ORDIN nr. 1.284 din 5 octombrie 2010
privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea otorinolaringologie
EMITENT
  • MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 779 din 22 noiembrie 2010



    Văzând Referatul de aprobare al Direcţiei asistenţă medicală nr. 9.126 din 27 august 2010,
    având în vedere prevederile art. 16 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 7 lit. c) din anexa nr. 1A la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 326/2009 privind înfiinţarea comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătăţii şi a Comisiei naţionale de transparenţă, cu modificările şi completările ulterioare,
    în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,
    ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

    Articolul 1

    Se aprobă ghidurile de practică medicală pentru specialitatea otorinolaringologie "Ghiduri terapeutice în otorinolaringologie şi chirurgia capului şi gâtului", prevăzut în anexă.

    Articolul 2

    Anexa va putea fi accesată pe site-ul Ministerului Sănătăţii, la adresa www.ms.ro, rubrica "Ghiduri clinice".

    Articolul 3

    Anexa*) face parte integrantă din prezentul ordin.
    ------- Notă *) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

    Articolul 4

    Direcţiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, membrii comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, unităţile sanitare publice şi private, precum şi personalul medical implicat în furnizarea de servicii medicale din specialităţile implicate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

    Articolul 5

    Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Ministrul sănătăţii,
    Cseke Attila
    Bucureşti, 5 octombrie 2010.
    Nr. 1.284.

    Anexa
    GHIDURI TERAPEUTICE ÎN OTORINOLARINGOLOGIE
    ŞI CHIRURGIA CAPULUI ŞI GÂTULUI
    AFECŢIUNILE URECHII
    PAVILIONUL URECHII ŞI CONDUCTUL AUDITIV EXTERN
    INFLAMAŢII
    PAVILION AURICULAR
    Eczeme şi dermatite
    Diagnostic - teste cutanate, ex. bacteriologic + antibiograma.
    Terapie: Excluderea cauzei şi terapia după principii dermatologice. Antibioticele sunt indicate doar în suprainfecţii bacteriene.
    Pericondrita
    Diagnostic - ex. Bacteriologic + antibiograma, hemoleucograma.
    Terapie: antibiotice pe cale sistemică, active pe stafilococi, schimbarea terapiei după obţinerea antibiogramei. După curăţirea pavilionului urechii şi a conductului auditiv extern se va aplica o cremă dezinfectată sau cu antibiotic. Antalgicele folosite sunt antireumaticele nesteroidiene.
    Erizipel
    Diagnostic: aspect clinic.
    Terapie: antibiotice pe cale sistemică în supradozaj, care să fie orientate împotriva streptococilor (penicilină G), antireumatice nesteroidiene ca antalgice.
    Policondritele recidivante
    Diagnostic: hemoleucograma, VSH, factor reumatoid, imunelectroforeza (IgG), anticorpi, anticolagen tip II şi IV.
    Terapie: Doze crescute de steroizi sistemici.
    Condrodermatitele nodulare cronice ale helixului
    Diagnostic: probe de coagularwe, hemoleucograma, test anestezic.
    Terapie:Excizia nodulilor cu tegument şi cartilaj.
    CONDUCTUL AUDITIV EXTERN
    Otită externă circumscrisă (furuncul de conduct auditiv extern)
    Diagnostic: aspect clinic.
    Terapie: curăţirea atentă a conductului auditiv extern. Terapie locală cu alcool în concentraţie de 70% pe meşă sau burete autoexpandabil. După retragerea tumefacţiei se vor introduce picături intraauriculare cu antibiotice şi steroizi. Antalgicele folosite sunt antireumaticele nesteroidiene.
    Incizia abcesului. În cazul unor simptome generale crescute şi a unor semne locale puternice se vor folosi antibiotice pe cale sistemică.
    Otită externă difuză şi eczemă de conduct auditiv extern
    Diagnostic: ex. bacteriologic + antibiograma, Rx Schuller.
    Terapie: curăţirea conductului auditiv extern. Picături intraauriculare cu antibiotice şi steroizi (exceptând micoza, hipersensibilitatea la antibiotice şi perforaţia de timpan). Igienă auriculară corespunzătoare.
    Otita externă necrotizantă (sinonim: otita externă malignă)
    Diagnostic: ex. bacteriologie + antibiograma, glicemie, hemoleucograma.
    Terapie: în cazul unei participări osoase reduse, se va institui terapie antibiotică activă, supradozată, împotriva Pseudomonas aeruginosa, pe o perioadă de 6 săptămâni, şi eventual controlul unui diabet zaharat. În cazul în care terapia conservatoare nu este suficientă, iar boala şi complicaţiile sunt extinse, se va efectua rezecţia osoasă care poate ajunge la petrosectomie.
    Otită externă buloasă (sinonim: otită gripală)
    Diagnostic: audiograma tonală.
    Terapie: lipseşte o terapie specifică antivirală. Se vor administra picături intraauriculare cu anestezic, antireumatice nesteroidiene precum şi antibioterapie sistemică în cazul unei suprainfecţii bacteriene a urechii medii şi a urechii interne.
    Herpes zoster auricular (sindrom: Ramsay-Hunt)
    Diagnostic: audiograma tonala, ex. Serologie.
    Terapie: Încă de la suspiciunea clinică se va institui terapie cu Aciclovir.
    Micoze de conduct auditiv extern (sinonim: otomicoză)
    Diagnostic: ex.neurologic, ex.bacteriologic + antibiograma.
    Terapie: După o igienă atentă şi uscarea conductului auditiv extern se va recurge la folosirea antimicoticelor locale. Evoluţia este de multe ori trenantă şi recidivantă.
    Otită externă specifică
    Diagnostic: RBW, IDR la tuberculina, Rx toracic.
    lues (mai ales în stadiul II) şi tbc sunt cauze rare de otite externe.
    Terapie: adresată bolii de bază.
    Otita externă hemoragică
    Diagnostic: ex.bacteriologic + antibiograma, audiograma tonală.
    Terapie: analgezice şi antibioterapie pentru infecţiile secundare ale CAE şi ale urechii medii.
    Otita externă seboreică
    Diagnostic: ex.bacteriologic + antibiograma.
    Terapie: toaleta locală, aplicarea de unguente pe bază de acid salicilic.
    Neurodermatita
    Diagnostic: teste cutanate.
    Terapie: psihoterapie, tratarea infecţiilor secundare şi pansament auricular
    TRAUMATISMELE ŞI LEZIUNILE TERMICE
    PAVILIONUL AURICULAR
    Othematomul şi Otseromul
    Diagnostic: test anestezic, hemoleucograma, probe coagulare.
    Terapie: Evacuarea chirurgicală a hematomului/seromului cu fenestrarea cartilajului, refixarea pericondrului şi pansament compresiv.
    Traumatismele puternice şi plăgile pavilionului auricular
    Diagnostic: test anestezic, profilaxia
    Terapie: Sutura pericondrului şi a pielii cu acoperirea cartilajului. Pansament compresiv. În cazul secţionării pavilionului - reconstrucţie.
    Arsuri şi degerături
    Diagnostic: test anestezic.
    Terapie:
    Arsuri: terapia generală a arsurilor: răcire şi alte măsuri locale de oprire a inflamaţiei în cazul arsurilor uşoare, măsuri chirurgicale în cazul arsurilor de grad înalt.
    Degerături: încălzire (lampă calorică); în cazul veziculelor şi al necrozelor se va recurge la uscare şi la expectativa de marcaţie; eventual se vor administra substanţe ce stimulează vascularizaţia (dextran, pentoxifilină).
    Terapie tardivă reconstructivă
    CONDUCT AUDITIV EXTERN
    Leziuni
    Terapie: se va readapta dehiscenţa epitelială. În cazul sângerărilor poate fi nevoie de tamponament al conductului auditiv extern cu gelastină sau bureţi din material plastic.
    TUMORI
    TUMORI BENIGNE ALE PAVILIONULUI AURICULAR
    Cheratoza senilă
    Diagnostic: test anestezic, probe coagulare
    Terapie: excizie; criochirurgie.
    Aterom
    Diagnostic: ex.bacteriologic + audiograma, test anestezie, probe coagulare.
    Terapie: excizie în ţesut sănătos cu participare de ţesut cutanat fusiform. În cazul infecţiilor secundare se va efectua întâi incizie şi apoi drenaj.
    Condrodermatita nodulară (cronica helicis)
    Diagnostic: test anestezic, probe coagulare.
    Terapie: excizie în ţesut sănătos.
    Chistul preauricular
    Diagnostic: test anestezic, probe coagulare.
    Terapie: excizia completa pentru evitarea recurentelor
    Chistul sebaceu
    Diagnostic: test anestezic, probe coagulare.
    Terapie: excizia completă.
    Chistul dermoid
    Diagnostic: test anestezic, probe coagulare.
    Terapie: excizia completă
    Keloidul
    Diagnostic: test anestezic, probe coagulare.
    Terapie: excizia chirurgicala cu injectarea intraoperator de triamcinolon sau radioterapie postoperator.
    Papilomul
    Diagnostic: test anestezic, probe coagulare.
    Terapie: excizie chirurgicală sau chiuretaj cu cauterizare.
    Keratoacantomul
    Diagnostic: test anestezic, probe coagulare.
    Terapie: excizie biopsie.
    TUMORI MALIGNE ALE PAVILIONULUI AURICULAR
    Epiteliom (carcinom de celule bazale)
    Diagnostic: hemoleucograma, probe coagulare, test anestezic.
    Terapie: excizie cu controlul marginii; nu se va efectua radioterapie; eventual reconstrucţie.
    Carcinom epitelial pavimentos (spinaliom, carcinom de celule spinoase)
    Diagnostic: hemoleucograma, glicemie, uree, creatinina, teste anestezie, anestezie generală.
    Terapie: de regulă se practică excizia chirurgicală în ţesut sănătos şi eventuale reconstrucţii. Radioterapia este deseori imposibilă datorită infiltrării cartilaginoase. Se practică deseori terapia nodulilor limfatici regionali (Neckdissection sau radioterapie).
    Melanoame
    Diagnostic: hemoleucograma, glicemie, uree, creatinina, teste anestezie, anestezie generală.
    Terapie: excizie; deseori este necesară ablaţia pavilionului auricular, eventual reconstrucţie. Deseori este necesară evacuarea nodulilor limfatici cervicali.
    TUMORI ALE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
    1. TUMORI BENIGNE
    Exostoze
    Diagnostic: test anestezic, probe coagulare, Rx.
    Terapie: chirurgicală în cazul complicaţiilor.
    Osteomul
    Terapie: tratament chirurgical prin fracturarea pediculului sau îndepărtarea cu freza.
    Ceruminomul
    Terapie: excizie chirurgicală largă şi radioterapie postoperator
    Adenomul sebaceu
    Diagnostic: test anestezic, probe coagulare.
    Terapie:excizie chirurgicală.
    2. TUMORI MALIGNE
    Carcinomul scuamocelular
    Terapie: operatorie şi radioterapeutică.
    Adenocarcinomul bazocelular
    Terapie: excizie chirurgicală largă şi radioterapie postoperatorie.
    DIVERSE
    Cerumen obturans şi keratosis obturans
    Terapie: spălare, îndepărtare instrumentală de către medic.
    Corpi străini ai conductului auditiv extern
    Terapie: îndepărtare cu ajutorul unor extractoare (nu pensetă), în poziţie sigură, astfel încât să se excludă pătrunderea în profunzime sau în urechea medie a corpului străin ! Nu se va efectua spălătură. La copii se va efectua extragerea în narcoză. Corpii străini fixaţi se vor îndepărta printr-o incizie operatorie.
    Atrezia şi stenoza CAE
    Terapie: meatoplastia.
    TIMPAN, URECHE MEDIE ŞI MASTOIDĂ
    DEREGLĂRI ALE VENTILĂRII TUBEI AUDITIVE
    Obstrucţia acută a tubei auditive, serotimpan (catar ototubar, otită medie seroasă)
    Diagnostic: timpanogramă, audiograma tonală, Radiografie SAF, endoscopie nazală.
    Terapie: se vor administra picături intranazale cu α simpaticomimetice în vederea decongestionării orificiului tubei auditive, inhalaţii cu ceai de muşeţel. În cauze neinflamatorii se vor institui insuflaţii ale tubei auditive după Valsalva sau cu para Politzer. Nu se vor administra picături auriculare. În cazul în care se efectuează insuflaţii după Valsalva sau cu para Politzer în rinită acută sau sinuzită, există pericolul transmisiei de germeni în urechea medie.
    Se mai efectuează: terapia bolii de bază (de exemplu îndepărtarea vegetaţiilor adenoide, terapie antialergică în alergii, terapie oncologică a carcinomului nazofaringean, terapia adecvată a rinitei/sinuzitei).
    Ocluzia tubară cronică, seromucotimpanul
    (Catar ototubar cronic, otită medie seromucoasă cronică)
    Diagnostic: timpanogramă, audiograma tonală, endoscopie nazală, teste cutanate, ex. CT (carcinom rinofaringe).
    Terapie: rezolvarea bolii de bază: adenoidotomie în cazul vegetaţiilor, terapie oncologică în carcinom nazofaringian, tratamentul rinitei şi sinuzitei cronice, terapie antialergică în alergii; insuflaţii cu para Politzer, manevre Valsalva sau sondarea orificiului tubar cu sondă tubară (atenţie la lezare). În cazul drenajului timpanic se va aplica tubuleţ timpanic. Astfel se va menţine aerisirea urechii medii din exterior, conducând la normalizarea mucoasei metaplazice.
    În cazul în care producţia mucoasă nu este oprită cu toate că s-a aplicat tubuleţ timpanal, se va încerca administrarea de cortizon (aplicaţii locale prin tubuleţul timpanal sau sistemice). Alte metode terapeutice: administrarea intratimpanală de hialuronidază sau α-chemotripsină.
    Tuba beantă
    Diagnostic: timpanogramă.
    Terapie: doar rar este necesară; terapia orificiului tubar cu implant lichid de colagen.
    Procesul adeziv al timpanului
    Diagnostic: timpanogramă, audiograma tonală.
    Terapie: încercarea de a restaura funcţia tubară ca şi în cazul ocluziei tubare cronice. În cazul în care se obţine o funcţie tubară, auzul nu se ameliorează: este necesară timpanoplastia.
    INFLAMAŢII
    Otita medie acută
    Diagnostic: Ex.bacteriologic + antibiograma în caz de otită acută supurată.
    Terapie: picăturile intraauriculare nu au nici un rol, deoarece nu ating urechea medie (cu excepţia unei perforaţii crescute în timpan fără secreţie crescută).
    Tratamentul corect va fi: picături intranazale (α-simpatomimetice) în vederea dezoobstruării ostiumului tubar, astfel încât puroiul să se elimine din urechea medie; terapie antibiotică pentru 8 zile (eventual antipiretice). În cazul unui timpan puternic bombat şi roşu, a unor dureri intolerabile sau a unei sensibilităţi la presiune a mastoidei, se va efectua paracenteză, la locul unde bombarea este maximă. În cazul unei perforaţii spontane de timpan cu eliminarea puroiului sau a paracentezei se va efectua frotiu şi tratament antibiotic în funcţie de rezultatul antibiogramei.
    Otita medie acută la sugari şi copii mici
    Terapie: ca şi în cazul şcolarilor şi al adulţilor (antibioticele se vor administra parenteral). În cazul absenţei unei perforaţii spontane: se va efectua paracenteză, urmată de ameliorarea rapidă a tabloului bolii.
    Otita medie acută supurată
    Diagnostic: antibiograma, ex.bacteriologic, Rx mastoida Schuller.
    Terapie:
    1. Terapia antibacteriană: ampicilina, amoxicilina; în caz de alergie la peniciline se va administra cefalosporine sau eritromicina; în cazul în care sunt incriminaţi producătorii de beta lactamaze ca H. Influenzae se va administra amoxicilina-acid clavulanic, cefuroxim axetil sau cefixim.
    2. Picături decongestionante nazale
    3. Decongestionante orale nazale
    4. Analgezice şi antipiretice
    5. Toaleta locală
    6. Caldură locală
    7. Miringotomia
    Otită mucoasă
    Diagnostic: Rx mastoida Schuller
    Terapie: în cazul distrugerii osoase (aproape întotdeauna prezentă), se va efectua mastoidectomie. În rest se vor administra antibiotice în doze crescute şi decongestionante intranazale.
    Otita medie din scarlatină şi rujeolă
    Diagnostic: ASLO, ex.serologic.
    Terapie: în cazul scarlatinei se va administra penicilină, iar în cazul rujeolei - peniciline cu spectru larg.
    Mastoidită
    Diagnostic: Rx mastoida Schuller, hemoleucograma.
    Terapie: Mastoidectomie. Printr-o incizie retroauriculară, se va îndepărta osul modificat patologic al apofizei mastoidiene şi se va drena puroiul, iar ventilaţia tubei va fi reinstaurată prin administrarea de picături intranazale. Totodată se va institui tratament cu penicilină cu spectru larg. Terapia antibiotică singulară fără operaţie nu poate împiedica apariţia complicaţiilor.
    Mastoidita ocultă şi antrita ocultă a sugarilor
    Diagnostic: Rx.mastoida Schuller, hemoleucograma.
    Terapie: Antrotomie, mastoidectomie
    Inflamaţia cronică a mucoasei urechii medii (otită medie cronică mezotimpanală):
    Tipuri:
    1. tubotimpanic
    2. aticoantral
    Terapie:
    1. Tubotimpanic:
    ● Toaleta auriculară
    ● Picături auriculare cu antibiotic
    ● Antibioterapie sistemică
    ● Precauţii: evitarea pătrunderii apei în conduct şi a suflării puternice a nasului
    ● Tratamentul etiologic
    ● Tratamentul chirurgical: ablaţia polipului aural
    ● Timpanoplastia: operaţie microchirurgicală a urechii medii, la care se asanează concomitent inflamaţia, se închide timpanul iar lanţul osicular este refăcut. Există mai multe tipuri de timpanoplastii.
    În cazul unei tube închise, timpanoplastia se va efectua doar după ce s-a îndepărtat cauza dereglării tubare. În cazul unei secreţii puternice se va institui terapie antisecretorie preoperator; se va efectua igiena zilnică a urechii cu apă oxigenată, alcool sau permanganat de potasiu. În cazul unei suprainfecţii acute cu secreţii purulente: frotiu, antibioterapie sistemică. Aplicarea locală a picăturilor intraauriculare cu aminoglicozide este contraindicată datorită pericolului surzirii.
    Datorită ratei crescute de alergizare la utilizare locală, se va renunţa la folosirea altor antibiotice. După stingerea exacerbării acute se va efectua timpanoplastia. În cazul în care pe cale operatorie nu se obţine o ameliorare a auzului, la o hipoacuzie bilaterală se va instala aparat auditiv sau implant electronic auditiv.
    2. Aticoantral:
    ● Tratament chirurgical:
    a). Tehnica canal wall down
    b). Tehnica canal wall up
    ● Chirurgie reconstructivă: miringoplastia sau timpanoplastia.
    Diagnostic: audiograma tonală, Rx mastoida Schuller.
    Inflamaţia cronică purulentă a structurilor osoase, colesteatomul urechii medii (otită medie cronică epitimpanală)
    Colesteatomul primar, Colesteatom secundar
    Diagnostic: audiograma tonală, Rx mastoida Schuller, CT ureche medie.
    Terapie:
    Îndepărtarea chirurgicală a colesteatomului este o indicaţie absolută. În cazul unei complicaţii se va interveni de urgenţă. Operaţia are doi timpi principali:
    1. Îndepărtarea radicală a colesteatomului şi a oaselor inflamate din urechea medie şi mastoidă.
    2. Timpanoplastie: în numeroase cazuri, pentru refacerea auzului se practică timpanoplastie cu refacerea timpanului şi a lanţului osicular. Există diverse tipuri de timpanoplastii.
    În plus se instituie tratament perioperator cu antibiotice ce străbat membrana hemato-encefalică, precum şi terapie de vindecare a funcţiei tubare. În cazul în care operaţia nu conduce la ameliorare auditivă, în cazul hipoacuziei bilaterale se va instala aparat auditiv sau implant auditiv.
    Colesteatomul congenital al stâncii temporale
    Diagnostic: CT
    Terapie: Ca şi în cazul colestetomului dobândit.
