DECIZIE nr. 1.094 din 15 octombrie 2008
referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 56 [art. 107 alin. (1) şi (4)], pct. 12 [art. 12 alin. (2)], pct. 50 [art. 96], pct. 77 [art. 129 alin. (1)] şi pct. 53 [art. 105 alin. (2)] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de ConturiEMITENT | CURTEA CONSTITUŢIONALĂ |
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 721 din 23 octombrie 2008
Cu Adresa nr. 2.378 din 10 octombrie 2008, Preşedintele României a transmis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Sesizarea, formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 10.946 din 10 octombrie 2008 şi formează obiectul Dosarului nr. 1.983A/2008.
În motivarea obiecţiei se arată că următoarele texte din legea criticată sunt neconstituţionale, deoarece:
- art. 107 alin. (4), potrivit căruia persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază la data pensionării de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistraţi, contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări. Se consideră că acest text de lege "creează o discriminare pozitivă inacceptabilă" în beneficiul consilierilor de conturi "care au îndeplinit funcţia pe durata unui mandat complet, respectiv 6 ani, în timp ce magistraţii beneficiază de pensie de serviciu, dacă au îndeplinit funcţia timp de 25 de ani". De altfel, dispoziţiile criticate "sunt discriminatorii" şi faţă de art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care prevede că pot beneficia de pensie de serviciu în cuantumul prevăzut de lege pentru magistraţi şi "foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi". Or, în mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că discriminarea trebuie apreciată prin raportare la cetăţenii care au acelaşi statut profesional sau social, astfel că, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit;
- art. 12 alin. (2), care dispune că organizarea activităţii Curţii de Conturi şi valorificarea actelor de control se reglementează "printr-un regulament adoptat de plenul Curţii", contravine art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, potrivit căruia organizarea şi funcţionarea acesteia se reglementează prin lege organică. Se consideră că "în felul acesta Plenul Curţii de Conturi se substituie Parlamentului, instituţia dobândind atribuţii de legiferare";
- art. 96, "prin care se instituie în sarcina Curţii de Conturi obligaţia de a cere celor în drept suspendarea din funcţie <<a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a auditurilor efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate">>, încalcă atât art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitor la prezumţia de nevinovăţie ce operează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, cât şi art. 41 alin. (1) din aceasta, "pentru că restricţionează dreptul la muncă". Astfel, în situaţia în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinută, art. 52 alin. (1) din Codul muncii permite suspendarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Aşadar, doar angajatorul poate aprecia care sunt măsurile ce se impun pentru protejarea activităţii economice. Stabilirea acestei competenţe a Curţii de Conturi contravine şi art. 135 din Constituţie, referitor la principiul economiei de piaţă, întrucât "deciziile privind conducerea întreprinderilor aparţin exclusiv administraţiei acestora";
- art. 129 privind stabilirea amenzii printr-un regulament aprobat de Plenul Curţii de Conturi este contrar dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor de stat se stabilesc numai prin lege. Or, art. 129 alin. (2) din legea criticată prevede că sumele reprezentând amenzi civile se fac venit la bugetul de stat, astfel că "amenda trebuie să se stabilească prin lege şi nu printr-un regulament adoptat de către entitatea care constată abaterile". În sensul acestor susţineri se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a "statuat că stabilirea sancţiunii trebuie să fie în competenţa autorităţii publice însărcinate cu organizarea executării legii şi nu a celei însărcinate cu aplicarea legii";
- art. 105 alin. (2) privind condiţiile de numire în funcţia de consilier de conturi este contrar art. 140 alin. (4) din Constituţie, întrucât "restrângerea sferei studiilor absolvite, doar la cele economice sau juridice, excedează textului constituţional, consilierii Curţii de Conturi fiind numiţi de către Parlament, în urma negocierii dintre partidele politice". Se mai arată că, dacă legiuitorul constituant ar fi dorit ca numirea consilierilor de conturi să se facă în anumite condiţii, "ar fi procedat ca în cazul magistraţilor sau al membrilor Curţii Constituţionale", în sensul că aceştia sunt numiţi în funcţie în condiţiile legii organice, aşa cum prevede art. 125 din Constituţie;
- art. 107 alin. (1) recunoaşte membrilor Curţii de Conturi statutul de "demnitari de stat" tocmai din cauza numirii lor pe criterii politice. Or, "sintagma <<demnitar de stat>> nu îşi găseşte corespondentul în legislaţia actuală, art. 16 alin. (3) din Constituţie referindu-se la funcţii şi demnităţi publice".
