentru perioada de acumulare a contribuţiilor şi perioada de plată a pensiilor, iar resursele pentru plata compensaţiei se gestionează distinct de resursele pentru acoperirea cheltuielilor de administrare şi funcţionare a Fondului de garantare.


    Articolul 4

    (1) Termenii şi expresiile utilizate în prezenta lege au semnificaţia prevăzută la art. 2 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    a) compensaţie - suma care se plăteşte de către Fondul de garantare, până la concurenţa atât a obligaţiei totale a administratorilor faţă de participantul sau beneficiarul unui fond de pensii private administrat de acesta, cât şi a obligaţiei totale a furnizorilor de pensii;
    b) contribuţia iniţială - suma nerambursabilă datorată Fondului de garantare de către administratorii şi furnizorii de pensii private, autorizaţi de Comisie, utilizată pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea şi funcţionarea Fondului de garantare;
    c) contribuţia anuală - suma datorată de către administratorii şi furnizorii de pensii private, autorizaţi de Comisie, stabilită conform prevederilor art. 17 alin. (4);
    d) contribuţia majorată - suma datorată Fondului de garantare, în situaţii deosebite şi justificate, de către administratorii şi furnizorii de pensii private pentru completarea necesarului de resurse, în vederea acoperirii obligaţiei pe care Fondul de garantare o are faţă de participanţi şi beneficiari;
    e) imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului - orice împrejurare care creează o indisponibilitate de exercitare a mandatului de către unul dintre membrii Consiliului de administraţie al Fondului de garantare, cu o durată mai mare de 90 de zile calendaristice consecutive.


    Capitolul II Organizarea şi administrarea Fondului de garantare


    Articolul 5

    (1) Fondul de garantare este administrat de un consiliu de administraţie, compus din:
    a) preşedintele Consiliului de administraţie, desemnat de către Comisie;
    b) un membru numit de Asociaţia pentru Pensiile Administrate Privat din România;
    c) un membru numit de Ministerul Finanţelor Publice.
    (2) Membrii Consiliului de administraţie al Fondului de garantare sunt numiţi pentru un mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit o singură dată.
    (3) Membrii Consiliului de administraţie ale căror mandate au expirat îşi păstrează această calitate până la numirea succesorilor lor.
    (4) În cazul unei situaţii de incompatibilitate prevăzute la art. 7 sau de imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului de către unul dintre membrii Consiliului de administraţie al Fondului de garantare, numirea înlocuitorului se face, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 6, pentru durata rămasă a mandatului.
    (5) Preşedintele Consiliului de administraţie al Fondului de garantare primeşte o indemnizaţie lunară de 25% din salariul lunar al directorului general al Fondului de garantare, iar ceilalţi membri ai Consiliului de administraţie primesc o indemnizaţie lunară de 20% din salariul lunar al directorului general al Fondului de garantare, indiferent de numărul şedinţelor din luna respectivă.


    Articolul 6

    (1) Membrii Consiliului de administraţie al Fondului de garantare trebuie:
    a) să fie rezidenţi în România, să aibă o bună reputaţie şi pregătire profesională şi o experienţă de cel puţin 5 ani într-una din activităţile: financiar-bancară, de asigurări şi reasigurări, de investiţii, juridică, legislativă sau executivă din domeniul pensiilor private;
    b) să aibă onorabilitatea necesară pentru a ocupa aceste funcţii;
    c) să nu fie membri ai vreunui partid politic pe perioada exercitării mandatului;
    d) să nu aibă menţiuni în cazierul judiciar cu privire la condamnare pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, cu modificările şi completările ulterioare, pentru infracţiunile prevăzute la art. 143-145 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare;
    e) să nu aibă menţiuni în cazierul fiscal.
    (2) Nu pot deţine calitatea de membru al Consiliului de administraţie al Fondului de garantare persoanele nominalizate în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării de acte de terorism, aprobată prin Legea nr. 466/2002, cu modificările ulterioare, precum şi în lista întocmită potrivit prevederilor art. 27 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.


    Articolul 7

    (1) Membrii Consiliului de administraţie al Fondului de garantare nu pot fi soţi, rude sau afini până la gradul al doilea între ei.
    (2) Membrii Consiliului de administraţie al Fondului de garantare nu pot fi membri în niciun consiliu de administraţie, consiliu de supraveghere sau membri în directorat la un administrator ori furnizor de pensii.


