PROTOCOL din 15 noiembrie 2000
privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitatii transnationale organizate*)
EMITENT
  • ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 813 din 8 noiembrie 2002



    ---------- Notă *) Traducere.
    PREAMBUL
    Statele părţi la prezentul protocol,
    declarand ca o acţiune eficace vizând prevenirea şi combaterea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, cere din partea ţărilor de origine, de tranzit şi de destinaţie o apropiere globală şi internationala cuprinzând măsuri destinate prevenirii traficului, o acţiune vizând pedepsirea traficantilor şi protecţia victimelor acestui trafic, în special prin respectarea drepturilor lor fundamentale internaţionale recunoscute,
    ţinând cont de faptul ca, în ciuda existenţei unor diferite instrumente internaţionale care cuprind reguli şi dispoziţii practice vizând lupta împotriva exploatării persoanelor, în special a femeilor şi a copiilor, nu exista nici un instrument universal care să se refere la toate aspectele traficului de persoane,
    ingrijorate de faptul ca, în lipsa unui astfel de instrument, persoanele vulnerabile în faţa acestui trafic nu vor fi protejate suficient,
    conform Rezoluţiei 53/111 a Adunării generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 9 decembrie 1998, în care Adunarea generală a decis sa creeze un comitet interguvernamental special cu conţinut nelimitat, însărcinat cu elaborarea unei convenţii internaţionale generale împotriva criminalitatii transnationale organizate şi cu examinarea, dacă este cazul, a elaborării unui instrument internaţional de lupta împotriva traficului femeilor şi al copiilor,
    convinse ca faptul de a asocia Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalitatii transnationale organizate un instrument internaţional vizând prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi al copiilor, va ajuta la prevenirea şi combaterea acestui tip de criminalitate,
    au convenit cele ce urmează:
    I. DISPOZIŢII GENERALE

    Articolul 1

    Relaţia cu Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitatii transnationale organizate
    1. Prezentul protocol completează Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitatii transnationale organizate. Acesta este interpretat împreună cu convenţia.
    2. Dispoziţiile convenţiei se aplică mutatis mutandis prezentului protocol, excepţie făcând dispoziţiile contrare ale protocolului menţionat.
    3. Infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 5 din prezentul protocol sunt considerate infracţiuni stabilite în conformitate cu convenţia.


    Articolul 2

    Obiect
    Prezentul protocol are ca obiect:
    a) prevenirea şi combaterea traficului de persoane, acordând o atenţie specială femeilor şi copiilor;
    b) protecţia şi ajutorarea victimelor unui astfel de trafic, respectând pe deplin drepturile lor fundamentale; şi
    c) promovarea cooperării între statele părţi în vederea atingerii acestor obiective.


    Articolul 3

    Terminologie
    În termenii prezentului protocol:
    a) expresia trafic de persoane indica recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare de recurgere sau prin recurgere la forta ori la alte forme de constrângere, prin răpire, frauda, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plati ori avantaje pentru a obţine consimţământul unei persoane având autoritate asupra alteia în scopul exploatării. Exploatarea conţine, cel puţin, exploatarea prin prostituarea unei alte persoane sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de organe;
    b) consimţământul unei victime a traficului de persoane pentru exploatarea amintita, astfel cum este enuntata la lit. a) din prezentul articol, este indiferent atunci când unul din oricare dintre mijloacele enunţate la lit. a) a fost folosit;
    c) recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatării este considerată trafic de persoane, chiar dacă aceştia nu fac apel la nici unul dintre mijloacele menţionate la lit. a) din prezentul articol;
    d) termenul copil indica orice persoană cu vârsta mai mica de 18 ani.


    Articolul 4

    Domeniu de aplicare
    Prezentul protocol se aplică, exceptând dispoziţiile contrare, pentru prevenirea, anchetele şi urmăririle privind infracţiunile stabilite conform art. 5 al acestuia, atunci când aceste infracţiuni sunt de natura transnationala şi dacă este implicat un grup infractional, ca şi pentru protecţia victimelor acestor infracţiuni.


    Articolul 5

    Incriminare
    1. Fiecare stat parte adopta măsurile legislative şi altele necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune actelor menţionate la art. 3 din prezentul protocol, atunci când au fost comise intentionat.
    2. Fiecare stat parte adopta, de asemenea, măsurile legislative şi altele necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune:
    a) sub rezerva conceptelor fundamentale ale sistemului sau juridic, faptului de a incerca comiterea unei infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 din prezentul articol;
    b) faptului de a fi complice la o infracţiune stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol; şi
    c) faptului de a organiza comiterea unei infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 din prezentul articol sau de a da instrucţiuni altor persoane pentru ca acestea sa o comita.