În consecinţă, solicită Curţii Constituţionale să admită sesizarea de neconstituţionalitate şi să constate că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi contravine art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (11), art. 41 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 135 alin. (1), art. 139 alin. (1) şi art. 140 alin. (4) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că sesizarea privind obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 este vădit neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 107 alin. (4) din lege nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece, potrivit art. 140 alin. (4) din Constituţie, "membrii Curţii de Conturi sunt supuşi incompatibilităţii prevăzute de lege pentru judecători. În aceste condiţii, este firesc ca Parlamentul să aibă dreptul de a crea o corespondenţă între cele două categorii de funcţii şi în privinţa stabilirii cuantumului pensiei de serviciu". Cu privire la criticile ce vizează art. 12 alin. (2) din lege, apreciază că "Parlamentul nu poate fi obligat să legifereze în detaliu modul concret în care urmează să se organizeze şi să funcţioneze o anumită autoritate publică", precum şi că "nu s-a încălcat nicio dispoziţie constituţională prin atribuirea Curţii de Conturi a dreptului de a-şi aproba un regulament propriu". Invocarea încălcării art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie este, pe de o parte, inadmisibilă, "întrucât este identică cu unul dintre motivele pentru care Preşedintele României a transmis Parlamentului spre reexaminare legea respectivă, iar forul legislativ s-a pronunţat deja în această materie", iar, pe de altă parte, Legea pentru organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a fost adoptată ca lege specială, chiar în temeiul acestui text constituţional. "Parlamentul nu poate interzice acestei autorităţi să dezvolte prevederile legii sale organice în reglementări de procedură." De altfel, şi Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevede că aceasta îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament propriu. În legătură cu criticile referitoare la art. 96 din lege, se arată că "prin această dispoziţie s-a instituit obligaţia Curţii de Conturi de a cere celor în drept suspendarea din funcţie a celor în cauză, dar această procedură nu este discreţionară", iar textul de lege este "de natură a consolida auditul financiar, ceea ce nu afectează nicio prevedere constituţională". În plus, se consideră că art. 96 din lege se referă la o persoană împotriva căreia organele competente au formulat acuzaţii susţinute cu probe şi suspendarea din funcţie "nu impietează asupra prezumţiei de nevinovăţie a acesteia, de care va continua să beneficieze până la definitivarea procedurii judiciare." Apreciază că nici susţinerile privind neconstituţionalitatea art. 129 alin. (2) din lege nu pot fi reţinute, întrucât acesta dispune cu privire la modul de aplicare a prevederilor art. 127 şi art. 128 din aceeaşi lege. În sfârşit, şi criticile formulate cu privire la art. 105 alin. (2) din lege, prin raportare la art. 140 alin. (4) din Constituţie, sunt neîntemeiate, deoarece "ţinând seama de specificul activităţii Curţii de Conturi şi de rolul ei special" este dreptul Parlamentului să stabilească condiţiile de specializare a consilierilor de conturi, iar numirea lor în urma unor negocieri politice "nu are relevanţă pentru desemnarea candidaţilor la funcţia respectivă".