    Timpanoscleroză, timpanofibroză şi granulomul de colesterină.
    Diagnostic: audiograma tonală.
    Terapie: Timpanoplastie; în cazul în care nu este posibilă, în hipoacuzii bilaterale se va instala aparat auditiv sau implant la nivelul lanţului osicular.
    AMELIORAREA AUZULUI ÎN OTITA CRONICĂ MEDIE
    Timpanoplastie: Principiul timpanoplastiei constă în refacerea auzului după îndepărtarea inflamaţiei. Postoperator, în acest caz, casa timpanului trebuie să fie aerisită complet, timpanul să fie închis, iar lanţul osicular integru (intact sau reconstruit). Timpanoplastiile se vor efectua prin tehnici microchirurgicale.
    Chirurgii otologi au fost promotorii microchirurgiei.
    Cele patru tipuri importante de timpanoplastii după Wullstein, sunt:
    Timpanoplastia tip I: Reconstrucţia timpanului (miringoplastia), prin transplantare de fascie, pericondru sau cartilaj.
    Timpanoplastia tip II: Reconstrucţie naturală sau aproape naturală a lanţului osicular, de exemplu prin transplantare de cartilaj.
    Timpanoplastia tip III: Reinstaurarea transmisiei sonore printr-o conexiune scurtă între timpan şi scăriţă. În cazul absenţei nicovalei: transplantarea unei nicovale de la un donator alogen sau implantarea unui lanţ osicular artificial (de exemplu din ceramică biocompatibilă sau din titan) între scăriţă şi ciocan (aşa numita supraetajare a scăriţei). În cazul absenţei ciocanului şi a nicovalei, timpanul se va aşeza pe scăriţă sau supraetajarea scăriţei. În cazul absenţei suprastructurii scăriţei, se va efectua transplantarea unei părţi a nicovalei sau montarea de proteză de ceramică sau titan între talpa scăriţei şi ciocan. În cazul absenţei ciocanului-timpan, vorbim despre o columelizare.
    Timpanoplastia tip IV: În cazul distrugerii întregului lanţ osicular, timpanul se va lipi între fereastra ovală şi rotundă, astfel încât undele sonore nu mai pot ajunge la fereastra rotundă. Astfel se realizează o protecţie sonoră ferestrei rotunde. Unda sonoră pătrunde prin fereastra ovală liberă către urechea internă, iar fereastra rotundă va putea funcţiona pe baza protecţiei sale sonore. Lipseşte conducerea sonoră fiziologică prin lanţul osicular către fereastra ovală. Rămâne o pierdere auditivă de circa 25 db.
    Aparatul auditiv: În cazul unui câştig insuficient de auz (aproximativ 20% din inflamaţiile asanate pe cale operatorie) se poate prescrie un aparat auditiv.
    Implant auditiv electronic: Se pot efectua implanturi de lanţ osicular sau se poate implanta aparat auditiv.
    Diagnostic: audiograma tonală.
    COMPLICAŢII OTOGENE
    Empiem epidural otogen
    Diagnostic: Rx mastoida Schuller, CT cranio-cerebral, hemoleucograma, ex.bacteriologic + antibiograma, hemoleucograma.
    Terapie: Mastoidectomie cu deschiderea durei în aria fosei cerebrale mijlocii sau posterioare, drenaj, antibioterapie intravenoasă.
    Meningita otogenă
    Diagnostic: Rx mastoida Schuller, puncţie lombară, ex.bacteriologie + antibiograma.
    Terapie: Antibioterapia intravenoasă (bariera hematoencefalică!). Intervenţie chirurgicală cu mastoidectomie şi descoperirea durei (frecvent imposibil în fază acută datorită pericolului de edem cerebral).
    Tromboza otogenă sinusală şi sepsisul otogen
    Diagnostic: Rx mastoida Schuller, CT cranio-cerebral, angio-RMN, ex.bacteriologie + antibiograma, hemoleucograma.
    Terapia: Antibioterapia intravenoasă anticoagulantă. Trombozarea completă reprezintă indicaţie de urgenţă pentru mastoidectomie şi descoperirea sinusului, deschiderea sinusului, îndepărtarea trombusului infecţios şi tamponamentul sinusal.
    Abcesul cerebral otogen
    Diagnostic: Rx mastoida Schuller, CT cranio-cerebral, angio-RMN, ex.bacteriologie + antibiograma, hemoleucograma.
    Terapie: Antibioterapie intravenoasă. După consolidarea stării generale se va efectua asanarea operatorie a spaţiilor urechii medii. Se poate efectua deschiderea abcesului prin orificiul operator. Abcesele încapsulate trebuiesc înlăturate total de către neurochirurg.
    Supuraţia vârfului piramidal
    Diagnostic: Rx mastoida Schuller, CT cranio-cerebral, angio-RMN, ex.bacteriologie + antibiograma, hemoleucograma.
    Terapie: mastoidectomie cu chiuretarea celulelor paralabirintice, cu abordare translabirintică sau transtemporal - extradurală a stâncii temporale.
    Hidrocefalia otica
    Diagnostic: CT cranio-cerebral, Rx mastoida Schuller, puncţia lombară.
    Terapie: reducerea presiunii LCR pentru prevenirea atrofiei nervului optic şi a cecităţii. Infecţia urechii medii necesită antibioterapie şi mastoidectomie.
    INFLAMAŢII SPECIFICE
    TBC otic.
    Diagnostic: ex.bacteriologic, cultura pe medii specifice, IDR la tuberculoză, Rx toracic.
    Terapie: asanarea chirurgicală a urechii şi terapie tuberculostatică.
    Actinomicoza, toxoplasmoza şi bruceloza.
    Diagnostic: ex.bacteriologie + antibiograma, Rx mastoida Schuller.
    Terapie: antibioterapie, atunci când preoperator este cunoscut diagnosticul.
    Asanarea operatorie a urechii medii şi a mastoidei.
    Luesul urechii medii (sifilis)
    Diagnostic: RBW, Rx mastoida Schuller.
    Terapie: penicilină, iar în cazul modificărilor de granulaţie şi necrotizante se vor efectua proceduri otochirurgicale de asanare.
    BOLI OSOASE
    Otoscleroza
    Diagnostic: audiograma tonală, impedansmetrie, audiograma vocală.
    Terapie:
    Terapia operatorie prin stapedoplastie: în cazul fixării stapediene şi a unei urechi interne suficient de funcţionale iar urechea contralaterală nu este compromisă, trebuie întotdeauna să se tindă la restaurarea unui lanţ osicular intact şi mobil.
    Otoscleroza capsulară nu poate fi operată.
    Terapia conservatoare: încercările terapeutice medicamentoase, atât ale fixării stapediene, cât şi cele ale otosclerozei capsulare, nu au demonstrat un succes real.
    Stapedoplastia
    - Stapedotomia: după deschiderea timpanului, se va tenta îndepărtarea suprastructurii scăriţei (capul şi braţele scăriţei) şi evidenţierea platinei scăriţei; perforarea platinei scăriţei şi montarea unui piston (piston de platină-teflon), care este fixat de nicovală astfel încât este posibilă transmiterea liberă la urechea internă prin intermediul lanţului osicular. Acest procedeu, pe lângă stapedectomie, oferă cele mai bune rezultate operatorii.
    - Stapedectomia: extragerea întregii scăriţe (împreună cu talpa scăriţei), fixate otosclerotic. Se va efectua ori acoperirea ferestrei ovale cu ţesut conjunctiv sau înlocuirea scăriţei cu proteze artificiale,de metal sau instalarea unei proteze metalice la care este ataşat ţesut conjunctiv.
    - Operaţia de fenestrare: această intervenţie chirurgicală constă în crearea unei ferestre în apropierea canalului semicircular orizontal prin frezarea labirintului osos. Prin ocolirea lanţului osicular sunetul va ajunge la urechea internă; astfel ia naştere o hipoacuzie de transmisie de cel puţin 20 dB. Prin dezvoltarea ulterioară a intervenţiilor la nivelul scăriţei şi al ferestrei ovale, această intervenţie a pierdut din valoare.
    Prin intermediul stapedotomiei şi al stapedectomiei se va atinge o capacitate auditivă normală în peste 80% din cazuri (ameliorare acustică în peste 90% din cazuri), ameliorarea zgomotelor auditive în circa 50% din cazuri.
    Aparate auditive: În cazul fizării stapediene, montarea unui aparat de auz reprezintă o alternativă pentru operaţie, dar rezultatele auditive atinse sunt mai slabe decât cele din intervenţia chirurgicală. Spre deosebire de intervenţia chirurgicală, în acest caz nu se poate influenţa tinitusul. În cazul unei otoscleroze capsulare înaintate, montarea unui aparat de auz reprezintă singura terapie.
    Fixarea idiopatică a capului ciocanului
    Diagnostic: audiograma tonala, impedansmetrie.
    Terapie: Timpanotomie exploratorie: explorare diagnostică pentru controlul timpanului şi al lanţului osicular, obţinerea unei ameliorări a auzului prin frezarea "podurilor osoase" dintre capul ciocanului şi peretele osos al aticii sau întreruperea lanţului osicular cu reconstrucţie tip timpanoplastie III.
    TUMORI
    Tumori glomice ale urechii medii
    (sinonime: Paragangliom necromafin, Chemodectom)
    Diagnostic: CT scanner, RMN, angio-RMN, arteriografie carotidiană.
    Tratament: Se urmăreşte îndepărtarea chirurgicală radicală a tumorii. O embolizare se va efectua cu căteva zile înainte de operaţie pentru a micşora riscul de sângerare intraoperatorie. În general nu răspunde la radioterapie. Numai în cazul tumorilor foarte extinse sau a unui risc operator ridicat se recurge astăzi la radioterapie. În cazuri particulare se poate obţine astfel o regresie tumorală.
    Tumori cu celule gigante
    Tratament: Se urmăreşte îndepărtarea radicală a tumorii. Radioterapia produce o scădere semnificativă a dimensiunii tumorii dar nu şi vindecarea.
    Carcinomul urechii medii
    Diagnostic: CT cu substanţa de contrast.
    Tratament: Se impune tratamentul chirurgical, care în general este superior radioterapiei. Tehnica chirurgicală depinde de localizare şi de diseminarea tumorală (CT preoperator). În cazul unor tumori extinse ale urechii medii se impune pe lângă operaţia radicală (până la petrosectomie subtotală) şi radioterapia postoperativă şi chiar "neck-dissection", deoarece există un risc crescut de metastazare pe cale limfatică.
    Sarcoamele (rabdomiosarcomul, osteosarcomul, limfomul, fibrosarcomul şi condrosarcomul)
    Diagnostic: CT scanner.
    Terapie: de elecţie radioterapie combinată cu chimioterapie; în cazuri selecţionate tratament chirurgical.
    NEURINOMUL DE ACUSTIC (SCHWANOMUL SAU NEURILENOMUL)
    Diagnostic: audiograma tonală, audiometrie vocală, reflex, RMN, CT scanner.
    Terapie: tratament chirurgical; abordul este în funcţie de mărimea tumorii:
    ● Abord prin fosa craniană mijlocie
    ● Abord translabirintic
    ● Abord combinat translabirintic-suboccipital
    ● Abord suboccipital
    MALFORMAŢII CONGENITALE ALE URECHII MEDII
    Malformaţii congenitale ale urechii medii
    Diagnostic: audiograma tonală, audiograma vocală.
    Tratament: Pe lângă constituţia pavilionului auricular se impune o protezare auditivă prin reconstrucţia conductului auditiv şi a urechii medii (timpanoplastie).
    Premiza este o ureche internă funcţională.
    În cazul unor malformaţii bilaterale asociate cu o tulburare de conducere auditivă mijlocie până la severă, copilul va trebui protezat auditiv prin intermediul aparatelor auditive încă din primul an de viată. O operaţie precoce se va efectua la vârsta de 4 sau 5 ani.
    În cazul unor malformaţii unilaterale indicaţia operatorie va fi precizată în funcţie de gravitatea malformaţiei, deoarece în cazul unei atrezii grave şi în special în cazul unei aplazii nu se poate obţine postoperator, în majoritatea cazurilor, o acuitate auditivă normală şi implicit capacitate auditivă.
    TRAUMATISME
    Timpanul
    Tratament: Procentul de vindecare spontană în cazul unei perforaţii liniare este relativ ridicat, astfel că se poate renunţa la operaţie. În cazul unor defecte mai mari ale timpanului se impune frecvent o toaletă a conductului auditiv şi a timpanului sub microscop operator. Consecutiv se impune repoziţionarea marginilor perforaţiei şi învelirea timpanului în folie siliconată sau bucăţi de celuloză cu fixare ulterioară.
    În cazul unor defecte persistente se impune timpanoplastia.
    Urechea medie
    Diagnostic: audiograma tonală.
    Tratament: Timpanoplastie cu reconstrucţia lanţului osicular.
    Urechea internă
    Diagnostic: audiograma tonală.
    Tratament: În cadrul unei timpanotomii de probă se impune un control al ferestrei rotunde şi al celei ovale. Profilaxia infecţiilor
    Barotrauma
    Diagnostic: audiograma tonală
    Tratament: Scopul este deblocarea tubei, de exemplu se încearcă aplicarea unor picături nazale. În cazul unei barotraume grave, se va efectua eventual paracenteză. În funcţie de intensitatea durerilor se administrează analgetice, iar în cazul unei infecţii, antibiotice.
    URECHEA INTERNĂ
    Hipoacuzia cohleară ereditară
    Diagnostic: audiograma tonală şi vocală.
    Terapie: în cazul unei pierderi auditive crescute este indicată protezarea auditivă.
    Hipoacuzia cohleară sindromală
    Terapie: tratamentul hipoacuziilor din copilărie.
    Hipoacuzie cohleară dobândită
    Diagnostic: audiograma tonală şi vocală.
    Prezbiacuzie (hipoacuzia vârstnicilor)
    Terapie: nu există terapie medicamentoasă specifică sau operatorie. Protezare auditivă bilaterală şi alte măsuri de reabilitare în vederea ameliorării comunicării auditive.
    Hipoacuzia brusc instalată (hipoacuzie neurosenzorială acută, idiopatică).
    Diagnostic: audiograma tonală.
    Terapie: se iau măsuri în vederea ameliorării microcirculaţiei şi a oxigenării urechii interne precum şi tratament cu steroizi. Nu există terapie eficientă dovedită.
    Hipoacuzia cronică idiopatică
    Diagnostic: audiograma tonală şi vocală.
    Terapie: măsuri de reabilitare (protezare auditivă) în cazul unei pierderi auditive corespunzătoare.
    Surditatea bilaterală postlinguală (surditate postlinguală)
    Diagnostic: examen audiometric, examen ortofonie, examen psihologic, impedansmetrie, otoemisii acustice provocate, potenţiale evocate precoce de trunchi cerebral.
    Protezarea auditivă
    Comunicarea auditivă poate fi limitată, fiind dependentă de dimensiunile hipoacuziei şi de necesităţile pacientului. Reabilitarea comunicării auditive poate fi efectuată cu ajutorul unor modificări de comportament (labiolectură, antrenament auditiv) şi prin intervenţii chirurgicale (timpanoplastie, stapedoplastie, aparate auditive implantabile, implante cohleare) sau cu ajutorul unor aparat. Aparatul auditiv este o măsură decisivă de ajutor pentru persoanele hipoacuzice şi un instrument important de comunicare.
    Aparatul auditiv reprezintă un amplificator. Semnalul acustic este preluat de microfon, amplificat şi redat organului auditiv printr-un difuzor. Tehnica microcipurilor şi digitalizarea permit o prelucrare diferenţiată a semnalului acustic şi o reglare după necesităţile pacientului. Este necesară adaptarea aparatului.Aceasta se efectuează de către specialişti (audiologi sau acusticieni).
    Înaintea adaptării, sunt necesare un diagnostic exact şi o investigare audiologică a hipoacuziei. Aparatele auditive se aleg în funcţie de persoană şi de rezultatele investigării. Pe cât este posibil se vor purta aparate auditive retroauriculare, deoarece acestea preiau sunetul de la nivelul urechii. Există şi aparate auditive care pot fi introduse în conductul auditiv (Ie-canal sau aparat IK), în concă sau retroauricular. Aparatul trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv auricular individual care să fie în legătură acustică cu conductul auditiv al pacientului. Aceste dispozitive auriculare formează o parte integrală şi acustică a întregului aparat.
    Modificările pavilionului auricular sau ale ductului auditiv determină realizarea unui dispozitiv auricular potrivit. În cazul unei poziţii improprii a aparatului se poate ajunge la reacţii acustice de cuplare între microfon şi difuzor, evidenţiate prin şuierat. După adaptare, pacientul trebuie să se obişnuiască cu aparatul şi cu impresia auditivă creată de acesta.
    În ciuda tehnicii avansate, aparatul auditiv rămâne un ajutor acustic periferic care nu poate ameliora decisiv nici frecvenţele fine ale cohleei şi nici funcţia importantă auditivă centrală. Aceşti factori se pot observa mai ales în mediu zgomotos. Înţelegerea limbajului în mediu cu zgomot sau în cazul unor zgomote de fundal, nu poate fi ameliorată decisiv.
    Zgomotele de fond pot fi estompate prin măsuri tehnice suplimentare atunci când există prelegeri cu utilizare de microfon. Semnalul din microfon poate fi transmis printr-o bandă de inducţie. Multe săli de curs şi biserici sunt prevăzute cu astfel de benzi de inducţie. O altă posibilitate ar fi transmiterea semnalului prin unde radio (FM). În cazul adaptării aparatului auditiv trebuie clarificat dacă sunt necesare măsuri ajutătoare suplimentare ca: amplificatorul telefonic, antrenament auditiv, învăţarea labiolecturii. Ţelul este reprezentat de refacerea comunicării auditive atât de necesară integrării sociale.
    Terapie: antrenament de vorbire: curs de labiolectură şi curs pentru dezvoltarea articularii.
    - ajutor tehnic
    - implant cohlear: implantarea chirurgicală a electrozilor în cohleea afectată, în cazul unui nerv acustic funcţional. Este importantă dovada unei funcţii suficiente a fibrelor nervoase. După implantarea operatorie a electrozilor, se va conecta un procesor de vorbire, cu ajutorul căruia se va ajunge la orientare acustică satisfăcătoare în cadrul reabilitării şi care va ameliora comunicarea pacientului.
    În anumite cazuri se va ajunge la înţelegerea deschisă a vorbirii, fiind posibilă şi comunicarea la telefon.
    Tinitus
    Diagnostic: audiograma tonala, eco Doppler carotidian, angiografie.
    Tinitusul obiectiv
    Terapie: ţinteşte cauzele:
    - trebuie intervenit chirurgical în cazul unor tumori glomice, angioame intracraniene, stenoză de arteră carotidă şi arteră vertebrală, fistule intracraniene, "subclavian steal-syndrom". În anumite cauze fără valoare patologică (bulb al venei jugulare situat superior), pacientul va fi informat asupra caracterului inofensiv al bolii. Miocloniile musculare pot fi tratate cu anticonvulsivante (de ex carbamazepină), în combinaţie cu biperide, Benseracid sau baclofen. În cazul în care cu ajutorul medicamentelor nu se ajunge la ameliorarea simptomatologiei, musculatura velopalatină poate fi injectată cu toxină botulinică. În cazul unor mioclonii refractare ale urechii medii, pot fi îndepărtate ligamentul scăriţei sau muşchiul tensor timpanic.
    Tinitus subiectiv
    Tinitusul idiopatic
    Terapie
    Diagnostic: audiograma tonală
    Tinitusul simptomatic
    În cazul unor zgomote otice tolerate, se vor institui metode fizice: exerciţii fizice, aplicare de comprese reci în stadiul acut, aplicaţii locale calde (lumină infraroşie) în stadiul cronic sau iradiere cu unde scurte. Montarea gulerului cervical în cazul unei insuficienţe ligamentare sau musculare. În cazul mioartropatiilor din sfera stomatologică, se va face asanare dentară şi corectarea tulburărilor de ocluzie, purtarea unei proteze şi infiltraţie anestezică în punctele algice.
    Tinitusul acut idiopatic:
    Terapia este aceeaşi ca şi în cazul hipoacuziei brusc instalate şi constă în terapie activă pe urechea internă, de ex. procaină, respectiv substanţe reologice cum ar fi concentratul de hidroxietil cu pentoxifilină.
