NORMĂ nr. 14 din 5 august 2015privind reglementările contabile conforme cu directivele europene aplicabile sistemului de pensii private
EMITENT
  • AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 21 septembrie 2015 Notă
    Alin. (2) al art. II din NORMA nr. 28 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul ficial nr. 499 din 12 iunie 2020, prevede:
    Prevederile prezentei norme se aplică începând cu situațiile financiare aferente exercițiului financiar 2020.
    Conform articolului II din NORMA nr. 5 din 7 februarie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 21 februarie 2023, prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se aplică începând cu situațiile financiare anuale aferente exercițiului financiar 2023.
    Având în vedere prevederile art. 57 alin. (5) și (6) din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 15 alin. (5), (6) și (7) din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 20 din Legea nr. 187/2011 privind înființarea, organizarea și funcționarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private,
    în temeiul dispozițiilor art. 24 lit. k) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 313/2005, cu modificările și completările ulterioare,
    în baza prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) și d), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 5 lit. c), art. 6 alin. (1) și (2) și ale art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările și completările ulterioare,
    în temeiul prevederilor art. 4 alin. (3) lit. b) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
    în urma deliberărilor Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară din ședința din data de 29 iulie 2015,
    Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezenta normă.

    Capitolul I Obiectul reglementării, aria de aplicabilitate, definiții și categorii de entități raportoare

    Secţiunea 1 Obiectul reglementării

    Articolul 1
    (1) Prezenta normă stabilește:
    a) formatul și conținutul situațiilor financiare anuale, principiile contabile și regulile de recunoaștere, evaluare, scoatere din evidență și prezentare a elementelor în situațiile financiare anuale individuale, regulile de întocmire, aprobare, auditare, potrivit legii, și publicare a situațiilor financiare anuale, planul de conturi, precum și conținutul și funcțiunea conturilor contabile aplicabile sistemului de pensii private;
    b) reguli privind întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate aplicabile sistemului de pensii private.    (2) Contabilitatea aplicabilă sistemului de pensii private cuprinde:
    a) contabilitatea fondurilor de pensii administrate privat, a fondurilor de pensii facultative și a fondurilor de pensii ocupaționale;
    (la 12-06-2020, Litera a) din Alineatul (2) , Articolul 1 , Sectiunea 1 , Capitolul I a fost modificată de Punctul 1, Articolul I din NORMA nr. 28 din 28 mai 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 12 iunie 2020 )
    b) contabilitatea administratorilor fondurilor de pensii administrate privat și/sau a fondurilor de pensii facultative și/sau a fondurilor de pensii ocupaționale, care sunt societăți de pensii înființate potrivit prevederilor legale în vigoare;
    (la 12-06-2020, Litera b) din Alineatul (2) , Articolul 1 , Sectiunea 1 , Capitolul I a fost modificată de Punctul 1, Articolul I din NORMA nr. 28 din 28 mai 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 12 iunie 2020 )
    c) contabilitatea brokerilor de pensii private, societăți comerciale înființate și autorizate potrivit prevederilor legale în vigoare;
    d) contabilitatea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private, înființat potrivit Legii nr. 187/2011 privind înființarea, organizarea și funcționarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private.

    Secţiunea a 2-a Aria de aplicabilitate

    Articolul 2

    Prezenta normă se aplică următoarelor categorii de entități:
    a) fonduri de pensii administrate privat, fonduri de pensii facultative și fonduri de pensii ocupaționale, denumite în continuare fonduri de pensii private;
    (la 12-06-2020, Litera a) din Articolul 2 , Sectiunea a 2-a , Capitolul I a fost modificată de Punctul 2, Articolul I din NORMA nr. 28 din 28 mai 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 12 iunie 2020 )
    b) administratori ai fondurilor de pensii administrate privat și/sau ai fondurilor de pensii facultative și/sau ai fondurilor de pensii ocupaționale, care sunt societăți de pensii înființate potrivit prevederilor legale în vigoare, denumiți în continuare administratori;
    (la 12-06-2020, Litera b) din Articolul 2 , Sectiunea a 2-a , Capitolul I a fost modificată de Punctul 2, Articolul I din NORMA nr. 28 din 28 mai 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 12 iunie 2020 )
    c) brokeri de pensii private, societăți înființate și autorizate potrivit prevederilor legale în vigoare;
    d) Fond de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private, denumit în continuare Fond de garantare, înființat potrivit Legii nr. 187/2011.

    Articolul 3
    (1) Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională.(2) Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută.(3) Prin valută se înțelege altă monedă decât leul.

    Articolul 4
    (1) Administratorii fondurilor de pensii private organizează și țin distinct contabilitatea pentru fiecare fond de pensii private pe care îl administrează, față de propria contabilitate.(2) Contabilitatea fondurilor de pensii private este organizată astfel încât constituirea, evidența și utilizarea resurselor financiare ale fondurilor de pensii private să se facă conform prospectului schemei de pensii și reglementărilor legale aplicabile, în scopul dobândirii de către participanți a unei pensii private.(3) Activele și pasivele fiecărui fond de pensii administrat privat sunt organizate, evidențiate și administrate distinct, separat de celelalte fonduri de pensii facultative pe care le gestionează același administrator și de contabilitatea proprie administratorului, fără posibilitatea transferului între fonduri sau între fonduri și administrator.(3^1) Activele și pasivele unui fond de pensii ocupaționale sunt evidențiate și ținute separat de cele ale administratorului, ale celorlalte fonduri de pensii ocupaționale administrate, precum și de cele ale altor fonduri de pensii private administrate.
    (la 12-06-2020, Articolul 4 din Sectiunea a 2-a , Capitolul I a fost completat de Punctul 3, Articolul I din NORMA nr. 28 din 28 mai 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 12 iunie 2020 )     (3^2) Activitățile de administrare și furnizare a pensiilor ocupaționale, precum și toate activele și angajamentele corespunzătoare acestora sunt restricționate, gestionate și organizate separat de alte activități ale administratorului, fără posibilitate de transfer.
    (la 12-06-2020, Articolul 4 din Sectiunea a 2-a , Capitolul I a fost completat de Punctul 3, Articolul I din NORMA nr. 28 din 28 mai 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 12 iunie 2020 )     (4) Toate activele și pasivele corespunzătoare activității de administrare a fondurilor de pensii sunt restricționate, gestionate și organizate separat de alte activități ale administratorului, fără posibilitatea de transfer.(5) Activele și pasivele restricționate, gestionate și organizate separat, prevăzute la alin. (4), sunt limitate la operațiunile legate de fondurile de pensii și activități conexe.

    Articolul 5
    (1) Contabilitatea administratorului este organizată astfel încât constituirea, evidența și utilizarea provizioanelor tehnice corespunzătoare obligațiilor financiare rezultate din prospectele schemelor de pensii private și a activelor care acoperă aceste provizioane tehnice să se facă în mod distinct fața de constituirea, evidența și utilizarea resurselor pentru acoperirea cheltuielilor de administrare și funcționare proprii administratorului.(2) Contabilitatea proprie a administratorului care desfășoară atât activitatea de administrare a fondului de pensii administrate privat, cât și activitatea de administrare a fondurilor de pensii facultative și/sau activitatea de administrare a fondurilor de pensii ocupaționale este organizată și ținută separat pentru fiecare segment de activitate, cu ajutorul conturilor contabile analitice.
    (la 12-06-2020, Alineatul (2) din Articolul 5 , Sectiunea a 2-a , Capitolul I a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din NORMA nr. 28 din 28 mai 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 12 iunie 2020 )     (3) Administratorii fondurilor de pensii private vor întocmi distinct balanța de verificare a conturilor analitice pentru fiecare fond de pensii private pe care îl administrează, față de propria contabilitate.(4) Administratorii fondurilor de pensii private care sunt societăți de asigurare și societăți de administrare a investițiilor vor întocmi distinct pentru activitatea de administrare a fondurilor balanța de verificare a conturilor analitice, față de celelalte activități desfășurate conform prevederilor legale în vigoare.(5) Pentru fondurile de pensii private aflate în administrare, situațiile financiare anuale vor fi întocmite de către administratorii acestora distinct de propriile situații financiare anuale.

    Articolul 6

    Contabilitatea brokerilor de pensii private este organizată astfel încât constituirea și evidența resurselor financiare ale acestora să se facă conform reglementărilor legale aplicabile.

    Articolul 7
    (1) Contabilitatea Fondului de garantare este organizată astfel încât constituirea, evidența și utilizarea resurselor pentru plata compensației către participanții fondurilor de pensii facultative să se facă în mod distinct față de constituirea, evidența și utilizarea resurselor pentru plata compensației către participanții fondurilor de pensii administrate privat și distinct față de constituirea, evidența și utilizarea resurselor pentru plata compensației către participanții fondurilor de pensii ocupaționale, respectiv pentru perioada de acumulare a contribuțiilor și perioada de plată a pensiilor, iar resursele pentru plata compensației se gestionează distinct de resursele pentru acoperirea cheltuielilor de administrare și funcționare a Fondului de garantare.
    (la 12-06-2020, Alineatul (1) din Articolul 7 , Sectiunea a 2-a , Capitolul I a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din NORMA nr. 28 din 28 mai 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 12 iunie 2020 )     (2) În sensul alin. (1), contabilitatea Fondului de garantare este organizată și ținută separat pentru fiecare segment de activitate, cu ajutorul conturilor contabile analitice.

    Articolul 8
    (1) Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.(3) În contabilitatea entităților prevăzute la art. 2, închiderea conturilor de venituri și cheltuieli se efectuează la sfârșitul lunii calendaristice.

    Secţiunea a 3-a Definiții

    Articolul 9
    (1) Termenii și expresiile utilizate în prezenta normă au semnificația prevăzută la:
    a) art. 2 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 411/2004;
    b) art. 2 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 204/2006;
    c) art. 4 alin. (2) din Legea nr. 187/2011;
    d) art. 2 din Legea nr. 1/2020 privind pensiile ocupaționale, denumită în continuare Legea nr. 1/2020.
    (la 12-06-2020, Alineatul (1) din Articolul 9 , Sectiunea a 3-a , Capitolul I a fost completat de Punctul 6, Articolul I din NORMA nr. 28 din 28 mai 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 12 iunie 2020 )     (2) De asemenea, în înțelesul prezentei norme, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:1. interes de participare - drepturi în capitalul altor entități, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entități, sunt destinate să contribuie la activitatea entității care deține drepturile respective. Deținerea unei părți din capitalul unei alte entități reprezintă un interes de participare, dacă depășește un prag procentual de 20%;2. parte afiliată - o persoană sau o entitate care este afiliată entității care își întocmește situațiile financiare, conform Standardelor internaționale de contabilitate adoptate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate;3. active imobilizate - activele care sunt destinate să servească o perioadă îndelungată activitățile entității;4. cifră de afaceri netă - sumele obținute din prestarea de servicii, conform prevederilor legale aplicabile, după deducerea reducerilor comerciale și a taxei pe valoarea adăugată și a altor impozite direct legate de cifra de afaceri, astfel:
    a) cifră de afaceri netă a fondurilor de pensii private cuprinde veniturile din activitatea curentă;
    b) cifră de afaceri netă a administratorilor fondurilor de pensii private cuprinde venituri din activitatea de exploatare și venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri nete;
    c) cifră de afaceri netă a brokerilor de pensii private cuprinde venituri din activitatea de exploatare și venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri nete;
    d) cifră de afaceri netă a fondului de garantare cuprinde veniturile din activitatea curentă;    5. cost de achiziție - prețul datorat și eventualele cheltuieli conexe minus eventualele reduceri ale costului de achiziție. În acest sens, costul de achiziție al bunurilor cuprinde prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe (cu excepția acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autoritățile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziției bunurilor respective. În costul de achiziție se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obținerea de autorizații și alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective. Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziție și atunci când funcția de aprovizionare este externalizată;6. ajustare de valoare - ajustările destinate să țină cont de modificările valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanțului, indiferent dacă modificarea este definitivă sau nu. Ajustările negative de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, și/sau ajustări provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcție de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării respective;7. societate-mamă - o entitate care controlează una sau mai multe filiale;8. filială - o entitate controlată de o societate-mamă, inclusiv orice filială a societății-mamă care le conduce;9. grup - o societate-mamă și toate filialele acesteia;10. entități afiliate - două sau mai multe entități din cadrul unui grup;11. entitate asociată - o entitate în care o altă entitate are un interes de participare și ale cărei politici de exploatare și financiare fac obiectul unei influențe semnificative exercitate de cealaltă entitate. Se consideră că o entitate exercită o influență semnificativă asupra altei entități dacă deține cel puțin 20% din drepturile de vot ale acționarilor sau asociaților respectivei entități. Ca urmare, existența unei entități asociate presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv deținerea unui interes de participare în cealaltă entitate și exercitarea influenței semnificative asupra politicilor de exploatare și financiare ale acesteia;12. prag de semnificație - statutul informațiilor în cazul în care se poate anticipa în mod rezonabil că omiterea sau prezentarea eronată a acestora influențează deciziile pe care utilizatorii le adoptă pe baza situațiilor financiare ale entității. Pragul de semnificație al elementelor individuale se evaluează în contextul altor elemente similare.

    Secţiunea a 4-a Categorii de entități raportoare

    Articolul 10

    În sensul prezentei norme, entitățile prevăzute la art. 2 lit. a) și b) sunt entități de interes public.

    Articolul 11
    (1) În procesul de consolidare, în funcție de criteriile de mărime, grupurile se împart în două categorii, astfel: grupuri mici și mijlocii, respectiv grupuri mari.(2) Grupurile mici și mijlocii sunt grupurile constituite din societățile-mamă și filialele care urmează să fie incluse în consolidare și care, pe bază consolidată, nu depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii la data bilanțului societății-mamă:
    a) totalul activelor: 24.000.000 euro;
    b) cifra de afaceri netă: 48.000.000 euro;
    c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 250.    (3) Grupurile mari sunt grupurile constituite din societățile-mamă și filialele care urmează să fie incluse în consolidare și care, pe bază consolidată, depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii la data bilanțului societății-mamă:
    a) totalul activelor: 24.000.000 euro;
    b) cifra de afaceri netă: 48.000.000 euro;
    c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 250.    (4) Determinarea valorii criteriilor de mărime prevăzute la alin. (1)-(3) se bazează pe indicatorii corespunzători societății-mamă și filialelor cuprinse în consolidare.(5) La stabilirea criteriilor de mărime, societatea-mamă poate să nu ia în considerare filialele pe care intenționează să le excludă din consolidare în baza oricărei situații prevăzute la art. 442.

    Articolul 12

    În scopul determinării limitelor legate de totalul activelor și de cifra de afaceri netă, prevăzute la art. 11, nu se efectuează:
    a) compensarea prevăzută la art. 446 alin. (1);
    b) eventualele eliminări ca urmare a aplicării prevederilor art. 450 alin. (1).

    Articolul 13
    (1) O societate-mamă întocmește situații financiare anuale consolidate începând cu primul exercițiu financiar în care sunt depășite criteriile de mărime, în condițiile prevăzute la Capitolul VIII "Situații financiare anuale consolidate și rapoarte consolidate".(2) Atunci când, la data bilanțului, un grup depășește sau încetează să mai depășească limitele a două dintre cele trei criterii menționate la art. 11, acest fapt are incidență asupra aplicării derogărilor prevăzute de prezenta normă numai dacă acest lucru are loc în două exerciții financiare consecutive.(3) Prin două exerciții financiare consecutive se înțelege exercițiul financiar precedent celui pentru care se întocmesc situațiile financiare anuale și exercițiul financiar curent, pentru care se întocmesc situațiile financiare anuale.

    Capitolul II Dispoziții și principii generale

    Secţiunea 1 Dispoziții generale

    Articolul 14

    Situațiile financiare anuale constituie un tot unitar.

    Articolul 15

    Obiectivul situațiilor financiare anuale îl constituie furnizarea de informații despre poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei entități, utile unei categorii largi de utilizatori.

    Articolul 16
    (1) Elementele direct legate de evaluarea poziției financiare, reflectate prin bilanț, sunt activele, datoriile și capitalurile proprii.(2) În înțelesul prezentei norme:
    a) un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut în contabilitate și prezentat în bilanț atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate și activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat/evaluată în mod credibil;
    b) o datorie reprezintă o obligație actuală a entității ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în contabilitate și prezentată în bilanț atunci când este probabil că o ieșire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligații prezente și când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil;
    c) capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acționarilor sau asociaților în activele unei entități după deducerea tuturor datoriilor sale.    (3) Beneficiile economice reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau echivalente de numerar către entitate.(4) Contribuția prevăzută la alin. (3) se reflectă fie sub forma creșterii intrărilor de numerar, fie sub forma reducerii ieșirilor de numerar. Astfel, potențialul poate fi unul productiv, atunci când activul este utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii. De asemenea, potențialul poate îmbrăca forma convertibilității în numerar sau echivalente de numerar.

    Articolul 17
    (1) Elementele direct legate de evaluarea performanței financiare, prin intermediul contului de profit și pierdere, sunt veniturile și cheltuielile.(2) În înțelesul prezentei norme, termenii de mai jos au următoarele semnificații:
    a) veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor;
    b) cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.    (3) Veniturile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o creștere a beneficiilor economice viitoare legate de creșterea valorii unui activ sau de scăderea valorii unei datorii. Recunoașterea veniturilor se realizează simultan cu recunoașterea creșterii de active sau reducerii datoriilor, cum ar fi creșterea netă a activelor, rezultată din prestarea serviciilor, ori descreșterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii.(4) Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a valorii unui activ sau de o creștere a valorii unei datorii. Recunoașterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoașterea creșterii valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor, cum ar fi drepturile salariale angajate sau amortizarea echipamentelor.

    Articolul 18

    Entitățile prevăzute la art. 2 întocmesc situații financiare anuale care cuprind:
    a) bilanțul;
    b) contul de profit și pierdere;
    c) situația fluxurilor de trezorerie;
    d) situația modificărilor capitalului propriu;
    e) notele explicative la situațiile financiare anuale.

    Articolul 19

    Situațiile financiare anuale se întocmesc în mod clar și în concordanță cu prevederile prezentei norme.

    Articolul 20

    Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii entității.

    Articolul 21

    Dacă aplicarea prevederilor prezentei norme nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziției financiare și a profitului sau pierderii entității, în notele explicative la situațiile financiare sunt furnizate informațiile suplimentare necesare pentru respectarea cerinței respective.

    Articolul 22
    (1) Dacă, în cazuri excepționale, aplicarea unei prevederi din prezenta normă este incompatibilă cu obligația prevăzută la art. 20 și 21, dispoziția respectivă nu se aplică, pentru a oferi o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziției financiare și a profitului sau a pierderii entității.(2) Neaplicarea dispoziției prevăzute la alin. (1) se prezintă în notele explicative la situațiile financiare, împreună cu o explicație a motivelor și a efectelor sale asupra activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii entității.

    Articolul 23

    Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., poate solicita prezentarea în situațiile financiare anuale a unor informații suplimentare față de cele care trebuie prezentate în concordanță cu prezenta normă.

    Secţiunea a 2-a Publicările cu caracter general

    Articolul 24

    Documentul care conține situațiile financiare trebuie să precizeze denumirea entității raportoare, precum și informații referitoare la:
    a) registrul comerțului la care este păstrat dosarul entității, împreună cu numărul de înmatriculare al entității în registrul în cauză;
    b) forma juridică a entității, adresa sediului social și, după caz, faptul că entitatea este în lichidare.

    Secţiunea a 3-a Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare utile

    Articolul 25
    (1) Pentru ca informațiile financiare să fie utile, ele trebuie să fie relevante și să reprezinte exact ceea ce își propun să reprezinte.(2) Utilitatea informațiilor financiare este amplificată dacă acestea sunt comparabile, verificabile, oportune și inteligibile.

    Articolul 26

    Caracteristicile calitative fundamentale sunt:
    a) relevanța;
    b) reprezentarea exactă.

    Articolul 27

    Informațiile financiare relevante sunt informațiile care au capacitatea de a ajuta utilizatorii de informații în luarea deciziilor.

    Articolul 28
    (1) Informațiile financiare au capacitatea de a ajuta utilizatorii de informații în luarea unor decizii dacă au valoare predictivă, valoare de confirmare sau ambele.(2) Informațiile financiare au valoare predictivă dacă pot fi utilizate ca intrări în procesele aplicate de utilizatori pentru a previziona rezultate viitoare.(3) Pentru a avea valoare predictivă informațiile financiare nu trebuie să reprezinte o previziune sau o prognoză.(4) Informațiile financiare cu valoare predictivă sunt folosite de utilizatori pentru realizarea propriilor lor predicții.(5) Valoarea predictivă și valoarea de confirmare a informațiilor financiare sunt interconectate, iar informațiile care au valoare predictivă au adesea și valoare de confirmare.(6) Informațiile privind veniturile pentru anul curent, care pot fi utilizate ca bază pentru prognozarea veniturilor în anii viitori, pot fi comparate cu previziunile efectuate în anii anteriori, pentru exercițiul curent. Rezultatele acestor comparații sunt de natură să ajute utilizatorii să corecteze și să îmbunătățească procesele utilizate pentru realizarea previziunilor anterioare.

    Articolul 29
    (1) Pragul de semnificație este un aspect al relevanței specific unei entități bazat pe natura sau mărimea ori pe ambele a elementelor la care se referă informațiile raportate de entitate.(2) Prezenta normă nu specifică un prag cantitativ pentru semnificație și nu predetermină ce ar putea fi semnificativ într-o anumită situație.

    Articolul 30
    (1) Situațiile financiare anuale descriu fenomenele economice în cuvinte și cifre.(2) Pentru a fi o reprezentare exactă, o descriere trebuie să fie completă, neutră și fără erori.

    Articolul 31
    (1) O descriere completă include toate informațiile necesare pentru ca un utilizator să înțeleagă fenomenul descris, inclusiv explicațiile necesare.(2) O descriere completă a activelor grupului include, cel puțin, o descriere a naturii activelor grupului, o descriere numerică a tuturor activelor grupului și o descriere a ceea ce reprezintă descrierea numerică, cum ar fi costul inițial sau valoarea justă.(3) Pentru unele elemente, o descriere completă poate să impună explicații privind faptele semnificative referitoare la calitatea și natura elementelor, factorilor și circumstanțelor care ar putea să le afecteze calitatea și natura și procesul utilizat pentru a determina descrierile numerice.

    Articolul 32
    (1) O descriere neutră este cea care nu suportă influențe în selecția și prezentarea informațiilor financiare.(2) O descriere neutră nu este denaturată, ponderată, accentuată, neaccentuată sau manipulată în alt fel pentru a crește probabilitatea ca informațiile financiare să fie primite favorabil sau nefavorabil de către utilizatori.(3) Informațiile financiare relevante sunt informațiile care au capacitatea de a genera o diferență în deciziile luate de către utilizatori.

    Articolul 33

    Reprezentarea fără erori înseamnă că nu există erori sau omisiuni în descrierea fenomenelor, iar procesul utilizat pentru a genera informațiile raportate a fost selectat și aplicat fără erori.

    Articolul 34

    Caracteristicile calitative care amplifică utilitatea informațiilor relevante și reprezentate exact sunt:
    a) comparabilitatea;
    b) verificabilitatea;
    c) oportunitatea;
    d) inteligibilitatea.

    Articolul 35
    (1) Informațiile privind o entitate raportoare sunt mult mai utile dacă pot fi comparate cu informații similare despre alte entități și cu informații similare despre aceeași entitate aferente unei alte perioade sau date.(2) Comparabilitatea este una din caracteristicile calitative care permite utilizatorilor să identifice și să înțeleagă similitudinile și diferențele dintre elemente.(3) O comparație necesită cel puțin două elemente.