    Articolul 8

    (1) Calitatea de membru al Consiliului de administraţie al Fondului de garantare încetează în următoarele situaţii:
    a) la încheierea mandatului;
    b) prin demisie;
    c) în cazul unei situaţii de incompatibilitate;
    d) în cazul imposibilităţii definitive de exercitare a mandatului;
    e) prin revocare;
    f) prin deces.
    (2) Revocarea din funcţie a oricărui membru al Consiliului de administraţie al Fondului de garantare se face în aceleaşi condiţii ca şi numirea acestuia, caz în care conducătorul instituţiei sau asociaţiei al cărei reprezentant a fost revocat va face o nouă propunere, în termen de 10 zile lucrătoare de la data revocării.
    (3) Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 6 pentru membrii Consiliului de administraţie al Fondului de garantare se realizează de către Consiliul Comisiei.


    Articolul 9

    (1) Consiliul de administraţie al Fondului de garantare se întruneşte cel puţin o dată pe lună, în şedinţă ordinară.
    (2) Consiliul de administraţie al Fondului de garantare poate fi convocat în şedinţă extraordinară de către preşedinte sau la cererea a 2/3 dintre membrii Consiliului de administraţie.
    (3) Consiliul de administraţie trebuie să fie convocat în scris, cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de data şedinţei.
    (4) Convocarea trebuie să conţină ordinea de zi, data şi documentele supuse discuţiei, precum şi locul de desfăşurare a şedinţei.
    (5) Şedinţele vor avea loc la sediul Fondului de garantare sau în orice alt loc unde s-a convenit.
    (6) În situaţia în care se solicită decizii urgente, termenul de 5 zile poate fi redus, iar convocarea va fi efectuată prin mijloace electronice.
    (7) Consiliul de administraţie deliberează în mod valabil în prezenţa a cel puţin 2 din numărul membrilor săi, din care un membru este preşedintele Consiliului de administraţie.
    (8) Deciziile Consiliului de administraţie se iau cu majoritate simplă de voturi din totalul membrilor acestuia.
    (9) Procesul-verbal al şedinţei, care conţine ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunite şi opiniile separate, dacă este cazul, se semnează de către toţi membrii prezenţi la şedinţă.
    (10) Pentru îndeplinirea atribuţiilor, Consiliul de administraţie al Fondului de garantare adoptă decizii şi hotărâri, după deliberarea în şedinţe, conform alin. (8).


    Articolul 10

    Atribuţiile Consiliului de administraţie al Fondului de garantare sunt următoarele:
    I. analizează, avizează şi propune Consiliului Comisiei, spre aprobare:
    a) statutul Fondului de garantare;
    b) structura organizatorică şi de personal;
    c) bugetul de venituri şi cheltuieli al Fondului de garantare;
    d) norme cu privire la stabilirea cotei contribuţiei anuale a administratorilor de fonduri şi a furnizorilor de pensii private, autorizaţi de Comisie, precum şi a plăţii acesteia;
    e) norme cu privire la majorarea sau diminuarea contribuţiilor, în conformitate cu art. 17 alin. (4);
    f) norme cu privire la stabilirea contribuţiei majorate, în conformitate cu art. 15 alin. (1) lit. e);
    g) raportul anual de activitate şi situaţiile financiare anuale, însoţite de raportul de audit;
    h) strategia anuală privind resursele financiare ale Fondului de garantare, care are ca obiective principale minimizarea riscului şi lichiditatea plasamentelor, iar ca obiectiv complementar randamentul acestora. Criteriile de selectare a plasamentelor vor fi cuantificate şi ierarhizate în funcţie de aceste 3 obiective;
    i) calculul contribuţiei anuale şi majorarea acesteia, după caz;
    j) procedurile şi mecanismele adecvate de control intern şi audit intern;
    II. analizează şi aprobă:
    a) numirea şi eliberarea din funcţie a membrilor conducerii executive;
    b) propuneri cu privire la modalităţile, plafoanele maxime, termenele şi condiţiile de plasare a resurselor financiare, stabilite în cadrul strategiei anuale privind Fondul de garantare;
    c) raportul cu privire la selectarea auditorului financiar pe bază de licitaţie;
    d) reglementări şi proceduri interne elaborate de Fondul de garantare în aplicarea prezentei legi;
    III. exercită orice alte sarcini prevăzute de legislaţia în vigoare sau primite de la Consiliul Comisiei;
    IV. aplică sancţiunile prevăzute de lege, în situaţia în care administratorii şi furnizorii de pensii private nu îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute de prezenta lege şi de reglementările emise în aplicarea acesteia.