    Tinitus cronic idiopatic:
    Diagnostic: audiograma tonală , examen psihologic.
    Terapia tinitusului cronic idiopatic compensat constă în consiliere, pacientul fiind consiliat în privinţa bolii sale, dându-i-se sfaturi în privinţa prevenirii progresiunii bolii. Terapia constă în:
    - consiliere - nu este suficientă în calitate de terapie unică
    - terapie orală medicamentoasă cu antagonişti calcici (flunarizin), antiaritmice de tipul lidocainei sau anticonvulsivante (carbamazepină). În cazul agravării tinitusului se va institui terapie perfuzabilă cu procaină.
    - Terapie acustică cu aparat auditiv
    - Procedee psihoterapeutice: training autogen, de biofeed-back sau terapie comportamentală. În cazul unor depresii grave sau tulburări ale somnului se vor institui psihofarmaceutice şi psihotrope.
    - Terapie de grup
    AFECŢIUNI IZOLATE ALE COHLEEI
    Tulburări acustice
    Diagnostic: audiograma tonală.
    Trauma prin explozie
    Terapie: ca şi în cazul hipoacuziei brusc instalate.
    Trauma acută sonoră
    Diagnostic: audiograma tonală.
    Terapie: sunt la fel ca şi în cazul traumei sonore.
    Traumatismul cronic sonor
    Diagnostic: audiograma tonală.
    Terapie: evitarea zgomotului prin purtarea unor antifoane, respectiv schimbarea locului de muncă.
    Accidentul vertebroacustic şi acustic
    Terapie: ca şi în cazul prăbuşirii auditive
    Embolia grăsoasă posttraumatică a arterei auditive
    Diagnostic: angio-RMN, audiograma tonală.
    Terapie: terapie infuzională reologică.
    Leziuni inflamatorii
    Terapie:
    simptomatică: un vertij puternic se poate trata cu medicaţia antivertiginoasă.
    funcţională: prin kinetoterapie sau exerciţii la domiciliu pentru a păstra funcţia restantă vestibulară şi sistemele sale de înlocuire. Se ajunge la o accelerare a compensării nervoase centrale a dereglării funcţiei vestibulului.
    Vertijul de poziţie paroxistic benign (canalo- sau cupulolitiaza organului de echilibru)
    Tratament: Terapia constă în folosirea efectului, conform căruia, la modificări repetate ale posturii, nistagmusul scade în intensitate. Pacienţii trebuie să efectueze exerciţii zilnice care să declanşeze vertij. În circa 90% din cazuri, după 1 - 2 săptămâni, prin kinetoterapie se va remite vertijul. Prin manevre specifice se poate încerca îndepărtarea corpilor străini din canalele semicirculare. În circa 5% din cazuri se va interveni chirurgical, evidenţiindu-se nervul vestibular începând de la urechea medie sub spira bazală a cohleei, de la ampula canalului semicircular posterior sau se va evidenţia canalul semicircular afectat şi se va bloca.
    Vertijul prin stimuli acustici (fenomenul Tullio)
    Terapie: închiderea fistulei, respectiv fixarea scăriţei laxe.
    BOLI COMBINATE VESTIBULO-COHLEARE
    Sindromul Meniere
    Diagnostic: audiograma tonală, test cu glicerol.
    Tratament: În criză:
    - Antiemetice (Torecan, Vomex)
    - Îmbunătăţirea vascularizaţiei labirintice (Dextran cu moleculă mică, Pentoxifilin)
    - Betahistina
    - Diuretice
    În cazul unor crize repetate se va institui tratament chirurgical:
    - Secţionarea nervului vestibular din interiorul urechii interne (neurectomie)
    - În cazul unui auz deficitar se vor aplica medicamente vestibulotoxice (Gentamicină) înaintea labirintului (a ferestrei rotunde)
    - Drenajul şi eliberarea sistemului endolimfatic prin deschiderea sacului endolimfatic (saculotomie).
    Sindromul Lermoyez
    Terapie şi prognostic: vezi boala Meniere
    Labirintita acută toxică (seroasă): pătrunderea toxinelor prin ferestre în cazul otitei acute medii
    Diagnostic: audiograma tonala, Rx mastoida Schuller.
    Terapie: unui tratament prompt al cauzei, labirintita toxică se poate vindeca fără dereglări ale funcţiei. În cazul în care nu se instituie tratament, boala evoluează spre labirintită purulentă.
    Labirintita acută purulentă:
    Terapia labirintitelor acute toxice şi purulente: paracenteză în cazul unui timpan închis, antibioterapie imediată, supradozată de penicilină G şi azlocilin. În cazul suspiciunii unei mastoidite, trebuie să se efectueze o mastoidectomie. Se va efectua timpanoplastie în cazul unui colesteatom.
    Labirintita cronică
    Terapie: antibioterapie imediată şi intervenţie chirurgicală.
    Labirintita sclerozantă sau osifiantă
    Labirintita meningogenă, Labirintita hematogenă bacteriană, Lues
    Diagnostic: RBW, hemoculturi, hemoleucograme.
    Terapie: terapie de lungă durată cu o combinaţie de Penicilină şi Cortizon
    Borelioza - Lyme
    Terapie: în stadiul II care afectează urechea internă se vor institui 4x10 mega U.I. Penicilina G.
    Labirintita virală
    Labirintita virală congenitală, Rubeola
    Profilaxie: vaccin antirubeolic
    Oreion
    Terapie: nu este posibilă nici o terapie cauzală. Terapia se efectuează ca şi în cazul hipoacuziei brusc instalate.
    Labirintita virală gripală, adenovirală, coxackie, rujeolică
    Diagnostic: teste serologice.
    Terapie: nu există terapie cauzală. Terapia se efectuează ca şi în cazul hipoacuziei brusc instalate.
    Herpes Zoster (sinonime: zona Zoster otică)
    Diagnostic: audiograma tonala, test Shinmer, electromiografie.
    Terapie: antivirale: Aciclovir, 5 mg/ kg corp doză unică timp de 5 zile. Începând cu stadiul de cruste se poate introduce terapie cu corticosteroizi. În pareza facială: dacă prin electromiografie se poate evidenţia neurotmesis, se va efectua decompresiune operatorie.
    PATOLOGIA TOXICĂ A URECHII INTERNE
    Leziuni cauzate de toxinele endogene
    Terapie: tratamentul bolii de bază
    Leziuni cauzate de toxine exogene
    Aminoglicozidele
    Diagnostic: audiograma tonală.
    Profilaxia ototoxicităţii aminoglicozid-mediate:
    - indicaţie strictă
    - dozare după greutatea corpului
    - controlul funcţiei renale
    - controlul electroliţilor şi al fluidelor
    - audiogramă şi control vestibular
    - atenţie la pacienţi cu risc
    Alte medicamente ototoxice: tuberculostatice, citostatice, diuretice, acid acetilsalicilic.
    Citostatice
    Profilaxie: divizarea dozei zilnice precum şi instituirea măsurilor mai sus menţionate în vederea diminuării şi împiedicării leziunilor renale şi ale urechii interne.
    Diuretice
    Terapie: evitarea toxicului exogen
    LEZIUNILE URECHII INTERNE
    Contuzia traumatică a craniului (comoţie sau contuzie labirintică)
    Diagnostic: audiograma tonală, CT scan
    Terapie: corespunde celei din trauma acustică
    Barotrauma urechii interne (boala Caisson, boala presiunii atmosferice)
    Diagnostic: audiograma tonală.
    Terapie: recompresie într-o cameră de suprapresiune; terapie simptomatică ca şi în cazul hipoacuziei brusc instalate.
    HIPOACUZIA LA COPII
    Gradul de hipoacuzie
    Hipoacuzie uşoară: până la 40 dB
    Hipoacuzie de grad mediu: 40-50 dB
    Hipoacuzie de grad înalt: 50-70 dB
    Hipoacuzie la limita surdităţii: 70-80 dB
    Resturi auditive: 100 dB pe tonuri joase
    Surditate, senzaţii de vibraţie în spectrul tonal adânc
    Cauzele hipoacuziei de transmisie la copii
    Malformaţii
    Monosimptomatice sau în legătură cu alte malformaţii (sindroame)
    - malformaţie minoră: malformaţia sau întreruperea lanţului osicular
    - malformaţie majoră: microtie, atrezie de conduct auditiv extern, lipsa timpanului, absenţa lanţului osicular
    Inflamaţii
    Otita medie acută, catar ototubar, seromucotimpan, proces adeziv, otită medie cronică
    Traumatisme
    Perforaţia timpanului, luxaţia lanţului osicular, hemotimpan
    Otoscleroză juvenilă
    HIPOACUZIE DE TRANSMISIE
    Diagnostic: audiograma tonala, impedansmetrie, otoemisii acustice spontan şi provocate.
    Terapie: în funcţie de cauză, terapia poate fi medicamentoasă sau chirurgicală. În cazuri excepţionale este indicată protezarea auditivă temporară până la îndepărtarea definitivă a tulburării de conducere, de ex. în cazul malformaţiilor bilaterale ale urechii medii, respectiv ale conductului auditiv extern.
    HIPOACUZIE NEUROSENZORIALĂ
    Cauzele hipoacuziei neurosenzoriale la copii
    Ereditare: Monosimptomatic, Polisimptomatic şi sindromal (circa 20 de sindroame cu hipoacuzie neurosenzorială)
    Dobândite
    Prenatal: rubeolă, citomegalie, toxoplasmoză
    Perinatal: asfixie, prematuri (greutate sub 1500 gr.), traume obstetricale, icterul nou-născutului
    Postnatal: meningită, ototoxice, labirintite, traume craniene
    Tratament: Terapie timpurie, posibil în lunile 3-5 ale vieţii.
    Stimulul acustic timpuriu este semnalul adecvat în vederea maturizării sistemului auditiv în primele luni de viaţă. Această perioadă timpurie a dezvoltării reprezintă faza senzitivă pentru formarea sinapselor şi pentru maturizarea nucleilor căii auditive centrale. Aceste procese au loc la sfârşitul celui de - al treilea an de viaţă. Capacitatea de formare a limbajului este optimă între lunile 6 şi 36.
    Protezarea auditivă
    Diagnostic: reflexe stopedian, potentiale evocate de trunchi cerebral.
    Aparate auditive
    Tipuri de aparate auditive (modul de funcţionare)
    - retroauriculare
    Indicaţii: la copii mici se vor putea alege mai multe tipuri de aparate. Avantajul faţă de alte tipuri de aparate auditive constă într-o foarte bună capacitate de recuperare a auzului (până la aproximativ 140 dB).
    - portabile
    Indicaţii: doar la copii care prezintă tulburări de comportament sau corporale
    - de conducere osoasă sau implant de conducere osoasă
    Indicaţii: atrezii de conduct auditiv extern, otite medii cronice rezistente la tratament.
    Acomodare
    Acomodarea la aparate auditive în fragedă copilărie este de lungă durată şi individualizată; această acomodare se realizează într-un serviciu specializat de foniatrie sau pedoaudiologie, împreună cu un părinte.
    Alegerea şi instalarea aparatelor de auz se realizează în funcţie de pragul auditiv şi de limita confortului. Se vor efectua metode obiective (BERA, reflex stapedian, măsurători cu sonda a pragului auditiv pretimpanal) precum şi prin teste de distragere a atenţiei. Apoi se va regla aparatul din punct de vedere al tonalităţii, intensităţii.
    Acomodarea aparatului nu este definitivă, ci un proces ce se întinde pe parcursul primilor 3-5 ani de viaţă. Prin atenţia auditivă crescândă şi capacitatea de cooperare a copilului, se lărgesc posibilităţile de investigare audiometrică - audiometrie de joc la fiecare ureche în parte începând cu al treilea an de viaţă, audiometrie vocală a copilului începând cu anul 4 de viaţă. Pe baza acestei investigaţii se vor institui modificări ale aparatelor de auz pe parcursul urmăririi ulterioare audiologice.
    Alte mijloace tehnice de protezare auditivă
    Mijloace de comunicare pentru copii (FM, Microport sau Phonic Ear).
    Combinaţii de aparate cu emiţător pe frecvenţe scurte pentru microfon (părinţi, educatori, învăţători) şi pentru aparate de auz pentru copii.
    Utilizare: în viaţa de zi cu zi, la grădiniţă sau la şcoală, cu suprimarea zgomotelor de fond în scopul ameliorării înţelegerii vorbirii.
    Stimularea precoce
    Sub denumirea de stimulare timpurie sunt cuprinse măsurile medicale şi / sau pedagogice, care se pot efectua în timpul primului an de viaţă, ce folosesc dezvoltării limbajului şi a intelectului respectiv integrării sociale optime a copilului cu handicap auditiv.
    Indicaţia vis-a-vis de tipul stimulării timpurii decurge prin intermediul unui specialist în foniatrie sau pedoaudiologie în colaborare cu un logoped sau cu un pedagog precum şi ţinând cont de investigaţiile psihologice, pediatrice sau neuropediatrice. Pe lângă tipul şi extinderea hipoacuziei, în alegerea măsurilor timpurii se va ţine cont de mediul social al copilului, de nivelul dezvoltării psihomotorii şi linguale, precum şi de boli asociate hipoacuziei (vezi sindroame).
    Surditatea unilaterală
    Tratament: în general nu există. Atunci când este necesar, se adresează afecţiunii cauzatoare. Nu sunt necesare protezarea auditivă sau alte metode speciale de tratament.
    Surditate bilaterală, pierderea auzului
    Terapie:Este formată din:
    - Stimulare precoce
    - Implant cohlear
    - Educaţie acustico-verbală
    Stimularea precoce:
    Pedagogia pacienţilor surzi:
    Ţelul este integrarea pacienţilor surzi în comunitatea oamenilor cu auz normal. Drumul lung al reabilitării începe din primul an de viaţă în cadrul educării precoce pedagogice a limbajului la domiciliu; educarea ulterioară se va efectua într-o grădiniţă specială şi în şcoli specializate pentru copii cu pierdere auditivă.
    a) Educarea prin voce tare
    Dezvoltarea vorbirii cu voce tare astfel încât copilul să fie înţeles de interlocutor.
    Elementele importante ale stimulării precoce sunt:
    1. Iniţierea, amplificarea, dezvoltarea exprimării cu voce tare a sentimentelor copilului
    2. Construirea unui dialog cu ajutorul simţurilor tactile, vizuale, vibratorii
    3. Promovarea conştientizării tactile şi cinetice
    4. Construirea unei respiraţii econome în timpul dialogului
    5. Formarea vocalelor cu ajutorul întregii capacităţi motorii
    b) Limbajul prin semne
    Exprimarea cu ajutorul gesturilor subordonează înţelesurile cuvintelor unui gest.
    Semnele mâinilor au o anumită semnificaţie.
    Dezavantajele limbajului prin gesturi: aglomerarea limbii vorbite, limitarea comunicării cu alţi oameni. Vocabularul folosit este destul de sărac, lipseşte şi împărţirea sintactică a frazei. Un gest include concomitent substantive, adjective şi verbe în conţinutul său.
    c) Gesturi acompaniate de voce tare
    Vocea este acompaniată suplimentar de gesturi. Susţinerea educării prin voce tare cu asocierea unor gesturi este indicată dacă în decursul stimulării precoce se recunosc anumite dereglări de prelucrare centrală ce îngreunează procesul vorbirii.
    Avantaj: La surzi poate fi ameliorată învăţarea vocabularului, schema propoziţiei şi formarea cuvintelor
    Implantul cohlear la copii
    Diagnostic: audiograma tonala, potentiale evocate de trunchi cerebral, CT.., examen psihologic şi neurologic, electro-cohleografie
    a) Surditate bilaterală cohleară - Rest auditiv
    Această indicaţie nu poate fi aplicată de regulă înaintea celui de-al treilea an de viaţă. Implantul cohlear are indicaţie atunci când în ciuda protezării auditive precoce şi a educării intensive acustico-verbale, limbajul nu se dezvoltă, audiograma nu arată semne de ameliorare după protezare auditivă, iar audiometria trunchiului cerebral nu evidenţiază potenţiale evocate.
    b) Cohleea intactă din punct de vedere CT - nu există displazie cohleară, nu există obliterarea spaţiilor cohleare.
    c) Nu apare surditate neurală, otite cronice medii
    d) Stare normală a dezvoltării psihocognitive
    e) Capacitate de cooperare şi disponibilitatea părinţilor de a se implica activ în educarea copilului.
    f) Disponibilitatea pedagogilor de a prelua educarea acustico-verbală a copilului.
    Educarea acustico-verbală
    Constă în stimularea sistemului auditiv în vederea dezvoltării limbajului.
    Trebuiesc evitate influenţele ce frânează dezvoltarea normală, ca de ex. gesturile sau accentuarea canalului vizual.
    Ţelul suprem este capacitatea de a înţelege dialogul fără labiolectură.
    Punctele importante ale educării acustico-verbale:
    - acceptarea procesorului lingual
    - constituirea unui program individual al procesorului lingual
    - antrenament de conştientizare şi prelucrare a impresiilor acustice noi
    - înţelegerea semnificaţiilor stimulilor acustici
    - vorbire cu voce tare în activitatea zilnică
    - exerciţii auditive într-un context natural de dialog.
    Educarea acustico-verbală se orientează după principiile pedagogiei din hipoacuzia prelinguală.
    OTOBAZA, BAZA LATERALĂ A CRANIULUI
    LEZIUNILE TRAUMATICE ALE BAZEI LATERALE A CRANIULUI
    Diagnostic: CT scan, audiograma tonala.
    Fracturile bazei craniului (Fracturile longitudinale, Fracturile transversale)
    Tratament de urgenţă: Îngrijirea otochirurgicală este necesară doar în cazul unei sângerări masive din vasele mari (sinusul sigmoid) sau din masa cerebrală înconjurătoare, lucru foarte rar întâlnit. În prim plan se situează măsurile terapeutice neurochirurgicale şi de terapie intensivă şi ORL precedate de pansamentul steril al urechii şi antibioterapie.
    Îngrijirea în acest interval: Urmările traumatismului sunt mai mult sau mai puţin dependente de timp, tratamentul este individualizat şi se instituie în funcţie de starea generală a pacientului.
    Procedee terapeutice în cazul leziunilor traumatice ale bazei craniului
    A. Măsuri precoce Traumatism cerebral deschis
    Sângerare masivă
    Meningită
    B. Măsuri tardive Hemotimpan
    Ruptura membranei timpanice
    Otolicvoree
    Sângerări
    Luxarea nicovalei
    Pareză facială
    Paralizie imediată
    Paralizie tardivă
    Fractura tubei
    Vertijul
    Hemotimpan
    De regulă nu necesită nici un tratament.
    Ruptura membranei timpanice
    Aceste leziuni se vindecă de obicei fără intervenţie chirurgicală. În cazul persistenţei perforaţiei, se impune închiderea acesteia după îmbunătăţirea stării generale a pacientului, datorită pericolului de dezvoltare a unui colesteatom traumatic.
    Otolicvoreea
    În cazul persistenţei licvoreei mai mult de 8 zile se tentează rezolvarea chirurgicală.
    În cazul în care preexistă o otită medie supurată sau un colesteatom, trebuie asanat focarul infecţios din cauza pericolului propagării infecţiei (meningită).
    Meningită
    Diagnostic: examen bacteriologic + antibiograma, punctie
    Dacă postoperator apare meningita, urechea trebuie operată pentru a anihila poarta de intrare a germenilor.
    Luxarea lanţului osicular
    Mai rare sunt luxaţiile sau fracturile scăriţei. În aceste cazuri este necesară o revizie chirurgicală a urechii medii după stabilizarea stării pacientului. Transmisia sunetului în urechea medie va avea loc prin interpoziţia unei proteze între capul scăriţei sau platină şi mânerul ciocanului, respectiv timpan. Frecvent se poate folosi pentru reconstrucţie nicovala luxată a pacientului. Prognosticul este bun.
    Fistula perilimfatică
    Închiderea defectului se realizează cu ţesut conjunctiv.
    Pareza facială
    Diagnostic: CT scan, electromiografie
    Pareza imediată se poate opera. În aceste cazuri se urmăresc leziunile prin tăiere, lezările nervoase prin aşchii osoase sau hematoame care pot conduce la lezarea nervului facial consecutiv compresiunii de-alungul celor 7 cm. de traiect intratemporal. Cu ajutorul CT este posibilă localizarea leziunii în mod frecvent.