Guvernul, în punctul de vedere exprimat, arată că sesizarea este neîntemeiată, deoarece: prevederile art. 107 alin. (4), care dispun cu privire la dreptul la pensie al consilierilor de conturi, sunt în concordanţă cu art. 47 alin. (2) din Constituţie, astfel că "legiuitorul este în drept să stabilească şi să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condiţiile şi criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul şi cuantumul acestora". Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la situaţia juridică obiectiv diferită în care se află anumite categorii de persoane, se arată că legiuitorul poate institui tratamente juridice diferenţiate "[...] şi printr-un mod de calcul şi cuantum diferite ale pensiilor", dacă situaţia obiectiv diferită a unor categorii de persoane le justifică sau chiar le impune, fără ca aceasta să reprezinte privilegii sau discriminări. Aspectul criticat este de oportunitate, iar nu de constituţionalitate. Se precizează că "modalitatea de instituire a pensiei de serviciu prin raportare la pensia de serviciu a magistraţilor se regăseşte şi în alte reglementări, precum: Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar". De altfel, "doar în mod formal critica de neconstituţionalitate se raportează la art. 16 din Constituţie", deoarece motivarea discriminării se întemeiază pe prevederile art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, ceea ce este inadmisibil faţă de dispoziţiile art. 146 din Constituţie, potrivit cărora controlul de constituţionalitate se face prin raportarea la textele constituţionale, iar nu prin compararea actelor normative. Susţinerile referitoare la neconstituţionalitatea art. 12 alin. (2) din lege prin raportare la art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie sunt neîntemeiate, deoarece Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi este lege organică, iar dispoziţiile din textul criticat referitoare la "organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii şi valorificarea actelor rezultate" reprezintă "norme secundare, cu caracter predominant tehnic, emise pentru organizarea Curţii de Conturi", în temeiul propriei sale legi. Art. 96 din lege, criticat, de asemenea, ca fiind neconstituţional, "nu obligă autoritatea sau instituţia publică să şi opereze suspendarea celui acuzat de săvârşirea respectivelor fapte, ci doar instituie obligaţia Curţii de Conturi de a cere luarea acestei măsuri, decizia privind oportunitatea suspendării aparţinând angajatorului". Acest text de lege nu încalcă nici dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât măsura suspendării din funcţie constă în "suspendarea raportului de muncă pe o perioadă limitată şi nu în înlăturarea sau eliberarea din funcţie, după cum nici nu impune vreo interdicţie pentru exercitarea dreptului la muncă". Cât priveşte art. 129 din lege, se arată că "prin regulamentul la care face referire textul criticat urmează a se stabili condiţiile concrete de aplicare a sancţiunii amenzii" pentru faptele ce constituie abateri, în condiţiile prevăzute de art. 127 şi art. 128 din lege, astfel că şi această susţinere este neîntemeiată. În legătură cu neconstituţionalitatea art. 105 alin. (2) din legea de modificare a Legii nr. 94/1992, în esenţă, se consideră că impunerea unor condiţii privind studiile de specialitate şi vechimea în profesie ale "candidaţilor" pentru numirea în funcţia de consilier de conturi nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 140 alin. (4) privind statutul acestora. Singura condiţionare constituţională pentru ocuparea funcţiilor de demnitate publică este cuprinsă în art. 16 alin. (3) din Legea fundamentală şi ea priveşte cetăţenia şi domiciliul, celelalte condiţii urmând a fi stabilite prin lege.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra obiecţiei de neconstituţionalitate formulate de Preşedintele României.
Obiecţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, se referă la Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, în ansamblul său. În realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează, în ordinea formulării lor, doar art. 107 alin. (4) şi (1), art. 12 alin. (2), art. 96, art. 129 şi art. 105 alin. (2) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992, şi anume art. I pct. 56, pct. 12, pct. 50, pct. 77 şi pct. 53 din aceasta. Aşa fiind, prin prezenta decizie Curtea Constituţională se va pronunţa cu privire la constituţionalitatea acestor din urmă dispoziţii din lege, care prevăd:
"Art. I. - Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...]
56. Articolul 107 va avea următorul cuprins:
<<Art. 107. - (1) Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia. Aceştia sunt demnitari de stat şi sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători. [...]
