LEGE nr. 312 din 8 iulie 2003 (*republicată*)
privind producerea şi valorificarea legumelor*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 548 din 10 august 2007



    ----------- Notă *) Republicată în temeiul art. IV din Legea nr. 112/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 312/2003 privind producerea şi valorificarea legumelor de câmp, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007, dându-se textelor o nouă numerotare.
    Legea nr. 312/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 25 iulie 2003.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Prezenta lege reglementează politica agricolă în domeniul legumiculturii, privind producerea şi valorificarea legumelor.

    Articolul 2

    Dezvoltarea durabilă a legumiculturii în România are în vedere funcţiile economice, ecologice şi de sprijinire a activităţilor din zonele rurale.

    Articolul 3

    Organul de specialitate al administraţiei publice centrale care asigură reglementarea şi implementarea strategiilor şi politicilor în domeniul legumiculturii este Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

    Articolul 4

    Politica agricolă în domeniul producerii şi valorificării legumelor, pepenilor şi ciupercilor cultivate are în vedere următoarele obiective:
    a) dezvoltarea durabilă a exploataţiilor agricole de profil, prin ameliorarea sistemelor de producere şi profit ale producătorilor agricoli;
    b) diversificarea producţiei din punct de vedere cantitativ şi calitativ, pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor;
    c) întărirea organizatorică a pieţei produselor, în sensul repartizării echitabile a veniturilor între producători, procesatori şi comercianţi;
    d) elaborarea strategiilor consolidate şi a politicilor structurale, în colaborare cu organizaţiile profesionale şi interprofesionale şi cu autorităţile administraţiei publice locale şi centrale;
    e) construcţii instituţionale pentru aplicarea mecanismelor de reglementare a pieţei;
    f) antrenarea cercetării şi a învăţământului în sprijinirea fermierilor legumicultori.

    Articolul 5

    (1) În sensul prezentei legi, producţia de legume se realizează în următoarele sisteme de cultură:
    a) legume de câmp;
    b) legume în spaţii protejate: solarii, sere reci şi sere încălzite;
    c) cultura pepenilor;
    d) cultura ciupercilor;
    e) producerea răsadurilor;
    f) producerea seminţelor de legume.
    (2) După direcţiile de valorificare, producţia de legume are următoarele destinaţii:
    a) consum în stare proaspătă;
    b) prelucrare industrială.
    (3) Clasificarea legumelor se face potrivit următoarelor criterii:
    a) botanice:
    b) durata vieţii plantelor;
    c) particularităţile părţilor comestibile;
    d) cerinţele faţă de factorii de mediu şi tehnologiile aplicate;
    e) capacitatea de menţinere a calităţii legumelor proaspete.

    Capitolul II Producerea legumelor


    Articolul 6

    (1) În România, cadrul ecologic oferă condiţii climatice naturale favorabile pentru sistemele de cultură a legumelor prevăzute la art. 5 alin. (1), pe baza cărora se stabilesc zonele favorabile de cultivare a legumelor prin operaţiunea de zonare.
    (2) Zonarea speciilor legumicole reprezintă aprecierea de ansamblu a factorilor climatici, edafici, economici, sociali şi de protecţie a mediului, care să orienteze delimitarea teritorială şi amplasarea speciilor, soiurilor şi hibrizilor în zonele de cultivare cele mai favorabile.
    (3) Zonele favorabile pentru cultura legumelor sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

    Articolul 7

    (1) Terenul cultivat cu legume se încadrează la categoria de folosinţă "teren arabil".
    (2) Fac parte din categoria de folosinţă "teren arabil" şi suprafeţele ocupate cu solarii-tunel, solarii cu acoperiş în pantă, individuale sau bloc, acoperite cu materiale plastice.

    Articolul 8

    (1) Producătorii agricoli pot înfiinţa culturi legumicole cu soiurile şi hibrizii prevăzuţi în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură al României, aprobat anual de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi cu soiurile şi hibrizii speciilor legumicole, înscrişi în cataloagele ţărilor membre ale Uniunii Europene.
    (2) Categoriile biologice de seminţe şi material săditor folosite în cultura legumelor sunt următoarele:
    a) sămânţa de prebază;
    b) sămânţa de bază;
    c) sămânţa certificată;
    d) sămânţa hibridă;
    e) răsaduri provenite din seminţele prevăzute la lit. a)-d).
    (3) Producerea, prelucrarea şi/sau comercializarea seminţelor şi a materialului de plantare se realizează de operatori economici, persoane fizice sau juridice, autorizaţi în condiţiile legii.
    (4) Autorizarea producerii de răsaduri se va asigura, în principal, prin control la locul de cultivare, luându-se în considerare toate elementele tehnologice ale culturii.