    II. PROTECŢIA VICTIMELOR TRAFICULUI DE PERSOANE

    Articolul 6

    Asistenţa şi protecţia acordate victimelor traficului de persoane
    1. Atunci când are loc şi în măsura în care dreptul sau intern o permite, fiecare stat parte protejeaza viaţa privată şi identitatea victimelor traficului de persoane, nefacand publice procedurile juridice referitoare la acestea.
    2. Fiecare stat parte se asigura ca sistemul sau juridic sau administrativ prevede măsuri care permit furnizarea către victimele traficului de persoane, atunci când este cazul:
    a) a informaţiilor asupra procedurilor juridice şi administrative aplicabile;
    b) a unei asistente pentru a face astfel încât părerile şi preocuparile lor să fie prezentate şi luate în considerare în stadiile corespunzătoare ale procedurii penale angajate împotriva autorilor infracţiunilor, astfel încât sa nu aducă prejudicii drepturilor apărării.
    3. Fiecare stat parte intenţionează sa pună în aplicare măsuri în vederea asigurării restabilirii psihice, psihologice şi sociale a victimelor traficului de persoane, inclusiv, dacă este cazul, în cooperare cu organizaţii neguvernamentale, cu alte organizaţii competente şi alte elemente ale societăţii civile şi, în special, să le furnizeze:
    a) un adapost convenabil;
    b) sfaturi şi informaţii privind drepturile pe care legea le recunoaşte, într-o limbă pe care o pot înţelege;
    c) asistenţa medicală, psihologică şi materială; şi
    d) posibilităţi de angajare, educaţie şi formare.
    4. Fiecare stat parte tine cont, atunci când aplica dispoziţiile prezentului articol, de vârsta, sexul şi nevoile specifice ale victimelor traficului de persoane, în special de nevoile specifice ale copiilor, şi anume un adapost, educaţie şi îngrijire convenabila.
    5. Fiecare stat parte depune eforturi pentru a asigura siguranţa psihică a victimelor traficului de persoane când acestea se găsesc pe teritoriul sau.
    6. Fiecare stat parte se asigura ca sistemul sau juridic prevede măsuri care să ofere victimelor traficului de persoane posibilitatea de a obţine repararea prejudiciului suportat.


    Articolul 7

    Statutul victimelor traficului de persoane în statele de primire
    1. Pentru a lua măsuri conform art. 6 din prezentul protocol, fiecare stat parte intenţionează sa adopte măsuri legislative sau alte măsuri corespunzătoare care să permită victimelor traficului de persoane sa rămână pe teritoriul sau, cu titlu temporar sau permanent, atunci când este cazul.
    2. Atunci când aplica dispoziţia de la paragraful 1 din prezentul articol, fiecare stat parte trebuie să ţină cont de factorii umanitari şi personali.


    Articolul 8

    Repatrierea victimelor traficului de persoane
    1. Statul parte de care aparţine o victima a traficului de persoane sau în care aceasta avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrării sale pe teritoriul statului parte de primire facilitează şi accepta, ţinând neapărat seama de siguranţă acestei persoane, întoarcerea acesteia fără întârziere nejustificată sau nechibzuita.
    2. Atunci când un stat parte trimite o victima a traficului de persoane într-un stat parte de care aceasta persoana aparţine sau în care avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrării sale pe teritoriul statului parte de primire, aceasta întoarcere este asigurata ţinând neapărat cont de siguranţă persoanei, precum şi de starea oricărei proceduri judiciare legate de faptul ca aceasta este o victima a traficului, şi de preferat se face voluntar.
    3. La cererea unui stat parte de primire, un stat parte solicitat verifica, fără întârziere nejustificată, dacă victima unui trafic de persoane îi aparţine sau avea dreptul de a locui cu titlu permanent pe teritoriul sau în momentul intrării sale pe teritoriul statului parte de primire.
    4. În scopul facilitării întoarcerii unei victime a traficului de persoane care nu poseda documentele necesare, statul parte de care aparţine aceasta persoana ori în care avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrării sale pe teritoriul statului parte de primire accepta sa elibereze, la cererea statului parte de primire, documentele de călătorie sau orice alta autorizaţie necesară pentru a permite acelei persoane a se indrepta şi a fi readmisa pe teritoriul sau.
    5. Dispoziţiile prezentului articol sunt înţelese fără prejudicierea oricărui drept acordat victimei prin orice lege interna a statului parte de primire.
    6. Dispoziţiile prezentului articol sunt înţelese fără prejudicierea oricărui acord sau aranjament bilateral ori multilateral aplicabil sustinand, în totalitate sau în parte, întoarcerea victimelor traficului de persoane.