(4) Persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază, la data pensionării, de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistraţi.>> ...
12. Articolul 12 va avea următorul cuprins:
<<[...] (2) Organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curţii de Conturi, în temeiul prezentei legi.>>
50. Articolul 96 va avea următorul cuprins:
<<Art. 96. - Curtea de Conturi cere celor în drept suspendarea din funcţie, în condiţiile legii, a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a auditurilor efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate.>>
77. Articolul 129 va avea următorul cuprins:
<<Art. 129. - (1) Abaterile prevăzute la art. 127 şi 128 se constată de auditorii publici externi ai Curţii de Conturi, iar amenda se stabileşte potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2). [...]>>.
53. Articolul 105 va avea următorul cuprins:
<<[...] (2) Pentru a fi numiţi consilieri de conturi, se cere îndeplinirea următoarelor condiţii: studii superioare economice sau juridice, vechime de minimum 10 ani în specialitatea studiilor absolvite şi pregătire profesională temeinică.>>"
Articolele din Constituţie invocate ca fiind încălcate sunt următoarele:
- Art. 16 alin. (1): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";
- Art. 23 alin. (11): "(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";
- Art. 41 alin. (1): "(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.";
- Art. 73 alin. (3) lit. l): "(3) Prin lege organică se reglementează: [...] l) organizarea şi funcţionarea [...] Curţii de Conturi;";
- Art. 135 alin. (1): "(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.";
- Art. 139 alin. (1): "(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.";
- Art. 140 alin. (4): "(4) Consilierii de conturi sunt numiţi de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători."
Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
1. O primă critică de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. I pct. 56 - art. 107 alin. (1) şi (4) - din legea supusă controlului. În legătură cu alin. (4) al acestui articol, care dispune că persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistraţi, se susţine că încalcă principiul egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Analizând aceste susţineri, Curtea constată că, în concordanţă cu prevederile art. 140 alin. (4) din Constituţie referitoare la membrii Curţii de Conturi al căror mandat este de 9 ani, prevederi ale capitolului VII Numirea şi statutul personalului Curţii de Conturi din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabilesc pentru consilierii de conturi o serie de condiţii şi incompatibilităţi. Astfel, art. 107 alin. (1)-(3) din legea criticată prevede că membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia; sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători; nu pot face parte din partidele politice sau să desfăşoare activităţi publice cu caracter politic; le este interzisă exercitarea, direct sau indirect, a activităţilor de comerţ, participarea la administrarea ori conducerea unor societăţi comerciale sau civile şi nu pot fi experţi ori arbitri desemnaţi într-un arbitraj. Aşadar, sub acest aspect, textele de lege menţionate prevăd pentru consilierii de conturi incompatibilităţile prevăzute pentru judecători la art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia: "(3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior." De asemenea, art. 124 alin. (3) din Constituţie stabileşte că "(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii", iar conform prevederilor constituţionale ale art. 125 alin. (1) "Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii". Din aceste prevederi constituţionale şi legale Curtea constată că statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecătorilor. De asemenea, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, dreptul la pensie, ca şi celelalte forme de asistenţă socială, se exercită în condiţiile stabilite de lege, iar Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin deciziile nr. 684 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, şi nr. 119 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 16 aprilie 2007, a statuat că legiuitorul poate institui, în considerarea situaţiei specifice deosebite a unor categorii socioprofesionale, tratamente juridice diferenţiate atât prin condiţii şi criterii de acordare derogatorii, cât şi printr-un mod de calcul şi un cuantum diferite ale pensiilor. Această jurisprudenţă este în concordanţă cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia situaţia obiectiv diferită în care se află anumite categorii de persoane justifică sau chiar impune instituirea prin lege a unui tratament juridic rezonabil diferenţiat, fără ca aceasta să reprezinte privilegii ori discriminări. Aşa fiind, în cauză, Curtea nu poate reţine susţinerea autorului sesizării, în sensul că prevederile art. 107 alin. (4) din lege "creează o discriminare pozitivă inacceptabilă" în favoarea consilierilor de conturi.