    Articolul 11

    Preşedintele Consiliului de administraţie al Fondului de garantare are următoarele atribuţii:
    a) reprezintă Fondul de garantare în raporturile cu Comisia, administratorii de fonduri şi furnizorii de pensii private, ministerele şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte persoane fizice şi juridice, române sau străine, precum şi în faţa instanţelor judecătoreşti şi arbitrale;
    b) stabileşte ordinea de zi şi convoacă Consiliul de administraţie, în conformitate cu prevederile legii;
    c) conduce lucrările şedinţelor Consiliului de administraţie al Fondului de garantare;
    d) solicită directorului general prezentarea materialelor ce constituie obiectul ordinii de zi;
    e) face propuneri de numire în funcţie a membrilor conducerii executive;
    f) semnează contractul de muncă al directorului general;
    g) exercită orice alte sarcini în aplicarea prevederilor legale.


    Articolul 12

    (1) Pentru asigurarea conducerii executive a activităţii Fondului de garantare, Consiliul de administraţie numeşte, prin decizie, directorul general.
    (2) Directorul general al Fondului de garantare duce la îndeplinire hotărârile şi deciziile Consiliului de administraţie al Fondului de garantare şi informează asupra modului de îndeplinire a acestora.
    (3) Directorul general al Fondului de garantare are următoarele atribuţii:
    a) propune Consiliului de administraţie al Fondului de garantare, spre avizare, respectiv spre aprobare, documentele prevăzute la art. 10 pct. I şi II;
    b) aprobă informările şi rapoartele privind activitatea Fondului de garantare;
    c) asigură plasarea resurselor financiare ale Fondului de garantare, urmărind minimizarea riscului şi lichiditatea plasamentelor, ca obiective principale, precum şi randamentul plasamentului, ca obiectiv complementar, potrivit strategiei anuale aprobate de Consiliul Comisiei şi hotărârilor Consiliului de administraţie al Fondului de garantare, care va fi informat trimestrial asupra aplicării strategiei anuale;
    d) asigură efectuarea investiţiilor prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, cu respectarea reglementărilor în vigoare şi în limita plafoanelor aprobate;
    e) încheie, modifică şi desface, în condiţiile legii, contractele individuale de muncă ale salariaţilor Fondului de garantare;
    f) aprobă cererile cu privire la informaţiile solicitate Comisiei sau administratorilor de fonduri şi furnizorilor de pensii private, necesare funcţionării în bune condiţii a Fondului de garantare;
    g) angajează cheltuielile legate de funcţionarea Fondului de garantare, în limita prevederilor bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat;
    h) asigură organizarea şi exercitarea controlului intern şi auditului intern, în conformitate cu normele proprii;
    i) încheie contracte de servicii de asistenţă şi de consultanţă de specialitate cu persoane fizice şi juridice române şi străine;
    j) îndeplineşte orice altă atribuţie care îi revine în aplicarea prevederilor legale ori dată în sarcina sa de către Consiliul de administraţie al Fondului de garantare.
    (4) Pe perioada absenţei directorului general al Fondului de garantare, acesta poate delega din atribuţiile sale personalului din subordine, astfel încât să se asigure continuarea activităţilor Fondului de garantare. Competenţele care pot fi delegate se stabilesc prin reglementările interne ale Fondului de garantare.