    III. PREVENIRE, COOPERARE ŞI ALTE MĂSURI

    Articolul 9

    Prevenirea traficului de persoane
    1. Statele părţi stabilesc politici, programe şi alte măsuri de ansamblu pentru:
    a) prevenirea şi combaterea traficului de persoane; şi
    b) protecţia victimelor traficului de persoane, în special a femeilor şi copiilor, împotriva unei noi acţiuni ale carei victime ar putea fi.
    2. Statele părţi depun eforturi pentru a lua măsuri, precum cercetări, campanii de informare şi campanii prin mass-media, precum şi iniţiative sociale şi economice, în scopul prevenirii şi combaterii traficului de persoane.
    3. Politicile, programele şi alte măsuri stabilite conform prezentului articol includ, după cum este necesar, o cooperare cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii competente şi cu alte elemente ale societăţii civile.
    4. Statele părţi iau sau intaresc măsurile, pe calea unei cooperări bilaterale sau multilaterale, pentru remedierea factorilor care fac persoanele, în special femeile şi copiii, vulnerabile în faţa traficului, precum saracia, subdezvoltarea şi inegalitatea sanselor.
    5. Statele părţi adopta sau intaresc măsurile legislative ori altele, precum măsuri de ordin educativ, social sau cultural, pe calea unei cooperări bilaterale ori multilaterale, pentru a descuraja cererea care favorizează orice formă de exploatare a persoanelor, în special a femeilor şi a copiilor, care are ca scop traficul.


    Articolul 10

    Schimb de informaţii şi formare
    1. Serviciile de detectare, reprimare, imigrare sau alte servicii competente ale statelor părţi cooperează între ele, după cum este necesar, făcând schimb, conform dreptului intern al acestor state, de informaţii care le permit sa stabilească:
    a) dacă persoanele care trec sau incearca sa treacă o frontieră internationala cu documente de călătorie aparţinând unor alte persoane ori fără documente de călătorie sunt autori sau victime ale traficului de persoane;
    b) tipurile de documente de călătorie pe care persoanele le-au folosit sau au încercat să le folosească pentru trecerea unei frontiere internaţionale în scopul traficului de persoane; şi
    c) mijloacele şi metodele folosite de grupurile infractionale organizate pentru traficul de persoane, inclusiv recrutarea şi transportul victimelor, itinerariile şi legăturile între persoanele şi grupurile care se ocupa de acest trafic, precum şi măsurile care permit descoperirea acestora.
    2. Statele părţi asigura sau intaresc formarea agenţilor serviciilor de detectare, reprimare, imigrare şi a altor servicii competente pentru prevenirea traficului de persoane. Aceasta formare ar trebui sa pună accentul pe metodele folosite pentru prevenirea unui astfel de trafic, trimiterea în judecata a traficantilor şi respectarea drepturilor victimelor, mai ales protejarea acestora împotriva traficantilor. Aceasta ar trebui sa ţină cont, în egala măsura, de necesitatea de a lua în considerare drepturile fiinţei umane şi problemele specifice ale femeilor şi ale copiilor şi sa favorizeze cooperarea cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii competente şi cu alte elemente ale societăţii civile.
    3. Un stat parte care primeşte informaţii se conformează oricărei cereri din partea statului parte care le-a comunicat, supunand folosirea acestora la restrictii.