Critica potrivit căreia sintagma "demnitari de stat" din cuprinsul alin. (1) al art. 107 "nu îşi găseşte corespondentul în legislaţia actuală, art. 16 alin. (3) din Constituţie referindu-se la funcţii şi demnităţi publice" urmează a fi respinsă. Într-adevăr, prin nuanţarea terminologiei - funcţii şi demnităţi publice - din cuprinsul art. 16 alin. (3) din Constituţie, legiuitorul constituant a intenţionat să determine cât mai precis sfera lui de aplicabilitate, întrucât pentru dreptul constituţional demnitarii - deputat, senator, şef de stat, ministru - nu sunt simpli funcţionari publici în sensul strict al dreptului administrativ. Fără a proceda la o delimitare rigidă, Curtea reţine că funcţiile şi demnităţile publice sunt într-o incontestabilă legătură, fără însă a se confunda. De altfel, atât în literatura de specialitate, cât şi în vorbirea curentă se foloseşte sintagma "demnitari de stat" ca un corespondent al sintagmei "demnităţi publice".
Raportarea neconstituţionalităţii art. 107 alin. (4) din lege la prevederile art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor urmează a fi respinsă, întrucât în exercitarea controlului Curtea este competentă să se pronunţe doar asupra compatibilităţii legilor şi ordonanţelor cu dispoziţiile şi principiile Constituţiei, iar nu cu privire la compatibilitatea acestora cu alte dispoziţii legale.
2. În opinia autorului sesizării art. 12 alin. (2) din lege dispune că organizarea activităţii Curţii de Conturi şi valorificarea actelor sale de control se reglementează "printr-un regulament adoptat de plenul Curţii", ceea ce contravine art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, potrivit căruia organizarea şi funcţionarea acesteia se reglementează prin lege organică. Se consideră că "în felul acesta Plenul Curţii de Conturi se substituie Parlamentului, instituţia dobândind atribuţii de legiferare". Examinând această susţinere, Curtea Constituţională constată că art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie prevede că "(3) Prin lege organică se reglementează: [...] l) organizarea şi funcţionarea [...] Curţii de Conturi", precum şi că în sensul acestor prevederi constituţionale, organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi este reglementată prin Legea nr. 94/1992. Legea cuprinde dispoziţii privind "Organizarea şi conducerea Curţii de Conturi", "Atribuţii de control şi audit financiar", "Atribuţii de raportare, avizare şi alte competenţe", "Numirea şi statutul personalului Curţii de Conturi", "Atribuţiile organelor de conducere". Art. 12 alin. (2) criticat ca fiind neconstituţional, cuprins în capitolul II Organizarea şi conducerea Curţii de Conturi, prevede că: "Organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curţii de Conturi, în temeiul prezentei legi." Aşadar, conform acestui text, printr-un regulament aprobat de plenul Curţii se stabileşte modalitatea de organizare şi desfăşurare a activităţilor ce îi revin potrivit Legii nr. 94/1992, regulament care, de altfel, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol "[...] se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I." Acest regulament va conţine reglementări emise numai în limitele impuse de legea organică şi în executarea acesteia. Aşa fiind, Curtea Constituţională nu poate reţine, aşa cum se susţine în sesizare, că prin aceste dispoziţii "plenul Curţii de Conturi se substituie Parlamentului, instituţia dobândind atribuţii de legiferare."
3. Articolul 96 din lege este criticat, întrucât "instituie în sarcina Curţii de Conturi obligaţia de a cere celor în drept suspendarea din funcţie "a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a auditurilor efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate"", ceea ce încalcă atât art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitor la prezumţia de nevinovăţie ce operează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, cât şi art. 41 alin. (1) din aceasta, "pentru că restricţionează dreptul la muncă".