    Articolul 36
    (1) Consecvența se referă la utilizarea acelorași metode pentru aceleași elemente, fie de la o perioadă la alta în cadrul unei entități raportoare, fie într-o singură perioadă pentru entități diferite.(2) Pentru ca informațiile să fie comparabile, aspectele similare trebuie să fie prezentate similar, iar aspectele diferite trebuie să fie prezentate diferit.

    Articolul 37
    (1) Prin satisfacerea caracteristicilor calitative fundamentale este posibil să se obțină un anumit grad de comparabilitate.(2) O reprezentare exactă a unui fenomen economic relevant trebuie, în mod firesc, să aibă un anumit grad de comparabilitate cu o reprezentare exactă a unui fenomen economic relevant similar al unei alte entități raportoare.

    Articolul 38
    (1) Verificabilitatea ajută în a asigura utilizatorii că informațiile reprezintă exact fenomenele economice pe care își propun să le reprezinte.(2) Prin verificabilitate se înțelege că diferiți observatori independenți și în cunoștință de cauză ar putea ajunge la un consens cu privire la faptul că o anumită descriere este o reprezentare exactă.(3) Verificarea poate fi directă sau indirectă.(4) Verificarea directă se referă la verificarea unei valori sau a altor reprezentări prin observare directă, cum ar fi prin numărarea banilor.(5) Verificarea indirectă se referă la verificarea intrărilor pentru o formulă sau o tehnică și la recalcularea rezultatelor prin utilizarea aceleiași metode.(6) În cazul în care nu este posibilă verificarea unor explicații și informații cu caracter previzional până într-o perioadă viitoare sau chiar deloc, pot fi prezentate ipotezele fundamentale, metodele de compilare a informațiilor și alți factori și circumstanțe care susțin informațiile.

    Articolul 39
    (1) Oportunitatea reprezintă caracteristica potrivit căreia informațiile sunt disponibile pentru factorii decizionali pentru a lua decizii în timp util.(2) Informațiile pot să rămână oportune mult timp după finalul perioadei de raportare, având în vedere faptul că anumiți utilizatori ar putea fi nevoiți să identifice și să aprecieze tendințele.

    Articolul 40

    Informațiile sunt inteligibile prin clasificarea, caracterizarea și prezentarea acestora în mod clar și concis.

    Articolul 41
    (1) Unele fenomene sunt inerent complexe și nu pot fi transformate în fenomene ușor de înțeles.(2) Excluderea informațiilor privind aceste fenomene din rapoartele financiare poate conduce la situația ca aceste rapoarte să fie incomplete.(3) Rapoartele financiare sunt întocmite pentru utilizatorii care dispun de cunoștințe suficiente privind activitățile de afaceri și economice și care studiază și analizează informațiile cu atenția cuvenită.(4) Prezentarea rapoartelor financiare trebuie astfel efectuată încât să permită înțelegerea acestora de către diferitele categorii de utilizatori ai informațiilor cuprinse în acestea.(5) Rapoartele financiare întocmite de entități se referă atât la situațiile financiare anuale propriu-zise, cât și la celelalte documente făcute publice odată cu acestea.

    Articolul 42
    (1) Caracteristicile calitative amplificatoare, respectiv comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea și inteligibilitatea, trebuie maximizate în măsura în care acest lucru este posibil.(2) Caracteristicile calitative amplificatoare, individual sau în grup, nu pot face informațiile utile în cazul în care respectivele informații sunt irelevante sau nu sunt reprezentate exact.

    Secţiunea a 4-a Principii generale de raportare financiară

    Articolul 43

    Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele situațiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate și prezentate în bilanț și în contul de profit și pierdere.

    Articolul 44

    Elementele prezentate în situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate sunt recunoscute și evaluate în conformitate cu principiile generale prevăzute de prezenta normă.

    Articolul 45
    (1) Trebuie să se prezume că entitatea își desfășoară activitatea pe baza principiului continuității activității.(2) Principiul continuității activității presupune că entitatea își continuă în mod normal funcționarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității.(3) O entitate nu va întocmi situațiile financiare anuale pe baza principiului continuității activității dacă organele de conducere stabilesc după data bilanțului fie că intenționează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu există nicio altă variantă realistă în afara acestora. Aceste prevederi nu se aplică situațiilor financiare anuale întocmite de entitățile absorbite în cadrul unui proces de fuziune sau de divizare, potrivit legii. Deteriorarea rezultatelor din exploatare și a poziției financiare, ulterior datei bilanțului, indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind continuitatea activității este încă adecvată.(4) Dacă administratorii unei entități au luat cunoștință de unele elemente de nesiguranță legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-și continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative.(5) În cazul în care situațiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuității, această informație trebuie prezentată împreună cu motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu își mai poate continua activitatea.(6) Evenimentele sau condițiile ce necesită prezentări de informații pot apărea și ulterior datei bilanțului.(7) Entitățile aflate în lichidare, potrivit legii, prezintă acest fapt în declarația care însoțește situațiile financiare anuale. În scopul prezentării bilanțului, acestea procedează la reclasificarea creanțelor pe termen lung în creanțe pe termen scurt, respectiv a datoriilor pe termen lung în datorii pe termen scurt.

    Articolul 46

    Politicile contabile și metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul.

    Articolul 47
    (1) La întocmirea situațiilor financiare anuale, recunoașterea și evaluarea trebuie realizate pe o bază prudentă și, în special:
    a) în contul de profit și pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanțului;
    b) sunt recunoscute toate datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia;
    c) sunt recunoscute toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit și pierdere.    (2) Activele și veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile și cheltuielile, subevaluate.(3) Exercitarea prudenței nu permite constituirea de provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor sau supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, având în vedere faptul că situațiile financiare nu ar mai fi neutre și nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.

    Articolul 48

    În afara sumelor recunoscute în conformitate cu art. 47 alin. (1) lit. b), trebuie recunoscute toate datoriile previzibile și pierderile potențiale care au apărut în cursul exercițiului financiar respectiv sau în cursul unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia.

    Articolul 49
    (1) Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.(2) Trebuie să se țină cont de veniturile și cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plății cheltuielilor. Astfel, se vor evidenția în conturile de venituri și creanțele pentru care nu a fost întocmită încă factura (contul 418 "Clienți - facturi de întocmit"), respectiv în conturile de cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit încă factura (contul 408 "Furnizori - facturi nesosite"). În toate cazurile, înregistrarea în aceste conturi se efectuează pe baza documentelor care atestă prestarea serviciilor (de exemplu, situații de lucrări etc.).(3) Veniturile și cheltuielile care rezultă direct și concomitent din aceeași tranzacție sunt recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile și veniturile aferente, cu evidențierea distinctă a acestor venituri și cheltuieli.(4) Principiul contabilității de angajamente se aplică inclusiv la recunoașterea dobânzii aferente perioadei, indiferent de scadența acesteia.

    Articolul 50
    (1) Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent.(2) În cazul modificării politicilor contabile și al corectării unor erori aferente perioadelor precedente, bilanțul perioadei anterioare celei de raportare nu se modifică.(3) Înregistrarea pe seama rezultatului reportat a corectării erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare precedente, precum și a modificării politicilor contabile nu se consideră încălcare a principiului intangibilității.

    Articolul 51

    Componentele elementelor de active și de datorii trebuie evaluate separat.

    Articolul 52
    (1) Orice compensare între elementele de active și datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli este interzisă.(2) Toate creanțele și datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente justificative.(3) Eventualele compensări între creanțe și datorii față de aceeași entitate efectuate cu respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea creanțelor și veniturilor, respectiv a datoriilor și cheltuielilor corespunzătoare.(4) În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidențiază distinct operațiunea de vânzare/scoatere din evidență și cea de cumpărare/intrare în evidență, pe baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor și cheltuielilor aferente operațiunilor.(5) Tratamentul contabil prevăzut la alin. (4) este aplicabil și în cazul prestărilor reciproce de servicii.

    Articolul 53
    (1) Respectarea principiului privind contabilizarea și prezentarea elementelor din bilanț și contul de profit și pierdere ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al angajamentului în cauză are drept scop înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă a operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidență drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate acestor operațiuni.(2) Evenimentele și operațiunile economico-financiare trebuie evidențiate în contabilitate așa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative.(3) Documentele justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanță cu realitatea.(4) Contractele încheiate între părți trebuie să prevadă modul de derulare a operațiunilor și să respecte cadrul legal existent.(5) Forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanță cu realitatea economică.(6) În situații excepționale, atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operațiuni, cu respectarea fondului economic al acestora.(7) Principiul prevăzut la alin. (1) se aplică, cel puțin, în următoarele situații:
    a) încadrarea, de către utilizatori, a contractelor de leasing în leasing operațional sau financiar;
    b) recunoașterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de profit și pierdere sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans;
    c) recunoașterea participațiilor deținute ca fiind de natura acțiunilor deținute la entități afiliate, a intereselor de participare sau sub forma altor imobilizări financiare;
    d) încadrarea reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri comerciale sau financiare.    (8) Entitățile au obligația ca la întocmirea documentelor justificative și la contabilizarea operațiunilor economico-financiare să țină seama de toate informațiile disponibile, astfel încât să evite situațiile în care natura economică a operațiunii este diferită de natura juridică ce rezultă din documentele care stau la baza acestora.

    Articolul 54
    (1) Elementele prezentate în situațiile financiare se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziție, cu excepția situației în care se prevede altfel.(2) În situația în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale sau evaluarea instrumentelor financiare la valoarea justă, se aplică prevederile secțiunii 4 "Evaluarea alternativă la valoarea justă" din prezenta normă.

    Articolul 55

    Entitatea se poate abate de la cerințele cuprinse în prezenta normă referitoare la prezentările de informații și publicare, cu notificarea prealabilă a A.S.F., atunci când efectele respectării lor sunt nesemnificative.

    Secţiunea a 5-a Politici contabile, corectarea erorilor contabile, estimări și evenimente ulterioare datei bilanțului

    Articolul 56
    (1) Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare anuale.(2) Politicile contabile pot fi cel puțin următoarele:
    a) alegerea metodei de amortizare a imobilizărilor;
    b) reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea costului istoric al acestora;
    c) înregistrarea, pe perioada în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, a unei cheltuieli cu amortizarea sau a unei cheltuieli corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată;
    d) alegerea metodei de evaluare a stocurilor etc.

    Articolul 57
    (1) Administratorii entității trebuie să aprobe politici contabile pentru operațiunile derulate, inclusiv proceduri proprii pentru situațiile prevăzute de legislație.(2) În cazul entităților care nu au administratori, politicile contabile se aprobă de persoanele care au obligația gestionării entității respective.(3) Politicile contabile trebuie elaborate în concordanță cu specificul activității de către specialiști în domeniul economic și tehnic, cunoscători ai activității desfășurate și ai strategiei adoptate de entitate.(4) La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate prevederile cuprinse în prezenta normă.

    Articolul 58
    (1) Modificările de politici contabile pot fi determinate de:
    a) inițiativa entității, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative la situațiile financiare anuale;
    b) o decizie a unei autorități competente și care se impune entității (modificare de reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar menționată în acestea.    (2) Modificarea unei politici contabile la inițiativa entității poate fi determinată de:
    a) o modificare excepțională intervenită în situația entității sau în contextul economico-financiar în care aceasta își desfășoară activitatea;
    b) obținerea unor informații credibile și mai relevante.    (3) Modificarea politicilor contabile este justificată cel puțin în următoarele situații:
    a) admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată a valorilor mobiliare pe termen scurt ale entității sau retragerea lor de la tranzacționare;
    b) schimbarea acționariatului, datorată intrării într-un grup, dacă noile metode asigură furnizarea unor informații mai fidele;
    c) realizarea de fuziuni și/sau divizări efectuate la valori contabile, caz în care se impune armonizarea politicilor contabile ale societății absorbite cu cele ale societății absorbante.    (4) Schimbarea conducătorilor entității nu justifică modificarea politicilor contabile.(5) Nu reprezintă modificări de politici contabile:
    a) aplicarea unei politici contabile pentru tranzacții, alte evenimente sau condiții care diferă, în fond, de cele care au avut loc anterior; și
    b) aplicarea unei noi politici contabile pentru tranzacții, alte evenimente sau condiții care nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.    (6) Aplicarea inițială a politicii de reevaluare a imobilizărilor corporale trebuie tratată ca o reevaluare potrivit subsecțiunii 4.1 "Reevaluarea imobilizărilor corporale".

    Articolul 58^1
    (1) Entitățile care, în baza prevederilor art. 58, decid ca în cazul imobilizărilor corporale să treacă de la metoda reevaluării la metoda costului, procedează la ajustarea sumelor evidențiate în contul 105 «Rezerve din reevaluare» în funcție de modalitatea în care, pe perioada în care a fost efectuată reevaluarea, au transferat sumele în rezultatul reportat (contul 1175 «Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare»), după cum urmează:
    a) entitățile care au avut ca politică contabilă transferul rezervei din reevaluare în contul de rezultat reportat, pe măsura amortizării activului, închid rezerva din reevaluare (soldul contului 105 «Rezerve din reevaluare») pe seama imobilizării căreia îi corespunde rezerva respectivă (articol contabil 105 «Rezerve din reevaluare» = 21 x Imobilizări corporale);
    b) entitățile care au avut ca politică contabilă transferul rezervei din reevaluare în contul de rezultat reportat, la scoaterea din evidență a imobilizării pentru care s-a constituit rezerva respectivă, procedează astfel:
    (i) transferă din contul 105 «Rezerve din reevaluare» în contul 1175 «Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare» rezerva corespunzătoare sumelor amortizate din valoarea imobilizării;
    (ii) reduc valoarea imobilizării cu rezerva din reevaluare aferentă valorii care nu a fost amortizată (articol contabil 105 «Rezerve din reevaluare» = 21 x Imobilizări corporale).    (2) În scopul determinării cheltuielilor cu amortizarea, costul imobilizărilor corporale la data schimbării de politică contabilă, în condițiile alin. (1), este valoarea rămasă în urma ajustărilor prevăzute la acel alineat.(3) Entitățile care modifică politica contabilă aplicabilă imobilizărilor corporale în sensul că decid să treacă de la metoda reevaluării la metoda costului aplică prevederile alin. (1), prin excepție de la cerințele art. 59 alin. (1).(4) Entitățile care, în baza prevederilor art. 58, decid ca în cazul imobilizărilor corporale să treacă de la metoda reevaluării la metoda costului vor urmări ca aplicarea acestei opțiuni să nu conducă la subevaluarea activelor respective, față de valoarea care ar fi fost recunoscută în bilanț dacă acele imobilizări corporale nu ar fi fost reevaluate.(5) Prevederile prezentului articol se aplică indiferent dacă reevaluarea a fost efectuată prin aplicarea unui indice sau prin recalcularea valorii nete a imobilizării.
    (la 31-03-2021, Subsectiunea 5.1 din Sectiunea a 5-a , Capitolul II a fost completată de Punctul 1, Articolul I din NORMA nr. 5 din 19 martie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 31 martie 2021 )

    Articolul 59
    (1) Efectele modificării politicilor contabile aferente exercițiilor financiare precedente se înregistrează pe seama rezultatului reportat, dacă efectele modificării pot fi cuantificate.(2) Efectele modificării politicilor contabile aferente exercițiului financiar curent se contabilizează pe seama conturilor de cheltuieli și venituri ale perioadei.(3) Dacă efectul modificării politicii contabile este imposibil de stabilit pentru perioadele trecute, modificarea politicilor contabile se efectuează pentru perioadele viitoare, începând cu exercițiul financiar curent și exercițiile financiare următoare celui în care s-a luat decizia modificării politicii contabile.(4) În cazul modificării politicilor contabile pentru o perioadă anterioară, entitățile trebuie să ia în considerare efectele fiscale ale acestora.(5) Modificarea politicilor contabile poate fi efectuată numai de la începutul unui exercițiu financiar.

    Articolul 60
    (1) Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile entității.(2) În cazul modificării unei politici contabile, entitatea trebuie să menționeze în notele explicative natura modificării politicii contabile, precum și motivele pentru care aplicarea noii politici contabile oferă informații credibile și mai relevante, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei și tendința reală a rezultatelor activității entității.(3) Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:
    a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacții care diferă ca fond de evenimentele sau tranzacțiile produse anterior;
    b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacții care nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.

    Articolul 61
    (1) Erorile constatate în contabilitate se pot referi la exercițiul financiar curent sau la exercițiile financiare precedente.(2) Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor.

    Articolul 62
    (1) Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni și declarații eronate cuprinse în situațiile financiare ale entității pentru una sau mai multe perioade anterioare, rezultând din greșeala de a utiliza sau de a nu utiliza informații credibile care:
    a) erau disponibile la momentul la care situațiile financiare pentru acele perioade au fost aprobate spre a fi emise;
    b) ar fi putut fi obținute în mod rezonabil și luate în considerare la întocmirea și prezentarea acelor situații financiare anuale.    (2) Astfel de erori includ efectele greșelilor matematice, greșelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greșite a evenimentelor și fraudelor.(3) În înțelesul prezentei norme, erorile din perioadele anterioare se referă inclusiv la prezentarea eronată a informațiilor în situațiile financiare anuale.

    Articolul 63
    (1) Corectarea erorilor aferente exercițiului financiar curent se efectuează pe seama contului de profit și pierdere.(2) Corectarea erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare precedente se efectuează pe seama rezultatului reportat.(3) Erorile nesemnificative aferente exercițiilor financiare precedente se corectează, de asemenea, pe seama rezultatului reportat.(4) Prin excepție de la prevederile alin. (3), potrivit politicilor contabile aprobate, erorile nesemnificative pot fi corectate pe seama contului de profit și pierdere.(5) Erorile nesemnificative sunt cele de natură să nu influențeze informațiile financiar-contabile.(6) Se consideră că o eroare este semnificativă dacă aceasta ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare anuale.(7) Analizarea dacă o eroare este semnificativă sau nu se efectuează în context, având în vedere natura sau valoarea individuală sau cumulată a elementelor.

    Articolul 64
    (1) Corectarea erorilor aferente exercițiilor financiare precedente nu determină modificarea situațiilor financiare ale acelor exerciții.(2) În cazul erorilor aferente exercițiilor financiare precedente, corectarea acestora nu presupune ajustarea informațiilor comparative prezentate în situațiile financiare.(3) Informații comparative referitoare la poziția financiară și performanța financiară, respectiv modificarea poziției financiare, sunt prezentate în notele explicative.(4) În notele explicative la situațiile financiare trebuie prezentate informații cu privire la natura erorilor constatate și perioadele afectate de acestea.

    Articolul 65

    Înregistrarea stornării unei operațiuni contabile aferente exercițiului financiar curent se efectuează fie prin corectarea cu semnul minus a operațiunii inițiale (stornare în roșu), fie prin înregistrarea inversă a acesteia (stornare în negru), în funcție de politica contabilă și programele informatice utilizate.

    Articolul 66
    (1) Elementele situațiilor financiare anuale care nu pot fi evaluate cu precizie datorită incertitudinilor inerente care pot apărea în desfășurarea activităților unei entități se estimează.(2) Procesul de estimare implică raționamente bazate pe cele mai recente informații credibile avute la dispoziție.(3) O estimare poate necesita revizuirea dacă au loc schimbări privind circumstanțele pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi informații sau a unei mai bune experiențe.(4) Prin natura ei, revizuirea unei estimări nu reprezintă corectarea unei erori.(5) O modificare în baza de evaluare aplicată reprezintă o modificare în politica contabilă și nu reprezintă o modificare în estimările contabile.(6) Dacă entitatea are dificultăți în a face distincție între o modificare de politică contabilă și o modificare de estimare, aceasta se tratează ca o modificare a estimării.(7) Efectul modificării unei estimări contabile se recunoaște prospectiv prin includerea sa în rezultatul:
    a) perioadei în care are loc modificarea, dacă aceasta afectează numai perioada respectivă, cum ar fi ajustarea pentru clienți incerți; sau
    b) perioadei în care are loc modificarea și al perioadelor viitoare, dacă modificarea are efect și asupra acestora, cum ar fi durata de viață utilă a imobilizărilor corporale.

    Articolul 67
    (1) Evenimentele care apar după data bilanțului pot furniza informații suplimentare referitoare la perioada raportată față de cele cunoscute la data bilanțului.(2) Dacă situațiile financiare anuale nu au fost aprobate, acestea trebuie ajustate pentru a reflecta și informațiile suplimentare, dacă informațiile respective se referă la condiții (evenimente, operațiuni etc.) care au existat la data bilanțului.

    Articolul 68
    (1) Evenimentele ulterioare datei bilanțului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile, care au loc între data bilanțului și data la care situațiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere.(2) În sensul prezentei norme, prin autorizarea situațiilor financiare anuale se înțelege aprobarea acestora de către un consiliu director, administratori sau alte organe de conducere, potrivit organizării entității, în vederea înaintării lor spre aprobare, conform legii.(3) Evenimentele ulterioare datei bilanțului includ toate evenimentele ce au loc până la data la care situațiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere, chiar dacă acele evenimente au loc după declararea publică a profitului sau a altor informații financiare selectate.(4) Evenimentele ulterioare datei bilanțului care pot fi identificate sunt:
    a) cele care fac dovada condițiilor care au existat la data bilanțului. Aceste evenimente ulterioare datei bilanțului conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale; și
    b) cele care oferă indicații despre condiții apărute ulterior datei bilanțului. Aceste evenimente ulterioare datei bilanțului nu conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale.

    Articolul 69
    (1) În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanțului care conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale, entitatea ajustează valorile recunoscute în situațiile sale financiare, pentru a reflecta evenimentele ulterioare datei bilanțului.(2) Evenimentele ulterioare datei bilanțului care conduc la ajustarea situațiilor financiare și care impun ajustarea de către entitate a valorilor recunoscute în situațiile sale financiare sau recunoașterea de elemente ce nu au fost anterior recunoscute sunt, cel puțin, următoarele:
    a) soluționarea ulterioară datei bilanțului a unui litigiu care confirmă că o entitate are o obligație prezentă la data bilanțului;
    b) falimentul unui client, survenit ulterior datei bilanțului, confirmă de obicei că la data bilanțului exista o pierdere aferentă unei creanțe comerciale și, în consecință, entitatea trebuie să ajusteze valoarea contabilă a creanței comerciale;
    c) descoperirea de fraude sau erori ce arată că situațiile financiare anuale sunt incorecte;
    d) determinarea ulterioară perioadei de raportare a costului activelor cumpărate, a încasărilor din activele vândute sau a încasărilor din serviciile prestate înainte de finalul perioadei de raportare, cum ar fi reduceri comerciale și financiare acordate, respectiv primite, după încheierea exercițiului financiar;
    e) determinarea ulterioară perioadei de raportare a valorii primelor și a altor drepturi cuvenite angajaților pentru exercițiul financiar încheiat, dacă entitatea are obligația de a plăti aceste sume.    (3) În cazul prevăzut la alin. (2) lit. a), entitatea ajustează orice provizion recunoscut anterior, legat de acest litigiu, sau recunoaște un nou provizion. Drept urmare, entitatea nu prezintă o datorie contingentă.

