DECIZIE nr. 249 din 17 februarie 2011
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 190 din 18 martie 2011



    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie invocată de Consiliul Local al Comunei Borşa în Dosarul nr. 1.273/235/2009 al Judecătoriei Gherla.
    La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Prim-magistratul-asistent referă că partea Societatea Comercială "Vis Cons Instal" - S.R.L. din Cluj-Napoca a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa şi respingerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    Prin Încheierea din 22 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.273/235/2009, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie invocată de Consiliul Local al Comunei Borşa.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat creează o diferenţă de tratament contrară dispoziţiilor art. 16 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi celor ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dată de următoarele aspecte: creditorul, în procedura de urgenţă a somaţiei de plată, are la dispoziţie, în măsura în care pierde, acţiunea pe calea dreptului comun, unde se pot administra toate probele permise de procedura civilă; debitorul, dacă pierde, nu mai are la dispoziţie exercitarea altor acţiuni pe calea dreptului comun, cu toate mijloacele de probă prevăzute de procedura civilă. Diferenţa de tratament este dată, în opinia autorului excepţiei, tocmai de faptul că două categorii de persoane au, la un moment dat, mijloace diferite - inegale chiar, de a-şi dovedi pretenţiile în instanţă.
    Judecătoria Gherla apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul cuprins: "Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă."
    Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat în numeroase cauze asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, constatând că acestea sunt constituţionale. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 427 din 26 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 aprilie 2009, şi Decizia nr. 1.050 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată. Cu acele prilejuri, invocând jurisprudenţa sa constantă în materie, Curtea a reţinut că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintă evident o cale de atac împotriva ordonanţei. Împrejurarea că legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun nu relevă niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie. Legiuitorul ordinar este deplin îndreptăţit ca, în considerarea anumitor particularităţi, să opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun, o asemenea concluzie rezultând de altfel şi din redactarea adoptată de legiuitorul constituţional, potrivit căreia stabilirea regimului juridic al căilor de atac este de competenţa exclusivă a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte competenţa şi procedura de judecată, evident, cu condiţia ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziţii constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie invocată de Consiliul Local al Comunei Borşa în Dosarul nr. 1.273/235/2009 al Judecătoriei Gherla.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2011.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    AUGUSTIN ZEGREAN
    Prim-magistrat-asistent,
    Marieta Safta
    -------