DECIZIE nr. 482 din 20 aprilie 2010
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 383 din 10 iunie 2010



    Ioan Vida - preşedinte
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Augustin Zegrean - judecător
    Simona Ricu - procuror
    Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Speranţa Serv Construct" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.012/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    La apelul nominal răspunde avocatul Ilie Popescu, cu împuternicire avocaţială la dosar pentru autorul excepţiei, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 şi art. 126 din Constituţie, deoarece instituie recursul civil împotriva unui act al unei autorităţi administrative, iar hotărârea curţii de apel este definitivă şi irevocabilă, neexistând posibilitatea atacării ei cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Pe de altă parte, Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor nu prezintă garanţiile de independenţă şi imparţialitate ale unei instanţe judecătoreşti, iar deciziile acestuia nu pot fi asimilate hotărârilor judecătoreşti.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
    Având cuvântul în replică, apărătorul autorului excepţiei susţine că există o singură decizie a Curţii Constituţionale în această materie, şi anume Decizia nr. 318/2008.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 26 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.012/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială Speranţa Serv Construct - S.R.L. din Bucureşti în cadrul soluţionării plângerii împotriva unei decizii a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie o singură cale de atac împotriva deciziilor pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, organism care nu poate fi asimilat instanţei de judecată. Totodată arată că hotărârea curţii de apel este definitivă şi irevocabilă, ceea ce este neconstituţional.
    Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât accesul liber la justiţie nu are semnificaţia asigurării accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: "(5) Hotărârea pronunţată de instanţă este definitivă şi irevocabilă."
    Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 115 alin. (5) privind intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă, ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate prin Decizia nr. 318 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 23 aprilie 2008, respingând excepţia de neconstituţionalitate.
    Cu acel prilej, Curtea a reţinut că împrejurarea că, în această materie, legea a prevăzut două căi alternative prin care persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante poate contesta actul respectiv nu este de natură a contraveni principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Opţiunea pentru una dintre cele două posibilităţi (calea administrativ-jurisdicţională, în condiţiile ordonanţei de urgenţă criticate, sau calea justiţiei, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004) plasează persoanele vătămate în situaţii juridice diferite.
    În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 21 din Constituţie, Curtea a reţinut, prin aceeaşi decizie, că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, atâta timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 283 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula plângere împotriva deciziei pronunţate de Consiliu la curtea de apel, secţia de contencios-administrativ şi fiscal pe raza căreia se află sediul autorităţii contractante. Mai mult, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede că "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac. Prin urmare, stabilirea procedurii de soluţionare a plângerii împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, potrivit dispoziţiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, reprezintă expresia aplicării dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus.
    Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    Cu privire la invocarea prevederilor art. 115 alin. (5) din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a precizat în ce mod dispoziţiile de lege criticate ar contraveni acestui text constituţional, şi, prin urmare, nu poate fi analizată această critică.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Speranţa Serv Construct" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.012/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 aprilie 2010.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    prof. univ. dr. IOAN VIDA
    Magistrat-asistent,
    Ioana Marilena Chiorean
    --------------