DECIZIE nr. 902 din 5 decembrie 2006
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 49 din 23 ianuarie 2007



    Ioan Vida - preşedinte
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Kozsokar Gabor - judecător
    Petre Ninosu - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Şerban Viorel Stănoiu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Antonia Constantin - procuror
    Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă din Brăila în Dosarul nr. 6.509/2006 al Judecătoriei Brăila.
    La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 30 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.509/2006, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă din Brăila.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat îngrădeşte accesul liber la justiţie, precum şi principiul egalităţii în faţa legii, deoarece obligaţia depunerii unei cauţiuni de către debitor, în vederea judecării unei cereri de suspendare a executării silite, echivalează cu împiedicarea acestuia de a-şi susţine cauza pe fond, din motive obiective, ce ţin de imposibilitatea depunerii cauţiunii.
    Judecătoria Brăila consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel."
    Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (1) şi (2), referitoare la accesul liber la justiţie şi la interdicţia îngrădirii prin lege a exerciţiului acestui drept, art. 52 alin. (1), referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", art. 124 alin. (2), privind caracterul unitar, imparţial şi egalitar al justiţiei.
    Examinând excepţia, Curtea constată că aceste prevederi legale au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la cele cuprinse în art. 21 şi cu o motivare similară.
    Astfel, prin Decizia nr. 375 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 14 octombrie 2004, Curtea a constat că prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, reţinând, în esenţă, că instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui asemenea drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.
    Soluţia şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
    Pentru aceleaşi argumente reţinute în decizia menţionată, Curtea nu poate reţine, în prezenta cauză, nicio contradicţie între textul de lege criticat şi dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală.
    Referitor la susţinerile privind încălcarea principiul constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, deoarece prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se regăsesc în ipoteza normei legale în cauză, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.
    Dispoziţiile art. 52 alin. (1), referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, şi ale art. 124 alin. (2), privind caracterul unitar, imparţial şi egalitar al justiţiei, nu au relevanţă în soluţionarea prezentei cauze.
    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă din Brăila în Dosarul nr. 6.509/2006 al Judecătoriei Brăila.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2006.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    prof. univ. dr. IOAN VIDA
    Magistrat asistent,
    Irina Loredana Gulie
    ------