    Articolul 13

    Reglementările interne ale Fondului de garantare vor conţine cel puţin următoarele:
    I. detalierea prevederilor din statut referitoare la:
    a) atribuţiile şi modul de desfăşurare a activităţii Consiliului de administraţie şi a conducerii executive a Fondului de garantare;
    b) compartimentele funcţionale şi atribuţiile personalului executiv;
    II. prevederi referitoare la procedurile şi mecanismele adecvate de control intern şi audit intern, la gradul de adecvare a sistemului informatic preconizat a fi utilizat la specificul activităţii ce urmează a fi desfăşurată, avându-se în vedere aspecte precum: capacitatea de a desfăşura activităţile propuse, gradul de securitate a informaţiei, capacitatea de a furniza raportările solicitate de Comisie, îndeplinirea criteriilor minimale privind programele informatice utilizate în activitatea financiară şi contabilă, prevăzute de normele metodologice de întocmire şi utilizare a documentelor financiar-contabile;
    III. orice alte aspecte pe care Fondul de garantare le consideră necesare.


    Capitolul III Resursele financiare şi plasarea disponibilităţilor Fondului de garantare


    Secţiunea 1 Resursele financiare ale Fondului de garantare


    Articolul 14

    Administratorii de fonduri şi furnizorii de pensii private autorizaţi de Comisie au obligaţia plăţii contribuţiei iniţiale, a contribuţiei anuale, respectiv a contribuţiei majorate, după caz, la Fondul de garantare, precum şi asigurarea plăţii resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea şi funcţionarea Fondului de garantare.


    Articolul 15

    (1) Resursele financiare ale Fondului de garantare se constituie din:
    a) sume plătite la Fondul de garantare cu titlu de contribuţie iniţială la constituirea Fondului de garantare de către administratorii şi furnizorii de pensii private;
    b) sume plătite cu titlu de contribuţii anuale la Fondul de garantare, distinct pentru fondurile de pensii facultative, respectiv fondurile de pensii administrate privat;
    c) sume plătite la Fondul de garantare cu titlu de penalităţi de întârziere pentru neachitarea la termen a contribuţiilor datorate Fondului de garantare;
    d) sume rezultate din fructificarea disponibilităţilor plasate;
    e) sume plătite la Fondul de garantare cu titlu de contribuţii majorate;
    f) venituri din recuperarea creanţelor compensate de Fondul de garantare, decurgând din subrogarea în drepturile participanţilor şi/sau ale beneficiarilor;
    g) donaţii, sponsorizări, asistenţă tehnică, fonduri nerambursabile;
    h) alte resurse financiare, inclusiv credite bancare;
    i) sume plătite Fondului de garantare pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea şi funcţionarea acestuia.
    (2) Resursele financiare prevăzute la alin. (1) lit. b)-f) vor fi utilizate numai pentru asigurarea plăţii drepturilor participanţilor şi ale beneficiarilor.
    (3) Resursele financiare prevăzute la alin. (1) lit. a) şi g)-i) vor putea fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea şi funcţionarea Fondului de garantare, în limitele prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat de Consiliul Comisiei.
    (4) Penalităţile datorate Fondului de garantare pentru neplata la termen a contribuţiilor se calculează în conformitate cu reglementările legale în vigoare aplicabile în materia colectării creanţelor bugetare.
    (5) În situaţia în care se constată de către Consiliul de administraţie al Fondului de garantare că resursele financiare ale Fondului de garantare prevăzute la alin. (1) sunt insuficiente pentru acoperirea plăţii compensaţiei către participanţi şi beneficiari, acesta poate apela la împrumuturi garantate de statul român, contractate în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind datoria publică.
    (6) Resursele financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea şi funcţionarea Fondului de garantare sunt prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli al Fondului de garantare, care se elaborează anual de către Consiliul de administraţie al Fondului de garantare, până la data de 1 noiembrie a anului curent pentru anul următor, şi se aprobă de către Consiliul Comisiei.
    (7) Sumele rezultate ca fiind necesare pentru acoperirea cheltuielilor de administrare şi funcţionare a Fondului de garantare se împart în mod egal la toţi administratorii de fonduri şi furnizorii de pensii private autorizaţi la data aprobării bugetului de venituri şi cheltuieli şi vor fi plătite până la data de 31 martie a anului următor.


    Articolul 16

    (1) Contribuţia iniţială la Fondul de garantare a fiecărui administrator de fonduri şi furnizor de pensii private reprezintă echivalentul a 1% din capitalul social minim legal aferent autorizării pentru administrarea de fonduri de pensii private, respectiv autorizării pentru plata de pensii private.
    (2) Administratorii de fonduri şi furnizorii de pensii private ce vor rezultă ca urmare a unei fuziuni sau a altei modalităţi de transformare sunt scutiţi de la plata contribuţiei iniţiale.