    Articolul 70
    (1) În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanțului care nu conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale, entitatea nu își ajustează valorile recunoscute în situațiile sale financiare pentru a reflecta acele evenimente ulterioare datei bilanțului.(2) În sensul alin. (1), în categoria de eveniment ulterior datei bilanțului care nu conduce la ajustarea situațiilor financiare anuale este încadrată operațiunea privind diminuarea valorii de piață a valorilor mobiliare, în intervalul de timp dintre data bilanțului și data la care situațiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere.(3) Dacă o entitate primește, ulterior datei bilanțului, informații despre condițiile ce au existat la data bilanțului, entitatea trebuie să actualizeze prezentările de informații ce se referă la aceste condiții, în contextul noilor informații.(4) Atunci când evenimentele ulterioare datei bilanțului care nu conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale sunt semnificative, neprezentarea lor ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor.(5) O entitate trebuie să prezinte următoarele informații pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de evenimente ulterioare datei bilanțului:
    a) natura evenimentului; și
    b) o estimare a efectului financiar sau o mențiune conform căreia o astfel de estimare nu poate să fie făcută.

    Capitolul III Reguli generale de evaluare

    Secţiunea 1 Evaluarea la data intrării în entitate

    Articolul 71
    (1) La data intrării în entitate, bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabilește astfel:
    a) la cost de achiziție - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
    b) la cost de producție - pentru bunurile produse în entitate;
    c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;
    d) la valoarea justă - pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.    (2) În cazurile menționate la alin. (1) lit. c) și d), valoarea de aport și, respectiv, valoarea justă se substituie costului de achiziție.(3) Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidență de pe piață, printr-o evaluare efectuată, de regulă, de evaluatori autorizați, potrivit legii.(4) În situația în care nu există date pe piață privind valoarea justă, din cauza naturii specializate a activelor și a frecvenței reduse a tranzacțiilor, valoarea justă se poate determina prin alte metode, utilizate de regulă de către evaluatori autorizați, potrivit legii.

    Articolul 72
    (1) Reducerile comerciale acordate de furnizor și înscrise pe factura de achiziție ajustează în sensul reducerii costul de achiziție al bunurilor.(2) Reducerile comerciale primite ulterior facturării corectează costul stocurilor la care se referă, dacă acestea mai sunt în gestiune.(3) Reducerile comerciale legate de prestările de servicii, indiferent de perioada la care se referă, se evidențiază distinct în contabilitate, pe seama conturilor de terți.(4) În cazul în care reducerile comerciale reprezintă evenimente ulterioare datei bilanțului care conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale, acestea se înregistrează la data bilanțului în contul 408 "Furnizori - facturi nesosite", respectiv contul 418 "Clienți - facturi de întocmit", și se reflectă în situațiile financiare ale exercițiului pentru care se face raportarea, pe baza documentelor justificative.(5) Reducerile comerciale pot fi:
    a) rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate și se practică asupra prețului de vânzare;
    b) remizele - se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă cumpărătorul are un statut preferențial; și
    c) risturnele - sunt reduceri de preț calculate asupra ansamblului tranzacțiilor efectuate cu același terț, în decursul unei perioade determinate.    (6) În sensul alin. (1), reducerile comerciale primite imediat ulterior facturării, astfel încât achiziția de produse și acordarea reducerii comerciale sunt tratate împreună, ajustează, de asemenea, costul de achiziție al bunurilor.(7) În sensul alin. (2), dacă stocurile pentru care au fost primite reducerile ulterioare nu mai sunt în gestiune, acestea se evidențiază distinct în contabilitate (contul 609 "Reduceri comerciale primite"), pe seama conturilor de terți.

    Articolul 73
    (1) Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate.(2) Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se referă.(3) La furnizor, reducerile prevăzute la alin. (2) acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă.

    Articolul 74

    În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, costul de achiziție nu include costurile de tranzacționare direct atribuibile achiziției lor, aceste costuri fiind înregistrate în conturile de cheltuieli corespunzătoare.

    Articolul 75

    În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, precum și al valorilor mobiliare pe termen lung, costul de achiziție include și costurile direct atribuibile achiziției lor, precum costurile legate de onorarii plătite avocaților, costurile evaluatorilor.

    Secţiunea a 2-a Evaluarea la inventar și prezentarea elementelor în bilanț

    Articolul 76

    În scopul întocmirii situațiilor financiare anuale, entitățile trebuie să procedeze la inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.

    Articolul 77
    (1) În situațiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se reflectă și se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.(2) Prezentele reguli de evaluare se aplică inclusiv în cazul bunurilor care au fost aduse drept aport la capital și al activelor în curs de execuție.(3) În înțelesul prezentei norme:
    a) valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce se deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile și ajustările acumulate din depreciere sau din pierdere de valoare;
    b) valoarea de inventar a unui activ reprezintă valoarea contabilă a activului, stabilită cu ocazia evaluării la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de inventariere.

    Articolul 78
    (1) În scopul efectuării inventarierii, conducerea entității trebuie să stabilească proceduri proprii, cu respectarea prevederilor legale.(2) În vederea desfășurării în bune condiții a operațiunilor de inventariere și evaluare, în comisiile de inventariere vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare, tehnică și economică, cunoscătoare ale domeniului de activitate.

    Articolul 79
    (1) La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenței, potrivit căruia se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.(2) Pentru elementele de natura activelor înregistrate la cost, diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea contabilă se evidențiază distinct în contabilitate, în conturi de ajustări, aceste elemente menținându-se la valoarea lor de intrare.

    Articolul 80
    (1) Evaluarea imobilizărilor corporale și necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea de inventar, stabilită de comisia de inventariere sau de evaluatori autorizați, potrivit legii. Fac obiectul evaluării și imobilizările în curs de execuție.(2) Corectarea valorii imobilizărilor necorporale și corporale și aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează, în funcție de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora.(3) În cazul imobilizărilor corporale și necorporale, la determinarea pierderilor din depreciere, evaluatorii autorizați, potrivit legii, sau personalul entității pot utiliza diferite metode de evaluare, cum ar fi metode bazate pe fluxuri de numerar.

    Articolul 81
    (1) Pentru a stabili dacă există deprecieri ale imobilizărilor corporale și necorporale, în afara constatării faptice cu ocazia inventarierii, pot fi luate în considerare surse externe și interne de informații.(2) La sursele externe de informații se încadrează aspecte precum:
    a) pe parcursul perioadei, valoarea de piață a activului a scăzut semnificativ mai mult decât ar fi fost de așteptat ca rezultat al trecerii timpului sau utilizării;
    b) pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra entității, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat asupra mediului tehnologic, comercial, economic ori juridic în care entitatea își desfășoară activitatea sau pe piața căreia îi este dedicat activul etc.    (3) Surse interne de informații pot fi considerate cel puțin următoarele situații:
    a) există indicii de uzură fizică sau morală a imobilizării;
    b) pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra entității, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat, în ceea ce privește gradul sau modul în care imobilizarea este utilizată sau se așteaptă să fie utilizată. Astfel de modificări includ: situațiile în care imobilizarea devine neproductivă, planurile de restructurare sau de întrerupere a activității căreia îi este dedicată imobilizarea, precum și planificarea cedării imobilizării înainte de data estimată anterior;
    c) raportările interne pun la dispoziție indicii cu privire la faptul că rezultatele economice ale unei imobilizări sunt sau vor fi mai slabe decât cele scontate.    (4) Indiciile de depreciere a imobilizărilor, puse la dispoziție de raportările interne, includ:
    a) fluxul de numerar necesar pentru achiziționarea unei imobilizări similare, pentru exploatarea sau întreținerea imobilizării este semnificativ mai mare decât cel prevăzut inițial în buget;
    b) rezultatul din exploatare generat de imobilizare este vizibil inferior celui prevăzut în buget;
    c) o scădere semnificativă a profitului din exploatare prevăzut în buget, respectiv o creștere semnificativă a pierderilor prevăzute în buget, generate de imobilizare etc.    (5) Deciziile privind reluarea unor deprecieri înregistrate în conturile de ajustări au la bază constatările comisiei de inventariere. Pot exista și unele indicii că o pierdere din depreciere recunoscută în perioadele anterioare pentru o imobilizare necorporală sau corporală nu mai există sau s-a redus. La această evaluare se ține cont de surse externe și interne de informații.(6) În categoria surselor externe de informații pot fi încadrate următoarele situații:
    a) valoarea de piață a imobilizării a crescut semnificativ în cursul perioadei;
    b) în cursul perioadei au avut loc modificări semnificative cu efect favorabil asupra entității sau se estimează că astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat, în mediul tehnologic, comercial, economic sau juridic în care entitatea își desfășoară activitatea sau pe piața căreia îi este dedicat activul etc.    (7) În categoria surselor interne de informații pot fi încadrate următoarele situații:
    a) pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect favorabil asupra entității, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat în ceea ce privește gradul sau modul în care imobilizarea este utilizată sau se așteaptă să fie utilizată. Aceste modificări includ costurile efectuate în timpul perioadei pentru a îmbunătăți și a crește performanța imobilizării sau pentru a restructura activitatea căreia îi aparține imobilizarea;
    b) raportările interne dovedesc faptul că performanța economică a unei imobilizări este sau va fi mai bună decât s-a prevăzut inițial etc.

    Articolul 82

    Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanțului se efectuează la cost, mai puțin amortizarea și ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea justă la data reevaluării, mai puțin orice amortizare ulterioară cumulată și orice pierderi din depreciere ulterioare cumulate.

    Articolul 83
    (1) Activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puțin ajustările pentru depreciere constatate.(2) Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mișcare.(3) În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.(4) În înțelesul prezentei norme, prin valoare realizabilă netă a stocurilor se înțelege prețul de vânzare estimat care ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, și costurile estimate necesare vânzării.

    Articolul 84
    (1) Evaluarea la inventar a creanțelor și a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată.(2) Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere și valoarea contabilă a creanțelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanțelor.(3) Pentru creanțele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.(4) Evaluarea la bilanț a creanțelor și a datoriilor exprimate în valută și a celor cu decontare în lei în funcție de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar.(5) În scopul prezentării în bilanț, valoarea creanțelor, astfel evaluate, se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare.

    Articolul 85
    (1) Disponibilitățile bănești, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garanție, acreditivele, ipotecile, precum și alte valori aflate în casieria unităților se prezintă în bilanț în conformitate cu prevederile legale.(2) Disponibilitățile bănești și alte valori similare în valută se evaluează în bilanț la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar.(3) Înscrierea în listele de inventariere a mărcilor poștale, a timbrelor fiscale, tichetelor de călătorie, bonurilor cantități fixe, a biletelor de spectacole, de intrare în muzee, expoziții și altele asemenea se face la valoarea lor nominală.(4) În cazul bunurilor prevăzute la alin. (3), depreciate sau fără utilizare, se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.

    Articolul 86
    (1) Titlurile pe termen scurt (acțiuni și alte investiții financiare) admise la tranzacționare pe o piață reglementată se evaluează la valoarea de cotație din ultima zi de tranzacționare, iar cele netranzacționate, la costul istoric, mai puțin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.(2) Titlurile pe termen lung, respectiv acțiuni și alte investiții financiare, se evaluează la costul istoric, mai puțin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.

    Articolul 87

    Pentru elementele de natura datoriilor, diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de datorii.

    Articolul 88

    Capitalurile proprii rămân evidențiate la valorile din contabilitate.

    Articolul 89
    (1) La fiecare dată a bilanțului:
    a) elementele monetare exprimate în valută, respectiv disponibilități și alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele și depozitele bancare, creanțe și datorii în valută, trebuie evaluate și prezentate în situațiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României și valabil la data încheierii exercițiului financiar;
    b) pentru creanțele și datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, eventualele diferențe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la alte venituri sau alte cheltuieli financiare, după caz. Determinarea diferențelor de valoare se efectuează similar prevederilor lit. a);
    c) elementele nemonetare achiziționate cu plata în valută și înregistrate la cost istoric (imobilizări, stocuri) trebuie prezentate în situațiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar de la data efectuării tranzacției;
    d) elementele nemonetare achiziționate cu plata în valută și înregistrate la valoarea justă trebuie prezentate în situațiile financiare anuale la această valoare.    (2) În aplicarea alin. (1) lit. a), diferențele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României de la data înregistrării creanțelor sau datoriilor în valută, sau cursul la care acestea sunt înregistrate în contabilitate și cursul de schimb de la data încheierii exercițiului financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

    Secţiunea a 3-a Evaluarea la data ieșirii din entitate

    Articolul 90
    (1) La data ieșirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate.(2) Activele constatate minus în gestiune se scot din evidență la data constatării lipsei acestora.(3) La scoaterea din evidență a activelor se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora.

    Articolul 91

    Costul de achiziție al stocurilor din aceeași categorie și al tuturor elementelor fungibile se calculează prin aplicarea uneia din următoarele metode:
    a) metoda costului mediu ponderat - CMP;
    b) metoda primul intrat - primul ieșit - FIFO;
    c) metoda ultimul intrat - primul ieșit - LIFO.

    Articolul 92
    (1) Potrivit metodei "primul intrat - primul ieșit" (FIFO), bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului următor, în ordine cronologică.(2) Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepție. Perioada de calcul nu trebuie să depășească durata medie de stocare.(3) Potrivit metodei "ultimul intrat, primul ieșit" (LIFO), bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau costul de producție al lotului anterior, în ordine cronologică.

    Articolul 93

    Prevederile art. 91 se aplică și investițiilor pe termen scurt, cu excepția depozitelor bancare pe termen scurt.

    Secţiunea a 4-a Evaluarea alternativă la valoarea justă

    Articolul 94
    (1) Prin derogare de la evaluarea pe baza principiului prevăzut la art. 54 alin. (1), entitățile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârșitul exercițiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situațiile financiare întocmite pentru acel exercițiu.(2) Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluate se înregistrează în contabilitate începând cu exercițiul financiar următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea.

    Articolul 95
    (1) Dacă o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, entitatea poate proceda la reevaluarea acesteia.(2) Cu ocazia reevaluării imobilizării corporale, acesteia i se stabilesc o nouă valoare și o nouă durată de utilizare economică, corespunzătoare perioadei estimate a se folosi în continuare.

    Articolul 96

    Evaluările efectuate cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi (fuziuni, divizări) nu constituie reevaluare în sensul prezentei norme, aceste evaluări efectuându-se în scopul stabilirii raportului de schimb, pentru toate elementele de bilanț. Fac excepție cazurile în care data situațiilor financiare care stau la baza reorganizării coincide cu data situațiilor financiare anuale.

    Articolul 97

    Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanțului. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați, potrivit legii.

    Articolul 98

    La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată în unul dintre următoarele moduri:
    a) recalculată proporțional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau
    b) eliminată din valoarea contabilă brută a activului și valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piață.

    Articolul 99
    (1) În cazul în care, ulterior recunoașterii inițiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziție/costului de producție sau al oricărei altei valori atribuite înainte acelui activ.(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării.

    Articolul 100
    (1) Elementele dintr-o grupă de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea în situațiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinație de costuri și valori calculate la date diferite.(2) Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face parte trebuie reevaluate.(3) O grupă de imobilizări corporale cuprinde active de aceeași natură și utilizări similare, aflate în exploatarea unei entități.

    Articolul 101
    (1) Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanțial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă de la data bilanțului.(2) Valoarea justă a imobilizărilor corporale este determinată, în general, plecând de la valoarea lor de piață, pe baza informațiilor pe care le-ar utiliza participanții de pe piață atunci când stabilesc prețul activului, presupunând că participanții de pe piață acționează pentru a obține un beneficiu economic maxim.(3) Valoarea justă reprezintă prețul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ într-o tranzacție reglementată pe piața principală (dacă există) sau cea mai avantajoasă, la data evaluării, în condițiile curente de piață (adică un preț de ieșire), indiferent dacă respectivul preț este direct observabil sau este estimat utilizând o altă tehnică de evaluare.(4) Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale nu mai poate fi determinată, valoarea activului prezentată în bilanț trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din care se scad ajustările cumulate de valoare.

    Articolul 102

    În cazul efectuării reevaluării imobilizărilor corporale, acest fapt trebuie prezentat în notele explicative, împreună cu elementele supuse reevaluării, metoda prin care s-au calculat valorile prezentate, precum și elementul afectat din contul de profit și pierdere.

    Articolul 103

    În cazul în care se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, diferența dintre valoarea rezultată în urma reevaluării și valoarea la cost istoric trebuie prezentată în bilanț la rezerva din reevaluare.

    Articolul 104
    (1) Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezultatul reportat, respectiv contul 1175 "Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare", atunci când acest surplus reprezintă un câștig realizat.(2) În sensul prezentei norme, câștigul se consideră realizat la scoaterea din evidență a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare.(3) Prin derogarea de la alin. (2), o parte din câștig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de entitate.(4) În cazul prevăzut la alin. (3), valoarea rezervei transferate este diferența dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial al activului.(5) La aplicarea pentru prima dată a prezentelor reglementări, soldul contului 1065 "Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare" se transferă asupra contului 1175 "Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare".

    Articolul 105

    Rezerva din reevaluare se reduce în măsura în care sumele transferate la aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea metodei contabile bazate pe reevaluare.

    Articolul 106
    (1) Dacă rezultatul reevaluării este o creștere față de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează astfel:
    a) ca o creștere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital și rezerve", dacă nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau
    b) ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior la acel activ.    (2) Dacă rezultatul reevaluării este o descreștere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital și rezerve", cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferență rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.(3) Sumele reprezentând diferențe de natura veniturilor și cheltuielilor rezultate din reevaluare trebuie prezentate separat în contul de profit și pierdere, respectiv contul 755 "Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale", respectiv contul 655 "Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale", după caz.

    Articolul 107

    Nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepția cazului în care reprezintă un câștig efectiv realizat.

    Articolul 108

    Cu excepția cazurilor prevăzute la art. 104-107, rezerva din reevaluare nu poate fi redusă.

    Articolul 109

    În cazul terenurilor și clădirilor care au fost reevaluate și au făcut obiectul unei cedări parțiale, la scoaterea din evidență a acestora, diferența din reevaluare aferentă părții cedate se consideră surplus realizat din rezerve din reevaluare, corespunzător valorii contabile a terenurilor, respectiv a clădirilor, scoase din evidență.

    Articolul 110
    (1) Ajustările de valoare se calculează în fiecare exercițiu financiar pe baza valorii reevaluate a imobilizării la încheierea acelui exercițiu financiar.(2) În sensul alin. (1), ajustările de valoare se analizează la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar și se suplimentează sau se diminuează, după caz, în funcție de rezultatul evaluărilor efectuate.

    Articolul 111

    În cazul în care se efectuează reevaluarea, în notele explicative trebuie prezentate, separat pentru fiecare element din bilanț de natura imobilizărilor corporale reevaluate, următoarele informații:
    a) valoarea la cost istoric a imobilizărilor reevaluate și suma ajustărilor cumulate de valoare; sau
    b) valoarea la data bilanțului a diferenței dintre valoarea rezultată din reevaluare și cea reprezentând costul istoric și, atunci când este cazul, valoarea cumulată a ajustărilor suplimentare de valoare.

    Articolul 112

    Prin derogare de la principiul prevăzut la art. 54 alin. (1) și sub rezerva condițiilor prevăzute la prezenta subsecțiune, entitățile pot evalua în situațiile financiare anuale consolidate instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, la valoarea justă.

    Articolul 113

    Prevederile subsecțiunii 4.2 "Evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare" nu se aplică la întocmirea situațiilor financiare anuale individuale.

    Articolul 114

    Prevederile art. 112 se aplică numai următoarelor datorii:
    a) datorii deținute ca parte a unui portofoliu de tranzacționare; și
    b) instrumente financiare derivate.

    Articolul 115
    (1) Evaluarea în conformitate cu art. 112 nu se aplică:
    a) instrumentelor financiare nederivate deținute până la scadență;
    b) împrumuturilor și creanțelor generate de entitate și nedeținute în scopul tranzacționării; și
    c) intereselor de participare la filiale, entități asociate și entități controlate în comun, instrumentelor de capital emise de entitate, contractelor cu contraprestație contingentă într-o combinare de întreprinderi, precum și altor instrumente financiare care au caracteristici speciale și, prin urmare, în concordanță cu ceea ce este general acceptat, se contabilizează diferit față de alte instrumente financiare.    (2) În înțelesul prezentei norme, prin combinare de entități se înțelege gruparea unor entități individuale într-o singură entitate raportoare, determinată de obținerea controlului de către o entitate asupra uneia sau mai multor entități.

    Articolul 116
    (1) În înțelesul prezentei subsecțiuni, valoarea justă se determină prin referire la una dintre următoarele valori:
    a) valoarea de piață, pentru acele instrumente financiare pentru care se poate identifica cu ușurință o piață credibilă. Dacă valoarea de piață nu se poate identifica cu ușurință pentru un instrument, dar poate fi identificată pentru componentele sale sau pentru un instrument similar, aceasta poate fi derivată din cea a componentelor sale sau a instrumentului similar;
    b) o valoare rezultată din modele și tehnici de evaluare general acceptate, pentru instrumentele financiare pentru care nu se poate identifica cu ușurință o piață credibilă, cu condiția ca astfel de modele și tehnici de evaluare să asigure o aproximare rezonabilă a valorii de piață.    (2) Instrumentele financiare care nu pot fi evaluate credibil prin niciuna dintre metodele descrise la alin. (1) se evaluează în conformitate cu principiul prevăzut la art. 54 alin. (1), în măsura în care evaluarea pe această bază este posibilă.

    Articolul 117

    Prin excepție de la principiul prevăzut la art. 47 alin. (1), atunci când un instrument financiar este evaluat la valoarea justă, orice modificare a valorii sale, favorabilă sau nefavorabilă, se include în contul de profit și pierdere, cu excepția cazurilor următoare, pentru care o astfel de modificare se include direct în capitalurile proprii:
    a) instrumentul financiar este un instrument de acoperire împotriva riscurilor și contabilizat la nivelul grupului conform unor reguli de acoperire a riscului care permit ca unele sau niciunele dintre modificările de valoare să nu fie înregistrate în contul de profit și pierdere; sau
    b) modificarea de valoare se referă la o diferență de schimb valutar apărută la un element monetar care face parte dintr-o investiție netă a entității într-o entitate străină.

    Secţiunea a 5-a Investiții nete în entități străine

    Articolul 118
    (1) În înțelesul prezentei norme, prin investiție netă într-o entitate străină se înțelege valoarea participării entității raportoare la activele nete ale acelei entități străine.(2) O entitate străină în sensul alin. (1) poate fi o filială, o entitate asociată sau o entitate controlată în comun a entității raportoare.(3) O entitate poate avea un element monetar ce urmează a fi primit de la sau plătit unei entități străine.(4) Un element pentru care decontarea nu este nici planificată și nici nu este probabilă în viitorul apropiat este, în esență, o parte a investiției nete a entității în acea entitate străină.(5) Elementele monetare prevăzute la alin. (4):
    a) pot include creanțe sau împrumuturi pe termen lung;
    b) nu includ creanțele și datoriile comerciale.    (6) Entitatea care deține un element monetar de primit de la o entitate străină sau plătit unei entități străine poate fi orice filială a grupului.

    Articolul 119
    (1) Diferențele de curs valutar apărute la un element monetar care face parte din investiția netă a unei entități raportoare într-o entitate străină trebuie recunoscute în contul de profit sau pierdere al entității raportoare (contul 7652 "Diferențe favorabile de curs valutar din evaluarea elementelor monetare care fac parte din investiția netă într-o entitate străină", respectiv contul 6652 "Diferențe nefavorabile de curs valutar din evaluarea elementelor monetare care fac parte din investiția netă într-o entitate străină").(2) În situațiile financiare anuale consolidate care includ acea filială străină, diferențele de schimb prevăzute la alin. (1) trebuie recunoscute inițial în capitalurile proprii (contul 1033 "Diferențe de curs valutar în relație cu investiția netă într-o entitate străină") și reclasificate din capitaluri proprii în contul de profit sau pierdere la cedarea investiției nete.(3) Atunci când un element monetar face parte din investiția netă a unei entități raportoare într-o entitate străină, în situațiile financiare anuale individuale ale entității raportoare apar diferențe de curs valutar, recunoscute în contul de profit și pierdere.(4) Diferențele de curs valutar prevăzute la alin. (3) sunt recunoscute în capitalurile proprii, în situațiile financiare care includ entitatea străină și entitatea raportoare, respectiv în situațiile financiare în care entitatea străină este consolidată prin metoda integrării globale sau metoda punerii în echivalență.

