ORDONANTA URGENTA nr. 26 din 9 iunie 1997
privind protecţia copilului aflat în dificultate
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 120 din 12 iunie 1997



    În temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţia României,
    Guvernul României adopta următoarea ordonanţa de urgenţă:

    Capitolul 1 Dispoziţii generale


    Articolul 1

    (1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, copilul se afla în dificultate, dacă dezvoltarea, securitatea sau integritatea sa, fizica sau morala, este periclitata.
    (2) Prin copil se înţelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu are capacitatea deplina de exerciţiu.


    Articolul 2

    Copilul aflat în dificultate se bucura de protecţie şi de asistenţa în realizarea deplina şi în exercitarea corespunzătoare a drepturilor sale, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.


    Articolul 3

    (1) Responsabilitatea de a asigura copilului aflat în dificultate protecţie şi asistenţa în realizarea şi în exercitarea drepturilor sale revine, în primul rind, colectivităţii locale din care acesta face parte.
    (2) Statul sprijină colectivitatea locală din care face parte copilul, în îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din aceasta responsabilitate.


    Articolul 4

    (1) Consiliul judeţean şi, respectiv, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti stabilesc măsuri de protecţie a copilului aflat în dificultate şi asigura aplicarea corespunzătoare a acestora.
    (2) În vederea exercitării atribuţiilor prevăzute la alin. (1), în subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, se organizează şi funcţionează Comisia pentru protecţia copilului şi serviciul public specializat pentru protecţia copilului.


    Articolul 5

    (1) Comisia pentru protecţia copilului este organ de specialitate al consiliului judeţean, respectiv al consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, şi îndeplineşte atribuţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, referitoare la stabilirea măsurilor de protecţie a copilului aflat în dificultate şi la relaţiile cu serviciul public specializat pentru protecţia copilului.
    (2) Comisia pentru protecţia copilului coordonează activitatea autorităţilor administraţiei publice locale din unităţile administrativ-teritoriale de pe teritoriul judeţului, în domeniul autorităţii tutelare şi al protecţiei drepturilor copilului.


    Articolul 6

    (1) Serviciul public specializat pentru protecţia copilului se înfiinţează prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, şi funcţionează ca instituţie publică de interes judeţean, respectiv local, cu personalitate juridică.
    (2) Serviciul public specializat pentru protecţia copilului propune Comisiei pentru protecţia copilului măsurile de protecţie a copilului aflat în dificultate şi asigura aplicarea acestora.
    (3) Serviciile de specialitate din subordinea consiliilor locale, care desfăşoară activităţi în domeniul autorităţii tutelare şi al protecţiei drepturilor copilului, vor sprijini serviciul public judeţean specializat pentru protecţia copilului, în îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin.
    (4) Activitatea serviciului public specializat pentru protecţia copilului este coordonata de secretarul consiliului judeţean, respectiv de secretarul primăriei sectorului municipiului Bucureşti.


    Capitolul 2 Măsuri privind protecţia copilului aflat în dificultate


    Articolul 7

    În vederea respectării interesului superior al copilului aflat în dificultate, Comisia pentru protecţia copilului poate stabili următoarele măsuri de protecţie:
    a) încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane;
    b) încredinţarea copilului serviciului public specializat pentru protecţia copilului sau unui organism privat autorizat;
    c) încredinţarea copilului în vederea adopţiei;
    d) plasamentul copilului la o familie sau la o persoană;
    e) plasamentul copilului la serviciul public specializat pentru protecţia copilului sau la un organism privat autorizat;
    f) plasamentul copilului în regim de urgenta.


    Articolul 8

    (1) În cazul în care părinţii copilului sunt decedati, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi ori dispăruţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti, şi nu a fost instituită tutela, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, precum şi în cazul în care instanţa judecătorească nu a hotărît încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane, în condiţiile legii, drepturile părinteşti asupra copilului se exercită de către consiliul judeţean, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prin Comisia pentru protecţia copilului.
    (2) În situaţia prevăzută la alin. (1), Comisia pentru protecţia copilului poate hotărî încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane care consimte la aceasta şi care prezintă condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare dezvoltării armonioase a copilului.
    (3) Serviciul public specializat pentru protecţia copilului este obligat sa evalueze, cu prioritate, posibilitatea încredinţării copilului rudelor sale până la gradul al patrulea inclusiv, prezentind Comisiei pentru protecţia copilului rapoarte şi propuneri în acest sens.