    Articolul 11

    Măsuri la frontiera
    1. Fără sa aducă atingere angajamentelor internaţionale referitoare la libera circulaţie a persoanelor, statele părţi intaresc, în măsura în care este posibil, controalele la frontiera necesare pentru prevenirea şi descoperirea traficului de persoane.
    2. Fiecare stat parte adopta măsurile legislative sau altele corespunzătoare pentru prevenirea, pe cat este posibil, a folosirii mijloacelor de transport exploatate de transportatorii comerciali pentru comiterea infracţiunilor stabilite conform art. 5 al prezentului protocol.
    3. Atunci când este cazul şi fără a aduce atingere convenţiilor internaţionale aplicabile, aceste măsuri constau mai ales în prevederea obligaţiei pentru transportatorii comerciali, inclusiv orice companie de transport sau orice proprietar sau exploatator al oricărui mijloc de transport, de a verifica dacă toţi pasagerii sunt în posesia documentelor de călătorie cerute pentru intrarea în statul de primire.
    4. Fiecare stat parte ia măsurile necesare, conform dreptului sau intern, pentru a impune sancţiuni în cazul obligaţiei precizate la paragraful 3 al prezentului articol.
    5. Fiecare stat parte intenţionează sa ia măsuri care să permită, conform dreptului sau intern, refuzarea intrării persoanelor implicate în comiterea infracţiunilor stabilite conform prezentului articol sau anularea vizei acestora.
    6. Fără sa aducă atingere art. 27 al convenţiei, statele părţi intenţionează sa întărească cooperarea între serviciile lor de control la frontiera, stabilind şi mentinand cai de comunicare directa.


    Articolul 12

    Securitatea şi controlul documentelor
    Fiecare stat parte ia măsurile necesare, în funcţie de mijloacele disponibile:
    a) pentru a face astfel încât documentele de călătorie sau de identitate pe care le eliberează să fie de o astfel de calitate încât sa nu poată fi folosite cu usurinta în mod impropriu, să fie falsificate ori modificate, reproduse sau eliberate în mod ilicit; şi
    b) pentru a asigura integritatea şi securitatea documentelor de călătorie sau de identitate eliberate de acesta ori în numele sau şi pentru a împiedica faptul de a fi create, eliberate şi folosite în mod ilicit.


    Articolul 13

    Legitimitatea şi valabilitatea documentelor
    La cererea unui stat parte, un alt stat parte verifica, conform dreptului sau intern şi într-un termen rezonabil, legitimitatea şi valabilitatea documentelor de călătorie sau de identitate eliberate ori considerate ca au fost eliberate în numele sau şi despre care se banuieste ca sunt utilizate pentru traficul de persoane.

    IV. DISPOZIŢII FINALE

    Articolul 14

    Clauza de protecţie
    1. Nici o dispoziţie a prezentului protocol nu are incidenţa asupra drepturilor, obligaţiilor şi responsabilităţilor statelor şi particularilor în virtutea dreptului internaţional, inclusiv a dreptului internaţional umanitar şi a dreptului internaţional referitor la drepturile omului, şi, în special, atunci când se aplică, a Convenţiei din 1951 şi a Protocolului din 1967 referitoare la statutul refugiatilor, precum şi a principiului de nerespingere prevăzut în acestea.
    2. Măsurile precizate în prezentul protocol sunt interpretate şi aplicate astfel încât persoanele sa nu facă obiectul unei discriminări pe motiv ca sunt victime ale unui trafic. Interpretarea şi aplicarea acestor măsuri sunt conforme principiilor de nediscriminare recunoscute pe plan internaţional.


    Articolul 15

    Rezolvarea diferendelor
    1. Statele părţi depun eforturi pentru a rezolva diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentului protocol pe calea negocierilor.
    2. Orice diferend între doua state părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentului protocol, care nu poate fi rezolvat pe calea negocierilor într-o perioadă rezonabila, este, la cererea unuia dintre statele părţi, supus arbitrajului. Dacă în termen de 6 luni începând de la data cererii de arbitraj statele părţi nu se pot înţelege asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele poate să supună diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, adresand o cerere conform Statutului Curţii.
    3. Fiecare stat parte poate, în momentul semnării, al ratificării, al acceptării sau al aprobării prezentului protocol sau al aderării la acesta, sa declare că nu se considera legat prin paragraful 2 din prezentul articol. Celelalte state părţi nu sunt legate prin paragraful 2 din prezentul articol de orice stat parte care a formulat o astfel de rezerva.
    4. Orice stat parte care a formulat o rezervă în virtutea paragrafului 3 din prezentul articol o poate retrage în orice moment, înaintând o notificare secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.