Examinând această susţinere, Curtea constată că nu poate fi reţinută. Potrivit art. 96 "Curtea de Conturi cere celor în drept suspendarea din funcţie, în condiţiile legii, [...]", iar angajatorul decide în legătură cu această cerere. Prin aceste dispoziţii nu este încălcată prezumţia de nevinovăţie prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituţie, care se referă exclusiv la procese penale, iar cererea Curţii de Conturi poate privi alte abateri financiare care nu au caracter penal. De asemenea, nu sunt încălcate nici prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) care stabilesc că "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit", deoarece măsura constă în suspendarea raportului de muncă pe o perioadă limitată, şi nu în înlăturarea sau eliberarea din funcţie, după cum nici nu impune vreo interdicţie pentru exercitarea dreptului la muncă. Măsura suspendării raporturilor de muncă este o măsură administrativă, care nu îi îngrădeşte persoanei în cauză dreptul la garantarea unui alt loc de muncă. Exerciţiul acestui drept poate fi supus, în condiţiile legii, unor condiţionări ce nu pot fi interpretate ca o îngrădire.
4. Se susţine că art. 129 din lege, care prevede că "Abaterile prevăzute la art. 127 şi 128 se constată de auditorii publici externi ai Curţii de Conturi, iar amenda se stabileşte potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2)", este neconstituţional întrucât, conform art. 139 alin. (1) din Constituţie, "amenda trebuie să se stabilească prin lege şi nu printr-un regulament adoptat de către entitatea care constată abaterile". Art. 127, la care textul face trimitere, stabileşte faptele care constituie abateri şi sancţiunile ce se aplică pentru acestea, iar art. 128 sancţionează cu penalizări încălcarea de către persoanele juridice sau fizice supuse controlului sau jurisdicţiei Curţii de Conturi a obligaţiei de a transmite acesteia actele, documentele sau informaţiile solicitate. Examinând critica de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că prin regulamentul la care face referire textul criticat urmează a se stabili condiţiile concrete de aplicare a sancţiunii amenzii, stabilită prin lege, ceea ce nu contravine art. 139 alin. (1) din Constituţie.
5. Criticile referitoare la art. 105 alin. (2) din lege sunt raportate la prevederile art. 140 alin. (4) din Constituţie, cu motivarea că "restrângerea sferei studiilor absolvite, doar la cele economice sau juridice, excedează textului constituţional, consilierii Curţii de Conturi fiind numiţi de către Parlament, în urma negocierii dintre partidele politice". Art. 105 alin. (2) din lege prevede că "Pentru a fi numiţi consilieri de conturi, se cere îndeplinirea următoarelor condiţii: studii superioare economice sau juridice, vechime de minimum 10 ani în specialitatea studiilor absolvite şi pregătire profesională temeinică", iar art. 140 alin. (4) din Constituţie dispune: "(4) Consilierii de conturi sunt numiţi de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători." Din examinarea textului de lege supus controlului de constituţionalitate, Curtea nu poate reţine contrarietatea acestuia cu art. 140 alin. (4) din Constituţie. Dimpotrivă, singura condiţionare constituţională pentru ocuparea funcţiilor de demnitate publică este cea cuprinsă în art. 16 alin. (3) din Legea fundamentală şi ea priveşte cetăţenia şi domiciliul. Stabilirea altor condiţii pentru numirea în funcţie a consilierilor de conturi este de competenţa exclusivă a legiuitorului, ceea ce s-a şi realizat prin acest text de lege.
Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi ale art. 1-3, ale art. 11 alin. (1) lit. A.a), ale art. 15 şi ale art. 18 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constată că prevederile art. I pct. 56 [art. 107 alin. (1) şi (4)], pct. 12 [art. 12 alin. (2)], pct. 50 [art. 96], pct. 77 [art. 129 alin. (1)] şi pct. 53 [art. 105 alin. (2)] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi sunt constituţionale.
Dezbaterile au avut loc la data de 15 octombrie 2008 şi la acestea au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.
Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitivă şi general obligatorie.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu
------