    Articolul 9

    (1) Dacă nu exista familii sau persoane corespunzătoare cărora să le fie încredinţat copilul, Comisia pentru protecţia copilului poate hotărî încredinţarea acestuia serviciului public specializat pentru protecţia copilului sau unui organism privat autorizat în condiţiile legii.
    (2) În acest caz, măsura încredinţării durează până în momentul în care copilul poate fi încredinţat unei familii sau unei persoane corespunzătoare ori până la încredinţarea acestuia în vederea adopţiei.


    Articolul 10

    (1) Persoanele fizice sau juridice cărora le-a fost încredinţat copilul au faţă de acesta numai drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor cu privire la persoana acestuia.
    (2) Pe durata încredinţării, domiciliul copilului este la persoanele cărora le-a fost încredinţat.
    (3) Educaţia şcolară şi credinţa religioasă a copilului nu pot fi schimbate decît cu aprobarea Comisiei pentru protecţia copilului. În cazul în care copilul a împlinit vârsta de 14 ani, se cere şi consimţământul acestuia.
    (4) Exercitarea dreptului de a încheia acte juridice în numele copilului încredinţat ori încuviinţarea încheierii acestor acte se face de către Comisia pentru protecţia copilului, în condiţiile legii.
    (5) Dreptul de a administra bunurile copilului se exercită de către Comisia pentru protecţia copilului, care îl poate delega serviciului public specializat pentru protecţia copilului. În acest scop, în termen de 15 zile de la data încredinţării, se procedează la inventarierea bunurilor copilului. Serviciul public specializat pentru protecţia copilului, cu aprobarea Comisiei pentru protecţia copilului, va putea instraina bunurile copilului, numai dacă actul răspunde unor necesitaţi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru copil. Sumele de bani rezultate în urma vinzarii bunurilor copilului, precum şi veniturile aduse de acestea vor fi depuse în cont personal, pe numele copilului, prin grija serviciului public specializat pentru protecţia copilului, şi nu vor putea fi ridicate decît cu acordul Comisiei pentru protecţia copilului.
    (6) Comisia pentru protecţia copilului va analiza, cel puţin o dată pe an, rapoartele financiar-contabile privind modul de administrare a bunurilor copilului. La încetarea măsurii de încredinţare, Comisia pentru protecţia copilului va analiza raportul general privind administrarea bunurilor copilului, pe baza căruia va hotărî descărcarea de gestiune.


    Articolul 11

    Părinţii pot sa păstreze legături personale cu copilul, în condiţiile stabilite de Comisia pentru protecţia copilului, dacă este respectat interesul superior al copilului. Serviciul public specializat pentru protecţia copilului sau, după caz, organismul privat autorizat va crea condiţiile necesare pentru aceasta, potrivit legii.


    Articolul 12

    (1) Comisia pentru protecţia copilului poate hotărî plasamentul copilului la o familie sau la o persoană care consimte la aceasta şi care prezintă condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare dezvoltării armonioase a acestuia, dacă securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului este periclitata în familie din motive independente de voinţa părinţilor, la cererea acestora, a unuia dintre ei sau a unei rude a copilului, până la gradul al patrulea inclusiv. Dispoziţiile art. 8 alin. (3) sunt aplicabile.
    (2) Dacă nu exista persoane sau familii corespunzătoare la care copilul să poată fi dat în plasament, Comisia pentru protecţia copilului poate hotărî plasamentul acestuia la serviciul public specializat pentru protecţia copilului sau la un organism privat autorizat.


    Articolul 13

    (1) Părinţii copilului îşi menţin drepturile şi obligaţiile faţă de acesta, pe toată durata plasamentului, cu excepţia acelora care sunt incompatibile cu aplicarea acestei măsuri.
    (2) Persoanele fizice sau juridice care au primit în plasament un copil sunt obligate sa îi asigure acestuia ingrijirile şi condiţiile necesare dezvoltării sale armonioase. Acordul părinţilor pentru efectuarea actelor obişnuite, necesare îndeplinirii acestei obligaţii sau inlaturarii oricărei situaţii urgente care ar putea pune în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului, este prezumat. Pe durata plasamentului, domiciliul copilului este la persoana la care acesta a fost dat în plasament.
    (3) Părinţii au dreptul sa menţină un contact permanent şi nemijlocit cu copilul, pe toată durata plasamentului. Ei au dreptul sa viziteze copilul, în condiţiile legii, precum şi dreptul sa corespondeze cu acesta. Părinţii pot sa viziteze copilul la domiciliul/sediul persoanei sau al familiei la care acesta a fost dat în plasament, numai cu acordul acestora şi în prezenta reprezentanţilor serviciului public specializat pentru protecţia copilului. În lipsa acestui acord, sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 lit. e).