    Capitolul III Siguranţa alimentară şi calitatea legumelor, pepenilor şi ciupercilor cultivate


    Articolul 9

    (1) Legumele, pepenii şi ciupercile cultivate, destinate comercializării în vederea consumului uman în stare proaspătă, se clasifică în conformitate cu standardele de comercializare, care au caracter obligatoriu în toate etapele comercializării pe filiera de produs.
    (2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) produsele care:
    a) sunt expediate de către producători la centrele de sortare, calibrare, ambalare din zona de producţie;
    b) sunt vândute de producători în zona de producţie, în pieţele tradiţionale, în pieţele organizate în anumite zile, în acest scop.
    (3) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale notifică Comisia Europeană cu privire la exceptările prevăzute la alin. (2).
    (4) Legumele, pepenii şi ciupercile cultivate, comercializate în stare proaspătă, destinate consumului uman, se supun controlului de conformitate cu standardele de comercializare.
    (5) Controlul de conformitate se efectuează de către Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic în Producerea şi Valorificarea Legumelor şi Fructelor, potrivit atribuţiilor stabilite.

    Articolul 10

    (1) Legumele proaspete, pepenii şi ciupercile destinate consumului uman se comercializează în spaţii special amenajate, însoţite de facturi pe care se înscriu de către emitent calitatea şi conformitatea cu standardele de comercializare.
    (2) Facturile pot fi emise de către comerciant sau de producător, în cazul în care acesta face livrarea directă către beneficiar.

    Articolul 11

    Micii producători, persoane fizice, care comercializează în condiţiile legii legume în pieţele stradale sau tradiţionale se exceptează de la prevederile art. 10 alin. (2), având obligaţia dovedirii calităţii de producător şi a prezentării produselor în condiţii de calitate şi igienă.

    Articolul 12

    (1) Se interzice comercializarea legumelor, pepenilor şi a ciupercilor cultivate în stare proaspătă sau procesată, destinate consumului uman, care conţin reziduuri de pesticide şi metale grele, azotaţi, azotiţi sau alte produse, care depăşesc nivelurile maxime admise stabilite de legislaţia în vigoare.
    (2) Legumele, pepenii şi ciupercile cultivate, în stare proaspătă sau procesată, care au caracteristicile prevăzute la alin. (1), determinate de laboratoare acreditate, se retrag de pe piaţă, se confiscă şi se distrug.
    (3) Analizele privind conţinutul de reziduuri de pesticide, metale grele, azotaţi, azotiţi sau alte produse se fac de laboratoarele acreditate, în conformitate cu legislaţia în vigoare, la cererea producătorilor şi/sau a comercianţilor.
    (4) Comercianţii pot solicita de la producător buletine de analiză eliberate de laboratoare acreditate, pentru produsele proaspete pe care le pun în vânzare pentru consumul uman.

    Articolul 13

    (1) Producătorii agricoli care cultivă legume, pepeni şi ciuperci au obligaţia de a practica metode de cultivare sănătoase, astfel încât să asigure siguranţa alimentară a consumatorilor, să respecte normele de mediu, în scopul de a proteja apa şi solul şi de a ţine evidenţa tratamentelor fitosanitare şi a produselor chimice utilizate în procesul de producţie.
    (2) Controlul privind respectarea tehnologiilor de producţie pentru legume, pepeni şi ciuperci de cultură se exercită de personalul de specialitate din cadrul Inspecţiei de Stat pentru Controlul Tehnic în Producerea şi Valorificarea Legumelor şi Fructelor, ale cărei organizare şi funcţionare se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

    Articolul 14

    (1) Prelucrarea industrială a legumelor şi a ciupercilor cultivate în scop comercial se face în unităţi de producţie, conform reglementărilor în vigoare.
    (2) În sensul prezentei legi, unităţi de producţie sunt unităţile care prelucrează, depozitează, condiţionează şi transportă legumele, ciupercile cultivate şi produsele rezultate prin prelucrarea industrială a acestora, destinate consumului uman.

    Capitolul IV Sancţiuni


    Articolul 15

    Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea civilă sau contravenţională, după caz.

    Articolul 16

    Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:
    a) nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 11 şi art. 13, cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei;
    b) nerespectarea prevederilor art. 12 alin. (1), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
    c) refuzul producătorilor agricoli, precum şi al comercianţilor de a se supune controlului exercitat de organele abilitate ale statului, cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei.

    Articolul 17

    Sancţiunile prevăzute la art. 16 se aplică atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice.

    Articolul 18

    Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de prezenta lege se fac prin proces-verbal încheiat de organele de control abilitate din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, potrivit atribuţiilor ce le revin prin lege.