    Articolul 120
    (1) O entitate poate să își cedeze total sau parțial participația într-o entitate străină prin vânzare, lichidare, rambursarea capitalului social sau abandonarea întregii entități sau a unei părți din aceasta.(2) Reducerea valorii contabile a entității străine, fie ca urmare a propriilor pierderi înregistrate, fie ca urmare a unei deprecieri recunoscute de către investitor, nu reprezintă o cedare parțială.(3) Nicio parte a câștigului sau pierderii din diferențe de curs valutar care este recunoscută în capitalurile proprii nu este reclasificată în contul de profit sau pierdere în momentul unei reduceri a valorii contabile.

    Articolul 121

    Este cedare parțială atunci când cedarea are drept urmare pierderea controlului asupra unei filiale care include o entitate străină, indiferent dacă entitatea raportoare păstrează, după cedarea parțială, o participație care nu controlează în fosta filială.

    Capitolul IV Bilanțul și contul de profit și pierdere

    Secţiunea 1 Dispoziții generale privind bilanțul și contul de profit și pierdere

    Articolul 122
    (1) Formatul bilanțului și al contului de profit și pierdere nu se modifică de la un exercițiu financiar la altul.(2) În cazuri excepționale, sunt permise totuși abateri de la acest principiu pentru a se oferi o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii entității.(3) Cazurile menționate la alin. (2) se aplică în funcție de politicile contabile aprobate.(4) Abaterile și justificările corespunzătoare se prezintă în notele explicative la situațiile financiare.

    Articolul 123
    (1) În bilanț, elementele prevăzute la art. 126, art. 127, art. 128 și art. 129 se prezintă separat, în ordinea indicată.(2) În contul de profit și pierdere, elementele prevăzute la art. 378, art. 379. art. 380 și art. 381 se prezintă separat, în ordinea indicată.

    Articolul 124

    Formatul, nomenclatura și terminologia elementelor din bilanț și din contul de profit și pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi adaptate, prin reglementări emise în acest sens de către A.S.F., în cazurile în care natura specifică a activității entităților prevăzute la art. 2 justifică intervenția legislativă.

    Articolul 125
    (1) Pentru fiecare element de bilanț, de cont de profit și pierdere, din situația modificărilor capitalului propriu și situația fluxurilor de trezorerie trebuie prezentată:
    a) valoarea aferentă exercițiului financiar la care se referă bilanțul și contul de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu și situația fluxurilor de trezorerie;
    b) valoarea aferentă elementului corespondent pentru exercițiul financiar precedent.    (2) Un element de bilanț, din contul de profit și pierdere, din situația modificărilor capitalului propriu și din situația fluxurilor de trezorerie pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepția cazului în care există un element corespondent pentru exercițiul financiar precedent.(3) Dacă valorile nu sunt comparabile, acest fapt se prezintă în notele explicative la situațiile financiare, însoțit de explicații.

    Secţiunea a 2-a Prezentarea bilanțului

    Articolul 126

    Formatul bilanțului pentru fondurile de pensii private este următorul:
    BILANȚ
    A. Active imobilizateI. IMOBILIZĂRI FINANCIARE1. Titluri imobilizate2. Creanțe imobilizate
    B. Active circulanteI. CREANȚE (sume ce trebuie să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element)1. Clienți2. Efecte de primit de la clienți3. Creanțe - furnizori debitori4. Decontări cu participanții5. Alte creanțeII. INVESTIȚII FINANCIARE PE TERMEN SCURT1. Investiții financiare pe termen scurtIII. CASA ȘI CONTURI LA BĂNCI
    C. Cheltuieli în avans
    D. Datorii: sume care urmează să fie plătite într-o perioadă de până la un an1. Avansuri încasate în contul clienților2. Datorii comerciale3. Efecte de plătit4. Sume datorate privind decontări cu participanții5. Alte datorii
    E. Active circulante nete/Datorii curente nete
    F. Total active minus datorii curente
    G. Datorii: sume care urmează să fie plătite după o perioadă mai mare de un an1. Avansuri încasate în contul clienților2. Datorii comerciale3. Efecte de plătit4. Sume datorate privind decontări cu participanții5. Alte datorii
    H. Venituri în avansI. Capitaluri proprii1. Capitalul fondului2. Rezerve3. Profitul sau pierderea reportat(ă)4. Profitul sau pierderea exercițiului financiar

    Articolul 127

    Formatul bilanțului întocmit de administratori este următorul:
    BILANȚ
    A. Active imobilizateI. IMOBILIZĂRI NECORPORALE1. Cheltuieli de constituire2. Cheltuieli de dezvoltare3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare, dacă acestea au fost achiziționate cu titlu oneros4. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziționat cu titlu oneros5. Alte imobilizări necorporaleII. IMOBILIZĂRI CORPORALE1. Terenuri și construcții2. Instalații tehnice și mașini3. Alte instalații, utilaje și mobilier4. Alte imobilizări corporaleIII. IMOBILIZĂRI FINANCIARE1. Acțiuni deținute la entități afiliate2. Împrumuturi acordate entităților afiliate3. Interese de participare4. Împrumuturi acordate entităților de care societatea este legată în virtutea intereselor de participare5. Investiții deținute ca imobilizări6. Alte împrumuturi
    B. Active circulanteI. STOCURI1. Materiale consumabile2. Avansuri pentru cumpărări de stocuriII. Creanțe
    (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie să fie prezentate separat pentru fiecare element.)1. Creanțe comerciale2. Sume de încasat de la entitățile afiliate3. Sume de încasat de la entitățile de care societatea este legată în virtutea intereselor de participare4. Alte creanțe5. Creanțe privind capitalul subscris și nevărsat    III. INVESTIȚII FINANCIARE PE TERMEN SCURT:1. Acțiuni deținute la entități afiliate2. Alte investiții pe termen scurtIV. CASA ȘI CONTURI LA BĂNCI
    C. Cheltuieli în avans
    D. Datorii: sume care urmează să fie plătite într-o perioadă de până la un an1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibile2. Sume datorate instituțiilor de credit3. Avansuri încasate de la clienți4. Datorii comerciale - furnizori5. Efecte de comerț de plătit6. Sume datorate entităților afiliate7. Sume datorate entităților de care societatea este legată în virtutea intereselor de participare8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale
    E. Active circulante nete/Datorii curente nete
    F. Total active minus datorii curente
    G. Datorii: sume care urmează să fie plătite după o perioadă mai mare de un an1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibile2. Sume datorate instituțiilor de credit3. Avansuri încasate de la clienți4. Datorii comerciale - furnizori5. Efecte de comerț de plătit6. Sume datorate entităților afiliate7. Sume datorate entităților de care societatea este legată în virtutea intereselor de participare8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale
    H. Provizioane1. Provizioane tehnice specifice sistemului de pensii private2. Provizioane nespecificeI. Venituri în avans1. Subvenții pentru investiții2. Venituri înregistrate în avans
    J. Capitaluri propriiI. Capital subscris1. Capital subscris vărsat2. Capital subscris nevărsatII. Prime de capitalIII. Rezerve din reevaluareIV. Rezerve1. Rezerve legale2. Rezerve statutare sau contractuale3. Alte rezerveV. Profitul sau pierderea reportatăVI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar

    Articolul 128

    Formatul bilanțului întocmit de brokerii de pensii private este următorul:
    BILANȚ
    A. Active imobilizateI. IMOBILIZĂRI NECORPORALE1. Cheltuieli de constituire2. Cheltuieli de dezvoltare3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare, dacă acestea au fost achiziționate cu titlu oneros4. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziționat cu titlu oneros5. Alte imobilizări necorporaleII. IMOBILIZĂRI CORPORALE1. Terenuri și construcții2. Instalații tehnice și mașini3. Alte instalații, utilaje și mobilier4. Alte imobilizări corporaleIII. IMOBILIZĂRI FINANCIARE1. Acțiuni deținute la entități afiliate2. Împrumuturi acordate entităților afiliate3. Interese de participare4. Împrumuturi acordate entităților de care societatea este legată în virtutea intereselor de participare5. Investiții deținute ca imobilizări6. Alte împrumuturi
    B. Active circulanteI. STOCURI1. Materiale consumabile2. Avansuri pentru cumpărări de stocuriII. CREANȚE
    (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie să fie prezentate separat pentru fiecare element.)1. Creanțe comerciale2. Sume de încasat de la entitățile afiliate3. Sume de încasat de la entitățile de care societatea este legată în virtutea intereselor de participare4. Alte creanțe5. Creanțe privind capitalul subscris și nevărsat    III. INVESTIȚII FINANCIARE PE TERMEN SCURT1. Acțiuni deținute la entități afiliate2. Alte investiții pe termen scurtIV. CASA ȘI CONTURI LA BĂNCI
    C. Cheltuieli în avans
    D. Datorii: sume care urmează să fie plătite într-o perioadă de până la un an1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibile2. Sume datorate instituțiilor de credit3. Avansuri încasate de la clienți4. Datorii comerciale - furnizori5. Efecte de comerț de plătit6. Sume datorate entităților afiliate7. Sume datorate entităților de care societatea este legată în virtutea intereselor de participare8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale
    E. Active circulante nete/Datorii curente nete
    F. Total active minus datorii curente
    G. Datorii: sume care urmează să fie plătite după o perioadă mai mare de un an1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibile2. Sume datorate instituțiilor de credit3. Avansuri încasate de la clienți4. Datorii comerciale - furnizori5. Efecte de comerț de plătit6. Sume datorate entităților afiliate7. Sume datorate entităților de care societatea este legată în virtutea intereselor de participare8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale
    H. Provizioane
    I. Venituri în avans1. Subvenții pentru investiții2. Venituri înregistrate în avans
    J. Capitaluri propriiI. Capital subscris1. Capital subscris vărsat2. Capital subscris nevărsatII. Prime de capitalIII. Rezerve din reevaluareIV. Rezerve1. Rezerve legale2. Rezerve statutare sau contractuale3. Alte rezerveV. Profitul sau pierderea reportatăVI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar

    Articolul 129

    Formatul bilanțului întocmit de Fondul de garantare este următorul:
    BILANȚ
    A. Active imobilizateI. IMOBILIZĂRI NECORPORALE1. Cheltuieli de constituire2. Concesiuni, licențe, drepturi și active similare, dacă acestea au fost achiziționate cu titlu oneros și alte imobilizări necorporale3. Alte imobilizări necorporaleII. IMOBILIZĂRI CORPORALE1. Terenuri și construcții2. Mijloace de transport3. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale4. Alte imobilizări corporaleIII. IMOBILIZĂRI FINANCIARE1. Alte titluri imobilizate2. Creanțe imobilizate
    B. Active circulanteI. MATERIALE CONSUMABILE1. Materiale consumabile și materiale de natura obiectelor de inventar2. Avansuri pentru achiziția de materiale consumabileII. CREANȚE1. Sume de încasat de la administratorii de fonduri de pensii și furnizorii de pensii private2. Alte creanțeIII. INVESTIȚII PE TERMEN SCURT1. Investiții pe termen scurtIV. CASA ȘI CONTURI LA BĂNCI
    C. Cheltuieli în avans
    D. Datorii: sume care urmează să fie plătite într-o perioadă de până la un an1. Împrumuturi și dobânzi din emisiunea de obligațiuni2. Sume datorate instituțiilor financiare3. Sume datorate pentru achiziții de bunuri și servicii legate de administrarea și funcționarea Fondului de garantare4. Efecte de plătit5. Decontări între Fondul de garantare, administratorii de fonduri de pensii private și furnizorii de pensii private și/sau terți, precum și decontările interne înregistrate la nivelul Fondului de garantare6. Sume datorate cu titlu de compensație pentru pierderile participanților și/sau beneficiarilor la fondurile de pensii private7. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale
    E. Active circulante nete/datorii curente nete
    F. Active minus datorii curente
    G. Datorii: sume care urmează să fie plătite după o perioadă mai mare de un an1. Împrumuturi și dobânzi din emisiunea de obligațiuni2. Sume datorate instituțiilor financiare3. Sume datorate pentru achiziții de bunuri și servicii legate de administrarea și funcționarea Fondului de garantare4. Efecte de plătit5. Decontări între Fondul de garantare, administratorii de fonduri de pensii private și furnizorii de pensii private și/sau terți, precum și decontările interne înregistrate la nivelul Fondului de garantare6. Sume datorate cu titlu de compensație pentru pierderile participanților și/sau beneficiarilor la fondurile de pensii private7. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale
    H. ProvizioaneI. Venituri în avans
    J. Capitaluri propriiI. Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private1. Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private constituit din contribuții2. Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private constituit din penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a contribuțiilor datorate Fondului de garantare3. Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private constituit din sume rezultate din fructificarea disponibilităților plasate4. Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private constituit din recuperarea creanțelor5. Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private constituit din donații, sponsorizări, asistență tehnică, fonduri nerambursabile6. Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private constituit din alte resurse financiareII. Rezerve din reevaluareIII. RezerveIV. Profitul sau pierderea reportatăV. Profitul sau pierderea exercițiului financiar

    Secţiunea a 3-a Dispoziții speciale cu privire la anumite elemente din bilanț

    Articolul 130
    (1) Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din formatul bilanțului, relația sa cu alte elemente trebuie prezentată în cadrul elementului la care apare sau în notele explicative la situațiile financiare.(2) Elementele menționate la alin. (1) pot fi:
    a) o imobilizare corporală finanțată parțial din subvenții, parțial din surse proprii;
    b) o imobilizare corporală reevaluată, pentru care transferul în rezultatul reportat al surplusului din reevaluare se face pe măsura amortizării imobilizării;
    c) un împrumut obligatar pentru care s-a prevăzut o primă de rambursare a obligațiunilor;
    d) o majorare de capital subscrisă de acționari la o valoare mai mare decât valoarea nominală a acțiunilor corespunzătoare (subscriere cu primă de capital) etc.

    Articolul 131

    Acțiunile proprii și acțiunile deținute la entitățile afiliate trebuie prezentate numai în cadrul elementelor prevăzute în acest scop.

    Articolul 132
    (1) Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi sunt destinate și intenția de păstrare, potrivit politicilor contabile aprobate de administratori sau persoanele care au obligația gestionării entității.(2) Modificarea naturii unui activ, în baza deciziei managementului, trebuie să se realizeze în baza documentelor justificative.(3) Natura categoriilor de active imobilizate prevăzute la alin. (1) se stabilește prin politicile contabile.

    Articolul 133

    Depozitele bancare se prezintă la imobilizări financiare, investiții pe termen scurt sau la elementul "Casa și conturi la bănci" în funcție de perioada și condițiile de deținere aferente acestora.

    Articolul 134

    Drepturile asupra proprietăților imobiliare și alte drepturi similare, astfel cum sunt definite de legislația națională, se prezintă în bilanț la elementul "Terenuri și construcții".

    Secţiunea a 4-a Active imobilizate

    Articolul 135
    (1) Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare și deținute pe o perioadă mai mare de un an.(2) Activele prevăzute la alin. (1) trebuie evaluate conform prevederilor art. 54 alin. (1), cu respectarea prevederilor prezentei subsecțiuni.(3) Beneficiile economice viitoare reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către entitate.

    Articolul 136
    (1) În cazurile în care se aplică prevederile referitoare la reevaluarea imobilizărilor corporale, costul de achiziție sau valoarea reevaluată a activelor imobilizate a căror utilizare este limitată în timp se reduce cu ajustările valorice calculate pentru amortizarea sistematică a valorii activelor în cauză pe parcursul duratei lor de utilizare economică.(2) Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică.(3) Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost sau altă valoare care substituie costul, cum ar fi valoarea reevaluată.(4) În înțelesul prezentei norme, prin durata de utilizare economică se înțelege durata de viață utilă, aceasta reprezentând:
    a) perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate; sau
    b) numărul unităților produse sau al unor unități similare ce se estimează că vor fi obținute de entitate prin folosirea activului respectiv.    (5) Atunci când elementele care au stat la baza stabilirii inițiale a duratei de utilizare economică s-au modificat, entitatea stabilește o nouă perioadă de amortizare, cu respectarea prevederilor cuprinse în prezentele reglementări. Modificarea duratei de utilizare economică reprezintă modificare de estimare contabilă.
    (la 08-04-2019, Articolul 136 din Subsectiunea 4.1 , Sectiunea a 4-a , Capitolul IV a fost completat de Punctul 1, Articolul I din NORMA nr. 8 din 26 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 266 din 08 aprilie 2019 )     (6) Entitatea revizuiește metoda de amortizare atunci când se constată o modificare semnificativă a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare aduse de activele amortizabile. Modificarea metodei de amortizare reprezintă modificare de estimare contabilă.
    (la 08-04-2019, Articolul 136 din Subsectiunea 4.1 , Sectiunea a 4-a , Capitolul IV a fost completat de Punctul 1, Articolul I din NORMA nr. 8 din 26 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 266 din 08 aprilie 2019 )

    Articolul 136^1

    Pe perioada neutilizării activului, amortizarea nu este nici întreruptă, nici diminuată în funcție de utilizarea redusă a acestuia, cu excepția cazului în care activul este complet amortizat.
    (la 31-03-2021, Subsectiunea 4.1 din Sectiunea a 4-a , Capitolul IV a fost completată de Punctul 2, Articolul I din NORMA nr. 5 din 19 martie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 31 martie 2021 )

    Articolul 137

    Activele imobilizate amortizabile sunt prezentate în bilanț la valoarea contabilă, aceasta fiind reprezentată de costul de achiziție sau altă valoare care substituie costul, diminuată cu amortizarea cumulată până la acea dată, precum și cu ajustările cumulate din depreciere.

    Articolul 138
    (1) Atunci când se constată pierderi de valoare pentru imobilizările financiare, trebuie făcute ajustări pentru pierdere de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuită acestora la data bilanțului.(2) Imobilizările trebuie să facă obiectul ajustărilor de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanțului.
    (la 08-04-2019, Alineatul (2) din Articolul 138 , Subsectiunea 4.1 , Sectiunea a 4-a , Capitolul IV a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din NORMA nr. 8 din 26 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 266 din 08 aprilie 2019 )     (3) Ajustările de valoare prevăzute la alin. (1) și (2) trebuie înregistrate în contul de profit și pierdere și prezentate distinct în notele explicative la situațiile financiare, dacă acestea nu au fost prezentate separat în contul de profit și pierdere.(4) Evaluarea la valorile minime, potrivit alin. (1) și (2), nu poate fi continuată dacă nu mai sunt aplicabile motivele pentru care au fost făcute ajustările respective.

    Articolul 139
    (1) Prevederile art. 138 alin. (4) nu se aplică ajustărilor de valoare corespunzătoare fondului comercial.(2) Ajustările pentru deprecierea fondului comercial corectează valoarea acestuia (articol contabil 6817 "Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea fondului comercial" = 2071 "Fond comercial pozitiv"), fără a fi reluate ulterior la venituri.

    Articolul 140

    La aplicarea pentru prima dată a prezentei norme, deprecierea cumulată până la acea dată, în relație cu fondul comercial pozitiv, diminuează valoarea acestuia, (articol contabil 2907 "Ajustări pentru deprecierea fondului comercial" = 2071 "Fond comercial pozitiv").    4.2.1. Recunoașterea imobilizărilor necorporale

    Articolul 141
    (1) O imobilizare necorporală este un activ nemonetar identificabil fără formă fizică.(2) Cercetarea este investigarea originală și planificată întreprinsă în scopul câștigării unor cunoștințe sau înțelesuri științifice ori tehnice noi.(3) Dezvoltarea este aplicarea descoperirilor din cercetare sau a altor cunoștințe într-un plan sau proiect care vizează producția de materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătățite substanțial, înainte de începerea producției sau utilizării comerciale.(4) Activitățile de cercetare și dezvoltare sunt direcționate către dezvoltarea cunoștințelor. Prin urmare, chiar dacă aceste activități pot avea ca rezultat o imobilizare cu o formă fizică, elementul fizic al activului este secundar componentei sale necorporale, adică pachetul de cunoștințe încorporat în aceasta.

    Articolul 142
    (1) Anumite imobilizări necorporale pot fi conținute în sau pe suporturi fizice, cum ar fi un compact-disc, cum ar fi cazul programelor informatice, documentația legală, cum ar fi cazul licențelor sau al brevetelor, sau pe film.(2) Pentru a stabili dacă o imobilizare care încorporează atât elemente corporale, cât și necorporale trebuie tratată ca imobilizare corporală sau ca imobilizare necorporală, o entitate utilizează raționamentul pentru a evalua care element este mai semnificativ.(3) În cazul în care nu fac parte integrantă din echipamentul aferent, programele informatice sunt tratate ca imobilizări necorporale.(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică similar și pentru sistemul de operare al unui computer.    4.2.2. Caracteristica de identificare

    Articolul 143
    (1) Fondul comercial generat intern nu trebuie recunoscut ca activ.(2) Imobilizarea necorporală trebuie să fie identificabilă pentru a fi diferențiată de fondul comercial.(3) Fondul comercial care este recunoscut într-o combinare de entități este un activ care reprezintă beneficiile economice viitoare care rezultă din alte active dobândite într-o combinare de entități care nu sunt identificate individual și recunoscute separat.(4) Beneficiile economice viitoare pot rezulta din asocierea între activele identificabile dobândite sau din active care nu îndeplinesc condițiile pentru recunoașterea, în mod individual, în situațiile financiare.

    Articolul 144

    Un activ este identificabil dacă:
    a) este separabil, adică poate fi separat sau desprins din entitate și vândut, transferat, cesionat printr-un contract de licență, închiriat sau schimbat, fie individual, fie împreună cu un alt contract, cu un activ identificabil sau cu o datorie identificabilă aferent(ă), indiferent dacă entitatea intenționează sau nu să facă acest lucru; sau
    b) decurge din drepturile contractuale sau de altă natură legală, indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi și obligații.    4.2.3. Controlul

    Articolul 145
    (1) O entitate controlează un activ în situația în care aceasta are capacitatea de a obține beneficii economice viitoare de pe urma resursei de bază și de a restricționa accesul altora la beneficiile respective.(2) Capacitatea unei entități de a controla beneficiile economice viitoare generate de o imobilizare necorporală provine din drepturile legale a căror aplicare poate fi susținută în instanță.(3) În sensul alin. (2), exercitarea unui drept nu este o condiție necesară pentru control, întrucât entitatea poate fi capabilă să controleze beneficiile economice viitoare în alt mod.    4.2.4. Beneficiile economice viitoare

    Articolul 146

    Beneficiile economice viitoare generate de o imobilizare necorporală pot include venituri din prestarea serviciilor, economii de costuri sau alte beneficii rezultate din utilizarea activului de către entitate.    4.2.5. Recunoaștere și evaluare

    Articolul 147
    (1) Recunoașterea unui element drept imobilizare necorporală prevede ca entitatea să demonstreze că elementul respectiv îndeplinește:
    a) definiția unei imobilizări necorporale; și
    b) criteriile de recunoaștere.    (2) Cerința prevăzută la alin. (1) se aplică:
    a) costurilor suportate inițial pentru dobândirea sau generarea internă a unei imobilizări necorporale; și
    b) costurilor suportate ulterior pentru adăugarea sau înlocuirea unor părți ale sale sau pentru întreținerea sa.