    Articolul 14

    (1) În situaţii excepţionale, dacă părinţii sau unul dintre aceştia pun în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului prin exercitarea în mod abuziv a drepturilor părinteşti sau prin neglijenţa grava în îndeplinirea obligaţiilor de părinte, serviciul public specializat pentru protecţia copilului poate decide plasamentul copilului în regim de urgenta într-un centru de primire care este organizat şi funcţionează în subordinea sa sau a unui organism privat autorizat ori la o persoană sau la o familie, atestate în acest scop. Dispoziţiile art. 13 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
    (2) Plasamentul copilului în regim de urgenta se poate face, în condiţiile prevăzute la alin. (1), şi în cazul în care copilul este găsit lipsit de supraveghere sau este părăsit de părinţi.
    (3) Cei care constata existenta unor situaţii care să impună plasamentul copilului în regim de urgenta sunt obligaţi sa sesizeze de îndată serviciul public specializat pentru protecţia copilului în a cărui raza teritorială se afla copilul, pentru stabilirea acestei măsuri. Organele de poliţie sunt obligate sa acorde sprijinul necesar aplicării acestei măsuri.
    (4) În cazul plasamentului copilului în regim de urgenta, serviciul public specializat pentru protecţia copilului, care a luat această măsură, va sesiza Comisia pentru protecţia copilului în vederea încredinţării acestuia, în condiţiile legii, sau menţinerii măsurii plasamentului, până la identificarea părinţilor copilului. Comisia pentru protecţia copilului se pronunţa în cel mult 15 zile de la plasamentul copilului în regim de urgenta. O dată cu hotărârea de încredinţare, Comisia pentru protecţia copilului va sesiza instanţa judecătorească competenţa, pentru decăderea părinţilor sau, după caz, a unuia dintre aceştia din drepturile părinteşti.
    (5) Pe durata plasamentului în regim de urgenta şi a încredinţării copilului în condiţiile prezentului articol se suspenda exerciţiul drepturilor pe care le au părinţii faţă de copil.


    Articolul 15

    Încredinţarea copilului în vederea adopţiei se hotărăşte de către Comisia pentru protecţia copilului, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenta a Guvernului cu privire la adopţie.


    Articolul 16

    Copilul care a savirsit o faptă penală, dar nu răspunde penal, beneficiază de protecţie în condiţiile legii.


    Articolul 17

    (1) Faţa de copilul aflat în situaţia prevăzută la art. 16, Comisia pentru protecţia copilului este obligată sa ia o măsura educativă, la sesizarea oricărei persoane, a procurorului, a organelor de poliţie sau a părinţilor acestuia.
    (2) În stabilirea măsurii educative, Comisia pentru protecţia copilului va ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de dezvoltarea fizica, intelectuală şi afectiva a copilului, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natura sa caracterizeze personalitatea acestuia.


    Articolul 18

    (1) Măsurile educative şi modalităţile aplicării acestora sunt cele prevăzute de legea penală, care se aplică corespunzător virstei şi gradului de maturitate a copilului, în vederea respectării interesului superior al acestuia.
    (2) În cazul stabilirii măsurii libertăţii supravegheate, Comisia pentru protecţia copilului poate dispune încredinţarea supravegherii copilului Serviciului public specializat pentru protecţia copilului.


    Articolul 19

    Dezvoltarea armonioasă a copilului, încredinţat în condiţiile art. 9 sau dat în plasament în condiţiile art. 12 alin. (2), se asigura în centrele de plasament care funcţionează în cadrul serviciului public specializat pentru protecţia copilului sau organismului privat autorizat căruia copilul i-a fost încredinţat sau dat în plasament.