    Diagnosticul topografic facial permite o localizare suplimentară. În cazul pacientului politraumatizat nu există cooperare în mod frecvent. Tumefierea feţei împiedică un diagnostic corect. Indicaţiile chirurgicale se stabilesc post EMG, când activitatea musculară voluntară este total sau parţial abolită, apărând activitatea musculară spontană. Stimularea corticală electromagnetică permite o apreciere precoce a funcţiei nervoase. Terapia constă în decomprimarea nervului prin secţionarea acestuia în regiunea interesată, sau reconstrucţia acestuia.
    Anastomoza terminoterminală nu este posibilă în mod frecvent în cazul secţionării nervului, astfel încât va fi necesară intrepoziţia unei porţiuni din nervul auricular. Interpoziţionarea se va efectua într-un canal osos frezat în prealabil, iar apoi se va acoperi cu fascie fixată cu fibrină. Nu este necesară sutura nervoasă.
    O regiune frecventă care poate fi lezată este conductul auditiv intern. Această regiune poate fi abordată extradural pe cale transtemporală în cazul unei activităţi păstrate a urechii interne, pe când în cazul unei activităţi scăzute, abordul se va face prin mastoidă după frezarea blocului labirintic.
    Fractura peretelui anterior al conductului auditiv extern
    Diagnostic: CT scan
    În acest caz se impune operaţia de reconstrucţie. În unele cazuri conductul auditiv rămâne îngustat sau stenozat în regiunea anterioară. Se recomandă efectuarea unei cavităţi mastoidiene.
    Fracturile tubei
    Restaurarea fluxului transtubar este extrem de dificilă şi are un prognostic prost.
    Cu toate acestea se poate tenta această intervenţie. Trebuie acordată o atenţie deosebită raportului de vecinătate cu artera carotidă.
    Comoţia labirintică
    Investigaţiile audiometrice diferenţiate au o importanţă deosebită.
    Vertijul
    După stabilirea diagnosticului pozitiv, se impun măsuri chirurgicale. Acest tratament este reprezentat de închiderea fistulei în cazul fistulei perilimfatice. În cazul fracturilor organului echilibrului, se va institui întreruperea totală a nervilor vestibulari pentru a stopa transmiterea semnalelor din periferie.
    Tinitus
    Aceste tulburări sunt dificil de tratat şi de regulă nu pot fi controlate nici prin secţionarea nervilor acustici la urechea surdă.
    NERVUL ACUSTICO-VESTIBULAR, SISTEMUL AUDITIV CENTRAL ŞI SISTEMUL ECHILIBRULUI
    Procese expansive la nivelul conductului auditiv intern şi al unghiului ponto-cerebelos
    Diagnostic: CT scan, RMN, audiograma tonala, potentiale evocate de trunchi cerebral.
    Terapie: îndepărtarea operatorie a tumorii sau a unui colesteatom prin abord transtemporal, translabirintic sau retrosigmoidalooccipital
    Hipoacuzie centrală
    Programul de diagnostic foniatric - pedoaudiologic în cazul suspicionării unei afecţiuni centrale auditive
    Terapie: tratament individual foniatric. Antrenarea uneia sau mai multor funcţii auditive de conştientizare; exerciţii funcţionale cognitive, senzomotorice, vizuale şi tactil anestezice.
    Tipul exact de dereglare auditivă de natură centrală este în strânsă concordanţă cu localizarea căii auditive afectate. La nivel subtentorial poate apare dereglare auditivă pe plan bulbopontin sau mezencefalic.
    REGIUNEA FEŢEI ŞI RINOBAZA
    Regiunea frunţii, orbita şi regiunea geniană
    INFLAMAŢIILE
    Foliculita facială, furunculul facial.
    Diagnostic: examen bacteriologic + antibiograma.
    Terapie: Foliculita va fi tratată prin metode de dezinfecţie locală cu uscarea concomitentă a leziunii. Furunculul feţei va trebui tratat în plus prin administrare de antibiotice.Furunculele de buză superioară şi deasupra buzei inferioare (nas, regiune geniană, etc.) nu vor fi incizate deoarece există riscul trombozei de sinus cavernos prin diseminare pe calea venei angulare. În cazul tumefierii sau indurării venei angulare, se va practica ligatura acestei vene în unghiul intern al ochiului cu posibilitatea evacuării ulterioare a furunculului.
    Erizipelul feţei
    Tratament: Repaus la pat, penicilină în doze mari pe cale intravenoasă, termoliză fizică.
    TRAUMATISMELE PĂRŢILOR MOI ALE FEŢEI
    Tratament: În cazul unor traumatisme acute grave se impune terapie în centre specializate prin intermediul medicului de specialitate (neurochirurg, rinochirurg, oftalmolog şi chirurg maxilofacial).
    După toaletă locală cu ser fiziologic sau apă oxigenată 3%, şi dacă este necesară-rezecţie tegumentară, se închide plaga pe planurile anatomice. Sutura plăgii se efectuează de obicei cu fir atraumatic 5-0 sau 6-0. Este indicată cunoaşterea şi respectarea liniilor RST (relaxed skin tension lines). Sub această denumire se înţeleg liniile de relaxare ale tegumentului. Pe acest traiect ar trebui să se afle şi viitoarele cicatrici. Cicatricile perpendiculare pe aceste linii vor fi tensionate şi vor produce cicatrici inestetice.
    Traumatismele pleoapei: Se practică reconstrucţia pe planuri anatomice a musculaturii, a tarsului, a marginii pleoapei şi a tegumentului pleoapei(sub microscop sau cu ajutorul ochelarilor cu mărire optică). A se lua în atenţie reconstrucţia canalului nazolacrimal.
    Regiunea parotidiană: În cazul unor plăgi profunde se pot produce leziuni ale parotidei şi ale nervului facial cu paralizie consecutivă. După explorarea nervului ar trebui efectuată o sutură microchirurgicală a nervului cu fir 10-0. Dacă nu este posibilă o anastomoză termino-terminală se impune interpoziţia unui grefon nervos din nervul sural sau din nervul auricular mare. În ciuda obţinerii unei funcţionalităţi postoperatorii satisfăcătoare, rareori se obţine recuperare completă. Sunt frecvente vindecările deficitare în special la nivelul regiunii frontale.
    În cazul unei lezări profunde a glandei parotide şi în special în cazul infectării plăgii şi a lezării concomitente a căii de drenaj se pot produce fistule salivare. În primele 3 zile după producerea traumatismului se poate efectua reviziunea plăgii cu sutura pe cale microchirurgicală a canalului de drenaj. Procesul de vindecare poate fi sprijinit prin inhibarea secreţiei glandei prin iradiere externă (10-15 gy). În cazul persistenţei fistulei se impune parotidectomia. În cazul unor leziuni penetrante spre interiorul cavităţii nazale sau spre cavitatea bucală se impune o îngrijire atentă a rănii dinspre interior spre exterior. În primul rând se vor sutura marginile plăgii din unghiul orificiului bucal şi în zona de tranziţie de la roşul buzelor spre albul buzelor. După aceea se vor sutura muşchii şi ţesutul celular subcutanat şi în cele din urmă pielea. În cazul în care există leziuni osoase sau în cazul unui politraumatism se poate renunţa la închiderea plăgii, însă vasele sangvine lezate (a.facială) vor trebui ligaturate iar plăgile delabrante vor fi suturate temporar. O îngrijire definitivă adecvată va trebui totuşi efectuată în decurs de 12 ore de la producerea traumatismului.
    CHIRURGIA PLASTICĂ ŞI RECONSTRUCTIVĂ A FEŢEI
    Corectura cicatricilor
    În cadrul închiderii primare, dacă nu se obţine plasarea marginilor plăgii în cadrul liniilor RST, se va aştepta cel puţin un an pentru excizia cicatricii şi remedierea defectului prin operaţii plastice-de ex.plastie în Z prin tehnica "broken line".
    TRANSPLANTE
    Caracteristic pentru multe operaţii reconstructive în regiunea facială sunt transplantele de piele, muşchi, fascie, grăsime, oase, cartilaj şi ţesut nervos.
    Repoziţia se poate efectua cu lambou pediculat sau liber. La nivelul feţei se pot transplanta fragmente de piele liberă la nivel frontal sau temporal. Aceste fragmente de piele se vor preleva din regiunea retro sau supraclaviculară.
    Dezavantajul acestui transplant de piele liberă este diferenţa de culoare a pielii transplantate faţă de cea din regiunea originală. Similar se poate transplanta şi mucoasă. Prelevarea se poate efectua de obicei din mucoasa obrazului. Datorită progreselor din domeniul microchirurgiei, în cazul unor defecte mari (de ex. defecte ale regiunii frontale, defecte ale regiunii geniene), prin anastomoze vasculare se pot transplanta lambouri cutaneo-musculare de ex. lambou scapular. Lambourile pediculate vor fi anastomozate la nivelul feţei cu ramuri din artera carotidă externă şi venele omonime.
    Indicaţiile operaţiilor faciale plastice şi reconstructive.
    Cicatrici faciale
    Defecte faciale după accidente şi intervenţii chirurgicale de îndepărtare a unor tumori.
    Displazii craniofaciale
    Cheilognatopalatoschizis
    Defecte nazale şi dismorfisme nazale
    Defecte labiale şi dismorfisme
    Ectropion
    Ptoză
    Edem palpebral cronic
    Exenteraţie orbitală
    Defecte ale pavilionului auricular şi dismorfisme
    Cicatrici cheloide
    PAREZELE FACIALE PERIFERICE
    Pareză facială idiopatică (PFI)
    (pareză Bell, pareză facială ischemică, pareza facială reumatică, pareză facială genetică, paralizii a frigore)
    Terapie: iniţiere imediată a terapiei parenterale reologice-antiflogistice. Ambelor componente, edemului parenchimatos şi ischemiei vasculare, li se va institui tratament specific şi ameliorarea microcirculaţiei. Concomitent se va institui terapie cu Aciclovir.
    Pareza facială din Herpes-Zoster otic (sindrom Ramsay-Hunt)
    Diagnostic: audiograma tonala, CT scan, RMN, test Schirmer, test salivar Blatt, electrogustometria, reflex sla, electroneurografia,
    Terapie: în trecut, infecţia zosteriană producea evoluţii grave ale parezei faciale, cu dezvoltarea obligatorie a unor defecte de vindecare. Fără tratament (evoluţie naturală spontană), se poate ajunge la restitutio ad integrum la 10% din pacienţii cu pareză facială completă şi 66% cu pareză facială incompletă. Noi recomandăm terapia parenterală adecvată pentru pareza Bell. Astfel se ajunge la vindecări rapide şi complete. La iniţierea terapiei se vor institui virostatice (Aciclovir/Zovirax). Acţiunea virostatică a Aciclovirului asupra virusurilor din grupa herpetică reprezintă o terapie cauzală.
    Pareze faciale traumatice
    Pareze faciale în cazul fracturilor de stâncă temporală
    Procedee plastic - reconstructive în cazul parezelor faciale periferice:
    1. Reconstrucţia nervului facial
    - anastomoză termino-terminală directă, mobilizare, rerouting
    - interpunere liberă de nerv (nervul auricular mare, nervul sural)
    2. Anastomoza cu nervii cranieni învecinaţi
    - anastomoza hipogloso-facială (HFA) conduce la cele mai bune rezultate funcţionale şi estetice
    - anastomoza accesoro-facială (astăzi este abandonată în favoarea HFA)
    - cross face (anastomoza facialo-facială) (doar în cazul unor indicaţii speciale)
    3. Procedee plastico-mimice
    - plastia ligamentară (plastie statică ligamentară)
    - transpoziţie regională musculară (muşchiul temporal sau muşchiul maseter) (plastie dinamică ligamentară)
    4. Transpoziţii musculare anastomozate neuromuscular (muşchi gracilis, muşchiul pectoral mic)
    Notă: reconstrucţiile nervoase de la punctul 1. trebuie să fie efectuate cât mai devreme deoarece, cu trecerea timpului se poate ajunge la leziuni ireversibile retrograde în SNC şi la nivelul musculaturii faciale.
    Plastiile nervoase de înlocuire notate la punctul 2. au rezultate cu atât mai bune cu cât sunt efectuate mai devreme, dar sunt interzise după 5 ani deoarece în acel răstimp au apărut degenerări ireversibile ale musculaturii.
    Plastiile musculare/ligamentare notate la punctul 3. pot fi oricând efectuate, dar trebuie să fie folosite doar atunci când toate măsurile de plastie nervoasă au eşuat.
    ┌────┬───────────┬────────────┬──────────────┬───────────┬──────────────┐
    │Zile│Dextran 40a│Pentoxifilin│Cortizon │Cortizon │Substituţie │
    │ │cu Sorbit │ (ml/zi)b │Prednisolon │Prednisolon│ │
    │ │sau Manitol│ │ (ml/zi) │ (ml/zi) │ │
    │ │ │ │ < 70 kg KG │ > 70kg KG │ │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 1 │2x500/16h │15 │200 │250 │ │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 2 │2x500/16h │15 │200 │250 │1. Potasiu │
    │ │ │ │ │ │ e │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 3 │2x500/16h*)│15 │ │150 │ │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 4 │500/8h │15per │per │150 │ │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 5 │500/8h │15 i. v. │i.v. │100 │ │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 6 │500/8h │15 │ │100 │2. lichide per│
    │ │ │ │ │ │os sau i.v. f │
    │ │ │ │ │ │(1000ml/zi sub│
    │ │ │ │ │ │controlul TA │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 7 │500/8h │15 │ │75 │ │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 8 │500/8h │15 │ │50 │ │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 9 │500/8h │15 │Per os între │ │ │
    │ │ │ │orele 6-8 d │40 │ │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 10 │500/8h │15 │Per os între │ │ │
    │ │ │ │orele 6-8 │20 │ │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 11 │ │**) │ │15 │ │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 12 │ │ │ │12,5 │ │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 13 │ │ │ │10 │ │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 14 │ │ │ │7,5 │ │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 15 │ │ │ │5 │ │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 16 │ │ │ │2,5 │ │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 17 │ │ │ │2,5 │ │
    ├────┼───────────┼────────────┼──────────────┼───────────┼──────────────┤
    │ 18 │ │ │ │2,5 │ │
    └────┴───────────┴────────────┴──────────────┴───────────┴──────────────┘
    ---------- Notă *) Terapia iniţială cu 2 perfuzii i.v./zi trebuie să cuprindă în total 3x24 ore. Terapia poate să decurgă ambulator după a treia zi. Notă **) Continuarea eventuală a terapiei orale: a - Onkovertin N cu Sorbit 5%, b - Trental, c - Solu-decortin H, d - Ultralan, e - KalinorBrause-Tbl, f - Sterofundin.
    Terapie: indicaţia operatorie reiese din tabelul 8-2a. Scopul operaţiei constă în explorare cu decompresiunea nervului, respectiv reconstruirea continuităţii. În toate cazurile în care criteriile operatorii nu sunt îndeplinite, se va institui terapie medicamentoasă. Ea este constituită din schema parenterală reologică - antiflogistică, iar indicaţia reologică în sângerări acute este foarte strictă.
    Pareze faciale inflamatorii bacteriene
    Pareză facială în otită medie acută
    Diagnostic: audiograma tonală, Rx Schimer.
    Terapie: conservatoare în stadiul acut cu drenaj timpanal, antibiotice şi decongestionante nazale - reprezintă terapia de elecţie şi conduce în 95% din cazuri la vindecare rapidă. În general tabloul bolii are un prognostic bun. Dacă în prima săptămână nu se ajunge la regresul parezei faciale sub aceste măsuri (control EMG) sau tabloul clinic se va agrava, este indicată mastoidectomia.
    Indicaţia operatorie se va impune şi în cazul unei pareze apărute în cazul evoluţiei tardive a bolii (pareză tardivă). Decompresiunea nervului nu este necesară de regulă.
    Pareza facială în otita medie cronică
    Diagnostic: audiograma tonală, Rx mastoida Schimer, CT scan.
    Terapie: operaţia de asanare otică cu decolarea colesteatomului are indicaţie absolută. Apoi se va institui terapie antibiotică - antiflogistică.
    Pareze faciale datorate tumorilor
    Pareza facială din neurinomul de facial
    Terapie: îndepărtarea radicală operatorie a tumorii reprezintă metoda de elecţie.
    În funcţie de mărimea rezecţiei segmentului facial afectat, reconstrucţia va consta în anastomoză termino-terminală după rerouting, transplant nervos liber sau efectuarea unei anastomoze hipogloso-faciale
    AFECŢIUNILE NASULUI ŞI SINUSURILOR PARANAZALE
    I.1. AFECŢIUNILE PIRAMIDEI NAZALE ŞI VESTIBULULUI NAZAL
    AFECŢIUNILE PIRAMIDEI NAZALE
    CELULITA
    Diagnostic: când este trenantă sau recidivantă; hemoleucograma, VSH, glicemie, ex. bacteriologic
    Terapie:
    - antibioterapie sistemică + antiinflamatorii nesteroidiene / steroidiene.
    - analgezice
    TUMORI
    Afecţiuni congenitale
    Chist dermoid
    Diagnostic: examen anatomo-patologic.
    Terapie: excizie chirurgicală
    Encefalocel sau meningoencefalocel
    Diagnostic: CT cranian + /- RMN
    Terapie: tratament interdisciplinar (ORL şi neurochirurgical)
    Gliom
    Diagnostic: examen anatomo-patologic
    Terapie: excizie chirurgicală prin abord nazal extern
    Tumori benigne
    Rinofima
    Terapie: excizie chirurgicală sau cu laser CO2
    Tumori maligne
    Diagnostic: biopsie.
    Carcinom bazocelular (ulcus rodens)
    Terapie:
    - criochirurgie
    - radioterapie
    - excizie chirurgicală +/- chirurgie plastică reconstructivă (în funcţie de extensie)
    Carcinom scuamocelular (epiteliom)
    Diagnostic: biopsie + examen anatomo-patologic
    Terapie:
    - radioterapie
    - excizie chirurgicală largă +/- chirurgie plastică reconstructivă.
    - evidare ganglionară regională
    Melanom
    Terapie: excizie chirurgicală
    AFECTIUNILE VESTIBULULUI NAZAL
    Furunculul nazal
    Diagnostic: hemoleucograma, VSH, glicemie, examen bacteriologic +
    Terapie:
    - antibioterapie locală şi sistemică
    - analgezice
    - caldură locală
    - incizie şi drenaj în caz de fluctuenţă
    Vestibulita
    Terapie:
    - curăţarea vestibulului nazal cu apă oxigenată
    - aplicaţii locale de unguente cu antibiotic şi steroid
    - cauterizare cu nitrat de argint a fisurii cronice
    Stenoza şi atrezia narinelor
    Terapie: chirurgie plastică reconstructivă
    Tumori
    Chist de vestibul nazal
    Terapie: excizie
    Papilom
    Diagnostic: biopsie + examen anatomo-patologic.
    Terapie: excizie chirurgicală
    Carcinom scuamocelular
    Diagnostic: biopsie + examen anatomo-patologic.
    Terapie: excizie chirurgicală sau radioterapie
    I.2. AFECŢIUNILE SEPTULUI NAZAL
    Fracturile septului nazal
    Diagnostic: rinoscopie anterioară.
    Terapie:
    - drenarea hematomului septal; antibioterapie, hemostatice.
    - repozitia fragmentelor dislocate, sutura lambourilor mucopericondriale, tamponament
    Deviatia de sept
    Diagnostic: rinoscopie anterioară.
    Terapie:
    - rezecţie submucoasă, cu înlaturarea porţiunilor cartilaginoase şi osoase deviate ale septului
    - septoplastie
    Hematomul septal
    Diagnostic: rinoscopie anterioară.
    Terapie:
    - aspiraţie cu ac steril în hematoame mici
    - incizie şi drenaj, cu sau fără excizia unei mici porţiuni din mucoasă, urmate de tamponament nazal bilateral
    - antibioterapie sistemică + hemostatice.
    Abcesul septal
    Diagnostic: rinoscopie anterioară; examen bacteriologic (antibiograma)
    Terapie:
    - drenaj precoce, aspiraţie (repetate)
    - antibioterapie sistemică
    Perforatia septului nazal
    Diagnostic: rinoscopie anterioară.