    Articolul 148
    (1) În cazul imobilizărilor necorporale nu există, în principiu, adăugiri sau înlocuiri ale componentelor acesteia. Majoritatea costurilor ulterioare mai degrabă mențin beneficiile economice viitoare preconizate încorporate într-o imobilizare necorporală existentă, decât să corespundă definiției unei imobilizări necorporale și criteriilor de recunoaștere din prezenta normă.(2) În situații excepționale, costurile ulterioare, respectiv cele suportate după recunoașterea inițială a unei imobilizări necorporale dobândite sau după finalizarea unei imobilizări necorporale generate intern, sunt recunoscute în valoarea contabilă a unui activ.(3) Costurile ulterioare aferente mărcilor, titlurilor de publicații și elementelor similare în fond, fie dobândite din afară, fie generate intern, sunt întotdeauna recunoscute în contul de profit și pierdere în momentul în care sunt suportate, întrucât astfel de costuri nu pot fi diferențiate de costurile cu dezvoltarea entității ca întreg.

    Articolul 149
    (1) O entitate trebuie să evalueze probabilitatea producerii de beneficii economice viitoare preconizate pe baza unor calcule raționale.(2) Probabilitatea prevăzută la alin. (1) trebuie să constituie cea mai bună estimare a echipei de conducere pentru condițiile economice care vor exista pe parcursul duratei de viață a imobilizării.(3) O entitate folosește raționamentul pentru a evalua gradul de siguranță asociat obținerii de beneficii economice viitoare care pot fi atribuite utilizării activului pe baza dovezilor disponibile în momentul recunoașterii inițiale.    4.2.6. Evaluarea inițială a imobilizărilor necorporale

    Articolul 150

    O imobilizare necorporală se înregistrează inițial la costul de achiziție sau de producție, după caz.    4.2.7. Achiziția separată

    Articolul 151
    (1) Prețul pe care o entitate îl plătește pentru a dobândi separat o imobilizare necorporală va reflecta așteptările privind probabilitatea ca beneficiile economice viitoare preconizate ale imobilizării să revină entității.(2) În situația prevăzută la alin. (1), entitatea preconizează o intrare de beneficii economice, inclusiv în cazul în care plasarea în timp a sumei generate de intrare este nesigură.(3) Imobilizările necorporale dobândite separat îndeplinesc criteriul referitor la probabilitatea ca beneficiile economice viitoare preconizate atribuibile imobilizării să revină entității.(4) Costul unei imobilizări necorporale dobândite separat poate fi evaluat în mod credibil, inclusiv în cazul în care contravaloarea achiziției ia forma numerarului sau a altor active monetare.

    Articolul 152
    (1) Costul unei imobilizări necorporale dobândite separat este alcătuit din:
    a) costul său de achiziție, inclusiv taxele vamale de import și taxele de achiziție nerambursabile, după scăderea reducerilor și rabaturilor comerciale; și
    b) orice cost direct atribuibil pregătirii activului pentru utilizarea prevăzută.    (2) Costurile direct atribuibile prevăzute la alin. (1) sunt, cel puțin, următoarele:
    a) cheltuielile cu personalul care reies direct din aducerea activului la starea sa de funcționare;
    b) onorariile profesionale care decurg direct din aducerea activului la condiția sa de funcționare; și
    c) costurile de testare a activului privind funcționarea sa în mod corespunzător.

    Articolul 153
    (1) Costurile care nu constituie o parte a costului imobilizării necorporale sunt, cel puțin, următoarele:
    a) costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile în materie de publicitate și activități promoționale);
    b) costurile de desfășurare a unei activități într-un loc nou sau cu o nouă clasă de clienți (inclusiv costurile de instruire a personalului); și
    c) costurile administrative și alte cheltuieli generale de regie.    (2) Listele de clienți nu se recunosc ca imobilizări necorporale.

    Articolul 154

    Recunoașterea costurilor în valoarea contabilă a unei imobilizări necorporale încetează atunci când activul se află în starea necesară pentru a putea funcționa.    4.2.8. Imobilizări necorporale dobândite în cadrul achiziției unei afaceri

    Articolul 155

    În cazul achiziției unei afaceri, cumpărătorul poate recunoaște drept activ unic un grup de imobilizări necorporale complementare, cu condiția ca activele individuale să aibă durate de viață utilă similare.    4.2.9. Costurile ulterioare aferente unui proiect de cercetare și dezvoltare în curs de desfășurare, dobândit de entitate

    Articolul 156
    (1) Costurile de cercetare sau dezvoltare trebuie contabilizate în conformitate cu art. 159-161, dacă:
    a) sunt aferente unui proiect de cercetare sau dezvoltare în curs de realizare, dobândit separat sau printr-o combinare de entități, și sunt recunoscute ca imobilizări necorporale; și
    b) sunt suportate după achiziția proiectului prevăzut la lit. a).    (2) Costurile ulterioare cu un proiect de cercetare sau dezvoltare în curs de realizare, dobândit separat sau printr-o combinare de entități, și recunoscut ca imobilizare necorporală sunt:
    a) recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate, dacă acestea sunt cheltuieli de cercetare;
    b) recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate, dacă se referă la cheltuieli de dezvoltare care nu satisfac criteriile de recunoaștere ca imobilizări necorporale de la art. 161 alin. (1); și
    c) adăugate valorii contabile a proiectului de dezvoltare în curs de realizare, astfel dobândit, dacă cheltuielile de dezvoltare îndeplinesc criteriile de recunoaștere prevăzute la art. 161 alin. (1).    4.2.10. Imobilizări necorporale generate intern

    Articolul 157

    În cazul imobilizărilor necorporale generate intern, o entitate aplică:
    a) prevederile stabilite la art. 158-162;
    b) prevederile privind recunoașterea și evaluarea imobilizărilor necorporale.

    Articolul 158
    (1) Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern respectă criteriile de recunoaștere, o entitate împarte procesul de generare a activului în două faze, respectiv:
    a) o fază de cercetare; și
    b) o fază de dezvoltare.    (2) În cazul în care o entitate nu poate face distincția între faza de cercetare și cea de dezvoltare ale unui proiect intern de creare a unei imobilizări necorporale, entitatea tratează costurile aferente proiectului ca fiind suportate exclusiv în faza de cercetare.    4.2.11. Faza de cercetare

    Articolul 159
    (1) Nicio imobilizare necorporală provenită din cercetare sau din faza de cercetare a unui proiect intern nu trebuie recunoscută.(2) Costurile de cercetare sau costurile din faza de cercetare a unui proiect intern trebuie recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate.(3) În faza de cercetare a unui proiect intern, o entitate nu poate demonstra că există o imobilizare necorporală și că aceasta va genera beneficii economice viitoare probabile, aceste costuri fiind recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate.

    Articolul 160

    Activitățile de cercetare sunt, cel puțin, următoarele:
    a) activitățile destinate obținerii de cunoștințe noi;
    b) identificarea, evaluarea și selecția finală a aplicațiilor pentru rezultatele cercetărilor sau pentru alte cunoștințe;
    c) căutarea de alternative pentru materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii; și
    d) formularea, proiectarea, evaluarea și selecția finală a alternativelor posibile de materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii noi ori îmbunătățite.    4.2.12. Faza de dezvoltare

    Articolul 161
    (1) O imobilizare necorporală provenită din dezvoltare sau din faza de dezvoltare a unui proiect intern trebuie recunoscută atunci când o entitate poate demonstra toate elementele de mai jos:
    a) fezabilitatea tehnică necesară finalizării imobilizării necorporale, astfel încât aceasta să fie disponibilă pentru utilizare sau vânzare;
    b) intenția sa de a finaliza imobilizarea necorporală și de a o utiliza sau vinde;
    c) capacitatea sa de a utiliza sau vinde imobilizarea necorporală;
    d) modul în care imobilizarea necorporală va genera beneficii economice viitoare probabile, entitatea putând demonstra existența unei piețe pentru producția generată de imobilizarea necorporală sau pentru imobilizarea necorporală în sine sau, dacă se prevede folosirea ei pe plan intern, utilitatea imobilizării necorporale;
    e) disponibilitatea unor resurse tehnice, financiare și de altă natură adecvate pentru finalizarea dezvoltării imobilizării necorporale și pentru utilizarea sau vânzarea acesteia;
    f) capacitatea sa de a evalua fiabil costurile atribuibile imobilizării necorporale în cursul dezvoltării sale.    (2) În faza de dezvoltare a unui proiect intern, o entitate poate, în anumite cazuri, să identifice o imobilizare necorporală și să demonstreze că aceasta va genera beneficii economice viitoare probabile, având în vedere faptul că faza de dezvoltare a unui proiect este mai avansată decât faza de cercetare.(3) Activitățile de dezvoltare sunt, cel puțin, următoarele:
    a) proiectarea, construcția și testarea unor prototipuri și modele înainte de producție și utilizare;
    b) proiectarea instrumentelor, șabloanelor, tiparelor și matrițelor care implică o tehnologie nouă;
    c) proiectarea, construcția și funcționarea unei fabrici-pilot care nu se află pe o scală fezabilă din punct de vedere economic pentru producția comercială; și
    d) proiectarea, construcția și testarea unei alternative alese pentru materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătățite.    (4) Costurile cu mărcile, titlurile de publicații și alte elemente similare în fond generate intern nu pot fi diferențiate de costul dezvoltării entității ca întreg, astfel de elemente nefiind recunoscute ca imobilizări necorporale.    4.2.13. Costul unei imobilizări necorporale generate intern

    Articolul 162
    (1) Costul unei imobilizări necorporale generate intern este suma costurilor suportate de la data la care imobilizarea necorporală a îndeplinit pentru prima oară criteriile de recunoaștere ca imobilizări necorporale.(2) Costul unei imobilizări necorporale generate intern este compus din toate costurile direct atribuibile care sunt necesare pentru crearea, producerea și pregătirea activului pentru a fi capabil să funcționeze în maniera intenționată de către conducere.(3) Costurile direct atribuibile sunt, cel puțin, următoarele:
    a) cheltuielile cu materialele și serviciile utilizate sau consumate pentru generarea imobilizării necorporale;
    b) cheltuielile cu personalul provenite din generarea imobilizării necorporale;
    c) taxele de înregistrare a unui drept legal; și
    d) amortizarea brevetelor și licențelor care sunt utilizate pentru a genera imobilizarea necorporală.    (4) Următoarele elemente nu sunt componente ale costului unei imobilizări necorporale generate intern:
    a) costurile aferente vânzării, cele administrative și alte costuri generale de regie, cu excepția cazului în care astfel de costuri pot fi atribuite direct procesului de pregătire a imobilizării pentru utilizare;
    b) ineficiențele identificate și pierderile inițiale din exploatare suportate înainte ca imobilizarea să atingă performanța planificată; și
    c) costurile cu instruirea personalului pentru a utiliza activul.    4.2.14. Contabilizarea cheltuielilor

    Articolul 163
    (1) Costurile cu un element necorporal trebuie recunoscute drept cheltuieli atunci când sunt suportate, cu excepția cazurilor în care:
    a) fac parte din costul unei imobilizări necorporale care îndeplinește criteriile de recunoaștere; sau
    b) elementul este dobândit în cadrul unei combinări de entități și nu poate fi recunoscut ca imobilizare necorporală. În acest caz, face parte din valoarea recunoscută ca fond comercial la data achiziției.    (2) Cheltuielile ulterioare efectuate cu o imobilizare necorporală după cumpărarea sau finalizarea acesteia se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.(3) Cheltuielile ulterioare vor majora costul imobilizării necorporale atunci când este probabil că aceste cheltuieli vor permite activului să genereze beneficii economice viitoare peste performanța prevăzută inițial și pot fi evaluate credibil.    4.2.15. Costuri anterioare care nu trebuie recunoscute ca active

    Articolul 164

    Costurile aferente unui element necorporal care au fost inițial recunoscute drept cheltuieli nu trebuie recunoscute ca parte din costul unei imobilizări necorporale la o dată ulterioară.    4.2.16. Durata de viață utilă

    Articolul 165
    (1) Durata de viață utilă a unei imobilizări necorporale care decurge din drepturile contractuale sau din alte drepturi legale nu trebuie să depășească perioada drepturilor contractuale sau a celorlalte drepturi legale, dar poate fi mai scurtă, în funcție de perioada pentru care entitatea preconizează că va folosi activul.(2) Dacă drepturile contractuale sau alte drepturi legale sunt transferate pentru o durată limitată care poate fi reînnoită, durata de viață utilă a imobilizării necorporale trebuie să includă perioada sau perioadele de reînnoire doar dacă există dovezi din partea entității în sensul reînnoirii fără un cost semnificativ.(3) Durata de viață utilă a unui drept redobândit recunoscut drept imobilizare necorporală într-o combinare de entități este reprezentată de perioada contractuală rămasă din contractul prin care a fost acordat dreptul și nu va include perioadele de reînnoire.    4.2.17. Categorii de imobilizări necorporale

    Articolul 166

    În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:
    a) cheltuielile de constituire;
    b) cheltuielile de dezvoltare;
    c) concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare, cu excepția celor create intern de entitate;
    d) fondul comercial pozitiv;
    e) alte imobilizări necorporale; și
    f) avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale.

    Articolul 167
    (1) La aplicarea pentru prima dată a prezentei norme, soldul contului 233 "Imobilizări necorporale în curs de execuție" se transferă asupra contului 1176 "Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene" în contul 203 "Cheltuieli de dezvoltare" sau în contul 208 "Alte imobilizări necorporale" în funcție de stadiul realizării proiectului și modul de îndeplinire a condițiilor de recunoaștere a acestuia ca activ.(2) Eventualele ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs de execuție se transferă, de asemenea, fie asupra rezultatului reportat (articol contabil 2933 "Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs de execuție"/2931 "Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuție", după caz = 1176 "Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene"), fie asupra contului 2903 "Ajustări pentru deprecierea cheltuielilor de dezvoltare" sau contului 2908 "Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări necorporale".    4.2.18. Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare

    Articolul 168
    (1) Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare reprezentând aport, achiziționate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la costul de achiziție sau valoarea de aport, după caz. În această situație valoarea de aport se asimilează valorii juste.(2) Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale atunci când contractul de concesiune stabilește o durată și o valoare determinate pentru concesiune.(3) Amortizarea valorii concesiunii urmează a fi înregistrată pe durata de folosire a acesteia, stabilită potrivit contractului de concesiune.(4) În cazul în care contractul de concesiune prevede plata periodică a unei redevențe/chirii, și nu o valoare amortizabilă, în contabilitatea entității care primește concesiunea se reflectă cheltuiala reprezentând redevența/chiria, fără recunoașterea unei imobilizări necorporale.(5) Brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și alte active similare se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deține.    4.2.19. Fondul comercial

    Articolul 169

    Fondul comercial se recunoaște, de regulă, la consolidare și reprezintă diferența dintre costul de achiziție și valoarea justă la data tranzacției, a părții din activele nete achiziționate de către o entitate.

    Articolul 170
    (1) În situațiile financiare anuale individuale, fondul comercial se poate recunoaște numai în cazul transferului tuturor activelor sau al unei părți a acestora și, după caz, și de datorii și capitaluri proprii, indiferent dacă este realizat ca urmare a cumpărării sau ca urmare a unor operațiuni de fuziune.(2) Pentru ca fondul comercial să fie contabilizat distinct, transferul trebuie să fie în legătură cu o afacere, reprezentată de un ansamblu integrat de activități și active organizate și administrate în scopul obținerii de profituri, înregistrării de costuri mai mici sau alte beneficii.(3) Pentru recunoașterea în contabilitate a activelor și datoriilor primite cu ocazia acestui transfer, entitățile trebuie să procedeze la evaluarea valorii juste a elementelor primite, în scopul determinării valorii individuale a acestora.(4) Evaluarea prevăzută la alin. (3) se efectuează de către evaluatori autorizați, potrivit legii.(5) Onorariile de intermediere, onorariile de consiliere, juridice, contabile, de evaluare și alte onorarii profesionale sau de consultanță, precum și alte cheltuieli legate de dobândirea unei afaceri reprezintă cheltuieli în perioadele în care sunt suportate costurile respective.(6) Dacă în situațiile financiare anuale individuale se înregistrează fond comercial negativ, tratamentul acestuia este cel prevăzut la art. 489.    4.2.20. Amortizare

    Articolul 171

    Imobilizările necorporale se amortizează în condițiile prevăzute la art. 172-176.

    Articolul 172
    (1) Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz.(2) În cazul în care durata contractului sau durata de utilizare depășește 5 ani, durata de amortizare a cheltuielilor de dezvoltare nu poate depăși 10 ani.

    Articolul 173
    (1) În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ, acesta se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum 5 ani.(2) Prin excepție de la alin. (1), în cazurile în care durata de utilizare a fondului comercial nu poate fi estimată în mod credibil, entitățile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste 5 ani, cu condiția ca această perioadă să nu depășească 10 ani.(3) În notele explicative la situațiile financiare trebuie furnizate explicații privind perioada de amortizare a fondului comercial.

    Articolul 174

    În situația în care cheltuielile de dezvoltare nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepția cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire și a profitului reportat este cel puțin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.

    Articolul 175
    (1) O entitate poate include cheltuielile de constituire la "Active", caz în care poate imobiliza cheltuielile de constituire.(2) În situația prevăzută la alin. (1), cheltuielile de constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum 5 ani.(3) Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înființarea sau dezvoltarea unei entități, precum taxele și alte cheltuieli de înscriere și înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea și vânzarea de acțiuni și obligațiuni, precum și alte cheltuieli de această natură, legate de înființarea și extinderea activității entității.(4) În situația în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepția cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire și a profitului reportat este cel puțin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.    4.2.21. Avansuri și alte imobilizări necorporale

    Articolul 176
    (1) În cadrul avansurilor și altor imobilizări necorporale se înregistrează avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, programele informatice create de entitate sau achiziționate de la terți pentru necesitățile proprii de utilizare, precum și rețete, formule, modele, proiecte și prototipuri.(2) Programele informatice, precum și celelalte imobilizări necorporale înregistrate la elementul "Alte imobilizări necorporale" se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deține.(3) În cazul programelor informatice achiziționate împreună cu licențele de utilizare, dacă se poate efectua o separare între cele două active, acestea sunt contabilizate și amortizate separat.(4) Prețul plătit pentru contractele de clienți transferate între entități cu titlu oneros se recunoaște la "Alte imobilizări necorporale", în condițiile în care clienții respectivi vor continua relațiile cu entitatea.(5) În sensul alin. (4), pentru recunoașterea ca activ a prețului plătit, respectiv costul de achiziție, aferent contractelor astfel achiziționate, acestea trebuie identificate, iar entitatea trebuie să dispună de mijloace prin care să controleze relațiile cu clienții, astfel încât să poată controla beneficiile economice viitoare preconizate, care rezultă din relația cu acei clienți.(6) Identificarea prevăzută la alin. (5) se realizează cel puțin prin următoarele elemente:
    a) număr contract;
    b) denumire client;
    c) durată contract.    (7) Activul imobilizat reprezentând costul de achiziție al contractelor menționate la alin. (1) se amortizează pe durata acestora.    4.2.22. Evaluarea la data bilanțului

    Articolul 177

    O imobilizare necorporală trebuie prezentată în bilanț la valoarea de intrare, mai puțin ajustările cumulate de valoare.    4.2.23. Cedarea

    Articolul 178

    O imobilizare necorporală trebuie scoasă din evidență la cedare sau atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilizarea sau cedarea sa.

    Articolul 179
    (1) În cazul scoaterii din evidență a unei imobilizări necorporale, sunt evidențiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării și alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.(2) În scopul prezentării în contul de profit și pierdere, câștigurile sau pierderile care apar odată cu încetarea utilizării sau ieșirea unei imobilizări necorporale se determină ca diferență între veniturile generate de ieșirea activului și valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia, și trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit și pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz.    4.3.1. Recunoașterea imobilizărilor corporale

    Articolul 180

    Imobilizările corporale reprezintă active care:
    a) sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; și
    b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

    Articolul 181
    (1) O entitate poate achiziționa elemente de imobilizări corporale din motive de siguranță sau legate de mediu.(2) Achiziția prevăzută la alin. (1) poate fi necesară unei entități pentru a obține beneficii economice viitoare din alte active, deși nu crește în mod direct beneficiile economice viitoare ale oricărui element existent de imobilizări corporale.(3) Elementele de imobilizări corporale care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) pot fi recunoscute ca active, deoarece dau posibilitatea unei entități să obțină din activele conexe beneficii economice viitoare în plus față de ceea ce s-ar putea obține dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite.(4) Prin politicile contabile se stabilesc condițiile specifice pentru recunoașterea imobilizărilor corporale.(5) În vederea recunoașterii imobilizărilor corporale se impune utilizarea raționamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaștere pentru circumstanțele specifice entității.(6) Piesele de schimb și echipamentul de service sunt contabilizate ca stocuri și recunoscute în profit sau pierdere atunci când sunt consumate.(7) Prin excepție de la alin. (6), piesele de schimb importante și echipamentele de securitate sunt considerate imobilizări corporale atunci când o entitate preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

    Articolul 182
    (1) Imobilizările corporale cuprind: terenuri și construcții; instalații tehnice și mașini; alte instalații, utilaje și mobilier; avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale și imobilizări corporale în curs de execuție.(2) Terenurile și clădirile sunt active separabile și sunt contabilizate separat, inclusiv în cazul în care sunt achiziționate împreună.(3) O creștere a valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează determinarea valorii amortizabile a clădirii.

    Articolul 183

    Contabilitatea terenurilor se ține pe două categorii: terenuri și amenajări de terenuri.

    Articolul 184
    (1) Imobilizările în curs reprezintă investițiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză.(2) Imobilizările în curs se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepția, darea în folosință sau punerea în funcțiune a acestora, după caz.

    Articolul 185

    Sunt reflectate distinct în contabilitate acele imobilizări corporale cumpărate pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare.    4.3.2. Imobilizări deținute în baza unui contract de leasing

    Articolul 186
    (1) Imobilizările corporale deținute în baza unui contract de leasing se evidențiază în contabilitate în funcție de prevederile contractelor încheiate între părți, precum și legislația în vigoare.(2) Clasificarea contractelor de leasing în leasing financiar sau leasing operațional se efectuează la începutul contractului.(3) Contabilizarea contractelor de leasing se efectuează ținând cont de fondul economic al tranzacției sau al angajamentului în cauză, și numai de forma juridică a contractelor.

    Articolul 187
    (1) În înțelesul prezentei norme, termenii de mai jos au următoarele semnificații:
    a) contract de leasing - acordul prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăți sau serii de plăți, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă stabilită;
    b) leasing financiar - operațiunea de leasing care transferă cea mai mare parte din riscurile și avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului;
    c) leasing operațional - operațiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului financiar.    (2) Un contract de leasing poate fi recunoscut ca leasing financiar dacă îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:
    a) leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârșitul duratei contractului de leasing;
    b) locatarul are opțiunea de a cumpăra bunul la un preț estimat a fi suficient de mic în comparație cu valoarea justă la data la care opțiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opțiunea va fi exercitată;
    c) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viață economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;
    d) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost achiziționat bunul de către finanțator, respectiv costul de achiziție;
    e) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore.

    Articolul 188
    (1) Înregistrarea în contabilitate a amortizării bunului ce face obiectul contractului se efectuează în cazul leasingului financiar de către locatar/utilizator, iar în cazul leasingului operațional, de către locator/finanțator.(2) În cazul leasingului financiar, achizițiile de către locatar de bunuri imobile și mobile sunt tratate ca investiții în imobilizări, fiind supuse amortizării pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare ale locatarului.(3) În cazul leasingului operațional, bunurile sunt supuse amortizării de către locator, pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare ale acestuia.