    Articolul 20

    Serviciul public specializat pentru protecţia copilului sau organismul privat autorizat, care a primit în încredinţare sau în plasament un copil, va asigura acestuia mediul familial corespunzător. În acest scop, acestea sunt obligate:
    a) sa identifice familii sau persoane cărora să le poată fi încredinţat sau dat în plasament copilul, cu prioritate printre rudele acestuia până la gradul al patrulea inclusiv;
    b) sa determine opinia copilului capabil de discernământ cu privire la familia sau la persoana propusă pentru a-l primi în încredinţare sau în plasament şi sa o aducă la cunoştinţa Comisiei pentru protecţia copilului;
    c) să asigure asistenţa şi sprijin acelei familii sau persoane atât înainte, cît şi după încredinţarea sau plasamentul copilului;
    d) să ofere asistenţa şi sprijin părinţilor copilului, pentru a pregati revenirea acestuia în mediul sau familial;
    e) să asigure spaţii special amenajate în cadrul sau în afară centrelor de plasament şi mijloacele necesare pentru contactul personal şi nemijlocit al copilului cu părinţii săi, dacă este cazul, potrivit regulamentelor;
    f) sa supravegheze familiile şi persoanele cărora le-a fost încredinţat sau dat în plasament un copil, pe toată durata acestei măsuri, precum şi pe părinţii copilului, după revenirea acestuia în mediul sau familial;
    g) să prezinte rapoarte şi propuneri Comisiei pentru protecţia copilului cu privire la aspectele sus-menţionate, trimestrial sau la cererea acesteia.


    Articolul 21

    (1) Comisia pentru protecţia copilului are următoarele atribuţii:
    a) sa verifice şi sa reevalueze, cel puţin o dată la 3 luni, împrejurările legate de încredinţarea sau plasamentul copilului, pe baza rapoartelor şi propunerilor prezentate de serviciul public specializat pentru protecţia copilului sau, după caz, de organismul privat autorizat;
    b) sa revoce sau sa înlocuiască măsura stabilită, în condiţiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;
    c) sa încredinţeze sau sa dea în plasament copilul altei familii sau persoane, unui serviciu public specializat pentru protecţia copilului sau unui organism privat autorizat, dacă interesul superior al copilului o impune;
    d) sa sesizeze instanţa competenţa, dacă împrejurările care au determinat decăderea părinţilor copilului din drepturile părinteşti au încetat sa existe;
    e) sa supună pe părinţii copilului unei perioade de proba de minimum 3 luni, în cazul revenirii acestuia în mediul sau familial, perioada în care aceştia să fie supravegheati de către serviciul public specializat pentru protecţia copilului, cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor pe care le au faţă de copil; în acest scop, sa ceara bilunar serviciului public specializat pentru protecţia copilului prezentarea de rapoarte.
    (2) În vederea îndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor ce îi revin, fiecare comisie pentru protecţia copilului colaborează cu comisiile din celelalte judeţe şi din sectoarele municipiului Bucureşti şi poate solicita acestora prezentarea de rapoarte, propuneri sau orice informaţii referitoare la situaţia copiilor faţă de care a stabilit măsuri de încredinţare sau de plasament.


    Articolul 22

    (1) Încredinţarea sau plasamentul copilului în una dintre formele prevăzute în prezentul capitol poate dura cel mult până la dobindirea capacităţii depline de exerciţiu de către acesta.
    (2) La cererea copilului, acesta poate rămâne în centrele de plasament sau la familia ori la persoana la care a fost încredinţat sau dat în plasament şi după dobindirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continua studiile, dar fără a depăşi vârsta de 25 de ani.


    Articolul 23

    (1) Pentru fiecare copil încredinţat sau dat în plasament, se acordă o alocaţie lunară în cuantum de 150.000 lei, care se indexează prin hotărâre a Guvernului.
    (2) Alocaţia se plăteşte persoanei, reprezentantului familiei desemnat de Comisia pentru protecţia copilului sau organismului privat autorizat, cărora le-a fost încredinţat sau dat în plasament copilul.
    (3) Persoana sau, după caz, unul dintre sotii cărora le-au fost încredinţaţi sau dati în plasament copiii au dreptul, pe perioada încredinţării sau a plasamentului, la un salariu la nivelul salariului brut lunar al asistentului social cu pregătire medie, încadrat în funcţie de vechime. Perioada respectiva se considera vechime în munca. Pentru persoanele pensionate, suma astfel acordată se va plati sub forma de indemnizaţie lunară. Prevederile prezentului alineat se aplică numai persoanelor care au obţinut atestatul de asistent maternal profesionist din partea Comisiei pentru protecţia copilului de la domiciliul acestora, în condiţiile ce vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul în care copilul a fost încredinţat sau dat în plasament la o ruda a acestuia, până la gradul al patrulea inclusiv.
    (4) Sumele necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute la alineatul precedent, suportate de organismele private autorizate, se restituie acestora, la cerere, de către serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, pe baza documentelor justificative, în termen de 15 zile de la depunerea cererii.
    (5) Contractele de muncă ale asistentilor maternali profesionisti se încheie de către serviciile publice specializate pentru protecţia copilului sau de către organismele private autorizate.
    (6) Prevederile prezentului articol nu sunt aplicabile în cazul în care copilul a fost încredinţat în vederea adopţiei.
    (7) După dobindirea capacităţii depline de exerciţiu, copilul devine titularul dreptului la alocaţia prevăzută la alin. (1), dacă îşi continua studiile, până la absolvirea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 25 de ani.