    Terapie:
    - biopsie din granulaţii sau marginile perforaţiei
    - reconstrucţia perforaţiilor mici cu lambouri
    - solutii nazale alcaline, unguente locale în perforaţiile largi, pentru îndepărtarea crustelor
    - plasarea de silastic - paliativ.
    I.3. RINITELE ACUTE ŞI CRONICE
    Rinitele acute
    Terapie:
    Rinitele virale (rinita acută banală - coriza, rinita cu Haemophilus Influenzae, rinitele din bolile infecto-contagioase)
    - repaus la pat
    - regim alimentar hidric bogat
    - antihistaminice şi decongestionante nazale
    - analgezice (nu aspirina)
    - antibioterapie în caz de suprainfecţie secundară
    Rinitele bacteriene
    Diagnostic: hemoleucograma, VSH, examen bacteriologic.
    Terapie:
    Nespecifice - terapia menţionată anterior, cu antibioterapie
    Difterica
    - izolarea pacientului
    - penicilina
    - antitoxina difterică
    Rinitele cronice
    Rinita cronică simplă
    Diagnostic: rinoscopie anterioară; endoscopie, examen bacteriologic
    Terapie:
    - tratarea cauzei
    - instilaţii nazale cu soluţii alcaline
    - decongestionante nazale
    - cură sistemică scurtă de steroizi
    - antibioterapie
    Rinita hipertrofică
    Diagnostic: rinoscopie anterioară, endoscopie, teste alergologice.
    Terapie:
    - reducerea dimensiunilor cornetelor nazale prin:
    ● cauterizare liniară
    ● diatermie submucoasă
    ● criochirurgia cornetelor
    ● mucotomie totală sau parţială a cornetelor nazale inferior sau mijlociu
    ● rezecţie submucoasă a osului cornetelor
    Rinita atrofica (ozena)
    Diagnostic: rinoscopie anterioară, endoscopie, examen bacteriologic.
    Terapie:
    a) tratament medical
    - instilaţii nazale şi înlăturarea crustelor, cu soluţii nazale saline sau alcaline
    - tamponarea foselor nazale cu soluţie 25% glucoză-glicerină
    - antibioterapie locală
    - spray cu oestradiol ??
    - extract de placenta injectat submucos
    - streptomicina în uz sistemic
    - potassium iodide, oral
    b) tratament chirurgical
    * operaţia Young - obstruarea vestibulului ambelor fose nazale cu lambouri pediculate, deschidere după 6 luni
    ** reducerea lumenului foselor nazale prin:
    ● injectare submucoasă de pastă de teflon
    ● inserţie submucoperiostală şi submucopericondrală de grăsime, cartilaj, os sau teflon
    ● dislocarea medială a peretelui lateral nazal
    Rinita sicca
    Diagnostic: rinoscopie anterioară, endoscopie.
    Terapie:
    - înlăturarea factorilor ocupaţionali predispozanţi
    - aplicaţii locale de unguent cu antibiotic şi steroid pe partea afectată
    - evitarea înlăturării forţate a crustelor nazale
    - instilaţii nasale similar, similar ozenei
    Rinita cazeoasă
    Diagnostic: rinoscopie anterioară, endoscopie, examen bacteriologic.
    Terapie:
    - înlăturarea bridelor şi granulaţiilor tisulare
    - drenarea sinusului afectat.
    I.4. AFECŢIUNI GRANULOMATOASE ALE NASULUI
    INFECŢII BACTERIENE
    Rinoscleromul
    Terapie:
    - streptomicina 1g/zi şi tetraciclina 2g/zi, minim 4-6 saptamani, repetat la o lună
    - steroizi pentru reducerea fibrozei
    - tratament chirurgical pentru refacerea căii aeriene şi corectarea diformitaţilor nazale
    Sifilisul
    Diagnostic: RBW, VDRL.
    Terapie:
    - penicilina 2,4 mil. unităţi i.m. săptămânal
    - înlăturarea crustelor nazale cu soluţii alcaline
    - înlăturarea sechestrelor osoase şi cartilaginoase
    Tuberculoza
    Diagnostic: IDR, Rx toracică, examen bacteriologic (BK)
    Terapie:
    - isoniazida, rifampicina, streptomicina, ethambutol
    Lupusul vulgar
    Terapie:
    - tratament similar tuberculozei
    Lepra
    Diagnostic: examen bacteriologic.
    Terapie:
    - dapsone, rifampicina, isoniazida
    - intervenţii chirurgicale reconstructive în fazele de inactivitate ale bolii
    INFECŢII FUNGICE
    Aspergiloza
    Diagnostic: hemoleucograma, glicemie, ex. micologic + fungigrama, endoscopie.
    Terapie:
    - înlăturare chirurgicală a bridelor
    - amfotericina-B
    - aplicaţii locale de soluţie de violet de genţiană
    Granulomatoza de etiologie nespecificată
    Granulomatoza Wegener
    Diagnostic: Rx SAF, Rx toracică, hemoleucograma, VSH, uree, creatinina, ex. citologic.
    Terapie:
    - steroizi sistemic
    - droguri citotoxice - ciclofosfamida, azathioprina
    Reticuloza polimorfă
    Diagnostic: investigaţii imunologice.
    Terapie:
    - radioterapie curativă
    - excizie chirurgicală şi proteza nazală
    Sarcoidoza
    Diagnostic: IDR; biopsie + examen anatomo-patologic, Rx toracică.
    Terapie:
    - steroizi sistemic şi local - spray nazal.
    I.5. ALTE AFECŢIUNI ALE CAVITĂŢII NAZALE
    Corpii străini intranazali
    Diagnostic: rinoscopie anterioară.
    Terapie: extractia cu chiurete speciale, în anestezie locală, uneori în anestezie generală
    Rinolitul
    Diagnostic: rinoscopie anterioară.
    Terapie:
    - înlăturare în anestezie generală
    - rinolitul mare necesită triturare prealabilă
    - în cazuri particulare, înlăturare prin rinotomie laterală
    Sinechiile nazale
    Diagnostic: rinoscopie anterioară.
    Terapie: îndepărtarea sinechiei şi prevenirea contactului prin plasarea de silastic sau celofan
    Atrezia coanală
    Diagnostic: CT, endoscopie.
    Terapie:
    - urgenţă în anestezia coanală bilaterală
    - plasarea unui cateter cu lumen larg evită traheostoma
    - corecţie definitivă prin abord transnazal sau transpalatal
    Rinoree cu lichid cefalorahidian
    Diagnostic: CT cranian; endoscopie.
    Terapie:
    - în cazurile posttraumatice recente - management conservator, poziţionare în semi-şezut, evitarea suflatului nasului, strănutului; antibioterapie profilactică
    - în cazurile persistente, abord chirurgical extra sau intracranian.
    I.6. RINITA ALERGICĂ
    Diagnostic: hemoleucograma, VSH, teste alergologice; rinoscopie anterioara, endoscopie; probe funcţionale respiratorii când se suspicionează astm asociat.
    Terapie:
    a) evitarea alergenilor
    b) tratament medicamentos
    ● antihistaminice
    ● droguri simpatomimetice, oral sau topic
    ● corticosteroizi, oral sau topic
    ● cromoglicat de sodiu, picături sau spray nazal
    c) imunoterapie
    I.7. RINITE VASOMOTORII ŞI ALTE RINITE NEALERGICE
    Rinita vasomotorie
    Diagnostic: rinoscopie anterioară, endoscopie.
    Terapie:
    a) medical
    - evitarea factorilor fizici ce induc simptomele
    - antihistaminice şi decongestionante nazale
    - steroizi topici
    - steroizi sistemic
    b) chirurgical - clasic / endoscopic
    - reducerea chirurgicală a volumului cornetelor nazale, înlăturarea polipilor nazali, corectarea deviaţiei de sept
    - în rinoree excesivă, necontrolată medicamentos - secţionarea fibrelor parasimpatice nazale (neurectomie vidiană)
    Alte forme de rinita nealergică
    Rinita indusă medicamentos
    Diagnostic: rinoscopie anterioară, endoscopie.
    Terapie:
    - evitarea utilizării drogurilor respective
    - cure scurte de steroizi în administrare sistemică
    - reducere chirurgicală a dimensiunilor cornetelor nazale
    Rinita indusa de sarcină
    Diagnostic: rinoscopie anterioară, endoscopie.
    Terapie:
    - limitarea utilizarii picăturilor nazale
    - steroizi topici
    - criochirurgia cornetelor nazale
    Rinita din hipotiroidie
    Diagnostic: rinoscopie anterioară, endoscopie.
    Terapie:
    - înlocuirea hormonilor tiroidieni.
    I.8. POLIPII NAZALI
    Polipii etmoidali bilaterali
    Diagnostic: Rx SAF, CT, endoscopie, hemoleucograma, investigaţii alergologice.
    Terapie:
    a) conservator
    - antihistaminice, controlul alergiei
    - steroizi în cazul celor ce nu tolerează antihistaminicele sau prezintă astm, mucoasa nazală degenerată polipoid
    b) chirurgical
    - polipectomie, cu ansa sau forcepsuri speciale
    - etmoidectomie intranazală - clasic / endoscopic.
    - etmoidectomie extranazală, prin peretele medial al orbitei
    - etmoidectomie transantrală, în infecţii şi degenerări polipoide ale mucoasei sinusului maxilar; deschiderea antrului prin abord Caldwell-Luc, abordul celulelor etmoidale prin peretele medial al antrului.
    Polipul sinuso-choanal
    - extragere pe cale nazală sau orală
    - în cazuri (rare) de recidivă, intervenţie chirurgicală Caldwell-Luc
    I.9. EPISTAXISUL
    Diagnostic: hemoleucograma, investigaţii etiologice (activitatea protrombinică, funcţia hepatică).
    Terapie:
    - primul ajutor - comprimare externă a narinei cu compresa sau degetul arătător, 5 minute
    - tamponament nazal anterior
    - tamponament nazal posterior
    - cauterizare cu nitrat de argint sau cu electrocauterul
    - ridicarea lamboului mucopericondrial şi repoziţia lui, în sângerări septale persistente
    - ligaturi vasculare
    ● artera carotidă externă, deasupra emergenţei tiroidienei superioare
    ● artera maxilară, în epistaxisul posterior incontrolabil, prin intervenţie Caldwell-Luc
    ● artera etmoidală, în sângerâri antero-superioare incontrolabile prin alte metode
    Măsuri generale în epistaxis: poziţionarea bolnavului şi evaluarea tuturor pierderilor, sedare uşoară, echilibrare hemodinamică, transfuzii sanguine dacă e necesar, antibioterapie pentru prevenirea sinusitei (în tamponament ce depaşeşte 24 ore), oxigen intermitent în tamponamentul posterior, investigarea şi tratarea cauzelor locale şi generale.
    I.10. TRAUMATISMELE FACIALE
    I.11. SINUSITA ACUTĂ
    Sinusita maxilară acută
    Diagnostic: când este trenantă sub tratament + antibiotic: Rx SAF, examen bacteriologic, secreţie puncţie (+ antibiograma).
    Terapie:
    a) medical
    - antibioterapie (ampicilina, amoxicilina, eritromicina, doxiciclina, cotrimoxazol, amoxicilina/acid clavulanic, cefuroxima)
    - picături decongestionante nazale
    - inhalaţii
    - analgezice
    - caldură locală
    b) chirurgical
    - puncţie sinusală cu drenaj sinusal
    Sinusita frontală acută
    Diagnostic: când este trenantă sub tratament + antibiotic: Rx SAF, examen bacteriologic, secretie punctie (+ antibiograma).
    Terapie:
    a) medical
    - similar sinusitei maxilare acute, combinaţii de antihistaminice cu decongestionante nazale orale
    b) chirurgical
    - trepanaţia sinusului frontal
    - puncţia sinusului maxilar şi drenaj
    Sinusita etmoidală acută
    Diagnostic: când este trenantă sub tratament + antibiotic: Rx SAF, examen bacteriologic, secretie punctie (+ antibiograma).
    Terapie:
    - tratament medical similar sinusitei maxilare acute
    - deteriorarea vederii şi exoftalmia indică abces orbitar posterior şi necesită drenajul intranazal al sinusului etmoidal prin incizie de etmoidectomie externă
    Sinusita sfenoidală acută
    Diagnostic: când este trenanta sub tratament - CT cranian.
    Terapie:
    - tratament similar celorlalte sinusite acute.
    I.12. SINUSITA CRONICĂ
    Sinusita cronică - în general
    Diagnostic: rinoscopie anterioară, endoscopie; Rx SAF în complicaţii orbito-oculare şi/sau craniene, examen bacteriologic secreţii punctie, CT.
    Terapie:
    - identificarea factorilor etiologici ai obstrucţiei drenajului şi ventilatiei sinusale
    - tratarea alergiei nazale
    - antibioterapie, decongestionante nazale, antihistaminice, irigaţii sinusale
    - chirurgia endoscopică sinusală înlocuieşte operaţiile radicale
    INTERVENŢII CHIRURGICALE ÎN SINUSITA CRONICĂ:
    Sinusita maxilară cronică
    - puncţie sinusală şi lavaj
    - antrostomie intranazală
    - operaţia Caldwell-Luc
    Sinusita frontală cronică
    - drenaj intranazal; corectarea deviaţiei septale, polipectomie, mucotomie, etmoidectomie intranazală; tratarea sinusitei maxilare concomitente
    - trepanaţia sinusului frontal
    - frontoetmoidectomie externă (operatia Howarth sau Lynch)
    - intervenţie chirurgicală cu lambou osteoplastic
    Sinusita etmoidală cronică
    - etmoidectomie intranazală
    - etmoidectomie externă
    Sinusita sfenoidală cronică
    - sfenoidotomia, realizată prin etmoidectomie externă sau abord transseptal
    CHIRURGIA ENDOSCOPICĂ FUNCŢIONALĂ SINUSALĂ
    - endoscopie rigidă cu fibra optică
    - intervenţii chirurgicale precise şi limitate cu instrumente microchirurgicale
    I.13. COMPLICAŢIILE SINUSITELOR
    Complicaţii orbitare, osteomielita, complicaţii intracraniene, descendente, de focar
    Diagnostic: rinoscopie anterioară, endoscopie; Rx SAF în complicaţii orbito-oculare şi/sau craniene, examen bacteriologic secretii punctie, CT - cranian.
    Terapie:
    a) medical
    - antibioterapie pe cale sistemică în doze mari
    b) chirurgical
    - drenajul abcesului
    - abordul chirurgical al sinusurilor implicate (etmoidectomie, trepanarea sinusului frontal, frontoetmoidectomie)
    I.14. TUMORILE CAVITĂŢII NAZALE
    TUMORI BENIGNE
    Diagnostic: rinoscopie anterioară, endoscopie, CT; biopsie + examen patologic.
    Papilomul scuamos
    Terapie:
    - Excizie locală cu cauterizarea bazei
    - Criochirurgie, laser
    Papilomul inversat (tumora Ringertz)
    Terapie: Excizie largă prin rinotomie laterală sau maxilectomie medială şi etmoidectomie în bloc
    Adenom pleomorf
    Terapie: Excizie largă
    Schwannom şi meningiom
    Terapie: Excizie chirurgicală prin rinotomie laterală
    HEMANGIOM
    Diagnostic: rinoscopie anterioară, endoscopie.
    Hemangiom capilar
    Terapie: excizie locală cu tamponarea mucopericondrului înconjurător
    Hemangiom cavernos
    Terapie: crioterapie preliminară urmată de excizie chirurgicală
    Condrom
    Diagnostic: rinoscopie anterioară; endoscopie.
    Terapie: Excizie chirurgicală; în caz de recurenţe sau tumori largi, excizie largă datorită tendinţei de malignizare după intervenţii repetate
    Meningoencefalocel intranazal
    Diagnostic: CT; endoscopie.
    Terapie: craniotomie frontală, repararea defectului dural şi osos; indepărtarea masei intranazale per secundam după vindecarea defectului cranian
    Gliomul
    Diagnostic: rinoscopie anterioară; endoscopie
    Dermoidul nazal
    Diagnostic: rinoscopie anterioară; endoscopie
    TUMORI MALIGNE
    Diagnostic: rinoscopie anterioară; endoscopie; CT cranian; biopsie + ex. anatomo-patologic; Rx toracică - metastaze la distanţă
    Carcinomul cavităţii nazale
    Melanomul malign
    Terapie: Excizie largă chirurgicală; imunoterapie
    Neuroblastomul olfactiv
    Terapie:
    - Excizie chirurgicală urmată de radioterapie
    - Rezectie craniofacială în caz de tumori ale plăcii cribriforme
    Hemangiopericitomul
    Terapie:
    - Excizie largă chirurgicală
    - Radioterapie în cazul leziunilor inoperabile sau recurenţiale
    Plasmocitomul
    Diagnostic: investigaţii multiple
    Terapie: Radioterapie urmată după 3 luni de tratament chirurgical în cazul în care leziunile nu regresează; controale repetate pentru excluderea dezvoltării mielomului multiplu.
    I.15. TUMORILE SINUSURILOR PARANAZALE
    TUMORI BENIGNE
    Osteoamele
    Diagnostic: Rx SADF, Rx craniu profil, CT
    Terapie: Tratamentul se indică în cazul apariţiei simptomatologiei, obstrucţiei ostiumului sinusal, formării unui mucocel, simptome de presiune apărute ca urmare a extensiei spre orbită, nas sau craniu
    Displazia fibroasă
    Diagnostic: CT cranian
    Terapie: Resculptarea osului implicat în vederea obţinerii unui efect cosmetic satisfăcător şi al unui rezultat funcţional
    Fibrom osificant
    Diagnostic: CT.
    Terapie: Excizia tumorii
    Adamantiomul
    Diagnostic: Rx SAF.
    Terapie: Excizia tumorii
    TUMORI MALIGNE
    Diagnostic: rinoscopie ant/post; endoscopie; Rx SAF, CT cranian; biopsie + ex. anatomo-patologic, Rx toracică - mts la distanţă.