    Articolul 189
    (1) Reflectarea în contabilitatea locatarilor a activelor aferente operațiunilor de leasing financiar se efectuează cu ajutorul conturilor de imobilizări necorporale și de imobilizări corporale.(2) Dobânzile de plătit corespunzătoare datoriilor din operațiuni de leasing financiar se înregistrează în contabilitatea locatarilor periodic, conform contabilității de angajamente, în contrapartida contului de cheltuieli. Dobânda de plătit, aferentă perioadelor viitoare, se evidențiază în conturi în afara bilanțului.

    Articolul 190
    (1) Locatorul are recunoscute în contabilitate bunurile date în regim de leasing financiar drept creanțe imobilizate.(2) Dobânzile de primit corespunzătoare creanțelor din operațiuni de leasing financiar se înregistrează în contabilitatea locatorului periodic, conform contabilității de angajamente, în contrapartida contului de venituri.(3) La recunoașterea în contabilitate a contractelor de leasing financiar trebuie avută în vedere legislația care reglementează categoriile de entități care pot derula asemenea operațiuni.

    Articolul 191
    (1) La contabilizarea operațiunilor de leasing operațional, locatorul trebuie să prezinte bunurile date în regim de leasing operațional în conturile de imobilizări necorporale și imobilizări corporale, în conformitate cu natura acestora.(2) Sumele încasate sau de încasat se înregistrează în contabilitatea locatorului ca un venit în contul de profit și pierdere, conform contabilității de angajamente.

    Articolul 192
    (1) În contabilitatea locatarului, bunurile luate în leasing operațional sunt evidențiate în conturi de evidență din afara bilanțului.(2) Sumele plătite sau de plătit se înregistrează în contabilitatea locatarului ca o cheltuială în contul de profit și pierdere, conform contabilității de angajamente.

    Articolul 193
    (1) O tranzacție de vânzare a unui activ pe termen lung și de închiriere a aceluiași activ în regim de leasing, respectiv leaseback, se contabilizează în funcție de clauzele contractului de leasing, astfel:
    a) dacă tranzacția de vânzare și închiriere a aceluiași activ are ca rezultat un leasing financiar, tranzacția reprezintă un mijloc prin care locatorul acordă o finanțare locatarului, activul având rol de garanție;
    b) dacă tranzacția de vânzare și închiriere a aceluiași activ are ca rezultat un leasing operațional, entitatea vânzătoare contabilizează o tranzacție de vânzare, cu înregistrarea scoaterii din evidență a activului și a sumelor încasate sau de încasat și a taxei pe valoarea adăugată pentru operațiunile taxabile, conform prevederilor legale.    (2) În sensul alin. (1) lit. a), se aplică următoarele:
    a) Entitatea beneficiară a finanțării (locatarul) nu va recunoaște în contabilitate operațiunea de vânzare a activului, nefiind îndeplinite condițiile de recunoaștere a veniturilor.
    b) Activul rămâne înregistrat în continuare la valoarea existentă anterior operațiunii de leasing, cu regimul de amortizare aferent.    (3) În sensul alin. (1) lit. b), operațiunea de închiriere a activului în regim de leasing operațional se contabilizează de utilizator conform prezentei norme, respectiv pe seama contului de profit și pierdere.

    Articolul 194
    (1) În vederea întocmirii situațiilor financiare anuale, utilizatorii bunurilor luate în leasing financiar sau operațional inventariază și transmit societății de leasing lista bunurilor deținute în baza contractelor de leasing.(2) Entitățile contractante care au efectuat operațiuni de leasing și leaseback trebuie să prezinte în notele explicative la situațiile financiare anuale informații referitoare la operațiunile derulate.    4.3.3. Evaluarea inițială a imobilizărilor corporale

    Articolul 195

    O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată inițial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din prezenta normă, în funcție de modalitatea de intrare în entitate.    4.3.4. Cheltuieli ulterioare

    Articolul 196
    (1) Cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu o imobilizare corporală sunt cheltuieli ale perioadei în care sunt efectuate sau majorează valoarea imobilizării respective, în funcție de beneficiile economice aferente acestor cheltuieli.(2) Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locație de gestiune, administrare sau în baza altor contracte similare se evidențiază în contabilitatea entității care le-a efectuat, la imobilizări corporale sau drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, în funcție de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii.(3) Entitatea stabilește prin politicile contabile criteriile în funcție de care cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu imobilizările corporale majorează valoarea acestora sau se evidențiază în contul de profit și pierdere.

    Articolul 197

    Componentele elementelor de imobilizări corporale pot necesita înlocuirea la intervale regulate de timp.

    Articolul 198

    Entitatea recunoaște în valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale costul părții înlocuite a unui astfel de element când acel cost este suportat de entitate, dacă sunt îndeplinite criteriile de recunoaștere pentru imobilizările corporale.

    Articolul 199
    (1) În cazul inspecțiilor sau reviziilor generale regulate, efectuate de entitate pentru depistarea defecțiunilor, la momentul efectuării fiecărei inspecții generale, costul acesteia poate fi recunoscut drept cheltuială sau în valoarea contabilă a elementului de imobilizări corporale ca o înlocuire, dacă sunt respectate criteriile de recunoaștere.(2) În cazul recunoașterii costului inspecției ca o componentă a activului, valoarea componentei se amortizează pe perioada dintre două inspecții planificate.(3) Prevederile referitoare la posibilitatea recunoașterii costurilor cu revizii și inspecții drept componente ale imobilizărilor corporale se aplică în cazul imobilizărilor corporale ale căror costuri de inspecție și revizie sunt semnificative, cum ar fi echipamente complexe, conform politicilor contabile aprobate.(4) Costul reviziilor și inspecțiilor curente, altele decât cele recunoscute, ca o componentă a imobilizării reprezintă cheltuieli ale perioadei.    4.3.5. Evaluarea la data bilanțului

    Articolul 200

    O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanț la valoarea de intrare, mai puțin ajustările cumulate de valoare.    4.3.6. Amortizarea

    Articolul 201
    (1) Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare, respectiv asupra valorii reevaluate a imobilizărilor.(2) Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor.(3) La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică și condițiile de utilizare a acestora.(4) Duratele de amortizare din contabilitate, stabilite potrivit politicilor contabile, pot fi diferite de duratele de amortizare utilizate de entități pentru scopuri fiscale.(5) În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, în funcție de politica contabilă adoptată, entitatea înregistrează în contabilitate o cheltuială cu amortizarea sau o cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată.(6) O modificare semnificativă a condițiilor de utilizare, cum ar fi numărul de schimburi în care este utilizat activul, precum și în cazul efectuării unor investiții sau reparații, altele decât cele determinate de întreținerile curente, sau învechirea unei imobilizări corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare.(7) În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, iar folosirea lor este întreruptă pe o perioadă îndelungată, revizuirea duratei de amortizare este considerată ca fiind justificată.(8) În cazurile menționate la alin. (6) și (7), inclusiv în situația în care o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, durata de amortizare stabilită inițial se poate modifica, această reestimare conducând la o nouă cheltuială cu amortizarea pe perioada rămasă de utilizare.

    Articolul 202
    (1) Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locație de gestiune se calculează și se înregistrează în contabilitate de către entitatea care le are în proprietate.(2) Investițiile efectuate la imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locație de gestiune, administrare sau alte contracte similare se supun amortizării pe durata contractului respectiv.(3) La expirarea contractului, valoarea investițiilor efectuate și a amortizării corespunzătoare se cedează proprietarului imobilizării.(4) În funcție de clauzele cuprinse în contractele încheiate, transferul poate reprezenta o vânzare de active sau o altă modalitate de cedare.(5) Înregistrarea în contabilitate a operațiunilor prevăzute la alin. (3) și (4) se efectuează conform prezentei norme.

    Articolul 203
    (1) Entitățile amortizează imobilizările corporale utilizând una dintre următoarele metode de amortizare:
    a) amortizarea liniară;
    b) amortizarea degresivă;
    c) amortizarea accelerată.    (2) Amortizarea liniară se realizează prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a acestora.(3) Amortizarea degresivă se realizează conform legislației în vigoare.(4) Amortizarea accelerată constă în includerea, în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării. Amortizările anuale pentru exercițiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămași.(5) Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se așteaptă să fie consumate de entitate.(6) Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeași natură și având condiții de utilizare identice, în funcție de politica contabilă adoptată.(7) Abrogat.
    (la 08-04-2019, Alineatul (7) din Articolul 203 , Subsectiunea 4.3 , Sectiunea a 4-a , Capitolul IV a fost abrogat de Punctul 3, Articolul I din NORMA nr. 8 din 26 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 266 din 08 aprilie 2019 )     (8) Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate pe seama conturilor de cheltuieli.

    Articolul 204
    (1) Terenurile nu se amortizează.(2) Investițiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălților, iazurilor, terenurilor și pentru alte lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile de exploatare potrivit politicilor contabile aprobate, pe baza duratelor de viață utilă ale acestora.    4.3.7. Cedarea și casarea

    Articolul 205
    (1) O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidență la cedare sau casare, atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilizarea sa ulterioară.(2) Dacă o entitate recunoaște în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale costul unei înlocuiri parțiale, precum înlocuirea unei componente, atunci ea scoate din evidență valoarea contabilă a părții înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă dispune de informațiile necesare.

    Articolul 206
    (1) În cazul scoaterii din evidență a unei imobilizări corporale, sunt evidențiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării și alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.(2) În scopul prezentării în contul de profit și pierdere, câștigurile sau pierderile obținute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferență între veniturile generate de scoaterea din evidență și valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta, și trebuie prezentate ca valoare netă, la venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit și pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz.    4.3.8. Compensații de la terți

    Articolul 207
    (1) În cazul distrugerii totale sau parțiale a unor imobilizări corporale, creanțele sau sumele compensatorii încasate de la terți, legate de acestea, precum și achiziționarea sau construcția ulterioară de active noi sunt operațiuni economice distincte și trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative.(2) Deprecierea activelor se evidențiază la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a încasa compensațiile se evidențiază pe seama veniturilor conform contabilității de angajamente, în momentul stabilirii acestuia.(3) Compensațiile de la terți pot fi înregistrate, cel puțin, în următoarele situații:
    a) sume încasate/de încasat de la companiile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizări corporale cauzată, de exemplu, de dezastre naturale sau furt;
    b) sume acordate de guvern în schimbul unor imobilizări corporale, de exemplu, terenuri care au fost expropriate.    4.4.1. Prevederi generale

    Articolul 208
    (1) Imobilizările financiare cuprind acțiunile deținute la entitățile afiliate, împrumuturile acordate entităților afiliate, interesele de participare, împrumuturile acordate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare, alte investiții deținute ca imobilizări, alte împrumuturi.(2) Diferența dintre valoarea imobilizărilor financiare dobândite și valoarea neamortizată a imobilizărilor care au constituit obiectul participării în natură la capitalul altor entități, precum și diferența dintre valoarea participațiilor primite ca urmare a participării cu active pe termen scurt (creanțe) și valoarea activelor care fac obiectul participației se înregistrează pe seama veniturilor (contul 768 "Alte venituri financiare"), la data dobândirii acelor titluri.(3) Acțiunile și alte imobilizări financiare primite fără plată, potrivit legii, se evidențiază în conturile de active și venituri, prin contul 768 "Alte venituri financiare".

    Articolul 209
    (1) La alte creanțe imobilizate se cuprind garanțiile, depozitele și cauțiunile depuse de entitate la terți.(2) În conturile de creanțe imobilizate reprezentând împrumuturi acordate se înregistrează sumele acordate terților în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit legii.(3) Entitățile care au evidențiate în contul de creanțe imobilizate creanțe imobilizate cu scadența mai mare de un an vor prezenta în bilanț, la imobilizări financiare, numai partea cu scadența mai mare de 12 luni, diferența urmând a fi reflectată la creanțe.    4.4.2. Prevederi specifice

    Articolul 210
    (1) Resursele fondurilor de pensii private investite conform prevederilor legale, recunoscute drept imobilizări financiare, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 26 "Imobilizări financiare".(2) În contabilitatea fondurilor de pensii private, conturile de imobilizări financiare se evidențiază distinct.(3) În contabilitatea fondurilor de pensii private, conturile sintetice de imobilizări financiare se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de imobilizări financiare.

    Articolul 211
    (1) Resursele administratorilor investite conform prevederilor legale, recunoscute drept imobilizări financiare, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 26 "Imobilizări financiare" și al grupei 27 "Imobilizări financiare pentru acoperirea provizionului tehnic".(2) În contabilitatea administratorilor, conturile de imobilizări financiare se evidențiază distinct.(3) În contabilitatea administratorilor, conturile sintetice de imobilizări financiare se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de imobilizări financiare.(4) Cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 27 "Imobilizări financiare pentru acoperirea provizionului tehnic" se evidențiază, conform prevederilor legale, investirea activelor corespunzătoare provizionului tehnic, în următoarele categorii de imobilizări:
    a) titluri emise de autorități ale administrației publice centrale din România, care urmează a fi deținute pe o perioadă mai mare de un an;
    b) titluri cotate cu rating maxim de către cel puțin două agenții de rating, emise de autorități ale administrației publice centrale din state membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, din Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia și care urmează a fi deținute pe o perioadă mai mare de un an;
    c) obligațiuni emise de Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Europeană de Investiții, care urmează a fi deținute pe o perioadă mai mare de un an.

    Articolul 212
    (1) Resursele brokerilor de pensii private investite conform prevederilor legale, recunoscute drept imobilizări financiare, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 26 "Imobilizări financiare".(2) În contabilitatea brokerilor de pensii private, conturile de imobilizări financiare se evidențiază distinct.(3) În contabilitatea brokerilor de pensii private, conturile sintetice de imobilizări financiare se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de imobilizări financiare.

    Articolul 213
    (1) Sumele investite de Fondul de garantare conform prevederilor legale, recunoscute drept imobilizări financiare, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 26 "Imobilizări financiare".(2) În contabilitatea Fondului de garantare, conturile de imobilizări financiare se evidențiază distinct, pentru activitatea de asigurare a plății drepturilor participanților și ale beneficiarilor sistemului de pensii private și, respectiv, pentru activitatea proprie legată de administrarea și funcționarea sa.(3) În contabilitatea Fondului de garantare, conturile sintetice de imobilizări financiare se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de imobilizări financiare.    4.4.3. Evaluarea inițială

    Articolul 214

    Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziție.    4.4.4. Evaluarea la data bilanțului

    Articolul 215

    Imobilizările financiare se prezintă în bilanț la valoarea de intrare, mai puțin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare.

    Secţiunea a 5-a Active circulante5.1.1. Recunoașterea activelor circulante

    Articolul 216
    (1) Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:
    a) se așteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;
    b) este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;
    c) se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului; sau
    d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată.    (2) Toate celelalte active reprezintă active imobilizate.(3) Ciclul de exploatare al unei entități reprezintă perioada de timp dintre achiziționarea activelor care sunt destinate procesării și finalizarea acestora în numerar sau echivalente de numerar.(4) Echivalentele de numerar reprezintă investițiile financiare pe termen scurt, foarte lichide, care sunt ușor convertibile în numerar și sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

    Articolul 217

    În categoria activelor circulante se cuprind:
    a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură;
    b) creanțe;
    c) investiții pe termen scurt;
    d) casa și conturi la bănci.    5.1.2. Evaluarea activelor circulante

    Articolul 218
    (1) Activele circulante trebuie evaluate la costul de achiziție sau costul de producție, după caz, cu respectarea prevederilor alin. (2).(2) Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piață sau, în circumstanțe speciale, la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanțului.

    Articolul 219
    (1) Evaluarea efectuată conform prevederilor de la art. 218 alin. (2) nu poate fi continuată dacă motivele pentru care au fost făcute ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile.(2) În situația în care ajustarea devine total sau parțial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acea ajustare trebuie reluată corespunzător la venituri.

    Articolul 220
    (1) Stocurile sunt active circulante:
    a) deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;
    b) în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității; sau
    c) sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.    (2) În categoria stocurilor se cuprind și activele cu ciclu lung de fabricație, destinate vânzării.(3) În cazul în care construcțiile sunt realizate în scopul exploatării pe termen lung, de către entitatea care le-a realizat, ele reprezintă imobilizări.

    Articolul 221
    (1) Atunci când există o modificare a utilizării unei imobilizări corporale, în sensul că aceasta urmează a fi îmbunătățită în perspectiva vânzării, la momentul luării deciziei privind modificarea destinației, în contabilitate se înregistrează transferul activului din categoria imobilizări corporale în cea de stocuri.(2) Transferul prevăzut la alin. (1) se înregistrează la valoarea neamortizată a imobilizării.(3) Dacă imobilizarea corporală a fost reevaluată, concomitent cu reclasificarea activului se procedează la închiderea contului de rezerve din reevaluare aferente acestuia.

    Articolul 222
    (1) În înțelesul art. 221, transferul poate fi efectuat dacă și numai dacă există o modificare a utilizării imobilizării, evidențiată de începerea modernizării, în vederea vânzării.(2) Dacă o entitate decide să cedeze o imobilizare corporală fără a fi modernizată, ea continuă să o trateze ca imobilizare corporală până la scoaterea sa din evidență, și nu ca element de stoc.(3) Modernizarea prevăzută la alin. (2) are semnificația cheltuielilor ulterioare recunoscute ca o componentă a activului.

    Articolul 223

    În cadrul stocurilor se cuprind:
    a) materialele consumabile;
    b) materialele de natura obiectelor de inventar.

    Articolul 224
    (1) În cadrul stocurilor se includ și stocurile în curs de aprovizionare.(2) Stocurile în curs de aprovizionare se înregistrează distinct în contabilitate, în conturile din grupa 32 "Stocuri în curs de aprovizionare".    5.1.3. Costul stocurilor

    Articolul 225
    (1) Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile și al acelor bunuri sau servicii produse și destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifică a costurilor individuale.(2) Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanțial unele de altele.(3) Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor.(4) Tratamentul contabil prevăzut la alin. (3) se aplică acelor elemente care fac obiectul unei comenzi distincte.(5) Identificarea specifică nu se aplică în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente, care sunt de regulă fungibile.

    Articolul 226

    Diferențele de preț se înregistrează proporțional atât asupra valorii bunurilor ieșite din stoc, cât și asupra bunurilor rămase în stoc.

    Articolul 227
    (1) Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvență pentru elemente similare de natura stocurilor și a activelor fungibile de la un exercițiu financiar la altul.(2) În cazul în care administratorii decid, în mod excepțional, să modifice metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte informații privind motivul modificării metodei, și efectele sale asupra rezultatului.

    Articolul 228
    (1) În sensul art. 227, o entitate trebuie să utilizeze aceleași metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură și utilizare similare.(2) Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificată.(3) O diferență în localizarea geografică nu este suficientă pentru a justifica alegerea de metode diferite.

    Articolul 229

    Contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent.

    Articolul 230
    (1) În contabilitate se înregistrează toate operațiunile de intrare și ieșire a stocurilor.(2) Înregistrările prevăzute la alin. (1) trebuie să permită entității stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric.

    Articolul 231

    Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanț la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obține prin utilizarea sau vânzarea lor.

    Articolul 232

    În sensul art. 231, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.

    Articolul 233

    În categoria investițiilor pe termen scurt sunt cuprinse acțiunile deținute la entitățile afiliate și alte investiții pe termen scurt.

    Articolul 234
    (1) Contravaloarea acțiunilor pe termen scurt primite fără plată, potrivit legii, se înregistrează în contrapartidă cu contul 768 "Alte venituri financiare".(2) Alte investiții pe termen scurt reprezintă obligațiunile emise și răscumpărate, obligațiunile achiziționate și alte valori mobiliare achiziționate în vederea realizării unui profit într-un termen scurt.(3) În categoria altor investiții pe termen scurt intră și depozitele bancare pe termen scurt, cu excepția depozitelor bancare cu termen de cel mult 3 luni, care sunt considerate disponibilități.

    Articolul 235
    (1) La intrarea în entitate, investițiile pe termen scurt se evaluează la costul de achiziție sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.(2) Depozitele bancare pe termen scurt în valută se înregistrează la constituire la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, de la data operațiunii de constituire.

    Articolul 236
    (1) Lichidarea depozitelor constituite în valută se efectuează la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, de la data operațiunii de lichidare.(2) Diferențele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la care sunt înregistrate în contabilitate și cursul Băncii Naționale a României de la data lichidării depozitelor bancare se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

    Articolul 237
    (1) Pentru deprecierea investițiilor deținute ca active circulante, la sfârșitul exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii, se recunosc ajustări pentru pierdere de valoare, înregistrate pe seama cheltuielilor.(2) La sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, ajustările pentru pierderile de valoare înregistrate se suplimentează, diminuează sau anulează, după caz.(3) La ieșirea din entitate a investițiilor pe termen scurt, eventualele ajustări pentru pierdere de valoare se anulează.

    Articolul 238
    (1) Resursele fondurilor de pensii private investite conform prevederilor legale, recunoscute drept investiții pe termen scurt, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 50 "Investiții pe termen scurt".(2) În contabilitatea fondurilor de pensii private, conturile de investiții pe termen scurt se evidențiază distinct.(3) În contabilitatea fondurilor de pensii private, conturile sintetice de investiții pe termen scurt se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de investiții pe termen scurt.

    Articolul 239
    (1) Resursele administratorilor investite conform prevederilor legale, recunoscute drept investiții pe termen scurt, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 50 "Investiții pe termen scurt" și al grupei 52 "Investiții pe termen scurt pentru acoperirea provizionului tehnic".(2) În contabilitatea administratorilor, conturile de investiții pe termen scurt se evidențiază distinct.(3) În contabilitatea administratorilor, conturile sintetice de investiții pe termen scurt se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de investiții pe termen scurt.(4) Cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 52 "Investiții pe termen scurt pentru acoperirea provizionului tehnic" se evidențiază, conform prevederilor legale, investirea activelor corespunzătoare provizionului tehnic, în următoarele categorii de investiții:
    a) titluri emise de autorități ale administrației publice centrale din România, care urmează a fi deținute pe termen scurt;
    b) titluri cotate cu rating maxim de către cel puțin două agenții de rating, emise de autorități ale administrației publice centrale din state membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, din Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia și care urmează a fi deținute pe termen scurt;
    c) obligațiuni emise de Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Europeană de Investiții, care urmează a fi deținute pe termen scurt;
    d) conturi, depozite și certificate de depozit la o instituție de credit persoană juridică română sau la o instituție de credit străină care nu se află în procedură de supraveghere specială ori administrare specială sau a cărei autorizație nu este retrasă.

    Articolul 240
    (1) Resursele brokerilor de pensii private investite conform prevederilor legale, recunoscute drept investiții pe termen scurt, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 50 "Investiții pe termen scurt".(2) În contabilitatea brokerilor de pensii private, conturile de investiții pe termen scurt se evidențiază distinct.(3) În contabilitatea brokerilor de pensii private, conturile sintetice de investiții pe termen scurt se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de investiții pe termen scurt.

    Articolul 241
    (1) Sumele investite de Fondul de garantare conform prevederilor legale, recunoscute drept investiții pe termen scurt, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 50 "Investiții pe termen scurt".(2) În contabilitatea Fondului de garantare, conturile de investiții pe termen scurt se evidențiază distinct, pentru activitatea de asigurare a plății drepturilor participanților și ale beneficiarilor sistemului de pensii private și, respectiv, pentru activitatea proprie legată de administrarea și funcționarea sa.(3) În contabilitatea Fondului de garantare, conturile sintetice de investiții pe termen scurt se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de investiții pe termen scurt.