    Articolul 24

    (1) Comisia pentru protecţia copilului, care a hotărît încredinţarea sau plasamentul copilului, va stabili, dacă este cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea acestuia, în condiţiile stabilite de Codul familiei. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucureşti, în subordinea căruia funcţionează Comisia pentru protecţia copilului care a stabilit măsura respectiva.
    (2) Dacă plata contribuţiei la întreţinerea copilului nu este posibila, Comisia pentru protecţia copilului poate obliga părintele sa presteze o activitate neremunerată în folosul colectivităţii, pe toată durata măsurii încredinţării sau a plasamentului.


    Articolul 25

    Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia sa acorde sprijin şi asistenţa pentru prevenirea situaţiilor ce pun în pericol securitatea şi dezvoltarea copilului şi sa acţioneze pentru:
    a) identificarea, pregătirea şi evaluarea unei reţele teritoriale de asistenţi maternali profesionisti;
    b) asigurarea de servicii de prevenire a abandonului copiilor;
    c) înfiinţarea de centre maternale şi centre de îngrijire de zi;
    d) asigurarea oricăror servicii care să conducă la bunăstarea copilului, alături de părinţii săi.


    Capitolul 3 Organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru protecţia copilului şi a serviciului public specializat pentru protecţia copilului


    Articolul 26

    (1) Comisia pentru protecţia copilului se înfiinţează prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, este alcătuită din 11 membri şi are următoarea componenta:
    a) preşedinte - secretarul consiliului judeţean, respectiv secretarul primăriei sectorului municipiului Bucureşti;
    b) vicepreşedinţi:
    - directorul Direcţiei generale de muncă şi protecţie socială judeteana, respectiv a sectorului municipiului Bucureşti;
    - directorul serviciului public specializat pentru protecţia copilului;
    c) membri - cîte un reprezentant al serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Sănătăţii, Ministerului Învăţământului, Ministerului de Interne, Secretariatului de Stat pentru Handicapati, desemnaţi de conducerea acestora, şi patru reprezentanţi ai organismelor private autorizate care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei copilului sau specialişti independenţi din acest domeniu, propuşi de secretarul consiliului judeţean sau al primăriei sectorului municipiului Bucureşti.
    (2) Comisia pentru protecţia copilului este legal constituită în prezenta majorităţii membrilor săi. Hotărârile comisiei se iau cu majoritatea voturilor membrilor care o alcătuiesc.
    (3) Comisia pentru protecţia copilului se întruneşte lunar în şedinţe ordinare şi, ori de cîte ori este nevoie, în şedinţe extraordinare. Convocarea şedinţelor se face de către preşedinte, iar în absenta acestuia, de către unul dintre vicepreşedinţi. Convocarea se face în scris, cu cel puţin 3 zile înainte de şedinţa, şi cuprinde, în mod obligatoriu, ordinea de zi a acesteia.
    (4) Prezenta membrilor Comisiei pentru protecţia copilului la şedinţa este obligatorie. În cazul în care un membru al comisiei absentează de la şedinţe de doua ori consecutiv, fără motive temeinice, conducerea instituţiei al carei reprezentant este poate dispune sancţionarea disciplinară a acestuia, în condiţiile legislaţiei muncii. Preşedintele, vicepreşedinţii şi membrii comisiei au dreptul la o indemnizaţie de şedinţa, al carei cuantum se stabileşte prin hotărâre a consiliului judeţean sau prin hotărâri ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.