    Carcinomul sinusului maxilar
    Terapie:
    - Diagnosticul histologic este important în decizia conduitei terapeutice
    - Carcinoame scuamocelulare- radioterapie pre sau postoperatorie combinată cu tratament chirurgical
    - Telecobaltoterapie preoperatorie urmată la 4-6 săptămâni de tratament chirurgical prin maxilectomie totală sau extinsă
    Neoplasmul sinusului etmoidal
    Terapie:
    - CT scan este esenţială în determinarea extensiei bolii
    - În stadiile iniţiale - iradiere preoperatorie urmată de rinotomie laterală şi etmoidectomie totală
    - În cazul implicării plăcii cribriforme, se expune fosa cranială anterioară de către neurochirurg iar îndepărtarea totală a tumorii este finalizată printr-o rezecţie craniofacială
    Neoplasmul sinusului frontal
    Terapie:
    - Iradiere preoperatorie urmată de tratament chirurgical
    - Tratamentul chirurgical include sinusectomie frontală cu exenteraţia etmoidului şi a orbitei
    - Abord neurochirurgical în vederea rezecţiei durei fosei craniene anterioare
    Neoplasmul sinusului sfenoid
    Terapie: Radioterapie
    PATOLOGIA CAVITĂŢII BUCALE ŞI A GLANDELOR SALIVARE
    PATOLOGIA COMUNĂ A CAVITĂŢII BUCALE
    ULCERELE CAVITĂŢII BUCALE
    Herpangina
    Gingivostomatita herpetică
    Terapie: Tratament simptomatic cu Acyclovir 200 mg, DS 5x1 tbl/ zi timp de 5 zile
    Infectia Vincent (gingivita ulcerativă necrotizantă acută)
    Terapie:
    - Antibiotice sistemice (Penicilina sau eritromicina şi metronidazol)
    - Gargarisme cu soluţie de bicarbonat de sodiu
    - Igiena dentară
    Monilioza (candidoza)
    Terapie:
    - Aplicaţii topice de nystatin sau clotrimazol
    - Forma hipertrofică necesită de obicei terapie excizională
    TULBURĂRI IMUNOLOGICE
    Ulcerele aftoase
    Terapie:
    - Aplicaţii topice de steroizi şi cauterizare cu 10 % nitrat de argint
    - În cazuri severe se aplică 250 mg tetraciclină dizolvată în 50 ml de apă pentru dezinfecţia cavităţii bucale şi ingerare, de 4 ori pe zi
    - Antialgice
    Sindromul Behcet (sindromul oculo- oro- genital)
    TRAUME
    Ulcer traumatic
    Ulceraţiile cavităţii bucale asociate tulburărilor tegumentare
    Eritemul multiform
    Terapie: Tratament de susţinere, în forma severă - steroizi
    Pemfigus vulgar
    Terapie: Terapie steroidiană, tratament citotoxic
    Pemfigoidul mucos benign al membranei
    Terapie: Terapie steroidiană
    Lichen plan reticular- nu necesită tratament
    Lichen plan eroziv
    Terapie: steroizi topici
    Lupus eritematos cronic discoid
    BOLI HEMATOLOGICE
    Leucemia acută
    Agranulocitoza
    Neutropenie ciclică
    ALERGIE
    AVITAMINOZE
    DIVERSE
    Mucozita de iradiere
    DIVERSE LEZIUNI ALE LIMBII ŞI CAVITĂŢII BUCALE
    Glosita mediană romboidă
    Terapie: Boala este asimptomatică şi nu necesită tratament
    Limba geografica
    Terapie: Boala este asimptomatică şi nu necesită tratament
    Limba păroasă
    Terapie:
    - Indepărtarea leziunilor prin curăţarea limbii, aplicaţii de hidrogen peroxid
    - Ameliorarea statusului nutriţional al pacientului prin administrare de vitamine
    - Indepărtarea factorilor cauzatori
    Limba fisurată
    Fren lingual scurt (anchiloglosie)
    Terapie: Secţionarea frenului lingual
    Stomatita tabacică
    Terapie: conservator: renunţarea la fumat
    Fibroza submucoasă
    Terapie:
    A. Tratament medicamentos
    1) - Corticosteroizi topici, injecţii topice în zona afectată:
    Dexametazona 4mg pentru 8- 10 săptămâni
    2) Evitarea factorilor iritanţi
    - tutun, condimente
    3) Tratamentul anemiei şi al avitaminozei coexistente
    B. Tratament chirurgical- Laser pentru incizia benzilor fibroase
    TUMORILE CAVITĂŢII BUCALE
    I. TUMORI BENIGNE
    Tumori solide
    Papilomul
    Terapie: chirurgical- Biopsie excizională
    Fibromul (polip fibroepitelial)
    Terapie: chirurgical- excizie
    Hemangiomul
    Terapie: Microembolizare, tratament chirurgical cu microembolizare preoperatorie
    Limfangiomul
    Terapie: chirurgical - în cazul leziunilor de dimensiuni mici se va efectua extirpare totală, iar în cazul leziunilor mari se practică excizie parţială
    Torus palatinus
    Terapie: chirurgical- rezecţie indicată când este afectată vorbirea, masticaţia
    Granulomul piogen
    Terapie: chirurgical
    Granulom gestaţional
    Terapie: chirurgical- excizie după sarcină
    Mioblastomul granular
    Terapie: chirurgical, excizie
    NEOPLASMELE GLANDELOR SALIVARE ACCESORII
    Adenomul pleomorf
    Terapie: chirurgical, excizie largă datorită ratei crescute de recidivă
    AFECŢIUNILE CHISTICE ALE MUCOASEI BUCALE
    Mucocel
    Terapie: excizie chirurgicală
    Ranula
    Terapie: chirurgical- excizie completă în leziunile mici, marsupializare în leziunile mari
    LEZIUNI PREMALIGNE
    Leucoplakia
    Terapie:
    - tratament conservator - tinere sub observaţie
    - eliminarea factorilor cronici iritanţi (fumatul, mestecarea tutunului)
    - crioterapie
    - biopsie excizională
    Eritroplakia
    Terapie: biopsie excizională
    Leziuni de hiperpigmentare (melanoamele mucoasei)
    Terapie: biopsie excizională
    LEZIUNI MALIGNE
    Carcinoamele cavităţii bucale
    Carcinomul buzei
    Terapie:
    - tratament chirurgical- excizie cu margini de siguranţă şi reconstrucţia defectului
    - metastazele ganglionare necesită disecţia în bloc
    - radioterapie
    Carcinomul mucoasei bucale
    Terapie:
    - leziunile de dimensiuni mici apărute în stadiile iniţiale pot fi tratate prin radioterapie sau tratament chirurgical cu aceeaşi rată de vindecare
    - Leziuni mai extinse cu infiltrarea pielii, a osului zigomatic şi a muşchilor pterigoidieni necesită excizia adâncă, rezecţia mandibulei (uneori şi a maxilei) şi evidare ganglionară radicală. Defectele chirurgicale pot fi reconstruite prin variate transpoziţii de lambou
    Carcinomul părţii orale a limbii
    Terapie:
    - leziunile aflate în stadiu iniţial fără metastaze pot fi tratate prin rezecţie şi sutură primară sau prin radioterapie interstiţială (implantare de ace cu radiu)
    - Leziunile largi necesită hemiglosectomie incluzând o porţiune a bazei limbii, rezecţia mandibulei şi disecţia în bloc a nodulilor cervicali
    - Terapie combinată în leziuni aflate în stadiu avansat: chimioterapie preoperatorie, rezecţie chirurgicală şi radioterapie postoperatorie
    Carcinomul palatului
    Terapie:
    - tumorile de dimensiuni mici sunt rezecate împreună cu osul subiacent
    - tumorile mari necesită maxilectomie parţială
    - rezecţia în bloc a metastazelor ganglionare
    - proteza pentru defectele de palat
    Carcinomul gingival
    Terapie:
    - tratament chirurgical
    - leziunile incipiente necesită excizie locală cu rezecţie marginală de mandibulă
    - leziunile extensive - excizie largă cu mandibulectomie segmentară sau hemimandibulectomie
    Cancerul planseului lingual
    Terapie:
    - leziunile mici care nu afectează limba - excizie chirurgicală sau radioterapie
    - leziunile mari cu extensie la limbă, gingie sau mandibulă - excizie largă cu rezecţie de mandibulă
    - limfadenectomie în bloc
    ALTE LEZIUNI MALIGNE ALE GLANDELOR SALIVARE ACCESORII
    Adenocarcinom
    Terapie: excizie chirurgicală largă cu limfadenectomie
    Melanomul
    Terapie: excizie chirurgicală incluzând osul subiacent
    Limfomul
    Terapie: radioterapie +/- chimioterapie
    Sarcomul Caposi
    Terapie: chimioterapie
    ANGINA LUDWIG
    Terapie:
    - antibioterapie sistemică
    - incizie, drenaj al abcesului, intraoral sau extern
    - traheotomie de necesitate
    AFECŢIUNI NON-NEOPLAZICE ALE GLANDELOR SALIVARE
    Parotidita virală
    Terapie: analgezice, căldura locală, repaus la pat
    Parotidita acută supurată
    Terapie:
    - antibioterapie conform antibiogramei
    - reechilibrare hidroelectrolitică
    - igiena orală
    - chirurgical - drenaj
    Abces parotidian
    Terapie: chirurgical - drenaj extern cu anestezie locală sau generală
    Sialadenita recurentă cronică
    Terapie: igiena orală riguroasă, medicaţie sialogogă
    AFECŢIUNI GRANULOMATOASE
    Tuberculoza
    Terapie: excizie chirurgicală a ţesutului afectat, tuberculostatice
    Actinomicoza
    Terapie: penicilina sau tetraciclina în doze mari, chirurgical - drenaj
    Litiaza salivară
    Terapie: chirurgical - extracţia calculilor pe cale intraorală pentru calculii din ductul parotidian şi submaxilectomie în cazul calculilor intraparenchimatoşi
    TUMORI ALE GLANDELOR SALIVARE
    TUMORI BENIGNE
    Adenom pleiomorf
    Terapie: enucleere a tumorii incluzând tesut glandular normal inconjurător, parotidectomie superficială
    Limfadenom(tumora Warthin)
    Terapie: parotidectomie superficială
    Oncocitom
    Terapie: parotidectomie superficială
    Hemangiom
    Terapie: excizie chirurgicală dacă nu regresează spontan.
    Limfangiomul
    Terapie: excizie chirurgicală
    TUMORI MALIGNE
    Carcinomul mucoepidermoid
    Terapie: chirurgical: parotidectomie totală +/- evidare ganglionară cervicala radicală
    Cilindromul (carcinom adenoid chistic)
    Terapie: Parotidectomie totală+ radical neck dissection, Radioterapie postoperatorie
    Adenocarcinom
    Terapie: parotidectomie radicală cu sacrificarea nervului facial
    Carcinom scuamocelular
    Terapie:
    - tratament chirurgical: parotidectomie radicală incluzând muşchi, cu porţiune din mandibula, os temporal şi tegumentul afectat
    - radical neck dissection
    - radioterapie postoperatorie
    Carcinoame nediferentiate
    Terapie: excizie largă, neck dissection şi radioterapie postoperatorie
    Limfoame
    Terapie: tratament identic cu cel al altor limfoame
    FARINGE
    DIAGNOSTICUL AFECŢIUNILOR CAVITĂŢII BUCALE ŞI FARINGELUI
    I. INFLAMATIILE FARINGELUI ŞI CAVITĂŢII BUCALE
    I.1. INFLAMAŢIILE ACUTE ALE FARINGELUI
    1. Rinofaringita acută / Adenoidita acută
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    +/_ radiografie toracică.
    2. Angine acute
    2.1. Angine eritematoase (virale)
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian
    - ASLO
    - sumar urină
    - radiografie toracică
    +/_ teste serologice: RHA, RFC, RIF.
    2.2. Angine eritemato-pultacee (bacteriene - streptococ â hemolitic, stafilococ, klebsiela pneumoniae, pneumococ, angina scarlatinoasă)
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian
    - ASLO
    - sumar urină
    - radiografie toracică.
    2.3. Angine cu false membrane (difterice şi pseudodifterice)
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian
    - ASLO
    - sumar urină
    - radiografie toracică
    - anticorpi antidifterici
    - recoltare de 3 tampoane de exudat faringian de la nivelul falselor membrane din care se efectuează:
    ● Frotiu colorat Gram şi albastru Loffler
    ● Culturi pe medii selective (Bordet-Gengou, Loffler, Clauberg, Tinsdall, Gundel-Tietz, etc)
    ● Culturi pe medii selective după imersare în mediu lichid OCST
    - EKG, ecocardiografie.
    2.4. Angine ulceroase superficiale (angina herpetică, angina zosteriană, angina aftoasă, angina febrei aftoase, herpangina, angina din dermatitele buloase - pemfigus, dermatita herpetiformă, eritem polimorf)
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian
    - ASLO
    - sumar urină
    - radiografie toracică
    - investigaţii pentru pemfigus: citodiagnostic Tzanck, examen histopatologic din leziunile buloase, imunofluorescenţa directă(IFD), imunofluorescenţa indirectă (IFID), imunoprecipitare şi imunobloting
    - investigaţii pentru dermatita herpetiformă: examen histopatologic din leziunile buloase, imunofluorescenţa directă (IFD), imunofluorescenţa indirectă (IFID), imunomicroscopia electronică.
    - investigaţii pentru eritemul polimorf: examen histopatologic din leziunile buloase.
    2.5. Angine ulceroase profunde (ulcero-necrotice: angina Moure, angina Plaut-Vincent, angina scorbutică, angina gangrenoasă, angina din antrax, angina din febra tifoidă, angina tularemică, angina din febra tifoidă)
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - TS, TC (timp de sângerare, timp de coagulare)
    - exudat faringian
    - ASLO
    - sumar urină
    - radiografie toracică
    - biopsie şi examen histopatologic al leziunilor necrotice.
    2.6. Angine din bolile infecto-contagioase
    În anginele bacteriene se efectuează examenul bacteriologic; în anginele virale diagnosticul de confirmare nu este obligatoriu.
    2.6.1. Mononucleoza infecţioasă
    - hemoleucograma, frotiu de sânge periferic
    - test Paul- Bunnel- Hăngănuţiu- Deihert- Davidson
    - teste serologice (de rezervă) evidenţiază anticorpii antivirali: Ac anticapsida virală (VCA) tip Ig M şi tip Ig G, Ac antiD, Ac antiR, Ac anti Ag nucleari, Ac fixatori de complenent.
    2.6.2. Difteria
    - anticorpi antidifterici
    - recoltare de 3 tampoane de exudat faringian de la nivelul falselor membrane din care se efectuează:
    ● Frotiu colorat Gram şi albastru Loffler
    ● Culturi pe medii selective (Bordet-Gengou, Loffler, Clauberg, Tinsdall, Gundel-Tietz, etc)
    ● Culturi pe medii selective după imersare în mediu lichid OCST
    - EKG, ecocardiografie.
    2.6.3. Febrele eruptive
    2.6.3.1. Scarlatina
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian
    - ASLO
    - sumar urină
    - IDR Dick, IDR Shultz- Charlton.
    2.6.3.2. Rujeola
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - cercetare în dinamică a Ac hemaglutinoinhibanţi şi seroneutralizanţi (este rar necesară).
    2.6.3.3. Rubeola
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - cultura virusului pe ou embrionat
    - serodiagnostic - cercetare în dinamica a Ac hemaglutinoinhibanţi şi seroneutralizanţi (este rar necesară).
    2.6.3.4. Varicela
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - cultura virusului pe culturi celulare
    - serodiagnostic - cercetare în dinamică a Ac anti RFC.
    2.6.3.5. Febra tifoida
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian, hemocultura, urocultura, coprocultura
    - serodiagnostic - reacţia Widal de aglutinare.
    2.6.4. Gripa
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CR
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian
    - examen virusologic - izolarea virusului gripal pe ou embrionat din exudatul faringian sau din sângele bolnavului (neobligatoriu)
    - serodiagnostic - titrare în dinamică a Ag hemaglutinoinhibanţi, seroneutralizanţi, fixatori de complement; rinocitodiagnostic Koleaditkaia.
    2.6.5. Tularemia
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian - bacterium tularense
    - reacţie de aglutinare
    - IDR
    - serodiagnostic
    2.6.6. Antrax
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - sumar urină
    - exudat faringian
    - frotiu şi culturi din lichidul din vezicule
    - hemoculturi
    - test Ascoli (reacţie de aglutinare cu antiser specific)
    - IDR Balteanu-Toma
    - proba terapeutică cu ser anticărbunos, 3 zile.
    2.6.7. SIDA
    - hemoleucograma
    - mielograma
    - teste de evidenţiere a perturbărilor majore ale sistemului imun: â2 microglobulina serică, limfocite T4, raport limfocitar T4/T8
    - teste de diagnostic specific: de depistare (ELISA), de confirmare (WESTERNBLOT)
    2.6.8. Erizipel
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - examen bacteriologic din aspiratele celulare
    - exudat faringian, nazal, conjunctival
    2.7. Anginele din bolile hematologice
    2.7.1. Mononucleoza infecţioasă
    - hemoleucograma, frotiu de sânge periferic
    - test Paul- Bunnel- Hăngănuţiu- Deihert- Davidson
    - teste serologice (de rezervă) evidenţiază anticorpii antivirali: Ac anticapsidă virală (VCA) tip Ig M şi tip Ig G, Ac antiD, Ac antiR, Ac anti Ag nucleari, Ac fixatori de complenent.
    2.7.2. Agranulocitoza
    - hemoleucograma
    - medulograma
    2.7.3. Leucemii, limfoame
    - hemoleucograma
    - medulograma
    - VSH, fibrinogen
    - TS, TC
    - proteinograma
    - imunelectroforeza
    - fosfataza acidă şi alcalină
    - biopsie amigdaliană, ganglionară, splenică, hepatică
    - radiografie toracică
    - ecografie cervicală, abdominală
    - computer tomografie cervicală , toracică, cranio-cerebrală, abdominală
    - scintigrafie osoasă, hepatică.
    2.8. Afecţiuni dermatologice
    2.8.1. Afecţiuni buloase
    ● Pemfigus: citodiagnostic Tzanck, examen histopatologic din leziunile buloase, imunofluorescenţa directă (IFD), imunofluorescenţa indirectă (IFID), imunoprecipitare şi imunobloting
    ● Dermatita herpetiformă: examen histopatologic din leziunile buloase, imunofluorescenţa directă (IFD), imunofluorescenţa indirectă (IFID), imunomicroscopia electronică.
    ● Eritemul polimorf: examen histopatologic din leziunile buloase.
    3. Amigdalita acută linguală
    Poate fi virală, bacteriană şi în cursul bolilor hematologice, necesitând aceleaşi investigaţii ca şi anginele cu aceste etiologii.
    4. Complicatiile supurative cervicale (abces intraamigdalian, flegmon periamigdalian, adenoflegmon retrofaringian, adenoflegmon parafaringian, flegmon difuz al faringelui, periamigdalita flegmonoasa linguala, angina Ludwig)
    - hemoleucograma şi formula leucocitara
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie, ionograma
    - exudat faringian
    - ASLO
    - sumar urină
    - radiografie toracică (faţă şi profil)
    - radiografii dentare
    - ecografie cervicală +/- abdominală
    - CT cervico-toracic
    - antibiograma din secreţiile purulente.
    I.2. INFLAMAŢIILE CRONICE ALE FARINGELUI
    1. Adenoidita cronică/ rinofaringita cronică
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - TS, TC (preoperator)
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - radiografie toracică
    - examen fibroscopic flexibiol sau rigid al rinofaringelui
    - audiograma şi impedancemetrie (când se complică prin otita medie seroasă).
    2. Faringita cronică/ amigdalita cronică
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - ASLO
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - radiografie toracică
    - radiografie SAF
    3. Tuberculoza faringiană
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - radiografie toracică
    - IDR la tuberculină
    - examen microbiologic al sputei: frotiu colorat Ziehl-Nielsen; cultura pe mediu Lowenstein
    - ELISA pentru BK
    - biopsie faringiană
    +/- radiografie coloană cervicală, tomografie laringiană în plan frontal, CT sau RMN cervical.
    4. Sifilisul faringian
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian
    - RBW, VDRL, RPR
    - ultramicroscopie în câmp întunecat
    - teste treponemice: de fluorescenţă (FTA6, FTA- ABS 7), de hemaglutinare (TPHA 8), imunoenzimatice (ELIZA)
    - biopsie faringiană.
    5. Lepra faringiană
    - hemoleucograma şi formula leucocitara
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - radiografie toracică
    - reacţia Mitzuda
    - biopsie faringiană.
    6. Scleromul faringian
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - radiografie toracică
    - culturi pe mediu agar-agar
    - reactia Bordet -Gengou
    - biopsie faringiana şi examen histopatologic.
    7. Boala Hodgkin cu debut faringian
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - radiografie toracică
    - biopsie sau puncţie biopsie ganglionară
    8. Sarcoidoza
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - radiografie toracică
    - IDR Kweim
    - examen histopatologic din leziunile faringiene, ganglioni periferici, plămân.
    9. Amiloidoza
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - radiografie toracică
    - biopsie şi examen histopatologic după coloraţie roşu de Congo.
    10. Lupusul eritematos sistemic
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - radiografie toracică
    - complexe imune circulante (CIC), complement total
    - imunelectroforeza
    - examen histopatologic
    - imunohistochimie - IFD
    - Ac anti nucleari, Ac anti ADN nativ dublu catenar, Ac anti ADN monocatenar, Ac anti Ro, Ac anti Sm, Ac anti ribonucleoproteine, Ac anti histone, Ac anti cardiolipină.
    11. Faringite alergice şi toxice prin intoleranţă
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - radiografie toracică
    - teste alergologice
    - teste toxicologice.
    12. Faringite micotice şi parazitare
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - frotiu cito-bacteriologic
    - cultura pe mediu Sabouraud
    - radiografie toracică
    - biopsie musculară (trichineloza) sau musculo-cutanată (colagenoze)
    13. Granulomul malign al fetei
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - radiografie toracică
    - biopsie şi examen histopatologic.
    I.3. INFLAMAŢIILE ACUTE ŞI CRONICE ALE CAVITĂŢII BUCALE (STOMATITE ŞI GLOSITE)
    Au etiologii asemănătoare inflamaţiilor faringiene (virale,bacteriene,afecţiuni hematologice, afecţiuni dermatologice, boli infecţioase, TBC, sifilis, lepra, etc) pentru diagnosticul lor utilizându-se investigaţiile descrise anterior.