    Articolul 17

    (1) Contribuţia anuală este destinată garantării drepturilor participanţilor şi beneficiarilor, după caz.
    (2) Contribuţia anuală datorată Fondului de garantare se calculează de către acesta până la data de 31 ianuarie pentru anul în curs. Calculul sumelor necesare se realizează prin metode actuariale.
    (3) Fondul de garantare elaborează norme cu privire la calculul actuarial reprezentând contribuţia anuală şi le supune spre aprobare Consiliului Comisiei.
    (4) Contribuţia anuală a fiecărui administrator şi furnizor de pensii private se stabileşte pe baza declaraţiilor transmise de către aceştia Fondului de garantare prin intermediul unui formular, ale cărui format şi dată de raportare se vor stabili de către Fondul de garantare şi care va fi avizat de către Comisie.
    (5) Plata contribuţiei anuale se va face până cel târziu la data de 30 aprilie a fiecărui an. În condiţiile în care plata contribuţiei anuale nu se va efectua la termen, se vor aplica prevederile art. 30.
    (6) În situaţii deosebite şi justificate, la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului de garantare şi cu aprobarea Consiliului Comisiei, contribuţia anuală poate fi majorată până la dublul nivelului acesteia, în funcţie de necesarul de resurse pentru acoperirea obligaţiilor acestuia.
    (7) În cazul în care, la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului de garantare, Consiliul Comisiei decide majorarea contribuţiei anuale în condiţiile prevăzute la alin. (6), administratorii şi furnizorii de pensii private sunt înştiinţaţi despre această decizie de către Fondul de garantare, în termen de 15 zile de la aprobarea majorării.
    (8) Decizia Consiliului Comisiei conţine şi termenul de plată a contribuţiei majorate.


    Articolul 18

    (1) Contribuţiile plătite de administratorii şi furnizorii de pensii private nu se restituie, inclusiv în cazul lichidării judiciare şi/sau al dizolvării acestora.
    (2) Activele Fondului de garantare nu pot face obiectul unei executări silite, al unei tranzacţii, nu pot fi cesionate sau gajate, sub sancţiunea nulităţii absolute.
    (3) Fondul de garantare nu poate fi declarat în stare de faliment.


    Secţiunea a 2-a Plasarea disponibilităţilor Fondului de garantare


    Articolul 19

    (1) Strategia de investire a resurselor Fondului de garantare, inclusiv stabilirea instrumentelor financiare prevăzute la alin. (2) şi a emitenţilor acestora, are în vedere minimizarea riscurilor şi asigurarea eficienţei şi a lichidităţii plasamentelor respective. Expunerea Fondului de garantare, atât pe fiecare dintre instrumentele financiare, cât şi pentru fiecare emitent, se stabileşte anual, în cadrul strategiei de investire a resurselor Fondului de garantare, elaborate de către Consiliul de administraţie al Fondului de garantare şi aprobate de către Consiliul Comisiei.
    (2) Resursele financiare prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. b), c), e), f) şi i), aflate la dispoziţia Fondului de garantare, pot fi investite de Fondul de garantare în:
    a) instrumente ale pieţei monetare, inclusiv conturi şi depozite în lei la o instituţie de credit persoană juridică română sau o sucursală a unei instituţii de credit străine autorizate să funcţioneze pe teritoriul României, care nu se află în procedură de supraveghere specială ori administrare specială;
    b) titluri de stat emise de Ministerul Finanţelor Publice, de state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European;
    c) alte instrumente financiare aprobate de Comisie, cu grad scăzut de risc.


    Capitolul IV Situaţii financiare anuale şi controlul acestora


    Articolul 20

    Fondul de garantare are obligaţia organizării şi conducerii contabilităţii potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi normelor şi reglementărilor contabile aplicabile Fondului de garantare, emise de Comisie, potrivit legii.


