DECIZIA nr. 90 din 27 februarie 2018referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 382 din 4 mai 2018

    Valer Dorneanu

    - președinte

    Marian Enache

    - judecător

    Mircea Ștefan Minea

    - judecător

    Daniel Marius Morar

    - judecător

    Mona-Maria Pivniceru

    - judecător

    Livia Doina Stanciu

    - judecător

    Simona-Maya Teodoroiu

    - judecător

    Varga Attila

    - judecător

    Irina-Loredana Gulie

    - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Gabriel Cosmin Fărcășiu în Dosarul nr. 1.182/33/2016 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.269D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale referitoare la statutul polițiștilor, militarilor și diplomaților.
    CURTEA,

    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 19 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.182/33/2016, Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. VII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Excepția a fost ridicată de Gabriel Cosmin Fărcășiu într-o cauză având ca obiect acțiunea în anularea art. 49 alin. (1) lit. d) și a art. 51-57 din Hotărârea Guvernului nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici. 5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât prevăd ca procedura de concurs în vederea recrutării funcționarilor publici să fie stabilită printr-o normă administrativă, cu putere juridică inferioară legii organice, respectiv prin hotărâre a Guvernului. Astfel, se transmite competența constituțională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa în domenii ce țin de statutul funcționarului public către puterea executivă.6. Se mai arată că funcționarul public este persoana învestită cu exercițiul autorității publice, iar statutul funcționarului public cunoaște elemente derogatorii de la dispozițiile generale care reglementează raporturile de muncă, acesta fiind subiect al unui raport de serviciu, care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale. De aceea, concursul de recrutare este un element esențial, care se referă la statutul funcționarului public, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție. Prin urmare, recrutarea funcționarului public trebuie să se facă prin lege organică. Invocă și Decizia Curții Constituționale nr. 172 din 24 martie 2016. 7. Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate sunt cuprinse într-un act normativ cu caracter de lege, astfel că supremația legii este respectată. Separația puterilor în stat presupune adoptarea unor norme metodologice de către puterea executivă, atât timp cât este respectat principiul ierarhiei normei juridice. Mai mult, acestea se limitează strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu conțin soluții care să contravină prevederilor acestora. Se mai apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, atât timp cât prevederile art. VII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 251/2006 se aplică, fără discriminare, tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută în ipoteza normei juridice. De asemenea, nu sunt încălcate nici prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, dat fiind faptul că normele de aplicare a legii nu constituie o reglementare a statutului funcționarului public, ci stabilesc numai modalitatea practică în care se aplică dispozițiile cuprinse în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 117 din 9 martie 2017.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,

    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. VII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2006, potrivit cărora:(1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, la propunerea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, prin hotărâre a Guvernului, se aprobă:
    a) normele privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici;“.
    13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat și alin. (5) referitor la principiul securității juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că recrutarea funcționarilor publici este un aspect ce ține de cariera acestora, astfel cum aceasta este reglementată în capitolul VI - Cariera funcționarilor publici din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007. În acest sens art. 54 și 57 cuprinse în secțiunea 1 - Recrutarea funcționarilor publici a capitolului VI din Legea nr. 188/1999 stabilesc condițiile necesare ocupării unei funcții publice, precum și condițiile generale de participare la concurs, procedura de organizare a acestuia, condițiile minime de vechime necesare. În același sens sunt și prevederile art. 58, care se referă la modalitatea de organizare a concursului de recrutare pentru funcțiile publice vacante din autoritățile și instituțiile publice centrale, și art. 59, privitor la concursul pentru admiterea la programele organizate în condițiile legii pentru obținerea statutului de manager public. Prin urmare, Curtea reține că aspectele esențiale referitoare la ocuparea posturilor de funcționar public, precum și la procedura de organizare a concursului de recrutare sunt reglementate prin art. 54-59 din Legea nr. 188/1999, act normativ ce are caracter de lege organică, în acord cu dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție.15. Autorul excepției critică prevederea legală în temeiul căreia a fost adoptată hotărârea Guvernului referitoare la aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, arătând că sunt încălcate, între alte dispoziții constituționale, și cele referitoare la reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici, cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. j). În acest sens, arată că aspecte specifice, referitoare la conținutul dosarului de concurs [art. 49 alin. (1) lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 611/2008] și modalitatea de desfășurare a probei scrise a concursului (art. 51-53 din Hotărârea Guvernului nr. 611/2008) sau a interviului (art. 54-57 din Hotărârea Guvernului nr. 611/2008), au fost stabilite prin act administrativ cu caracter normativ, iar nu printr-o lege organică.16. În legătură cu aceste susțineri, Curtea reține că statutul juridic al funcționarului public cunoaște elemente derogatorii de la dispozițiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, funcționarul public este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale. De aceea, aspectele esențiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul acestuia, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17, și Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 24). De asemenea, prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragrafele 19 și 21, Curtea a reținut că statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispozițiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă, astfel încât regulile esențiale privind ocuparea posturilor de conducere țin de statutul funcționarului public, mai exact de exercitarea raportului de serviciu care se realizează de la nașterea până la încetarea acestuia. Prin urmare, deoarece vizează modificarea raporturilor de muncă, aceste reguli esențiale trebuie reglementate prin lege organică.17. Or, în prezenta cauză, Curtea reține că aspectele esențiale referitoare la ocuparea posturilor de funcționar public, precum și la procedura de organizare a concursului de recrutare sunt reglementate prin art. 54-59 din Legea nr. 188/1999, act normativ ce are caracter de lege organică, în acord cu dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție. Faptul că anumite elemente specifice, referitoare la procedura de ocupare a funcțiilor publice, respectiv elemente detaliate referitoare la conținutul dosarului de concurs, proba scrisă a concursului, interviul, notarea probelor, comunicarea rezultatelor, soluționarea contestațiilor, sunt reglementate prin hotărâre a Guvernului nu este de natură să contravină prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție. Astfel, nu este necesar ca absolut toate aspectele legate de concursurile și examenele desfășurate pe parcursul carierei de funcționar public să fie reglementate prin lege organică, dat fiind caracterul general, de reglementare primară, al legii. Prin urmare, detaliile specifice modalității de organizare a recrutării funcționarilor publici trebuie să rămână în domeniul organizării executării legii, putând fi reglementate printr-un act administrativ cu caracter normativ, respectiv prin hotărâre a Guvernului.18. De altfel, Curtea Constituțională a statuat în mod expres în acest sens, prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, paragraful 21, anterior menționată, că doar aspectele esențiale privind ocuparea posturilor de funcționar public trebuie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice procedurii de ocupare să fie explicate și detaliate prin act administrativ cu caracter normativ, respectiv, în acel caz, prin ordin al ministrului de resort.19. Pentru aceleași considerente, în prezenta cauză, nu poate fi reținută nici încălcarea celorlalte dispoziții constituționale invocate.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel Cosmin Fărcășiu în Dosarul nr. 1.182/33/2016 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. VII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă și general obligatorie.
    Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunțată în ședința din data de 27 februarie 2018.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Irina-Loredana Gulie

    ----