    Articolul 242
    (1) Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile și efectele comerciale depuse la bănci, disponibilitățile în lei și valută, cecurile entității, precum și dobânzile aferente disponibilităților și creditelor acordate de bănci în conturile curente. Depozitele bancare pe termen de cel mult 3 luni pot fi incluse în numerar și echivalente de numerar doar în măsura în care acestea sunt deținute cu scopul de a acoperi nevoia de numerar pe termen scurt, și nu în scop investițional.(2) Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poștal, pe bază de documente prezentate entității și neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează distinct în contabilitate, prin contul 5125 "Sume în curs de decontare".(3) Sumele acordate personalului prin sistemul de carduri, cu titlu de avansuri spre decontare în vederea plății unor achiziții sau prestări de servicii, se evidențiază în contul 542 "Avansuri de trezorerie"/analitic distinct.(4) Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă.(5) Dobânzile de încasat, aferente disponibilităților aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în contabilitate, față de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum și cele aferente creditelor bancare pe termen scurt.(6) Dobânzile de plătit și cele de încasat, aferente exercițiului financiar în curs, se înregistrează la cheltuieli financiare sau venituri financiare, după caz.

    Articolul 243

    Contabilitatea disponibilităților aflate în bănci/casierie și a mișcării acestora, ca urmare a încasărilor și plăților efectuate, se ține distinct în lei și în valută.

    Articolul 244
    (1) Operațiunile privind încasările și plățile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, de la data efectuării operațiunii respective. În vederea asigurării unui tratament contabil unitar, prin curs de schimb de la data efectuării operațiunii se înțelege cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi bancară anterioară operațiunii, disponibil ca informație la momentul efectuării operațiunii (încasare, plată, emitere de documente).(2) Operațiunile de vânzare-cumpărare de valută, inclusiv cele derulate în cadrul contractelor cu decontare la termen, se înregistrează în contabilitate la cursul utilizat de banca comercială la care se efectuează licitația cu valută, fără ca acestea să genereze în contabilitate diferențe de curs valutar.(3) La sfârșitul fiecărei luni, disponibilitățile în valută și alte valori de trezorerie, cum sunt titluri de stat în valută, acreditive și depozite în valută, se evaluează la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi bancară a lunii în cauză.(4) Diferențele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

    Articolul 245
    (1) În vederea achitării unor obligații față de furnizori, entitățile pot solicita deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora.(2) Lichidarea acreditivelor constituite în valută se efectuează la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României, de la data operațiunii de lichidare.(3) Diferențele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la care acreditivele sunt înregistrate în contabilitate și cursul Băncii Naționale a României de la data lichidării acreditivelor se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

    Articolul 246
    (1) Sumele în numerar, puse la dispoziția personalului sau a terților, în vederea efectuării unor plăți în favoarea entității, se înregistrează distinct în contabilitate, prin contul 542 "Avansuri de trezorerie", respectiv contul 461 "Debitori diverși", în cazul terților.(2) În cazul plăților în valută suportate din avansuri de trezorerie, cheltuielile se recunosc în contabilitate la cursul din data efectuării operațiunilor sau la cursul din data decontării avansului.(3) Sumele reprezentând avansuri de trezorerie, acordate potrivit legii și nedecontate până la data bilanțului, se evidențiază în contul de debitori diverși, prin contul 461 "Debitori diverși" sau creanțe în legătură cu personalul, prin contul 4282 "Alte creanțe în legătură cu personalul", în funcție de natura creanței.

    Articolul 247

    În contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilități bănești între conturile la bănci, precum și între conturile la bănci și casieria entității.

    Articolul 248

    Operațiunile financiare în lei sau în valută se efectuează cu respectarea regulamentelor emise de Banca Națională a României și a reglementărilor emise în acest scop.

    Secţiunea a 6-a Terți

    Articolul 249

    Contabilitatea terților asigură evidența datoriilor și creanțelor entității în relațiile acesteia cu furnizorii, clienții, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entitățile afiliate și cele legate prin interese de participare, asociații/acționarii, debitorii și creditorii diverși.

    Articolul 250
    (1) În contabilitatea furnizorilor și clienților se înregistrează operațiunile privind cumpărările, respectiv serviciile prestate, precum și alte operațiuni similare efectuate.(2) Datoriile către furnizorii de bunuri, respectiv prestatorii de servicii de la care, până la finele lunii, nu s-au primit facturile se evidențiază distinct în contabilitate prin contul 408 "Furnizori - facturi nesosite", pe baza documentelor care atestă primirea bunurilor, respectiv a serviciilor.(3) Creanțele față de clienții pentru care, până la finele lunii, nu au fost întocmite facturile se evidențiază distinct în contabilitate, prin contul 418 "Clienți - facturi de întocmit", pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor.(4) În baza contabilității de angajamente, entitățile trebuie să evidențieze în contabilitate toate veniturile și cheltuielile, respectiv creanțele și datoriile rezultate ca urmare a unor prevederi legale sau contractuale.(5) În conturile de furnizori și clienți se evidențiază distinct datoriile, respectiv creanțele din penalități stabilite conform clauzelor contractuale, despăgubiri datorate pentru contracte întrerupte înainte de termen și alte elemente de natură similară.

    Articolul 251
    (1) Avansurile acordate furnizorilor, precum și cele primite de la clienți se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.(2) Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări se reflectă distinct de avansurile acordate altor furnizori.

    Articolul 252
    (1) În conturile de terți se înregistrează distinct operațiunile de scontare, forfetare și alte operațiuni, efectuate cu instituții de credit.(2) Scontul comercial reprezintă operațiunea prin care în schimbul unui efect de comerț, precum cambia și biletul la ordin, instituția de credit pune la dispoziția posesorului creanței valoarea efectului, mai puțin taxa de scont și comisioanele aferente, fără a aștepta scadența efectului respectiv, iar instituția are drept de recurs asupra beneficiarului fondurilor.(3) Forfetarea reprezintă cumpărarea, fără recurs asupra oricărui deținător anterior, a unor creanțe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau prestărilor de servicii, contra unei taxe forfetare.

    Articolul 253
    (1) Operațiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri și prestările de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de primit sau de plătit, după caz.(2) Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condițiile de formă și fond prevăzute de legislația în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată.(3) Efectele comerciale scontate neajunse la scadență se înregistrează într-un cont în afara bilanțului, prin contul 8037 "Efecte scontate neajunse la scadență" și se menționează în notele explicative la situațiile financiare.

    Articolul 254
    (1) Creanțele și datoriile în valută, rezultate ca efect al tranzacțiilor entității, se înregistrează în contabilitate atât în lei, cât și în valută.(2) Din punct de vedere contabil, efectuarea operațiunii economico-financiare este probată de orice document în care se consemnează aceasta.(3) În cazul bunurilor achiziționate însoțite de factură sau de aviz de însoțire, urmând ca factura să sosească ulterior, cursul valutar utilizat la înregistrarea în contabilitate este cursul de la data recepției bunurilor.

    Articolul 255
    (1) Prin elemente monetare se înțelege disponibilitățile bănești și activele/datoriile de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile.(2) Caracteristica esențială a unui element monetar este dreptul de a primi (sau obligația de a plăti) un număr fix sau determinabil de unități monetare.(3) Elementele monetare sunt, cel puțin, următoarele:
    a) pensii și alte beneficii ale angajaților ce trebuie plătite în numerar;
    b) provizioane ce trebuie decontate în numerar; și
    c) dividende în numerar care sunt recunoscute ca datorie.    (4) Un contract de primire sau de furnizare a unui număr variabil de instrumente de capitaluri proprii ale entității sau a unei cantități variabile de active în care valoarea justă ce trebuie primită sau furnizată este egală cu un număr fix sau determinabil de unități monetare este un element monetar.(5) Caracteristica esențială a unui element nemonetar este absența unui drept de a primi (sau a unei obligații de a plăti) un număr fix sau determinabil de unități monetare.(6) Elementele nemonetare sunt, cel puțin, următoarele:
    a) sumele plătite în avans pentru bunuri și servicii, precum chiria plătită în avans;
    b) imobilizările necorporale;
    c) stocurile;
    d) imobilizările corporale; și
    e) provizioanele care urmează a fi decontate prin furnizarea unui activ nemonetar.

    Articolul 256
    (1) La aplicarea pentru prima dată a prezentei norme, sumele reprezentând avansuri acordate pentru imobilizări corporale, respectiv necorporale, se preiau în conturile 4093 "Avansuri acordate pentru imobilizări corporale" și 4094 "Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale"" la valoarea rezultată din evaluarea efectuată la 31 decembrie 2015, potrivit Normei nr. 14/2007 privind reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene aplicabile entităților autorizate, reglementate și supravegheate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, aprobată prin Hotărârea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 37/2007, cu modificările și completările ulterioare.(2) Începând cu data aplicării prezentei norme, sumele înregistrate în conturile menționate la alin. (1), precum și cele reflectate în conturile 409 "Furnizori - debitori" și 419 "Clienți - creditori" nu mai fac obiectul evaluării în funcție de cursul valutar, la sfârșitul lunii, respectiv la sfârșitul exercițiului financiar.

    Articolul 257
    (1) În înțelesul prezentei norme, o tranzacție în valută este o tranzacție care este exprimată sau necesită decontarea într-o altă monedă decât moneda națională, respectiv leu, inclusiv tranzacțiile rezultate atunci când o entitate:
    a) cumpără sau vinde bunuri sau servicii al căror preț este exprimat în valută;
    b) împrumută sau oferă spre împrumut fonduri, iar sumele ce urmează să fie plătite sau încasate sunt exprimate în valută; sau
    c) achiziționează sau cedează într-o altă manieră active, contractează sau achită datorii exprimate în valută.    (2) Cursul de schimb valutar este raportul de schimb dintre două monede.(3) Diferența de curs valutar este diferența ce rezultă din conversia unui anumit număr de unități ale unei monede într-o altă monedă la cursuri de schimb diferite.

    Articolul 258

    Creanțele și datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, sunt asimilate elementelor exprimate în valută.

    Articolul 259

    O tranzacție în valută trebuie înregistrată inițial la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Națională a României, de la data efectuării operațiunii.

    Articolul 260
    (1) Înregistrarea contravalorii în lei a capitalului social subscris în valută se face la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din data subscrierii.(2) Diferențele de curs valutar între cursul de la data subscrierii și cursul de la data vărsării capitalului social în valută se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

    Articolul 261
    (1) În cazul datoriilor de leasing financiar în valută, acestea se înregistrează la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data acordării finanțării.(2) În situația în care data acordării finanțării este zi nebancară, la calculul diferențelor de curs valutar aferente se va avea în vedere cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României în ultima zi bancară anterioară acesteia.(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și în cazul datoriilor de leasing financiar în lei, cu decontare în funcție de cursul unei valute.

    Articolul 262
    (1) Diferențele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor în valută la cursuri diferite față de cele la care au fost înregistrate inițial pe parcursul lunii sau față de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar, ca venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar.(2) În cazul în care creanța sau datoria în valută este decontată în decursul aceleiași luni în care a survenit, întreaga diferență de curs valutar este recunoscută în acea lună.(3) În cazul în care creanța sau datoria în valută este decontată într-o lună ulterioară, diferența de curs valutar recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină ținând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărei luni.

    Articolul 263
    (1) Diferențele de valoare care apar cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor exprimate în lei, în funcție de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate inițial pe parcursul lunii sau față de cele la care sunt înregistrate în contabilitate, trebuie recunoscute în luna în care apar, la alte venituri sau cheltuieli financiare.(2) În cazul în care creanța sau datoria este decontată în decursul aceleiași luni în care a survenit, întreaga diferență rezultată este recunoscută în acea lună.(3) Atunci când creanța sau datoria este decontată într-o lună ulterioară, diferența recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină ținând seama de modificarea cursurilor de schimb, survenită în cursul fiecărei luni.

    Articolul 264

    Prevederile art. 257-263 se aplică și pentru activitatea desfășurată în străinătate de subunitățile fără personalitate juridică și care aparțin persoanelor juridice cu sediul în România, inclusă în situațiile financiare ale persoanei juridice române.

    Articolul 265
    (1) La sfârșitul fiecărei luni, creanțele și datoriile în valută se evaluează la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi bancară a lunii în cauză.(2) Diferențele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.(3) Prevederile alin. (1)-(2) se aplică și creanțelor și datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute.(4) În sensul alin. (3), diferențele înregistrate se recunosc în contabilitate la alte venituri financiare sau alte cheltuieli financiare, după caz.

    Articolul 266

    Evaluarea prevăzută la art. 265 se aplică și în cazul:
    a) creanțelor, respectiv al datoriilor, reflectate în conturile 481 "Decontări între unitate și subunități" și 482 "Decontări între subunități" de subunitățile din România, care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, provenind din relațiile cu persoana juridică căreia îi aparțin aceste subunități, respectiv cu alte subunități ale aceleiași persoane juridice;
    b) depozitelor bancare constituite în valută, în conturile 267 "Creanțe imobilizate" și 508 "Alte investiții pe termen scurt și creanțe asimilate".

    Articolul 267

    În contextul datelor informative raportate potrivit legii, creanțele și datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, sunt asimilate creanțelor și datoriilor în lei.

    Articolul 268

    La scăderea din evidență a creanțelor și datoriilor ale căror termene de încasare sau de plată sunt prescrise, entitățile trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toate demersurile legale, pentru decontarea acestora.

    Articolul 269
    (1) Contabilitatea furnizorilor și clienților, a celorlalte datorii și creanțe se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică.(2) În sensul alin. (1), în contabilitatea analitică, furnizorii și clienții se grupează astfel: interni și externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare.(3) În cadrul conturilor de furnizori și clienți, se grupează distinct datoriile și creanțele rezultate din tranzacțiile cu clauze de rezervă de proprietate.

    Articolul 270

    Creanțele incerte se înregistrează distinct în contabilitate, respectiv în contul 4118 "Clienți incerți sau în litigiu" sau în conturi analitice ale conturilor de creanțe, pentru alte creanțe decât clienții.

    Articolul 271
    (1) În scopul prezentării în situațiile financiare anuale, creanțele se evaluează la valoarea probabilă de încasat.(2) Atunci când se estimează că o creanță nu se va încasa integral, în contabilitate se înregistrează ajustări pentru pierdere de valoare, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera.

    Articolul 272
    (1) Creanțele preluate prin cesionare se evidențiază în contabilitate la costul de achiziție (articol contabil 461 "Debitori diverși" = 462 "Creditori diverși").(2) Valoarea nominală a creanțelor preluate prevăzute la alin. (1) se evidențiază în afara bilanțului, în contul 809 "Creanțe preluate prin cesionare".(3) În cazul achiziției unui portofoliu de creanțe, costul de achiziție se alocă pentru fiecare creanță astfel preluată.(4) În cazul în care cesionarul recuperează de la debitorul preluat o sumă mai mare decât costul de achiziție al creanței față de acesta, diferența dintre suma încasată și costul de achiziție se înregistrează la venituri, prin contul 758 "Alte venituri din exploatare"/analitic distinct, la data încasării.(5) În cazul în care cesionarul cedează creanța față de debitorul preluat, acesta recunoaște în contabilitate la data cedării:
    a) o cheltuială, prin contul 654 "Pierderi din creanțe și debitori diverși", dacă costul de achiziție al creanței cedate este mai mare decât prețul de cesiune al acesteia; sau
    b) un venit, prin contul 758 "Alte venituri din exploatare"/ analitic distinct, dacă prețul de cesiune al creanței cedate este mai mare decât costul de achiziție al acesteia.

    Articolul 273

    Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizațiile pentru concediile de odihnă, precum și cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii, primele reprezentând participarea personalului la profit, acordate potrivit legii, și alte drepturi în bani și/sau în natură datorate de entitate personalului pentru munca prestată.

    Articolul 274
    (1) În vederea înregistrării primelor reprezentând participarea personalului la profit, acordate potrivit legii, o entitate recunoaște ca provizion costul previzionat al acestora atunci când:
    a) entitatea are o obligație legală sau implicită de a face astfel de plăți ca rezultat al evenimentelor anterioare; și
    b) poate fi făcută o estimare certă a obligației.    (2) O obligație curentă există atunci când entitatea nu are o altă alternativă realistă decât să efectueze aceste plăți.(3) În situațiile financiare ale exercițiului pentru care se propun prime reprezentând participarea personalului la profit, contravaloarea acestora se reflectă sub formă de provizion, cheltuiala rezultând din serviciul angajatului.(4) Provizionul prevăzut la alin. (3) urmează a fi reluat la venituri în exercițiul financiar în care se acordă aceste prime.

    Articolul 275
    (1) În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi și avantaje care, potrivit legislației în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii, precum masa caldă, respectiv alte drepturi acordate potrivit legii.(2) Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează într-un cont distinct, pe persoane.

    Articolul 276

    Reținerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte obligații ale salariaților, datorate terților (popriri, pensii alimentare și altele), se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relații contractuale.

    Articolul 277
    (1) Sumele datorate și neachitate personalului până la sfârșitul exercițiului financiar (concediile de odihnă și alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume care urmează să fie încasate de la acesta, aferente exercițiului în curs, dar care urmează a fi plătite/încasate în exercițiul financiar următor, se înregistrează ca alte datorii și creanțe în legătură cu personalul.(2) Concediile de odihnă se înregistrează pe seama datoriilor atunci când suma lor este comensurată în baza statelor de salarii sau a altor documente care să justifice suma respectivă. În lipsa acestora, sumele reprezentând concedii de odihnă se recunosc pe seama provizioanelor.(3) Prevederile alin. (2) referitoare la recunoașterea unor obligații față de salariați, pe seama datoriilor sau a provizioanelor, se aplică și în cazul bonusurilor acordate angajaților.(4) Se înregistrează ca "alte creanțe în legătură cu personalul", debitele provenite din:
    a) avansuri de trezorerie nedecontate;
    b) distribuiri de uniforme și echipamente de lucru;
    c) debitele provenite din pagube materiale, amenzile și penalitățile stabilite în baza unor hotărâri ale instanțelor judecătorești; și
    d) alte creanțe față de personalul entității.

    Articolul 278
    (1) Beneficiile sub forma acțiunilor proprii ale entității sau alte instrumente de capitaluri proprii, acordate angajaților, sunt înregistrate distinct, prin contul 643 "Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii", în contrapartida conturilor de capitaluri proprii, prin contul 1031 "Beneficii acordate angajaților sub forma instrumentelor de capitaluri proprii"), la valoarea justă a respectivelor instrumente de capitaluri proprii, de la data acordării acelor beneficii.(2) Recunoașterea cheltuielilor aferente muncii prestate de angajați are loc în momentul prestării acesteia.(3) Data acordării beneficiilor reprezintă data la care entitatea și angajații beneficiari ai respectivelor instrumente înțeleg și acceptă termenii și condițiile tranzacției, cu mențiunea că, dacă respectivul acord face obiectul unui proces de aprobare ulterioară, data acordării beneficiilor este data la care este obținută respectiva aprobare.(4) Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate care intră în drepturi imediat, la data acordării beneficiilor, angajaților nu li se cere să finalizeze o perioadă specificată de servicii înainte de a avea dreptul necondiționat asupra respectivelor instrumente de capitaluri proprii și, în absența unei dovezi privind contrariul, entitatea va considera că serviciile prestate în schimbul instrumentelor de capitaluri proprii au fost deja primite.(5) În cazul prevăzut la alin. (4), cheltuielile aferente se înregistrează integral, la momentul respectiv, în contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii.(6) Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate, care intră în drepturi numai după îndeplinirea de către angajați a unei perioade specificate de servicii, cheltuielile aferente sunt înregistrate pe măsura prestării serviciilor, pe parcursul perioadei pentru satisfacerea condițiilor de intrare în drepturi, în contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii.(7) Suma înregistrată drept cheltuieli conform alin. (6) are în vedere estimarea numărului de instrumente de capitaluri proprii care vor intra în drepturi, iar această estimare trebuie revizuită dacă informațiile ulterioare indică faptul că numărul de instrumente de capitaluri proprii preconizate a intra în drepturi este diferit față de estimările precedente, astfel încât, la data intrării în drepturi, estimarea respectivă să fie egală cu numărul de instrumente de capitaluri proprii care intră în drepturi.

    Articolul 279
    (1) Contabilitatea decontărilor privind contribuțiile sociale cuprinde obligațiile pentru contribuția la asigurări sociale, contribuția la asigurări sociale de sănătate și la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj.(2) Eventualele sume datorate sau care urmează să fie încasate în perioadele următoare, aferente exercițiului în curs, se înregistrează ca alte datorii și creanțe sociale.(3) Contribuția entității la fondurile de pensii facultative este evidențiată similar prevederilor alin. (2), în corespondență cu contul 6456 "Cheltuieli privind contribuția angajatorului la fondurile de pensii facultative".(3^1) Contribuția entității la fondurile de pensii ocupaționale este evidențiată similar prevederilor alin. (2), în corespondență cu contul 6459. Cheltuieli privind contribuția angajatorului la fondurile de pensii ocupaționale.
    (la 12-06-2020, Articolul 279 din Subsectiunea 6.6 , Sectiunea a 6-a , Capitolul IV a fost completat de Punctul 7, Articolul I din NORMA nr. 28 din 28 mai 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 12 iunie 2020 )     (4) Contribuția entității la primele de asigurare voluntară de sănătate este evidențiată similar prevederilor alin. (2), în corespondență cu contul 6457 "Cheltuieli privind contribuția angajatorului la primele de asigurare voluntară de sănătate".

    Articolul 280

    În cadrul decontărilor cu bugetul statului și fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit/venit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venituri de natura salariilor, subvențiile de primit, alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate.

    Articolul 281
    (1) Impozitul pe profit/venit de plată trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite.(2) Dacă suma plătită depășește suma datorată, surplusul trebuie recunoscut drept creanță.(3) Impozitul pe profit, precum și celelalte impozite pentru care legislația fiscală prevede efectuarea de plăți anticipate se reflectă distinct în contabilitate, pe seama cheltuielilor și a conturilor de datorii, cu evidențierea separată a achitării contravalorii acestora.

    Articolul 282

    Taxa pe valoarea adăugată pentru achizițiile din România și pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate în România se determină și se înregistrează în contabilitate potrivit legii.

    Articolul 283

    Impozitul pe venituri de natura salariilor, care se înregistrează în contabilitate, cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate potrivit legii.

    Articolul 284
    (1) La alte impozite, taxe și vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale se cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, vărsămintele din profitul net al regiilor autonome, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat și alte impozite și taxe.(2) Acestea se defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe și vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.

    Articolul 285
    (1) Subvențiile primite sau de primit de către entitate se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.(2) Atunci când datoriile în valută aferente anumitor obiective sau lucrări finanțate din subvenții sunt achitate direct de către autoritățile care gestionează fondurile, din sumele reprezentând acele subvenții, fără ca aceste sume să tranziteze conturile entității, în contabilitate se reflectă atât datoria în valută, cât și creanța din subvenții corespunzătoare.(3) Dacă la sfârșitul lunii sau perioadei de raportare conturile de datorii față de furnizori și creanțe din subvenții în valută prezintă sold, acestea se evaluează similar oricărui element monetar în valută, astfel încât veniturile și cheltuielile financiare aferente să nu influențeze rezultatul acelei luni, respectiv perioade.(4) În toate cazurile se va urmări ca modul de contabilizare a operațiunilor să respecte clauzele cuprinse în contractele încheiate și prevederile legislației în vigoare.(5) În cazul achizițiilor în valută, finanțate din sume nerambursabile, decontate de operatorii economici, în calitate de beneficiari ai acestor fonduri, diferențele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, se decontează cu instituția finanțatoare dacă există clauze în acest sens, cuprinse în contractele încheiate, sau prevederi în actele normative aplicabile. Diferențele respective se înregistrează în conturi de debitori diverși sau creditori diverși, în relație cu alte venituri financiare, respectiv alte cheltuieli financiare, după caz.(6) Prevederile alin. (2)-(5) se aplică și în cazul datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute.