    Articolul 19

    Prevederile prezentei legi, referitoare la contravenţii, se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

    Capitolul V Dispoziţii finale


    Articolul 20

    Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    Anexa
    I. Zonarea speciilor legumicole
    Definirea zonării
    Prin zonarea speciilor legumicole se înţelege repartizarea teritorială a culturilor de legume pe baza interdependenţei unor factori care favorizează sau limitează posibilităţile de valorificare a potenţialului biologic, imprimând legumiculturii un caracter zonal.
    În România sunt delimitate 3 zone de producere a legumelor:
    1. Zona I este cea mai mare - circa 50% din suprafaţa totală ocupată cu legume - şi asigură cele mai bune condiţii privind cerinţele speciilor, soiurilor şi hibrizilor de legume faţă de factorii naturali şi cuprinde două subzone:
    a) subzona I, cu un climat de stepă, caracterizată prin: 400-500 mm precipitaţii anuale, temperatura medie anuală de 10-11°C, cu soluri în cea mai mare parte de tip cernoziom şi soluri aluvionare cu fertilitate ridicată sau sol brun-deschis de stepă. Această subzonă acoperă partea de sud-est a ţării - Câmpia Băileştiului, Boianului, Burnaşului şi Bărăganului, Lunca Dunării şi Dobrogea şi cuprinde judeţele Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Ialomiţa, partea de sud a judeţului Buzău, judeţele Brăila, Galaţi, Tulcea, Constanţa şi partea de sud a judeţului Mehedinţi. Subzona I asigură condiţii climatice cu posibilităţi de irigare pentru toate speciile legumicole şi îndeosebi pentru cele pretenţioase la căldură: ardei, vinete, tomate, castraveţi, pepeni, fasole de grădină, bame şi altele;
    b) subzona a II-a, caracterizată prin precipitaţii medii anuale cuprinse între 550 şi 650 mm, temperaturi medii anuale de 10,5-11°C, umiditate relativă de 65-75% şi soluri de tip cernoziom, brun de pădure, de luncă, lăcovişti şi nisipuri solificate. Ocupă Câmpia de Vest a Banatului şi Crişanei, incluzând judeţele Timiş, Arad şi Bihor. În această subzonă se poate cultiva majoritatea speciilor legumicole.
    2. Zona a II-a cuprinde dealurile subcarpatice joase din nordul Olteniei - partea de nord a judeţului Mehedinţi, judeţele Gorj şi Vâlcea, Muntenia - judeţele Argeş, Dâmboviţa, Prahova şi nordul judeţului Buzău, Câmpia Moldovei cu spaţiul cuprins între Siret şi Prut şi luncile aflate la confluenţa cu unii afluenţi ai Siretului - judeţele Vrancea, Bacău, Vaslui, Neamţ, Iaşi, Botoşani şi Suceava, Lunca Mureşului, Arieşului, Someşului, cursul inferior al Târnavelor, Valea Crişurilor, judeţele Caraş-Severin, Satu Mare şi parţial Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Alba, Mureş şi Hunedoara. Din punct de vedere climatic se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 9-10°C, precipitaţii medii anuale de 450-550 mm, umiditate relativă de 65-80%. Solurile predominante sunt cele brune.
    Zona a II-a ocupă circa 30% din suprafaţa totală cultivată de legume, principalele culturi fiind cele din grupa verzei, rădăcinoasele, bulboasele, mazărea de grădină şi tomatele.
    3. Zona a III-a ocupă circa 20% din suprafaţa de legume a României şi se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 8-8,7°C, precipitaţii medii anuale de 600-650 mm şi o umiditate relativă medie a aerului cuprinsă între 57% şi 65%.
    Zona a III-a acoperă regiuni de dealuri din Transilvania - o parte a judeţelor Alba, Cluj, Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Mureş, Hunedoara şi judeţele Braşov, Maramureş, Sibiu şi Covasna. Principalele tipuri de sol sunt cele brune de pădure slab sau mediu podzolite şi aluvionare. În această zonă se cultivă în special legumele rădăcinoase, vărzoase şi bulboase, iar în anumite microzone se cultivă şi castraveţi, fasole de grădină şi mazăre de grădină, legume din grupa verzei.
    II. Microzonarea este un subsistem al zonării care conturează arealul unor culturi legumicole la scară redusă. Microzonarea este impusă de amplitudinea variaţiei factorilor pedoclimatici şi social-economici specifici unei zone.
    În cadrul oricărei zone există suprafeţe de teren care sunt avantajoase pentru cultura legumelor dintr-o anumită categorie ca urmare a expoziţiei sau protejării naturale.
    La stabilirea microzonelor se ţine cont, pe lângă condiţiile de mediu, şi de elementele social-economice, deoarece acestea se manifestă pregnant atât prin gradul de specializare a forţei de muncă, cât şi prin puterea economică a fiecărei proprietăţi agricole. Lucrările de zonare stau la baza concentrării, profilării şi specializării producţiei de legume.
    NOTĂ:
    Reproducem mai jos prevederile art. II şi III din Legea nr. 112/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 312/2003 privind producerea şi valorificarea legumelor de câmp, care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr. 312/2003 şi care se aplică în continuare ca dispoziţii proprii ale Legii nr. 112/2007:
    "Art. II. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâre a Guvernului, se aprobă normele metodologice de aplicare a acesteia.
    Art. III. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 49/2003 privind producerea şi valorificarea legumelor, florilor şi plantelor ornamentale de seră, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 19 noiembrie 2003."
    -------------