    Actinomicoza cavităţii bucale
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - examen bacteriologic al puroiului
    - examen histopatologic.
    II. TUMORILE CAVITĂŢII BUCALE ŞI ALE FARINGELUI
    II.1. TUMORILE BENIGNE
    La nivelul cavităţii bucale se pot intâlni: papiloame, chisturi dermoide, fibroame, botriomicoame, lipoame, angioame, limfangioame, neurinoame, mioame, chisturi mucoide şi ranula.
    Fiind accesibile examenului clinic ele necesită în plus doar examen histopatologic al piesei de rezecţie. Preoperator se efectuează obligatoriu:
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - TS, TC
    - radiografie toracică
    - EKG.
    La nivelul faringelui se intâlnesc:
    1. Angiofibromul rinofaringian
    - radiografie SAF, radiografie bază craniu Hirtz, radiografie craniu profil
    - CT sau RMN cranio- cerebral pentru precizarea extensiei
    - angiografie cu substracţie digitală a arterei carotide externe şi interne
    - endoscopie flexibilă sau rigidă rinofaringiană
    - examen histopatologic al piesei operatorii.
    2. Craniofaringiomul
    - radiografie SAF, radiografie bază craniu Hirtz, radiografie craniu profil
    - CT sau RMN cranio- cerebral nativ şi cu substanţă de contrast pentru precizarea extensiei
    - pneumoencefalografie
    - endoscopie flexibilă sau rigidă rinofaringiană
    - examen histopatologic al piesei operatorii.
    3. Tiroida aberantă
    - scintigrafie
    - examen histopatologic al piesei operatorii.
    Alte tumori sunt: chisturile, polipii, papiloamele, hemangioamele, plasmocitomul benign ce necesitâ doar examen histopatologic al piesei operatorii.
    Preoperator se efectuează obligatoriu:
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - TS, TC
    - radiografie toracică
    - EKG.
    II.2. TUMORILE MALIGNE
    Toate tumorile maligne necesită efectuarea unui bilanţ preoperator sau prebioptic constând în:
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - TS, TC
    - radiografie toracică
    - EKG.
    II.2.1. TUMORILE MALIGNE ALE CAVITĂŢII BUCALE ŞI OROFARINGELUI
    - CT şi/sau RMN pentru precizarea extensiei
    - radiografii ale mandibulei, maxilarului superior, ortopantomografie
    - biopsie tumorală şi examen histopatologic.
    II.2.2. TUMORILE MALIGNE ALE RINOFARINGELUI
    - radiografie SAF, radiografie Hirtz a bazei craniului, tomografie în plan frontal a rinofaringelui
    - CT sau RMN craniocerebral şi cervical nativ şi cu substanţă de contrast
    - endoscopie flexibilă şi rigidă rinofaringiană
    - audiograma, impedancemetrie
    - biopsie tumorală şi/sau ganglionară cu examen histopatologic
    - serodiagnostic pentru identificarea virusului Epstein- Barr: EBNA, EA, VCA, indice mitotic Neil, proteina Zebra, raport Ag/Ac (pentru diagnosticul carcinoamelor diferenţiate, monitorizarea eficienţei terapeutice, diagnosticul recidivelor şi metastazelor).
    II.2.3. TUMORILE MALIGNE ALE HIPOFARINGELUI ŞI BAZEI LIMBII
    - tranzit baritat faringo-esofagian
    - radiocinematografia deglutiţiei
    - radiografie cervicală profil
    - CT sau RMN cervical nativ şi cu substanţă de contrast
    - hipofaringoscopie rigidă sau flexibilă
    - biopsie tumorală sau ganglionară şi examen histopatologic.
    II.2.4. METASTAZELE TUMORILOR CAVITĂŢII BUCALE ŞI FARINGELUI
    - ecografie cervicală, limfografie cervicală
    - radiografie toracică
    - ecografie abdominală
    - scintigrama osoasă.
    II.3. TUMORILE PARAFARINGIENE
    Toate tumorile parafaringiene necesită efectuarea unui bilanţ preoperator constând în:
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - TS, TC
    - radiografie toracică
    - EKG.
    II.3.1. TUMORI RETROFARINGIENE
    - radiografie cervicală (faţă şi profil), radiografie Hirtz a bazei craniului, radiografie de mastoida Schuller
    - CT, RMN cranio- cervical nativ şi cu substanţă de contrast
    - tranzit baritat faringo- esofagian
    - examen histopatologic al piesei operatorii.
    II.3.2. TUMORILE PERSTILIENE ŞI RETROSTILIENE
    - radiografie cervicală (faţă şi profil), radiografie Hirtz a bazei craniului, radiografie de mastoida Schuller
    - CT, RMN cranio- cervical nativ şi cu substanţă de contrast
    - tranzit baritat faringo- esofagian
    - ecografie cervicală
    - sialografie
    - angiografie cu substracţie digitală a arterei carotide
    - scintigrafie tiroidiană şi parotidiană
    - examen histopatologic al piesei operatorii.
    III. MALFORMAŢII CONGENITALE ALE CAVITĂŢII BUCALE ŞI FARINGELUI
    1. Atrezia şi stenoza congenitală a cavumului
    2. Insuficienţa velo- palatină
    - radiografia craniului - profil
    - endoscopie flexibilă sau rigidă rinofaringiană
    - CT nativ şi cu substanţă de contrast.
    3. Anchiloglosia (frenul lingual scurt) nu necesită explorări paraclinice
    4. Dehiscenţele labio- maxilo- velo- palatine
    - radiografii craniu profil, maxilar superior
    - CT nativ cranio- cerebral
    - endoscopie flexibilă sau rigidă.
    Malformaţiile necesită efectuarea unui bilanţ preoperator constând în:
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - TS, TC
    - radiografie toracică
    - EKG.
    IV. STENOZELE CICATRICIALE ŞI DIVERTICULII FARINGELUI
    - tranzit baritat faringo- esofagian
    - radiografie cervicală sau cervico- toracică
    - endoscopie flexibilă sau rigidă.
    V. TRAUMATISMELE FARINGELUI
    1. Plăgile faringelui
    2. Arsurile faringelui
    Ambele necesită explorări paraclinice complexe:
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - TS, TC
    - radiografie cervico-toracica faţa şi profil
    - endoscopie flexibila după depăşirea fazei acute
    - CT cervical
    - EKG.
    3. Corpii străini faringieni
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - TS, TC
    - radiografie cervico-toracică faţă şi profil
    - endoscopie rigidă sau flexibilă.
    VI. TULBURĂRI MOTORII ŞI DE SENSIBILITATE ALE FARINGELUI
    VI.1. TULBURĂRILE MOTORII FARINGIENE
    1. Paralizia vălului palatin
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - TS, TC
    - radiografie Hirtz a bazei craniului
    - radiografie cervico-toracică faţă şi profil
    - endoscopie flexibilă sau rigidă
    - CT şi RMN cranio- cerebral şi cervical nativ şi cu substanţă de contrast
    - tranzit baritat faringo- esofagian
    - EMG
    - rinomanometrie
    - diagnosticul etiologiei sifilitice: RBW, VDRL, RPR; ultramicroscopie în câmp întunecat;teste treponemice: de fluorescenţă (FTA6, FTA- ABS 7), de hemaglutinare (TPHA 8), imunoenzimatice (ELIZA); biopsie faringiană.
    2. Paralizia faringelui
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - TS, TC
    - radiografie Hirtz a bazei craniului
    - radiografie cervico-toracică faţă şi profil
    - endoscopie flexibilă sau rigidă
    - CT şi RMN cranio- cerebral şi cervical nativ şi cu substanţă de contrast
    - tranzit baritat faringo- esofagian
    - EMG
    - manometrie
    - diagnosticul etiologiei difterice: anticorpi antidifterici; recoltare de 3 tampoane de exudat faringian de la nivelul falselor membrane din care se efectuează:
    ● Frotiu colorat Gram şi albastru Loffler
    ● Culturi pe medii selective (Bordet-Gengou, Loffler, Clauberg, Tinsdall, Gundel-Tietz, etc)
    ● Culturi pe medii selective după imersare în mediu lichid OCST
    - EKG, ecocardiografie.
    - diagnosticul etiologiei gripale: exudat faringian; examen virusologic - izolarea virusului gripal pe ou embrionat din exudatul faringian sau din sângele bolnavului (neobligatoriu); serodiagnostic - titrare în dinamică a Ag hemaglutinoinhibanţi, seroneutralizanţi, fixatori de complement; rinocitodiagnostic Koleaditkaia;
    - diagnosticul etiologiei tifoide: exudat faringian, hemocultura, urocultura, coprocultura; serodiagnostic - reactia Widal de aglutinare.
    - diagnosticul tetanosului: culturi pe medii îmbogăţite Holmann, Hibler, Zeissler, frotiuri colorate cu verde malachit, identificare biochimică a bacilului sau prin seroaglutinare;
    - diagnosticul rabiei: identificarea virusului rabic prin tehnica Ac fluorescenti din saliva, amprente de cornee, biopsii cutanate;
    - diagnosticul botulismului: titrarea toxinei botulinice în serul pacientului;
    - teste toxicologice: barbiturice, anestezice.
    3. Spasmele faringiene şi
    4. Mioclonii faringiene
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - TS, TC
    - tranzit baritat faringo- esofagian
    - CT, RMN cranio- cerebral şi cervical nativ şi cu substanţă de contrast
    - diagnosticul sifilisului
    - diagnosticul rabiei
    - diagnosticul tetanosului
    - calcemie
    - teste toxicologice
    VI.2. TULBURARI SENZITIVE FARINGIENE
    1. Paresteziile faringiene şi glosodiniile
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - TS, TC
    - tranzit baritat faringo- esofagian
    - CT, RMN cranio- cerebral şi cervical nativ şi cu substanţa de contrast
    - diagnosticul sifilisului
    - diagnosticul rabiei
    - diagnosticul tetanosului
    - calcemie
    - teste toxicologice (alcool, plumb).
    2. Sindromul stiloidian
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - TS, TC
    - CT, RMN cranio- cerebral şi cervical nativ şi cu substanţă de contrast
    - radiografia apofizei stiloide.
    3. Nevralgia de glosofaringian
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - TS, TC
    - tranzit baritat faringo- esofagian
    - CT, RMN cranio- cerebral şi cervical nativ şi cu substanţă de contrast
    - radiografie cervicală profil.
    VEGETAŢII ADENOIDE ŞI ALTE INFLAMAŢII ALE RINOFARINGELUI
    Vegetatii adenoide
    Diagnostic:
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    +/_ radiografie toracică
    - serologie pentru viruşi
    Terapie:
    - Tratament medicamentos: decongestionante nazale, antihistaminice
    - Tratament chirurgical: adenoidectomie
    Rinofaringita acută
    Diagnostic:
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    +/_ radiografie toracică.
    - serologie pentru viruşi
    Terapie:
    - tratament medicamentos: analgetice, antibioterapie sistemică în cazurile grave
    - la copii cu vegetaţii adenoide se asociază decongestionante nazale
    Faringita cronică
    Terapie:
    - Evitarea fumatului excesiv şi a consumului de alcool
    - Inhalaţii cu soluţii alcaline
    Chistul Thornwald
    Terapie:
    - tratament: antibioterapie
    - marsupializare
    TUMORI BENIGNE
    Angiofibrom nazofaringian juvenil
    Terapie:
    -excizie chirurgicală prin abord:
    - Transpalatin
    - Transpalatin+ sublabial
    - Rinotomie laterală extinsă
    - Abord Denker extins
    - Abord intracranian, extracranian
    - Fosa infratemporală
    - Radioterapie preoperatorie
    - Crioterapie sau embolizare
    TUMORI MALIGNE
    Cancerul rinofaringelui
    Terapie:
    - radioterapie, 6000- 7000 rads
    - radical neck dissection
    - pentru tumorile reziduale sau recurente: radioterapie externă sau brahiterapie
    - criochirurgie
    - chimioterapie sistemică paleativă
    FARINGITE ACUTE ŞI CRONICE
    FARINGITA ACUTĂ
    Terapie:
    - tratament general: repaus la pat, lichide, gargarisme cu soluţii saline calde şi analgetice
    - tratament specific: faringita streptococică, penicilina G 200.000 de unităţi la 6 ore timp de 10 zile (oral) sau Penicilina G injectabil intramuscular 1,2 Milioane de unităţi intramuscular; în cazul alergiei la Penicilină se administrează Eritromicina 20-40 mg/ kgc şi zi, 10 zile
    Faringita difterică
    Terapie: antitoxina difterică+ Penicilina sau Eritromicina
    Faringita gonococică
    Terapie: Penicilina sau Tetraciclina
    Faringite fungice
    Terapie: Nystatina
    FARINGITE CRONICE
    Terapie:
    - eradicarea factorilor cauzali
    - repaus vocal
    - evitarea hemajului
    - gargarisme cu soluţii saline calde
    - cauterizarea granulaţiilor limfoide
    Faringite atrofice
    Terapie:
    - îndepărtarea crustelor
    - vaporizarea de soluţii alcaline
    - iodura de potasiu 325 mg oral câteva zile
    AMIGDALITE ACUTE ŞI CRONICE
    Amigdalita acută
    Terapie:
    - repaus la pat
    - hidratare
    - analgetice (Aspirina sau Paracetamol)
    - Terapie antimicrobiană; în infecţii streptococice- Penicilina; în caz de alergie se administrează Eritromicina 7- 10 zile
    Amigdalita difterică
    Terapie:
    - Antitoxina iv. în perfuzie endovenoasă
    - Antibioterapie: Benzilpenicilina 600- 1200 mg la 6 ore
    - Alergie la Penicilina- Eritromicina
    Amigdalita cronică
    Terapie:
    1. Tratament igienodietetic cu eradicarea focarelor dentare şi nazosinusale
    2. Tonsilectomie
    AFECŢIUNILE AMIGDALEI LINGUALE
    Amigdalita linguala acută
    Terapie:
    - antibioterapie
    - hipertrofia amigdalei linguale
    - Tratament conservator, uneori diatermocoagulare, Laser
    Abcesul amigdalei linguale
    Terapie:
    - Analgetice, antibiotice, hidratare
    - Incizie, drenajul abcesului
    ABCESE FARINGIENE
    Abcese periamigdaliene(Quinsy)
    Terapie:
    - internare
    - reechilibrare hidrică
    - antibioterapie
    - analgetice
    - igiena orală
    - incizia şi drenajul abcesului
    - amigdalectomie la 4-6 săptămâni de la puseul acut
    - amigdalectomie la "cald"- în puseul acut
    Abcese retrofaringiene
    Terapie:
    - incizia şi drenajul abcesului
    - antibioterapie sistemică
    - traheotomie în abcesele mari care obstruează căile respiratorii sau produc edem laringian
    Abcese retrofaringiene cronice
    Terapie:
    - incizia şi drenajul abcesului
    - terapia antituberculoasă atunci când se confirmă această etiologie
    Abcese parafaringiene
    Terapie:
    - antibioterapie
    - drenajul abcesului
    TUMORI OROFARINGIENE
    TUMORI BENIGNE
    Papilomul
    Terapie: excizia chirurgicală
    Hemangiomul
    Terapie:
    - coagulare diatermică
    - injectare de agenţi sclerozanţi
    - crioterapia sau coagulare laser
    Adenomul pleomorf
    Terapie: excizie totală
    Chistul mucos
    Terapie:
    - excizia chirurgicală dacă este pediculat
    - incizie şi drenaj cu înlăturarea pereţilor chistului
    TUMORI MALIGNE
    Carcinom localizat în treimea posterioară a bazei limbii
    Terapie:
    - în leziunile incipiente (carcinom anaplazic, limfoepiteliom sau limfom)-radioterapie
    - în leziunile avansate-excizie chirurgicală ce poate implica glosectomie cu laringectomie, rezecţie mandibulară şi disecţia în bloc a ganglionilor cervicali.
    - chimioterapie asociată cu radioterapie şi chirurgie
    - tratament paleativ- radioterapie şi chimioterapie
    - traheotomie, gastrostomie.
    Carcinomul amigdalian şi al lojei amigdaliene
    Terapie:
    - radioterapie pentru tumori incipiente şi radiosenzitive
    - amigdalectomie pentru leziunile superficiale; în leziunile avansate cu invazie osoasă- excizie chirurgicală cu hemimandibulectomie şi disecţie cervicală
    - chirurgia combinată cu radioterapie pre- sau postoperator
    - terapie adjuvantă -chimioterapia
    Carcinomul arcului palatin
    Terapie: radioterapie sau excizie chirurgicală
    Carcinomul peretelui faringian posterior şi lateral
    Terapie: radioterapie sau excizie chirurgicală cu grefă de piele, combinată deseori cu disecţia ganglionară când aceştia se palpează.Accesul la peretele faringian posterior se face prin faringotomie laterală cu sau fără osteotomie mandibulară.
    Stilalgia (sindromul Eagle)
    Terapie: procesele stiloide simptomatice pot fi excizate prin abord transoral sau cervical.
    TUMORI ALE HIPOFARINGELUI ŞI DIVERTICULUL ZENKER
    Tumori ale hipofaringelui
    BENIGNE: papilomul, adenomul, lipomul, fibromul şi leiomiomul.
    MALIGNE:
    Carcinomul de sinus piriform
    Terapie:
    - radioterapia-pentru leziuni incipiente
    - laringectomie totală cu faringectomie parţială (combinată deseori cu disecţie ganglionară)-pentru tumorile limitate la sinusul piriform
    - laringectomie totală cu faringectomie şi disecţie ganglionară-pentru tumorile care se extind la regiunea retrocricoidiană. Segmentul faringoesofagian este reconstruit cu lambou miocutanat sau ascensionarea stomacului.
    - radioterapie postoperatorie- de rutină la toate cazurile
    Carcinomul regiunii retrocricoidiene
    Terapie:
    - radioterapie
    - pentru cazurile esuate- laringofaringoesofagectomie cu ascensionarea stomacului sau transpozitia colonului pentru reconstructia segmentului faringoesofagian.
    Carcinomul peretelui faringian posterior
    Terapie:
    - în leziunile incipiente - radioterapie cu conservarea funcţiei laringiene; - excizia chirurgicală prin faringotomie laterală
    - în leziunile avansate - laringofaringectomie şi disecţie ganglionară cervicală.
    Diverticulul Zenker
    Terapie:
    - excizia diverticulului şi miotomia cricofaringiană - abord cervical
    - tehnica Dohlman - separarea esofagului de diverticul se face prin diatermie endoscopică.
    LARINGELE
    DIAGNOSTICUL AFECŢIUNILOR LARINGIENE
    I. INFLAMAŢIILE LARINGELUI
    I.1. LARINGITELE ACUTE
    1. Laringita acută catarală şi
    2. Laringita acută edematoasă
    3. Laringitele sufocante ale copilului (laringita striduloasă, laringita subglotică, epiglotita acută)
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian, examen bacteriologic al sputei
    - ASLO
    - sumar urină
    - radiografie toracică
    - radiografie cervicală profil, tomografie laringiană în plan frontal
    - fibroscopie laringiană.
    4. Laringita acută supurată şi
    5. Pericondrita laringiană
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian, examen bacteriologic al sputei şi al secreţiilor purulente din fistule
    - ASLO
    - sumar urină
    - radiografie toracică
    - tomografie laringiană în plan frontal
    - radiografie cervicală profil
    - CT cervical nativ şi cu substanţă de contrast
    - ecografie cervicală
    - fibroscopie laringiană.
    6. Laringitele din bolile infecto-contagioase
    6.1. Difteria
    - anticorpi antidifterici
    - recoltare de 3 tampoane de exudat faringian de la nivelul falselor membrane din care se efectuează:
    ● Frotiu colorat Gram şi albastru Loffler
    ● Culturi pe medii selective (Bordet-Gengou, Loffler, Clauberg, Tinsdall, Gundel-Tietz, etc)
    ● Culturi pe medii selective după imersare în mediu lichid OCST
    - EKG, ecocardiografie.
    6.2. Febrele eruptive
    6.2.1. Scarlatina
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian
    - ASLO
    - sumar urină
    - IDR Dick, IDR Shultz- Charlton.
    6.2.2. Rujeola
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - cercetare în dinamică a Ac hemaglutinoinhibanţi şi seroneutralizanţi (este rar necesară).
