DECIZIE nr. 737 din 24 iunie 2008
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 302 din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 25 iulie 2008



    Ioan Vida - preşedinte
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Petre Ninosu - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Augustin Zegrean - judecător
    Ion Tiucă - procuror
    Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 302 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Iuliana Fekete, Ioszef Gabor Fekete şi Vasile Ştefan Novac Fekete în Dosarul nr. 921/296/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    Prin Încheierea din 30 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 921/296/2005, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 302 din Codul de procedură civilă.
    Excepţia a fost ridicată de Iuliana Fekete, Ioszef Gabor Fekete şi Vasile Ştefan Novac Fekete într-o cauză civilă având ca obiect o acţiune de partaj judiciar.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale, întrucât, sancţionând cu nulitatea absolută depunerea eronată a recursului la o altă instanţă decât cea a cărei hotărâre se atacă, îngrădesc exercitarea dreptului la apărare şi accesul efectiv la justiţie, consacrate de art. 24, respectiv art. 21 din Constituţie şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. O simplă eroare materială, care de multe ori nu aparţine în totalitate titularului dreptului la acţiune, nu poate fi sancţionată cu nulitatea căii de atac, iar scopul declarat al acestei reglementări - accelerarea reformei în justiţie - se opune în acest caz ideii de justiţie, de apărare şi realizare a drepturilor şi intereselor legitime deduse judecăţii.
    Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    Avocatul Poporului a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 3.306 din 17 aprilie 2008, punctul său de vedere în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal atacat nu contravine Constituţiei şi nici Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 302 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii."
    Excepţia de neconstituţionalitate se întemeiază pe prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) care consacră accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
    Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 129 şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţia României, republicată, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Din aceste prevederi constituţionale rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili cazurile şi condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac.
    Curtea constată totodată că libertatea legiuitorului de a stabili condiţiile de exercitare a căilor de atac şi procedura de judecată nu este absolută, limitele libertăţii de reglementare fiind determinate şi în aceste cazuri de obligativitatea respectării normelor şi principiilor privind drepturile şi libertăţile fundamentale şi a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.
    În acest sens, Curtea reţine că, potrivit art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, republicată, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.
    În reglementarea exercitării accesului la justiţie, legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiţii de formă, ţinând de natura şi de exigenţele administrării justiţiei, fără însă ca aceste condiţionări să aducă atingere substanţei dreptului sau să îl lipsească de efectivitate.
    În lumina acestor considerente, Curtea Constituţională constată că prevederea cuprinsă în art. 302 din Codul de procedură civilă, prin care se sancţionează cu nulitate absolută depunerea recursului la altă instanţă decât aceea a cărei hotărâre se atacă, apare ca un formalism inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac şi să restrângă nejustificat accesul liber la justiţie.
    Sancţiunea este cu atât mai nejustificată cu cât eroarea depunerii recursului la însăşi instanţa competentă să judece recursul ori la altă instanţă decât aceea a cărei hotărâre se atacă este imputabilă nu numai recurentului, ci şi magistratului sau funcţionarului care primeşte cererea de recurs greşit îndreptată, deşi are posibilitatea să-l îndrume pe cel în cauză în sensul prevăzut de lege.
    În sensul celor arătate, Curtea reţine că aplicarea principiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie şi folosirea căilor de atac impune ca toate cererile greşit îndreptate să fie transmise jurisdicţiei competente să le soluţioneze.
    Pe de altă parte, în sistemul Codului de procedură civilă recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac, altfel spus, ca un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile în litigiu îşi pot apăra drepturile lor subiective, înlăturând efectele hotărârilor pronunţate în condiţiile cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă. Instituirea sancţiunii nulităţii pentru neîndeplinirea cerinţei prevăzute de textul analizat - de cele mai multe ori din eroare, din ignoranţă sau din alte motive, neimputabile recurentului - îl lipseşte pe acesta, fără o justificare rezonabilă, de posibilitatea de a se examina, pe calea recursului, susţinerile sale întemeiate privind modul eronat, eventual abuziv, prin care s-a soluţionat, prin hotărârea atacată, litigiul în care este parte.
    În consecinţă, având în vedere efectele menţionate ale aplicării prevederilor art. 302 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, prin sancţiunea nulităţii pe care o instituie, textul de lege atacat încalcă atât dispoziţiile art. 21, cât şi pe cele ale art. 129 şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iuliana Fekete, Ioszef Gabor Fekete şi Vasile Ştefan Novac Fekete în Dosarul nr. 921/296/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă şi constată că dispoziţiile art. 302 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în partea care prevede "sub sancţiunea nulităţii".
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2008.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    prof. univ. dr. IOAN VIDA
    Magistrat-asistent,
    Claudia-Margareta Krupenschi
    __________