    Articolul 21

    În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, Fondul de garantare dispune de proceduri şi mecanisme adecvate de control intern şi audit intern, care se elaborează de către Fondul de garantare, se avizează de către Consiliul de administraţie al Fondului de garantare şi se aprobă de către Consiliul Comisiei.


    Articolul 22

    În scopul auditării situaţiilor financiare anuale, Fondul de garantare încheie un contract cu un auditor financiar, persoană juridică, membru activ al Camerei Auditorilor Financiari din România, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, avizat de Comisie, pentru desfăşurarea de activităţi ca auditor financiar în sistemul pensiilor private.


    Articolul 23

    Exerciţiul financiar al Fondului de garantare începe la data de 1 ianuarie şi se termină la data de 31 decembrie ale fiecărui an. Primul exerciţiu financiar începe la data constituirii Fondului.


    Articolul 24

    (1) Situaţiile financiare anuale se aprobă de Consiliul Comisiei, la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului de garantare.
    (2) Raportul anual de activitate, împreună cu situaţiile financiare anuale, aprobate de Consiliul Comisiei, precum şi raportul auditorului financiar vor fi publicate pe pagina de internet a Fondului de garantare şi a Comisiei, până cel târziu la data de 15 iunie din anul următor încheierii exerciţiului financiar.
    (3) Raportul anual de activitate include metodele actuariale utilizate pentru calculul contribuţiei anuale prevăzute la art. 17 alin. (2), precum şi rezultatele acestor calcule.


    Articolul 25

    (1) Compensaţia va fi plătită de către Fondul de garantare numai în condiţiile în care Comisia constată că administratorii de fonduri şi furnizorii de pensii private nu au capacitatea de a-şi onora obligaţiile asumate, după utilizarea provizioanelor tehnice constituite şi a fondurilor proprii.
    (2) Procedura de compensare va fi reglementată prin norme elaborate de Fondul de garantare şi supuse aprobării Consiliului Comisiei.


    Capitolul V Obligaţii privind transparenţa activităţii Fondului de garantare


    Articolul 26

    (1) Administratorii şi furnizorii de pensii private sunt obligaţi să întocmească şi să transmită, anual, Fondului de garantare, raportările privind modul de constituire şi de virare a contribuţiilor datorate.
    (2) Fondul de garantare transmite Comisiei, anual, rapoarte privind colectarea contribuţiilor şi plasamentele efectuate, împreună cu situaţiile financiare anuale.
    (3) Fondul de garantare transmite Comisiei rapoarte în legătură cu orice eveniment de natură să afecteze funcţionarea acestuia.


    Articolul 27

    (1) La cererea Consiliului de administraţie al Fondului de garantare, administratorii de fonduri şi furnizorii de pensii private comunică orice informaţii necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor Fondului.
    (2) Informaţiile obţinute vor fi utilizate de către Fondul de garantare exclusiv pentru îndeplinirea atribuţiilor sale.


    Articolul 28

    Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, Fondul de garantare verifică la administratorii de fonduri şi la furnizorii de pensii private realitatea datelor înscrise în declaraţiile privind calculul şi plata contribuţiilor datorate.


    Articolul 29

    Membrii Consiliului de administraţie al Fondului de garantare, salariaţii Fondului de garantare, precum şi celelalte persoane angajate de către Fondul de garantare au obligaţia de a nu dezvălui secretul profesional asupra informaţiilor obţinute în cursul activităţii lor decât în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.


    Capitolul VI Sancţiuni


    Articolul 30

    (1) Încălcarea prevederilor prezentei legi, precum şi ale normelor emise în aplicarea acesteia constituie contravenţie, în cazul în care nu constituie infracţiune, şi atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.
    (2) În situaţia în care administratorii şi furnizorii de pensii private nu îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute de prezenta lege şi de reglementările emise în aplicarea acesteia, Fondul de garantare, prin decizie a Consiliului de administraţie, semnată de preşedintele acestuia, dispune măsurile necesare pentru a asigura îndeplinirea acestora şi aplică sancţiuni.


