DECIZIE nr. 739 din 16 decembrie 2014
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 124 din 18 februarie 2015



        Augustin Zegrean - preşedinte
        Valer Dorneanu - judecător
        Toni Greblă - judecător
        Petre Lăzăroiu - judecător
        Mircea Ştefan Minea - judecător
        Daniel Marius Morar - judecător
        Mona-Maria Pivniceru - judecător
        Puskas Valentin Zoltan - judecător
        Tudorel Toader - judecător
        Bianca Drăghici - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Marian Dan în Dosarul nr. 27/36/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 541D/2014.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, Ioana Lazăr, director general al Direcţiei generale juridice, relaţii publice şi comunicare, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 799D/2014, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Nicolae Anghel în Dosarul nr. 958/36/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal răspund, pentru autorul excepţiei, apărătorii aleşi Mihai Alexandru Tănăsescu şi Alina Stoica, cu împuternicire avocaţială la dosar, iar pentru partea Agenţia Naţională de Integritate răspunde Ioana Lazăr, director general al Direcţiei generale juridice, relaţii publice şi comunicare, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei.
    4. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 541D/2014 şi nr. 799D/2014. Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 799D/2014 la Dosarul nr. 541D/2014, care este primul înregistrat.
    5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate, în scris, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate limitează posibilitatea primarului să rezolve treburile publice. Astfel, apreciază că ceea ce trebuie să exercite primarul conform prevederilor Constituţiei şi legilor îl plasează, potenţial, în domeniul încălcării altei legi, art. 87 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 161/2003, deşi asemenea încălcare nu corespunde scopului Legii nr. 161/2003.
    6. Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Integritate solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, consideră, în esenţă, că textul art. 87 din Legea nr. 161/2003, în ansamblul său, reprezintă aplicarea principiului constituţional consfinţit de art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate în condiţiile legii, iar principiul constituţional prevăzut de art. 121 nu se opune ca o lege să instituie condiţii corespunzătoare domeniului pe care îl reglementează, pentru mai buna funcţionare a acestuia. Astfel, legiuitorul a urmărit o mai bună exercitare a funcţiilor şi demnităţilor publice prin apărarea unor principii morale la care să se raporteze societatea, la un moment dat. Apreciază că unităţile administrativ-teritoriale au posibilitatea să desemneze un reprezentant în conformitate cu dispoziţiile legale, fără a încălca regimul juridic privind incompatibilităţile, în condiţiile în care prestarea serviciilor de către operator, cu evidenţa contabilă şi de gestiune, se face pentru fiecare unitate administrativ-teritorială în parte, ceea ce subliniază caracterul de interes local pe care îl are această asociere.
    7. În final, susţine că, deşi adoptată anterior aderării la Uniunea Europeană, legislaţia a fost clară în stabilirea cazurilor de incompatibilităţi în privinţa aleşilor locali, unul dintre acestea fiind calitatea de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor de interes local şi naţional, fără ca prin reglementarea acestui standard de integritate să se afecteze litera sau spiritul Constituţiei României, fiind în deplină concordanţă şi cu normele comunitare la care ne-am raliat ulterior, prin aderarea la Uniunea Europeană. Depune concluzii scrise.
    8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât textul de lege criticat este constituţional şi corespunde exigenţelor de previzibilitate, cu o oarecare dificultate de interpretare. Arată că sursa cauzei de incompatibilitate este aceea că aceeaşi persoană care asigură reprezentarea unităţii administrativ-teritoriale şi care controlează gestiunea privată face parte din organul deliberativ şi concură la realizarea voinţei juridice a persoanei juridice de drept privat care este controlată. Astfel, dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate asigură echilibrul între funcţia publică şi privat, precum şi o transparenţă în exercitarea funcţiei publice.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    9. Prin Încheierea din 19 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 27/36/2014, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Marian Dan într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate privind existenţa stării de incompatibilitate.
    10. Prin Încheierea din 2 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 958/36/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Anghel în calea de atac a recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 529 din 21 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate privind existenţa stării de incompatibilitate.
    11. Autorii excepţiei susţin, în esenţă, că textul de lege criticat, prin redactarea sa imprecisă în privinţa noţiunii de "societate de interes local", în cazul societăţilor prestatoare de servicii de interes economic general, încalcă principiul securităţii raporturilor juridice care impune respectarea exigenţei accesibilităţii şi previzibilităţii legii. Consideră că, în ceea ce priveşte incompatibilitatea funcţiei de primar şi de viceprimar, respectiv de preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean, legiuitorul nu defineşte în art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 noţiunile de societate comercială de interes local, respectiv de interes naţional, dar în art. 88 alin. (1) lit. d) din acelaşi act normativ reglementează incompatibilitatea funcţiei de consilier local sau judeţean cu diverse funcţii de conducere şi control la societăţile comerciale de interes local înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului judeţean respectiv. Susţine că scopul declarat al reglementărilor citate din Legea nr. 161/2003, aşa cum rezultă din expunerea de motive, a fost acela de a preveni corupţia, interzicând, printre altele, accesul primarului şi viceprimarului la o funcţie remunerată, din care să aibă putere de control şi decizie asupra altei entităţi decât aparatul propriu.