    Articolul 27

    (1) Comisia pentru protecţia copilului, competenţa să soluţioneze cauzele privitoare la copiii aflaţi în dificultate, este aceea în a carei raza teritorială se afla domiciliul copilului sau, după caz, cea în a carei raza teritorială copilul a fost găsit lipsit de supraveghere sau a fost părăsit.
    (2) Comisia pentru protecţia copilului soluţionează cauza în termen de cel mult 15 zile de la data sesizării.
    (3) În faţa Comisiei pentru protecţia copilului vor fi chemaţi părinţii, copilul care a împlinit vârsta de 10 ani, persoana, familia sau reprezentantul organismului privat autorizat care doreşte sa îi fie încredinţat sau dat în plasament copilul, precum şi orice persoane care pot da relaţii în cauza. În cazul în care copilul care se afla în situaţia prevăzută la art. 16 nu se prezintă, se va cere sprijinul organelor de poliţie, pentru aducerea acestuia în faţa comisiei.
    (4) Şedinţele Comisiei pentru protecţia copilului nu sunt publice. Comisia poate admite să fie de faţa şi alte persoane decît cele chemate, dacă apreciază ca prezenta lor, este utila.
    (5) Pentru soluţionarea cauzelor, este obligatorie prezentarea raportului referitor la ancheta psihosociala a copilului, de către specialistul serviciului public specializat pentru protecţia copilului, care a instrumentat cauza. Raportul va cuprinde date privind personalitatea, starea fizica şi mentala a copilului, antecedentele acestuia, condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit, orice alte date referitoare la creşterea şi la educarea copilului, care pot folosi Comisiei pentru protecţia copilului în soluţionarea cauzei, propunerea unei măsuri de protecţie a copilului, precum şi poziţia acestuia cu privire la măsura propusă. În cazul în care este necesară stabilirea unei măsuri educative, raportul referitor la ancheta psihosociala a copilului se va întocmi în colaborare cu organele de poliţie.
    (6) Lucrările de secretariat ale Comisiei pentru protecţia copilului se asigura de către serviciul public specializat pentru protecţia copilului.


    Articolul 28

    (1) Hotărârea Comisiei pentru protecţia copilului este executorie.
    (2) Hotărârea se comunică părinţilor, persoanei, familiei sau organismului privat autorizat căruia i-a fost încredinţat sau dat în plasament copilul, copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, Direcţiei generale de muncă şi protecţie socială, serviciului public specializat pentru protecţia copilului, precum şi organelor financiare competente, dacă s-a stabilit plata unei contribuţii în sarcina părinţilor.
    (3) În cazul în care exista opoziţie la executare, hotărârea se comunică Inspectoratului de poliţie, în vederea executării.


    Articolul 29

    Hotărârea Comisiei pentru protecţia copilului poate fi atacată în condiţiile Legii contenciosului administrativ.


    Capitolul 4 Organisme private care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei copilului


    Articolul 30

    Organismele private prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă sunt persoane juridice de drept privat, cu scop nelucrativ, constituite în condiţiile legii. La constituirea organismelor private de naţionalitate română, instanţa judecătorească va cere avizul Departamentului pentru Protecţia Copilului. În cazul în care obiectivele statutare ale organismului privat cuprind şi activităţi pentru alte categorii sociale decît copiii, se va cere şi avizul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.


    Articolul 31

    (1) Organismele private legal constituite pot desfăşura activităţi în domeniul protecţiei copilului, numai dacă au fost autorizate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
    (2) Autorizarea organismelor private de naţionalitate română se face de către Comisia pentru protecţia copilului în a carei raza teritorială acestea îşi au sediul social.
    (3) Autorizarea organismelor private străine se face de către Departamentului pentru Protecţia Copilului. Organismele private străine pot fi autorizate sa desfăşoare activităţi în domeniul protecţiei copilului pe teritoriul României, numai dacă sunt reprezentate de organisme private de naţionalitate română, autorizate.


    Articolul 32

    (1) Autorizaţia se eliberează pentru o perioadă de un an.
    (2) Reînnoirea autorizaţiei este condiţionată de prezentarea rapoartelor de activitate autorităţilor administraţiei publice competente sa o elibereze, anual sau la cererea acestora.


    Articolul 33

    (1) Comisiile pentru protecţia copilului au drept de control asupra activităţii desfăşurate de organismele private autorizate.
    (2) Dacă se constată că aceasta activitate a devenit ilicită, contrară bunelor moravuri sau ordinii publice, Comisia pentru protecţia copilului va solicita instanţei judecătoreşti competente dizolvarea organismului privat respectiv.