    Articolul 16

    Semnare, ratificare, acceptare, aprobare şi aderare
    1. Prezentul protocol va fi deschis spre semnare de către toate statele din 12 până la 15 decembrie 2000 la Palermo (Italia) şi apoi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New York, până la 12 decembrie 2002.
    2. Prezentul protocol este deschis în egala măsura spre semnare organizaţiilor regionale de integrare economică, cu condiţia ca cel puţin un stat membru al unei astfel de organizaţii sa fi semnat prezentul protocol conform paragrafului 1 din prezentul articol.
    3. Prezentul protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. O organizaţie regionala de integrare economică îşi poate depune instrumentele de aprobare dacă cel puţin unul dintre statele membre a făcut acest lucru. În acest instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare aceasta organizaţie declara extinderea competentei sale privitoare la problemele ridicate de prezentul protocol. Aceasta informează în egala măsura depozitarul asupra oricărei modificări pertinente a extinderii competentei sale.
    4. Prezentul protocol este deschis aderării oricărui stat sau oricărei organizaţii regionale de integrare economică la care cel puţin un stat membru este parte a prezentului protocol. Instrumentele de aderare sunt depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. În momentul aderării sale o organizaţie regionala de integrare economică îşi declara extinderea competentei privitoare la problemele ridicate de prezentul protocol. În acelaşi timp aceasta îl informează pe depozitar asupra oricărei modificări pertinente a extinderii competentei sale.


    Articolul 17

    Intrare în vigoare
    1. Prezentul protocol va intra în vigoare în a nouazecea zi de la data depunerii celui de-al patruzecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, fiind înţeles că nu va intra în vigoare înainte de intrarea în vigoare a convenţiei insesi. În conformitate cu prezentul paragraf, nici unul dintre instrumentele depuse de o organizaţie regionala de integrare economică nu este considerat ca instrument care vine să se adauge instrumentelor deja depuse de către statele membre ale acestei organizaţii.
    2. Pentru fiecare stat sau organizaţie regionala de integrare economică care va ratifica, va accepta sau va aproba prezentul protocol sau va adera la el după depunerea celui de-al patruzecilea instrument pertinent, prezentul protocol va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii instrumentului pertinent de către statul menţionat sau de către organizaţia menţionată sau la data în care intră în vigoare prin aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol, dacă aceasta este posterioară.


    Articolul 18

    Amendamente
    1. La expirarea unui termen de 5 ani începând de la intrarea în vigoare a prezentului protocol, un stat parte poate să propună un amendament şi să depună textul acestuia la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Acesta din urma comunică propunerea de amendament statelor părţi şi Conferintei părţilor la convenţie în vederea examinării propunerii şi adoptării unei decizii. Statele părţi la prezentul protocol reunite în Conferinţa părţilor fac toate eforturile pentru a ajunge la un consens asupra oricărui amendament. Dacă toate eforturile făcute în acest sens au fost epuizate fără să se ajungă la un acord, va fi necesar, în ultima instanţa, pentru ca amendamentul să fie adoptat, un vot al majorităţii a două treimi ale statelor părţi la prezentul protocol prezente la Conferinţa părţilor şi exprimandu-şi votul lor.
    2. Organizaţiile regionale de integrare economică dispun, pentru a-şi exercită, în virtutea prezentului articol, dreptul de vot în domeniile care ţin de competenţa lor, de un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre părţi la prezentul protocol. Acestea nu îşi exercită dreptul de vot dacă statele lor membre îl exercita pe al lor şi invers.
    3. Un amendament adoptat conform paragrafului 1 din prezentul articol este supus ratificării, acceptării, aprobării sau aderării statelor părţi.
    4. Un amendament adoptat conform paragrafului 1 din prezentul articol va intra în vigoare pentru un stat parte la nouăzeci de zile de la data depunerii de către statul parte amintit la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a unui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare a amendamentului precizat.
    5. Un amendament intrat în vigoare are forta obligatorie faţă de statele părţi care şi-au exprimat consimţământul pentru a fi legate de către acesta. Celelalte state părţi rămân legate prin dispoziţiile prezentului protocol şi ale oricărui amendament anterior pe care l-au ratificat, acceptat sau aprobat.


    Articolul 19

    Denunţare
    1. Un stat parte poate să denunţe prezentul protocol prin notificare adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. O astfel de denunţare are efect la un an de la primirea notificării de către secretarul general.
    2. O organizaţie regionala de integrare economică încetează să fie parte a prezentului protocol atunci când statele membre au denunţat-o.


    Articolul 20

    Depozitar şi limba
    1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este depozitarul prezentului protocol.
    2. Originalul prezentului protocol, ale cărui texte în limbile engleza, arabă, chineza, spaniola, franceza şi rusa sunt egal autentice, va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    Fapt pentru care plenipotenţiarii subsemnati, autorizaţi în acest sens de respectivele guverne, au semnat prezentul protocol.
    -----------