    12. În continuare, referitor la noţiunea de "societate comercială de interes local" cuprinsă în Legea nr. 161/2003, apreciază că aceasta trebuie analizată prin raportare la organizarea administrativ-teritorială a României în comune, oraşe şi judeţe. În timp ce comunele şi oraşele au ca autorităţi deliberative consiliile locale compuse din consilieri şi ca autorităţi executive primarii/viceprimarii, judeţele au ca autorităţi deliberative consiliul judeţean şi ca autorităţi executive preşedintele consiliului judeţean. De aceea, calitatea unei societăţi de a fi de interes local se stabileşte prin raportare la unitatea administrativ-teritorială (iar nu la consilieri ori primari), astfel încât societatea este de interes local pentru consiliul local sau consiliul judeţean care a înfiinţat-o şi sub a cărui autoritate funcţionează. Prin urmare, în deplin acord cu principiul securităţii raporturilor juridice, prin Hotărârea Guvernului nr. 597/1992 s-a prevăzut trecerea sub autoritatea consiliilor locale sau, după caz, judeţene a regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu capital integral de stat care prestează servicii publice de interes local sau judeţean.
    13. Arată că, prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, anexa VII, pct. 9 Mediul, lit. C. Calitatea apei, pct. (4), statul român şi-a asumat obligaţii de conformare la cerinţele de mediu, pe care a decis să le îndeplinească reorganizând modul în care serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare este furnizat, iar pentru finanţarea din Fondul de coeziune a măsurilor de conformare a negociat cu Comisia Europeană condiţii instituţionale de regionalizare, convenite prin Programul operaţional sectorial "Mediu" şi transpuse în legislaţia internă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2008 pentru modificarea şi completarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 şi a Legii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006.
    14. Susţin că, potrivit expunerii de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2008, principalele modificări s-au referit la clarificarea statutului juridic al asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară pentru serviciile de utilităţi publice (competenţe, atribuţii, drepturi, obligaţii), clarificarea modalităţilor de delegare a gestiunii şi introducerii conceptului de încredinţare directă în baza regulilor "in-house", precum şi la definirea conceptului de "operator regional". Apreciază că cerinţele "in-house" stabilite în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene impun, între altele, colectivităţii teritoriale care atribuie direct un contract public să exercite asupra persoanei în cauză un control analog celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii. Totodată, arată că, potrivit art. 61 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, controlul autorităţii locale asupra propriilor servicii se exercită de către primar. De asemenea, consideră că dispoziţiile legale criticate nu au fost modificate ori completate odată cu receptarea acquisului comunitar, iar la nivelul anului 2003 nu exista suport legislativ pentru existenţa unei societăţi prestatoare de servicii de utilităţi publice care să aibă acţionari mai multe unităţi administrativ-teritoriale.
    15. Totodată, arată că primarul nu poate fi considerat incompatibil când exercită atribuţiile prevăzute de lege în sarcina sa. Susţine că, practic, ceea ce trebuie să exercite primarul conform Constituţiei şi legilor îl plasează, potenţial, în domeniul încălcării altei legi, art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, deşi asemenea încălcare nu corespunde nici măcar scopului Legii nr. 161/2003, nefiind vorba de fenomenul generic intitulat corupţie instituţionalizată sau de abuz de funcţie. Apreciază că raportat la cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 (care se referă la interes local), textul a generat interpretarea potrivit căreia tot ce nu este naţional (cu acoperire pe întregul teritoriu al ţării) este local, deci cazul de incompatibilitate devine aplicabil. Afirmă că această interpretare a fost consolidată şi de împrejurarea de fapt că operatorul în cauză (Societatea Comercială RAJA - S.A.) prestează efectiv activităţi în localitatea respectivă. În final, arată că art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu constituie "drept pozitiv realizabil şi just", iar cauza "stă în contradicţia legislativă între exercitarea atribuţiilor primarului şi cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, precum şi în incongruenţă terminologică în legislaţie".
    16. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul că dispoziţia legală ce instituie incompatibilităţi pentru primar, viceprimar, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean nu aduce atingere principiilor constituţionale prevăzute de art. 1 alin. (3) şi (5), art. 135 alin. (2) lit. f) şi g) şi art. 148 alin. (2) sau principiului autonomiei locale.
    17. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât legiuitorul a urmărit garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice, constituind o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, fără a se putea pune în discuţie restrângerea vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale.