    Articolul 286

    Contabilitatea decontărilor între entitățile din cadrul grupului și cu acționarii/asociații, cuprinde operațiunile care se înregistrează reciproc și în aceeași perioadă de gestiune, atât în contabilitatea entității debitoare, cât și a celei creditoare, precum și decontările între acționari/asociați și entitate privind capitalul social, dividendele cuvenite acestora, alte decontări cu acționarii/asociații, precum și conturile coparticipanților referitoare la operațiunile efectuate în comun, în cazul asocierilor în participație.

    Articolul 287
    (1) Dividendele repartizate deținătorilor de acțiuni, propuse sau declarate după data bilanțului, precum și celelalte repartizări similare efectuate din profit nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilanțului.(2) Cota-parte din profit ce se plătește, potrivit legii, fiecărui asociat constituie dividend.

    Articolul 288

    Sumele depuse sau lăsate temporar de către acționari/asociați la dispoziția entității, precum și dobânzile aferente, calculate în condițiile legii, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte, contul 4551 "Acționari/Asociați - conturi curente", respectiv contul 4558 "Acționari/Asociați - dobânzi la conturi curente".

    Articolul 289

    Creanțele/datoriile entității față de alți terți, alții decât personalul propriu, clienții și furnizorii, se înregistrează în conturile de debitori/creditori diverși.

    Articolul 290
    (1) Cheltuielile plătite/de plătit și veniturile încasate/de încasat în exercițiul financiar curent, dar care privesc exercițiile financiare următoare, se înregistrează distinct în contabilitate, la cheltuieli în avans, prin contul 471 "Cheltuieli înregistrate în avans" sau venituri în avans, prin contul 472 "Venituri înregistrate în avans", după caz.(2) În conturile prevăzute la alin. (1) se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli și venituri: chirii, abonamente, asigurări și alte cheltuieli efectuate anticipat, respectiv veniturile din chirii, abonamente și alte venituri aferente perioadelor sau exercițiilor următoare.(3) Onorariile profesionale și comisioanele bancare achitate în vederea obținerii de împrumuturi pe termen lung se recunosc pe seama cheltuielilor înregistrate în avans.(4) Cheltuielile în avans urmează să se recunoască la cheltuieli curente eșalonat, pe perioada de rambursare a împrumuturilor respective.(5) Prevederile alin. (3) și (4) nu se aplică pentru operațiunile în derulare la data trecerii la aplicarea prezentelor reglementări.

    Articolul 291
    (1) Operațiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu, în contul 473 "Decontări din operațiuni în curs de clarificare".(2) Sumele înregistrate în contul 473 "Decontări din operațiuni în curs de clarificare" trebuie clarificate de către entitate într-un termen de cel mult 3 luni de la data constatării.
    (la 27-02-2017, Alineatul (3) din Articolul 291 , Subsectiunea 6.8 , Sectiunea a 6-a , Capitolul IV a fost abrogat de Punctul 1, Articolul I din NORMA nr. 2 din 17 februarie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 145 din 27 februarie 2017 ) (4) Entitățile care înregistrează sold la contul 473 "Decontări din operațiuni în curs de clarificare" la sfârșitul exercițiului financiar prezintă în notele explicative informații privind natura operațiunilor în curs de clarificare.

    Articolul 292

    Pentru deprecierea creanțelor din conturile de clienți, decontări în cadrul grupului și debitori, cu ocazia inventarierii la sfârșitul exercițiului financiar, se reflectă ajustări pentru pierdere de valoare.

    Secţiunea a 7-a Contabilitatea angajamentelor și a altor elemente extrabilanțiere

    Articolul 293
    (1) Drepturile și obligațiile, precum și unele bunuri care nu pot fi integrate în activele și datoriile entității se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanțului, denumite și conturi de ordine și evidență.(2) În categoria elementelor extrabilanțiere prevăzute la alin. (1) se includ:
    a) volumul provizioanelor tehnice corespunzător obligațiilor financiare rezultate din prospectele schemelor de pensii private;
    b) angajamentele (giruri, garanții, cauțiuni) acordate sau primite în relațiile cu terții;
    c) imobilizări corporale luate cu chirie;
    d) valori materiale primite spre prelucrare sau reparare, în păstrare ori în custodie;
    e) debitori scoși din activ, urmăriți în continuare;
    f) stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosință;
    g) redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate;
    h) efecte scontate neajunse la scadență;
    i) bunuri primite în administrare, concesiune și cu chirie;
    j) dobânzi aferente contractelor de leasing financiar, neajunse la scadență;
    k) alte valori.

    Articolul 294
    (1) Bunurile luate în administrare, concesiune sau chirie se reflectă în conturi în afara bilanțului, prin contul 8038 "Bunuri primite în administrare, concesiune și cu chirie".(2) La sfârșitul duratei contractului de administrare, concesiune sau chirie, bunurile se restituie proprietarului.(3) La restituirea bunurilor prevăzute la alin. (2) se creditează contul 8038 "Bunuri primite în administrare, concesiune și cu chirie".

    Articolul 295

    În notele explicative la situațiile financiare anuale trebuie prezentate informații referitoare la elementele înregistrate în conturi în afara bilanțului.

    Articolul 296

    În cadrul elementelor extrabilanțiere sunt cuprinse și activele contingente, prin contul 807 "Active contingente", respectiv datoriile contingente, prin contul 808 "Datorii contingente".

    Articolul 297
    (1) Un activ contingent este un activ potențial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanțului și a căror existență va fi confirmată numai prin apariția sau neapariția unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul entității, cum ar fi un drept de creanță ce poate rezulta dintr-un litigiu în instanță, în care este implicată entitatea și al cărui rezultat este incert.(2) Activele contingente sunt generate, de regulă, de evenimente neplanificate sau neașteptate, care pot să genereze intrări de beneficii economice în entitate.(3) Activele contingente nu trebuie recunoscute în conturile bilanțiere. Acestea trebuie prezentate în notele explicative în cazul în care este probabilă apariția unor intrări de beneficii economice.(4) Activele contingente nu sunt recunoscute în situațiile financiare, deoarece ele nu sunt certe, iar recunoașterea lor ar putea determina un venit care să nu se realizeze niciodată.(5) În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul aferent nu este un activ contingent și trebuie procedat la recunoașterea lui în bilanț.(6) Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea corespunzătoare în situațiile financiare a modificărilor survenite.(7) În cazul în care intrarea de beneficii economice devine certă, activul și venitul corespunzător vor fi recunoscute în situațiile financiare aferente perioadei în care au survenit modificările.(8) În cazul în care o creștere a beneficiilor economice este doar probabilă, entitatea va prezenta în notele explicative activul contingent.

    Articolul 298
    (1) O datorie contingentă este:
    a) o obligație potențială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanțului și a cărei existență va fi confirmată numai de apariția sau neapariția unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul entității; sau
    b) o obligație curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanțului, dar care nu este recunoscută, deoarece: nu este sigur că vor fi necesare ieșiri de resurse pentru stingerea acestei datorii; sau valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil.    (2) O entitate nu va recunoaște în bilanț o datorie contingentă, aceasta fiind prezentată în notele explicative.(3) În situația în care o entitate are o obligație angajată în comun cu alte părți, partea asumată de celelalte părți este prezentată ca o datorie contingentă.(4) Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieșire de resurse care încorporează beneficiile economice.(5) Dacă se consideră că este necesară ieșirea de resurse, generată de un element considerat anterior datorie contingentă, se va recunoaște, după caz, o datorie sau un provizion în situațiile financiare aferente perioadei în care a intervenit modificarea încadrării evenimentului, cu excepția cazurilor în care nu poate fi efectuată nicio estimare credibilă.(6) Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că:
    a) provizioanele sunt recunoscute ca datorii, având în vedere faptul că acestea constituie obligații curente la data bilanțului și este probabil că vor fi necesare ieșiri de resurse pentru stingerea obligațiilor; și
    b) datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece sunt:    (i) obligații posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă entitatea are o obligație curentă care poate genera o ieșire de resurse; sau(ii) obligații curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaștere în bilanț, având în vedere faptul că nu este probabil să fie necesară o reducere a resurselor entității pentru stingerea obligației sau nu poate fi realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligației.

    Secţiunea a 8-a Datorii pe termen scurt: sume care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

    Articolul 299
    (1) O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită și datorie curentă, atunci când:
    a) se așteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entității; sau
    b) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului.    (2) Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

    Articolul 300
    (1) Atunci când o entitate încalcă, la sau înainte de finalul perioadei de raportare, o prevedere dintr-un acord de împrumut pe termen lung și această încălcare are drept efect faptul că datoria devine exigibilă la cerere, datoria este clasificată drept curentă inclusiv în situația în care creditorul a fost de acord, după perioada de raportare și înainte ca situațiile financiare să fie autorizate pentru emitere, să nu ceară plata ca urmare a încălcării.(2) O entitate clasifică datoria drept curentă deoarece la finalul perioadei de raportare ea nu are un drept necondiționat de a-și amâna decontarea pentru cel puțin 12 luni după acea dată.(3) Totuși, entitatea clasifică datoria ca datorie pe termen lung în cazul în care creditorul a fost de acord, până la finalul perioadei de raportare, să ofere o perioadă de grație care să se încheie la cel puțin 12 luni după perioada de raportare, în cadrul căreia entitatea poate rectifica abaterea și în timpul căreia creditorul nu poate cere rambursarea imediată.

    Articolul 301
    (1) Dacă o entitate preconizează și are capacitatea să refinanțeze sau să reînnoiască o obligație pentru cel puțin 12 luni după perioada de raportare, conform unei facilități de împrumut existente, ea clasifică obligația ca fiind pe termen lung chiar dacă, în caz contrar, ar fi trebuit să fie achitată într-o perioadă mai scurtă.(2) Dacă refinanțarea sau reînnoirea obligației nu ar fi la îndemâna entității, cum ar fi situația când nu există un acord de refinanțare, entitatea nu ia în calcul potențialul de refinanțare a obligației și clasifică obligația drept curentă.

    Articolul 302

    În ceea ce privește împrumuturile clasificate ca datorii curente, dacă următoarele evenimente au loc între finalul perioadei de raportare și data când situațiile financiare sunt autorizate pentru emitere, acele evenimente sunt prezentate ca evenimente ce nu conduc la ajustarea situațiilor financiare:
    a) refinanțarea pe termen lung;
    b) rectificarea unei încălcări a unui acord de împrumut pe termen lung; și
    c) acordarea de către creditor a unei perioade de grație pentru a rectifica o abatere dintr-un acord de împrumut pe termen lung care se termină la cel puțin 12 luni după perioada de raportare.

    Secţiunea a 9-a Datorii pe termen lung: sume care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

    Articolul 303

    Contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate acestora se ține pe următoarele categorii: împrumuturi din emisiuni de obligațiuni și prime de rambursare a acestora, credite bancare pe termen lung și mediu, sumele datorate entităților afiliate și entităților de care compania este legată prin interese de participare, alte împrumuturi și datorii asimilate, precum și dobânzile aferente acestora.

    Articolul 304
    (1) Dacă suma de rambursat pentru o datorie este mai mare decât suma primită, diferența se înregistrează într-un cont de activ distinct, respectiv prin contul 169 "Prime privind rambursarea obligațiunilor și a altor datorii".(2) Diferența prevăzută la alin. (1) trebuie prezentată în bilanț, ca o corecție a datoriei corespunzătoare, precum și în notele explicative la situațiile financiare.(3) Valoarea diferenței prevăzută la alin. (1) trebuie amortizată printr-o sumă rezonabilă în fiecare exercițiu financiar, astfel încât să se amortizeze complet, dar nu mai târziu de data de rambursare a datoriei (articol contabil 6868 "Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor și a altor datorii" = 169 "Prime privind rambursarea obligațiunilor și a altor datorii").

    Articolul 305
    (1) Împrumuturile din emisiunile de obligațiuni reprezintă contravaloarea obligațiunilor emise potrivit legii.(2) În cadrul împrumuturilor prevăzute la alin. (1), trebuie evidențiate distinct împrumuturile din emisiuni de obligațiuni convertibile.

    Articolul 306

    Datoriile privind concesiunile și alte datorii similare sunt cele determinate de bunurile preluate cu acest titlu, potrivit contractelor încheiate de entitate.

    Articolul 307

    Entitățile trebuie să mențină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categorie chiar și atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanțului, dacă:
    a) termenul inițial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; și
    b) există un acord de refinanțare sau de reeșalonare a plăților, care este încheiat înainte de data bilanțului.

    Secţiunea a 10-a Provizioane

    Articolul 308
    (1) Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită și care la data bilanțului este probabil să existe sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce privește valoarea sau data la care vor apărea.(2) Pentru stabilirea existenței unei obligații curente la data bilanțului, trebuie luate în considerare toate informațiile disponibile.

    Articolul 309
    (1) La data bilanțului, valoarea unui provizion reprezintă cea mai bună estimare a cheltuielilor probabile sau, în cazul unei obligații, a sumei necesare pentru stingerea acesteia.(2) Provizioanele prevăzute la alin. (1) nu pot depăși din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligației curente la data bilanțului.(3) Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile și cheltuielile estimate.

    Articolul 310

    Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.

    Articolul 311
    (1) Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare deoarece aceste pierderi viitoare nu corespund definiției unei datorii și nu sunt îndeplinite criteriile de recunoaștere a provizioanelor.(2) Previzionarea unor pierderi viitoare din exploatare indică faptul că anumite active de exploatare ar putea fi depreciate.(3) În cazul prevăzut la alin. (2), entitatea testează activele pentru depreciere.

    Articolul 312

    Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă.

    Articolul 313
    (1) Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
    a) o entitate are o obligație curentă generată de un eveniment anterior;
    b) este probabil ca o ieșire de resurse să fie necesară pentru a onora obligația respectivă; și
    c) poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligației.
    Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.    (2) O obligație curentă este o obligație legală sau implicită.(3) În înțelesul prezentei norme:
    a) o obligație legală este obligația care rezultă:(i) dintr-un contract (în mod explicit sau implicit);(ii) din legislație; sau(iii) din alt efect al legii;
    b) o obligație implicită, cum ar fi obligația prin care o entitate se angajează să efectueze plăți compensatorii personalului disponibilizat, este obligația care rezultă din acțiunile unei entități în cazul în care:(i) prin stabilirea unei practici anterioare, prin politica scrisă a firmei sau dintr-o declarație suficient de specifică, entitatea a indicat partenerilor săi că își asumă anumite responsabilități; și(ii) ca rezultat, entitatea a indus partenerilor ideea că își va onora acele responsabilități.

    Articolul 314
    (1) Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar fi datoriile din credite comerciale sau cheltuielile angajate, dar neplătite, datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei.(2) Datoriile din credite comerciale constituie obligații de plată a bunurilor sau serviciilor ce au fost primite de la ori expediate de furnizori și care au fost facturate sau a căror plată a fost convenită în mod oficial cu furnizorii.(3) Cheltuielile angajate sunt obligațiile de plată pentru bunuri și servicii care au fost primite de la sau expediate de furnizori, dar care nu au fost încă plătite, facturate ori nu s-a convenit oficial asupra plății lor cu furnizorul, inclusiv salariile datorate angajaților, cum ar fi sumele aferente concediului plătit.(4) Angajamentele entităților sunt prezentate, de regulă, ca parte a datoriilor rezultate din credite comerciale sau din alte activități, în timp ce provizioanele sunt raportate separat.

    Articolul 315
    (1) Se recunosc provizioane doar pentru acele obligații generate de evenimente anterioare care sunt independente de acțiunile viitoare ale entității, cum ar fi modul de desfășurare a activității în viitor.(2) Obligațiile prevăzute la alin. (1) includ amenzile sau costurile de eliminare a efectelor negative produse mediului, pedepsite de lege, ambele generând ieșiri de resurse care încorporează beneficii economice, indiferent de acțiunile viitoare ale entității.    10.2.1. Clasificarea provizioanelor

    Articolul 316
    (1) Provizioanele se clasifică în:
    a) provizioane tehnice specifice sistemului de pensii private;
    b) provizioane cu caracter general.    (2) Provizioanele prevăzute la alin. (1) lit. b) se constituie pentru elemente cum sunt:
    a) litigii, amenzi și penalități, despăgubiri, daune și alte datorii incerte;
    b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanție și alte cheltuieli privind garanția acordată clienților;
    c) dezafectare imobilizări corporale și alte acțiuni similare legate de acestea;
    d) acțiunile de restructurare;
    e) pensii și obligații similare;
    f) impozite;
    g) terminarea contractului de muncă;
    h) prime ce urmează a se acorda personalului în funcție de profitul realizat, potrivit prevederilor legale sau contractuale;
    i) provizioane în legătură cu acorduri de concesiune;
    j) provizioane pentru contracte cu titlu oneros;
    k) alte provizioane.    (3) Contabilitatea provizioanelor se ține pe feluri, în funcție de natura, scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.    10.2.2. Provizioane tehnice specifice sistemului de pensii private

    Articolul 317

    Provizioanele tehnice specifice sistemului de pensii private cuprind:
    a) provizioane tehnice corespunzător obligațiilor financiare rezultate din prospectele schemelor de pensii administrate privat, conform prevederilor Legii nr. 411/2004;
    b) provizioane tehnice corespunzător obligațiilor financiare rezultate din prospectele schemelor de pensii facultative, conform prevederilor Legii nr. 204/2006;
    c) provizioane tehnice corespunzător obligațiilor financiare rezultate din prospectele fondurilor de pensii ocupaționale, conform prevederilor Legii nr. 1/2020.
    (la 12-06-2020, Articolul 317 din Punctul 10.2.2. , Subsectiunea 10.2 , Sectiunea a 10-a , Capitolul IV a fost completat de Punctul 8, Articolul I din NORMA nr. 28 din 28 mai 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 12 iunie 2020 )

    Articolul 318

    Provizioanele tehnice specifice sistemului de pensii private se constituie pentru acoperirea riscurilor aferente garanției investiționale minime obligatorii stabilite prin lege sau, dacă este cazul, și a riscurilor aferente garanțiilor suplimentare asumate de administrator prin prospectul schemei de pensii administrate privat și/sau prin prospectul schemei de pensii facultative și/sau prin prospectul fondului de pensii ocupaționale, potrivit legii.
    (la 12-06-2020, Articolul 318 din Punctul 10.2.2. , Subsectiunea 10.2 , Sectiunea a 10-a , Capitolul IV a fost modificat de Punctul 9, Articolul I din NORMA nr. 28 din 28 mai 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 12 iunie 2020 )

    Articolul 319

    Prevederile referitoare la provizioanele tehnice specifice sistemului de pensii private sunt aplicabile numai entităților prevăzute la art. 2 lit. b).

    Articolul 320

    Provizioanele tehnice specifice sistemului de pensii private se reflectă în contul 150 "Provizioane tehnice specifice sistemului de pensii private".

    Articolul 321

    Cu ajutorul contului 150 "Provizioane tehnice specifice sistemului de pensii private" se ține evidența sumelor ce reprezintă provizioanele constituite, majorate, respectiv diminuate sau anulate, determinate potrivit legislației specifice sistemului de pensii.

    Articolul 322

    Provizioanele tehnice se constituie având în vedere legislația specifică sistemului de pensii private.    10.2.3. Provizioane pentru restructurare

    Articolul 323
    (1) Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoarele situații:
    a) vânzarea sau încetarea activității unei părți a afacerii;
    b) închiderea unor sedii ale entității;
    c) modificări în structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel de conducere;
    d) reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura și scopul activităților entității.    (2) În cazul în care restructurarea este la nivelul grupului, provizionul pentru restructurare se recunoaște atât în situațiile financiare anuale individuale ale entității din grup afectate de restructurare, cât și în cele consolidate.(3) Provizioanele de restructurare, în cazul unei obligații legale, se constituie cu respectarea condițiilor generale de recunoaștere a provizioanelor și a prevederilor legale.(4) O entitate are o obligație implicită care determină constituirea unui provizion pentru restructurare atunci când sunt îndeplinite condițiile generale de recunoaștere a provizioanelor și entitatea:
    a) dispune de un plan oficial detaliat pentru restructurare, care să stipuleze cel puțin:(i) activitatea sau partea de activitate la care se referă;(ii) principalele locații afectate de planul de restructurare;(iii) numărul aproximativ de angajați care vor primi compensații pentru încetarea activității, distribuția și posturile acestora;(iv) cheltuielile implicate; și(v) data de la care se va implementa planul de restructurare; și
    b) a provocat celor afectați de procesul de restructurare o așteptare că va realiza restructurarea prin începerea implementării acelui plan sau prin anunțarea principalelor sale caracteristici celor afectați de acesta.    (5) În cazul în care o entitate începe un plan de restructurare sau anunță principalele sale caracteristici celor afectați numai după data bilanțului, dacă restructurarea este semnificativă și neprezentarea ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situațiilor financiare, este necesară prezentarea de informații în acest sens.

    Articolul 324
    (1) Un provizion aferent restructurării va include numai costurile directe generate de restructurare, și anume cele care:
    a) sunt generate în mod necesar de procesul de restructurare; și
    b) nu sunt legate de desfășurarea continuă a activității entității.    (2) Un provizion pentru restructurare nu trebuie să includă costuri precum cele legate de:
    a) recalificarea sau mutarea personalului permanent;
    b) marketing; sau
    c) investițiile în noi sisteme și rețele de distribuție.    (3) Cheltuielile referitoare la administrarea viitoare a activității nu reprezintă datorii de restructurare la data bilanțului.    10.2.4. Provizioane pentru pensii

    Articolul 325
    (1) Provizioanele pentru pensii se referă la sumele ce vor fi plătite de entitate după ce angajații au părăsit entitatea.(2) Provizioanele prevăzute la alin. (1) se constituie atunci când entitatea are prevăzută prin actul constitutiv sau contractul de muncă obligația achitării unor sume cu titlu de pensie, după ce angajații au părăsit entitatea.(3) La constituirea provizioanelor prevăzute la alin. (1) se vor avea în vedere și prevederile legislației în vigoare.(4) Valoarea provizioanelor pentru pensii se stabilește, de regulă, de către specialiști în domeniu.(5) La determinarea provizioanelor prevăzute la alin. (1) se ține seama de vârsta, vechimea în muncă și rotația personalului în cadrul entității.(6) Provizioanele prevăzute la alin. (1) se recunosc pe parcursul perioadei de muncă rămase până la pensie.    10.2.5. Provizioane pentru impozite

    Articolul 326
    (1) Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condițiile în care sumele respective nu sunt reflectate ca datorie în relația cu statul.(2) Provizioanele pentru impozite se constituie, de regulă, în următoarele situații:
    a) pentru diferențe de impozite rezultate din operațiuni de control nefinalizate;
    b) pentru impozite pentru care entitatea are deschise procese în instanță;
    c) pentru rezerve din facilități fiscale sau alte rezerve pentru care în legislația fiscală există prevederi referitoare la impozitarea acestora, precum și
    d) pentru alte situații care pot genera datorii sub forma impozitului pe profit.    10.2.6. Provizioane pentru terminarea contractului de muncă

    Articolul 327

    Provizioanele pentru terminarea contractului de muncă se constituie pentru obligațiile asumate de entitate în relație cu angajații, pentru terminarea contractului de muncă, cum ar fi obligații rezultate din contractul colectiv de muncă, de a plăti o sumă în corelare cu numărul de ani lucrați în entitate.

    Articolul 328

    Provizioanele prevăzute la art. 327 se recunosc atunci când există c