    Articolul 34

    Criteriile şi procedurile de autorizare a organismelor private se aproba prin hotărâre a Guvernului.


    Capitolul 5 Raspunderi şi sancţiuni


    Articolul 35

    Nerespectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală a persoanei vinovate.


    Articolul 36

    (1) Nerespectarea hotărîrilor Comisiei pentru protecţia copilului constituie contravenţie, dacă nu este săvârşită în astfel de condiţii încât sa constituie infracţiune.
    (2) Contravenţiile prevăzute la alineatul precedent se sancţionează cu amendă de la 500.000 lei la 1.500.000 lei.
    (3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de către personalul cu atribuţii de control de la consiliile judeţene, respectiv de la consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi de la direcţiile generale de muncă şi protecţie socială judeţene, respectiv cea a municipiului Bucureşti. Sumele încasate se constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucureşti.
    (4) Dispoziţiile prezentului articol se completează cu cele ale Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.


    Capitolul 6 Finanţarea activităţilor de protecţie a copilului aflat în dificultate


    Articolul 37

    (1) Cheltuielile pentru protecţia copilului aflat în dificultate se finanţează de la bugetele locale.
    (2) Cheltuielile pentru plata salariilor sau a indemnizaţiilor asistentilor maternali profesionisti, precum şi a indemnizaţiilor de şedinţa ale preşedintelui, vicepreşedinţilor şi membrilor Comisiei pentru protecţia copilului se suporta de la bugetul judeţului, respectiv de la bugetul sectorului municipiului Bucureşti şi se gestionează de către serviciul public specializat pentru protecţia copilului.
    (3) Cheltuielile pentru plata alocaţiei prevăzute la art. 23 se suporta de la bugetul de stat şi se gestionează de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.


    Capitolul 7 Dispoziţii finale


    Articolul 38

    În aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, Departamentul pentru Protecţia Copilului împreună cu ministerele interesate vor elabora norme metodologice şi măsuri tranzitorii, care se aproba prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 39

    Acţiunile şi cererile privitoare la aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă sunt scutite de taxa de timbru.


    Articolul 40

    (1) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, comisiile pentru protecţia copilului vor verifica şi vor reevalua toate măsurile de ocrotire stabilite prin hotărâri în curs de aplicare ale fostelor comisii teritoriale pentru ocrotirea minorilor, care au funcţionat potrivit Legii nr. 3/1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori.
    (2) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), hotărârile comisiilor teritoriale pentru ocrotirea minorilor îşi încetează aplicabilitatea.


    Articolul 41

    (1) Transferul patrimoniului şi al personalului instituţiilor de ocrotire - leagane şi case de copii - şi ale centrelor de primire a minorilor care au funcţionat potrivit Legii nr. 3/1970, precum şi reorganizarea acestora în centre de plasament şi centre de primire a copilului în cadrul serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului se vor face până la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 1998, prin protocol încheiat între consiliile judeţene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, şi autorităţile în subordinea cărora aceste instituţii au funcţionat până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
    (2) Personalul didactic, didactic auxiliar, medical şi de alte specialităţi, existent în instituţiile de ocrotire care au funcţionat potrivit Legii nr. 3/1970 - leagane şi case copii - îşi va păstra calitatea şi statutul în cadrul viitoarelor centre de plasament şi de primire din cadrul serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului.
    (3) Este interzisă înfiinţarea unor centre de plasament, altele decît cele existente prin reorganizarea leaganelor şi a caselor de copii, cu excepţia centrelor de plasament de tip familial.


    Articolul 42

    Pe data publicării în Monitorul Oficial al României a prezentei ordonanţe de urgenţă, Legea nr. 3 din 26 martie 1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 28 din 28 martie 1970, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abroga.
    PRIM-MINISTRU
    VICTOR CIORBEA
    Contrasemnează:
    ---------------
    Ministru delegat
    pe lângă primul-ministru
    pentru coordonarea Secretariatului
    General al Guvernului şi a Departamentului
    pentru Administraţie Publică Locală,
    Remus Opris
    Ministrul muncii
    şi protecţiei sociale,
    Alexandru Athanasiu
    Secretar de stat,
    şeful Departamentului
    pentru Protecţia Copilului,
    Cristian Liviu Tabacaru
    -------------