    18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    19. Avocatul Poporului, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 541D/2014, consideră că excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. Prin urmare, apreciază că, în cauză, este pusă în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 aplicabile în litigiul în care autorul excepţiei are calitatea de reclamant, respectiv calificarea Societăţii Comerciale RAJA - S.A. ca fiind o societate comercială de interes local sau o societate comercială care nu se încadrează în această categorie. De asemenea, invocă Decizia nr. 265/2013 prin care Curtea a reţinut că atribuţia sa de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, statuată de art. 146 lit. d) din Constituţie, nu constă în analizarea conformităţii cu normele fundamentale a anumitor interpretări pe care organe, instituţii sau autorităţi publice competente le dau textelor legale în procesul de aplicare a legii la diferite cazuri şi circumstanţe, ci rezidă în controlul efectuat asupra unei pretinse stări de neconstituţionalitate extrinsecă sau intrinsecă a unui text legal.
    20. De asemenea, în Dosarul nr. 799D/2014, Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
    21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, având următorul cuprins:
    "(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu:
    [...]
    f) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional;".
    24. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul de drept şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 121 alin. (2) privind autorităţile comunale şi orăşeneşti, art. 135 alin. (2) lit. f) şi g) privind obligaţiile statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene şi art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu. De asemenea, autorul excepţiei invocă şi încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
    25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în expunerea de motive a Legii nr. 161/2003, legiuitorul arată că unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror demnităţi publice şi funcţii publice, este asigurat prin titlul IV privind conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice şi că prevederile acestui titlu se înscriu pe linia documentelor internaţionale în materie şi se regăsesc în mare măsură în unele legislaţii europene, cum este cea italiană, cehă, spaniolă, portugheză.
    26. Curtea reţine că normele supuse controlului de constituţionalitate instituie una dintre incompatibilităţile specifice funcţiilor publice de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean. Astfel, funcţiile menţionate sunt incompatibile cu funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional.
    27. Referitor la invocarea principiului securităţii raporturilor juridice, Curtea observă că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaţia de a edicta norme care să respecte trăsăturile referitoare la claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate. În ceea ce priveşte aceste condiţii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunţată în Cauza Petra împotriva României), iar cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit).
    28. De asemenea, în privinţa incidenţei normelor de tehnică legislativă în cadrul controlului de constituţionalitate, Curtea a constatat că, deşi acestea nu au valoare constituţională, prin reglementarea lor legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare (Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Din analiza textelor de lege deduse controlului de constituţionalitate Curtea constată că acestea îndeplinesc cerinţele mai sus menţionate, fiind norme clare, previzibile şi care stabilesc cât se poate de precis conduita aleşilor locali.
    29. În continuare, Curtea reţine că incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 este în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public, prevăzute de art. 71 din legea menţionată, şi reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, legiuitorul instituind, printre regulile şi condiţiile specifice de exercitare a mandatului, şi anumite incompatibilităţi ţinând cont de necesitatea asigurării îndeplinirii cu neutralitate, de către persoanele care exercită o funcţie publică de autoritate, a atribuţiilor ce le revin.
    30. Totodată, Curtea apreciază că incompatibilitatea funcţiei de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean cu anumite funcţii private nu este o condiţie de eligibilitate, iar înlăturarea ei depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcţie publică care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă în acelaşi timp o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcţii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept.
    31. De asemenea, Curtea constată că instituirea prin textul de lege criticat a incompatibilităţii menţionate este o opţiune a legiuitorului şi se circumscrie scopului legii de înlăturare a cauzelor şi condiţiilor care determină corupţia, astfel încât funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional să nu constituie un factor generator de corupţie în cazul persoanelor care exercită funcţia de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean.
    32. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 121 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 reprezintă o concretizare a prevederilor constituţionale ale art. 121 alin. (2) potrivit cărora primarii şi consiliile locale funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi oraşe. Prin urmare, activitatea aleşilor locali trebuie să se circumscrie normelor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora.
    33. Curtea apreciază că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul primarului, viceprimarului, primarului general, viceprimarului municipiului Bucureşti, preşedintelui şi vicepreşedintelui consiliului judeţean, care exercită funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional, revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese.
    34. Pe de altă parte, Curtea reţine că invocarea, în susţinerea excepţiei, a dispoziţiilor cuprinse în art. 63 alin. (1) lit. d) şi art. 63 alin. (5) lit. a) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, în Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 şi Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, pune în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, eventuala neconcordanţă dintre prevederile legilor menţionate excedând controlului de constituţionalitate. Totodată, calificarea serviciilor comunitare de utilităţi publice sau a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare ca fiind societăţi comerciale de interes local sau de interes naţional reprezintă o problemă de interpretare şi aplicare a legii.
    35. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 148 alin. (2) şi art. 135 alin. (2) lit. f) şi g) din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu au nicio relevanţă pentru soluţionarea excepţiei.
    36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marian Dan în Dosarul nr. 27/36/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Nicolae Anghel în Dosarul nr. 958/36/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    AUGUSTIN ZEGREAN
    Magistrat-asistent,
    Bianca Drăghici
    ------