    Articolul 31

    (1) Încălcarea obligaţiilor prevăzute de prezenta lege, de normele emise în aplicarea acesteia, precum şi nerespectarea îndeplinirii obligaţiilor în termenele prevăzute în decizia Consiliului de administraţie al Fondului de garantare de către administratorii de fonduri şi furnizorii de pensii private constituie contravenţie şi se sancţionează cu:
    a) avertisment scris;
    b) amendă contravenţională.
    (2) Limitele amenzilor se stabilesc, pentru persoanele juridice prevăzute la alin. (1), între 0,1% şi 5% din capitalul social al acestora.
    (3) Fondul de garantare aplică sancţiuni persoanelor fizice cărora, în calitate de administratori, reprezentanţi legali sau exercitând în drept ori în fapt funcţii de conducere sau exercitând cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege, le este imputabilă respectiva contravenţie.
    (4) Faptele ce constituie contravenţii, săvârşite de persoanele fizice prevăzute la alin. (3), atrag răspunderea patrimonială a acestora, în condiţiile legii, pentru prejudiciile cauzate. Dacă fapta este imputabilă mai multor persoane, acestea sunt ţinute solidar la repararea prejudiciului cauzat.
    (5) La individualizarea sancţiunii se ţine seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului.
    (6) În cazul în care la săvârşirea unei contravenţii au participat mai multe persoane, sancţiunea se va aplica fiecăreia separat.
    (7) Constatarea contravenţiilor se face de către personalul împuternicit în acest scop, prin decizie a preşedintelui Consiliului de administraţie al Fondului de garantare.


    Articolul 32

    (1) Orice persoană care se consideră vătămată ca urmare a neaplicării sau aplicării necorespunzătoare a prevederilor prezentei legi are dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti competente, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) Plângerea formulată conform alin. (1) nu suspendă, pe timpul soluţionării acesteia, măsurile dispuse de preşedintele Consiliului de administraţie al Fondului de garantare.


    Articolul 33

    Dispoziţiile art. 30 şi 31 referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.


    Capitolul VII Dispoziţii finale


    Articolul 34

    (1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi numiţi membrii Consiliului de administraţie. În termen de 30 de zile de la data numirii tuturor membrilor, preşedintele Consiliului de administraţie convoacă prima şedinţă a Consiliului de administraţie al Fondului de garantare.
    (2) Fondul de garantare elaborează statutul propriu şi structura organizatorică şi de personal, în termen de 30 de zile de la data numirii membrilor Consiliului de administraţie, pe care le supune spre aprobare Consiliului Comisiei.
    (3) În termenul prevăzut la alin. (2), Consiliul de administraţie numeşte directorul general.
    (4) În termen de 90 de zile de la aprobarea documentelor prevăzute la alin. (2), Consiliul de administraţie aprobă reglementările interne prevăzute la art. 13 pct. I.
    (5) După aprobarea reglementărilor interne, directorul general angajează personalul necesar desfăşurării activităţii Fondului de garantare, potrivit legii.


    Articolul 35

    (1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, administratorii de fonduri şi furnizorii de pensii private care deţin autorizaţie de funcţionare sunt obligaţi la plata contribuţiei iniţiale la Fondul de garantare.
    (2) Administratorii de fonduri şi furnizorii de pensii private autorizaţi după intrarea în vigoare a prezentei legi sunt obligaţi la plata contribuţiei iniţiale la Fondul de garantare, în termen de 60 de zile de la data autorizării lor de către Comisie.


    Articolul 36

    Fondul de garantare şi Comisia, după caz, sunt împuternicite să emită reglementările necesare pentru a pune în aplicare şi a impune respectarea prevederilor legislaţiei referitoare la activitatea Fondului de garantare. Reglementările elaborate de Fondul de garantare pot fi sub formă de norme, proceduri, circulare, comunicate şi instrucţiuni. Reglementările sub formă de norme şi instrucţiuni se aprobă de către Comisie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 37

    Comisia supraveghează şi controlează modul în care Fondul de garantare îşi desfăşoară activitatea.


    Articolul 38

    Autorităţile şi instituţiile publice furnizează în mod gratuit Fondului de garantare informaţiile solicitate, în scopul îndeplinirii de către acesta a atribuţiilor care îi revin potrivit prevederilor prezentei legi.
    Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
    PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
    ROBERTA ALMA ANASTASE
    PREŞEDINTELE SENATULUI
    MIRCEA-DAN GEOANĂ
    Bucureşti, 24 octombrie 2011.
    Nr. 187.
    ---------