    6.2.3. Rubeola
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - cultura virusului pe ou embrionat
    - serodiagnostic - cercetare în dinamică a Ac hemaglutinoinhibanţi şi seroneutralizanţi (este rar necesară).
    6.2.4. Varicela
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - cultura virusului pe culturi celulare
    - serodiagnostic - cercetare în dinamică a Ac anti RFC.
    6.2.5. Febra tifoidă
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian, hemocultura, urocultura, coprocultura
    - serodiagnostic - reacţia Widal de aglutinare.
    6.3. Gripa
    - hemoleucograma şi formula leucocitara
    - VSH, fibrinogen, CR
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian
    - examen virusologic - izolarea virusului gripal pe ou embrionat din exudatul faringian sau din sangele bolnavului (neobligatoriu)
    - serodiagnostic - titrare în dinamica a Ag hemaglutinoinhibanţi, seroneutralizanţi, fixatori de complement; rinocitodiagnostic Koleaditkaia.
    6.4. Tularemia
    - hemoleucograma şi formula leucocitara
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian - bacterium tularense
    - reactie de aglutinare
    - IDR
    - serodiagnostic
    6.5. Antrax
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - sumar urină
    - exudat faringian
    - frotiu şi culturi din lichidul din vezicule
    - hemoculturi
    - test Ascoli (reacţie de aglutinare cu antiser specific)
    - IDR Balteanu-Toma
    - proba terapeutică, cu ser anticărbunos, 3 zile.
    6.6. SIDA
    - hemoleucograma
    - mielograma
    - teste de evidenţiere a perturbarilor majore ale sistemului imun: â2 microglobulina serica, limfocite T4, raport limfocitar T4/T8
    - teste de diagnostic specific: de depistare (ELISA), de confirmare (WESTERN-BLOT)
    I.2. ARTRITE CRICO-ARITENOIDIENE
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian
    - ASLO
    - sumar urină
    - radiografie toracică
    - tomografie laringiană în plan frontal
    - radiografie cervicală profil
    - CT cervical nativ şi cu substanţă de contrast
    - ecografie cervicală
    - fibroscopie laringiană, laringoscopie suspendată
    - stroboscopie, videostroboscopie.
    I.3. LARINGITE CRONICE
    I.3.1. LARINGITE CRONICE NESPECIFICE
    1. Laringita cronică catarală
    2. Laringita cronică pseudomixomatoasă
    3. Laringite cronice hipertrofice roşii şi albe
    4. Laringita cronică atrofică
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian, examen bacteriologic şi micologic al sputei
    - ASLO
    - sumar urină
    - radiografie toracică
    - tomografie laringiană în plan frontal
    - radiografie cervicală profil
    - CT cervical nativ şi cu substanţă de contrast
    - fibroscopie laringiană, laringoscopie directă, laringoscopie suspendată, endoscopie de contact
    - stroboscopie, videostroboscopie
    - biopsie laringiană cu examen histopatologic şi eventual teste imunohistuchimice.
    I.3.2. LARINGITE CRONICE SPECIFICE
    1. Tuberculoza laringiană
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - radiografie toracică
    - IDR la tuberculină
    - examen microbiologic al sputei: frotiu colorat Ziehl-Nielsen; cultura pe mediu Lowenstein
    - ELISA pentru BK
    - biopsie faringiană
    +/- radiografie coloană cervicală, tomografie laringiană în plan frontal, CT sau RMN cervical.
    2. Sifilisul laringian
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian
    - RBW, VDRL, RPR
    - ultramicroscopie în câmp întunecat
    - teste treponemice: de fluorescenţă (FTA6, FTA- ABS 7), de hemaglutinare (TPHA 8), imunoenzimatice (ELIZA)
    - biopsie laringiană.
    3. Lepra laringiană
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - radiografie toracică
    - reacţia Mitzuda
    - biopsie faringiană.
    4. Scleromul laringian
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - radiografie toracică
    - culturi pe mediu agar-agar
    - reacţia Bordet -Gengou
    - biopsie faringiană şi examen histopatologic.
    5. Sarcoidoza
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - radiografie toracică
    - IDR Kweim
    - examen histopatologic din leziunile faringiene, ganglioni periferici, plămân.
    6. Amiloidoza
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - radiografie toracică
    - biopsie şi examen histopatologic după coloraţie roşu de Congo.
    7. Actinomicoza laringiană
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - examen bacteriologic al puroiului
    - examen histopatologic.
    8. Laringitele în dermatozele buloase
    ● Pemfigus: citodiagnostic Tzanck, examen histopatologic din leziunile buloase, imunofluorescenţa directă (IFD), imunofluorescenţa indirectă (IFID), imunoprecipitare şi imunobloting
    ● Dermatita herpetiformă: examen histopatologic din leziunile buloase, imunofluorescenţa directă (IFD), imunofluorescenţa indirectă (IFID), imunomicroscopia electronică.
    ● Eritemul polimorf: examen histopatologic din leziunile buloase.
    9. Laringite micotice
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - exudat faringian şi exudat nazal
    - frotiu cito-bacteriologic
    - cultura pe mediu Sabouraud
    - radiografie toracică
    - biopsie laringiană şi examen histopatologic
    II. TUMORI LARINGIENE
    II.1. TUMORI BENIGNE
    La nivelul laringelui se întâlnesc: noduli vocali, polipi, papiloame, angioame, lipoame, condroame, adenoame, neurinoame, schwanoame, tiroidă aberantă subglotică, tumori chistice, chemodectoame, plasmocitoame benigne, tumori Abrikosov.
    Explorările paraclinice necesare sunt:
    ● Preoperatorii obligatorii:
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - TS, TC
    - radiografie toracică
    - EKG.
    ● Diagnostice:
    - radiografie laringe profil, tomografie laringiană în plan frontal
    - CT sau RMN cervical nativ şi cu substanţă de contrast
    - fibroscopie laringiană, laringoscopie directă, laringoscopie suspendată
    - stroboscopie, videostroboscopie
    - examen histopatologic din piesa de biopsie sau din piesa operatorie, asociată cu imunohistochimia (pentru diagnosticul tumorii Abrikosov) sau coloraţie roşu de Congo (amiloidoza)
    - angiografie cu substracţie digitală (chemodectoame)
    - scintigrama tiroidiană cu I 131 (tiroida aberantă)
    - teste de identificare a papiloma virus (papilomatoza).
    II.2. TUMORI MALIGNE
    ● Preoperatorii obligatorii:
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - TS, TC
    - radiografie toracică
    - EKG.
    ● Diagnostice:
    - radiografie laringe profil, tomografie laringiană în plan frontal
    - tranzit baritat faringo-esofagian
    - CT sau RMN cervical nativ şi cu substanţă de contrast
    - fibroscopie laringiană, laringoscopie directă, laringoscopie suspendată, endoscopie de contact
    - stroboscopie, videostroboscopie
    - examen histopatologic din piesa de biopsie sau din piesa operatorie, asociată cu imunohistochimia
    - angiografie cu substracţie digitală
    - teste de identificare a papiloma virus (papilomatoza malignizată)
    - markeri tumorali
    - flow-citometrie, morfometrie.
    ● Pentru depistarea metastazelor:
    - ecografie cervicală, limfografie cervicală
    - radiografie toracică
    - ecografie abdominală
    - scintigrama osoasă.
    III. MALFORMATII CONGENITALE ALE LARINGELUI
    1. Laringocel
    2. Laringo-traheomalacie
    3. Malformaţiile epiglotei
    4. Chisturi congenitale
    Pentru diagnosticul lor se utilizează:
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - radiografie toracică
    - tomografie laringiană în plan frontal
    - radiografie cervicală profil
    - CT sau RMN cervical nativ şi cu substanţă de contrast
    - ecografie cervicală
    - fibroscopie laringiană, laringoscopie suspendată
    - stroboscopie, videostroboscopie
    - examen histopatologic al piesei operatorii.
    IV. STENOZELE LARINGIENE, GRANULOMUL POSTINTUBAŢIONAL
    Pentru diagnosticul lor se utilizează:
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - radiografie cervico-toracică faţă şi profil
    - tomografie laringiană în plan frontal
    - radiografie cervicală profil
    - CT sau RMN cervical nativ şi cu substanţă de contrast
    - ecografie cervicală
    - fibroscopie laringiană, laringoscopie suspendată
    - stroboscopie, videostroboscopie
    - examen histopatologic al piesei operatorii.
    V. TRAUMATISMELE LARINGIENE
    1. Contuzii
    2. Hematoame
    3. Plăgi
    4. Fracturi
    5. Arsuri
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie, ionograma
    - radiografie cervico-toracică faţă şi profil
    - tomografie laringiană în plan frontal
    - radiografie cervicală profil
    - CT sau RMN cervical şi/sau toracic nativ şi cu substanţă de contrast
    - ecografie cervicală
    - fibroscopie laringiană, laringoscopie suspendată.
    5. Corpi straini laringieni
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie
    - radiografie cervico-toracică faţă şi profil
    - tomografie laringiană în plan frontal
    - radiografie cervicală profil
    - fibroscopie laringiană, laringoscopie suspendată.
    VI. TULBURĂRI SENZITIVE ŞI MOTORII LARINGIENE
    VI.1. TULBURĂRI MOTORII
    1. Paralizii miopatice
    2. Paralizii neurogene
    3. Tulburări funcţionale: spasme, tulburări de coordonare a motilităţii laringiene
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie, calcemie
    - radiografie cervicală profil
    - tomografie laringiană în plan frontal
    - radiografie toracică faţă şi profil
    - tranzit baritat faringo-esofagian
    - CT sau RMN cranio-cerebral, cervical, toracic nativ şi cu substanţă de contrast
    - ecografie cervicală
    - fibroscopie laringiană, laringoscopie suspendată, laringoscopie directă
    - esofagoscopie, mediastinoscopie
    - scintigrafie tiroidiană
    - EKG, EMG
    - stroboscopie,videostroboscopie
    - teste toxicologice: plumb
    - diagnosticul sifilisului: RBW, VDRL, RPR; ultramicroscopie în câmp întunecat; teste treponemice: de fluorescenţă (FTA6, FTA- ABS 7), de hemaglutinare (TPHA 8), imunoenzimatice (ELIZA);biopsie laringiană
    - diagnosticul rabiei: identificarea virusului rabic prin tehnica Ac fluorescenţi din saliva, amprente de cornee, biopsii cutanate;
    - diagnosticul botulismului: titrarea toxinei botulinice în serul pacientului;
    VI.2. TULBURĂRI SENZITIVE
    1. Anestezia
    2. Hiperestezia
    3. Paresteziile
    4. Nevralgiile propriu-zise de glosofaringian şi vag
    - hemoleucograma şi formula leucocitară
    - VSH, fibrinogen, CRP
    - uree, creatinina, TGP, TGO, bilirubina, glicemie, calcemie
    - radiografie cervicală profil
    - tomografie laringiană în plan frontal
    - radiografie toracică faţă şi profil
    - tranzit baritat faringo-esofagian
    - fibroscopie laringiană, laringoscopie suspendată, laringoscopie directă
    - esofagoscopie
    - diagnosticul sifilisului: RBW, VDRL, RPR; ultramicroscopie în câmp întunecat;teste treponemice: de fluorescenţă (FTA6, FTA- ABS 7), de hemaglutinare (TPHA 8), imunoenzimatice (ELIZA);biopsie laringiană
    - diagnosticul etiologiei difterice: anticorpi antidifterici; recoltare de 3 tampoane de exudat faringian de la nivelul falselor membrane din care se efectuează:
    ● Frotiu colorat Gram şi albastru Loffler
    ● Culturi pe medii selective (Bordet-Gengou, Loffler, Clauberg, Tinsdall, Gundel-Tietz, etc)
    ● Culturi pe medii selective după imersare în mediu lichid OCST
    - EKG, ecocardiografie.
    - diagnosticul etiologiei gripale: exudat faringian; examen virusologic - izolarea virusului gripal pe ou embrionat din exudatul faringian sau din sângele bolnavului (neobligatoriu); serodiagnostic - titrare în dinamică a Ag hemaglutinoinhibanţi, seroneutralizanţi, fixatori de complement; rinocitodiagnostic Koleaditkaia;
    TRAUMATISMELE LARINGO-TRAHEALE
    Terapie:
    ● conservator:
    - internare
    - repaus vocal
    - umidifierea aerului inspirat
    - corticoterapie
    - antibiotiterapie
    ● chirurgical:
    - traheostomie
    - rezolvarea chirurgicală (reducere fracturi os hioid,cartilaj tiroid,cricoid,sutura mucoasei, ancorarea/excizia epiglotei,repoziţia/excizia cartilaje aritenoide,sutura T-T laringo-traheală,stentare laringiană cu stent laringeal/tub silicon, prevenţia aderenţelor la nivelul comisurii anterioare prin plasare de silastic)
    INFLAMAŢIILE ACUTE ŞI CRONICE ALE LARINGELUI
    1. Laringitele acute
    - repaus vocal
    - evitarea fumat/alcool
    - folosirea inhalantelor
    - sedative
    - antibioterapie
    - analgezice
    - corticoterapie
    2. Epiglotitele acute (sin. Laringite supraglotice)
    - internare
    - antibiototerapie
    - corticoterapie
    - reechilibrare hidroelectrolitică
    - oxigenare şi umidifiere
    - intubaţie sau traheostomie
    3. Laringo-traheo-bronşitele acute
    - internare
    - antibiototerapie
    - umidifiere
    - reechilibrare hidroelectrolitică
    - corticoterapie
    - adrenalina
    - intubaţie/traheostomie
    4. Difteria laringiană
    - anatoxina difterică
    - antibioterapie
    - menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii
    - repaus total
    5. Edemul laringian
    - adrenalina 1/1000,0,3-0,5 ml/15 min i.m
    - corticoterapie
    - intubaţie
    - traheostomie
    6. Laringitele cronice
    6.1. Fără hiperplazie
    - depistarea şi tratarea focarelor de infecţie din sfera ORL
    - evitarea factorilor iritativi
    - repaus vocal
    - terapie inhalatorie
    - expectorante
    6.2 Hipertrofică
    - conservator(vezi 6.1)
    - chirurgical
    7. Polipoza corzilor vocale
    - stripping corzi vocale
    - repaus vocal
    - terapie vocală
    8. Laringita atrofică
    - eliminarea factorilor cauzali
    - umidifierea
    - expectorante
    9. TBC laringian
    - idem TBC pulmonar
    - repaus vocal
    10. Lupus laringian
    - antituberculoase
    11. Sifilisul laringian
    12. Lepra laringiană
    13. Scleromul laringian
    - streptomicina/tetraciclina
    - corticoterapie
    14. Micoza laringiană
    LEZIUNI CONGENITALE ALE LARINGELUI ŞI STRIDORUL
    1. Laringomalacia(stridorul laringian congenital)
    - conservator
    - traheostomia în cazuri cu insuficienţă respiratorie severă
    2. Paralizia de corzi vocale congenitală
    3. Stenoza subglotică congenitală
    Terapie: - chirurgical
    4. Hemangiomul subglotic
    Terapie:- traheostomie, corticoterapie(dexametazona 1mg/kg corp/zi 1 săptămână, apoi prednisolon 3 mg/kg corp/zi 1 an), excizia laser CO2 în leziuni mici
    5. Laringocelul
    Terapie: excizia endoscopică sau clasică
    6. Chistul laringian
    Terapie: excizie cu laser CO2, incizia şi drenajul chistului
    Stridorul
    Terapie: în funcţie de etiologia stabilită se va efectua tratamentul
    PARALIZIA LARINGIANĂ
    Paralizia de nerv laringian recurent
    a) unilateral
    Terapie: nu este necesar nici un tratament
    b) bilateral
    Terapie:
    - traheostomie - temporară (insuficienta respiratorie acută)
    - permanentă cu canula (cazuri cronice)
    - lateralizarea corzilor
    - aritenoidectomie(prin abord cervical extern şi fixarea corzilor în poziţie laterală)
    - lateralizarea corzilor vocale endoscopic
    - cordectomia(cu CO2)
    - implant de muşchi sternohioidian în cricoaritenoidul posterior paralizat pentru a impregna unele mişcări corzilor vocale
    Paralizia nervului laringian superior
    unilateral
    bilateral
    Terapie: în funcţie de etiologie:
    - nevritele se pot vindeca spontan
    - în aspiraţii repetate- traheostomie şi sondă nazo-gastrică
    - epiglotopexie pentru evitarea pneumoniilor de aspiraţie
    Paralizia combinată (completă) (n.recurent şi n.laringian superior)
    a) unilateral
    Terapie:
    - terapie vocală
    - proceduri de medializare a corzilor vocale:
    - injectare de pastă de teflon
    - implantare de muşchi/cartilaj
    - artrodeza joncţiunii cricoaritenoidiene
    b) bilateral
    Terapie:
    - traheostomie
    - epiglotopexie
    - plicaturarea corzilor vocale
    - laringectomie totală
    Paralizia congenitală a corzilor vocale
    Terapie: - traheostomie
    TUMORILE BENIGNE ALE LARINGELUI
    I. NON-NEOPLASTICE
    1. Leziuni solide non-neoplastice
    Nodulii vocali
    Terapie: tratament conservator, tratament chirurgical
    Polipii vocali
    Terapie: excizia chirurgicală
    Edemul Reinke
    Terapie: strippingul corzilor vocale
    Ulcerul de contact
    Terapie: biopsie, terapie vocală
    Granulomul postintubaţional
    Terapie: repaus vocal, indepărtarea endoscopică a granulomului
    Leucoplazia (keratoza)
    Terapie:
    - îndepărtarea factorilor iritativi
    - biopsia
    - strippingul corzilor vocale
    Tumora amiloidă
    Terapie: excizia endoscopică
    2. Leziuni chistice
    Chiste ductale
    Terapie: excizia chirurgicală
    Chiste saculare
    Terapie: excizia chirurgicală
    Laringocel
    Terapie: excizia chirurgicală
    II. NEOPLASTICE
    Papilomul scuamos
    Terapie:
    - juvenil
    - îndepărtare endoscopică
    - crioterapie
    - cauterizare
    - laser CO2
    - terapie cu interferon
    - papilomul adultului
    - idem
    Condromul
    Hemangiomul
    Terapie:
    - corticoterapie (cele simptomatice)
    - laser CO2
    - radioterapie
    Tumora cu celule granulare
    Tumora glandulara
    TUMORILE MALIGNE ALE LARINGELUI
    1. Cancerul supraglotic
    2. Cancerul glotic
    3. Cancerul subglotic
    Terapie:
    - CHIRURGICAL
    conservator-cordectomie prin laringofisură
    - laringectomie parţială frontolaterală
    - laringectomia orizontală supraglotică
    laringectomie totala
    - RADIOTERAPIA
    - TERAPIA COMBINATĂ
    TULBURĂRI DE VORBIRE ŞI FONAŢIE
    Disfonia
    Terapie:
    - disfonia ventriculară
    - afonia funcţională (isterică)
    - psihoterapie
    - puberfonia
    - terapie vocală
    - fonastenia
    - repaus vocal
    - rinolalia inchisă
    - rinolalia deschisă
    Traheotomia:
    Alte proceduri în managementul căilor respiratorii.
    I. Obstrucţia respiratorie
    1. Infecţii
    - laringo-traheo-bronşita acută
    - epiglotita acută
    - difteria
    - angina Ludwig
    - abcesul peritonsilar, retrofaringian, parafaringian
    - abcesul limbii
    2. Traumatisme
    - injurii externe ale laringelui, traheei
    - injurii postendoscopie (la copii)
    - fracturi mandibulare sau injurii maxilo-faciale
    3. Neoplasme
    - tumori benigne şi maligne ale laringelui, faringelui, traheei superioare, limbii, tiroidiene.
    4. Corpii straini laringieni.
    5. Edemul laringian datorat factorilor iritanti, alergici, radiatii.
    6. Paralizia bilaterală de adductori
    7. Anomalii congenitale (malformaţii laringiene,chiste,fistule traheo-esofagiene, atrezie coana bilaterală)
    II. Staza secreţiilor
    1. Absenţa reflexului de tuse
    - coma, TCC, AVC, supradozaj de narcotice
    - paralizia muşchilor respiratori, injurii medulare, poliomielita, sdr. Guillain-Barres, miastenia gravis.
    - spasmul muşchilor respiratori, tetanie, eclampsie, otrăviri cu stricnina
    2. Tuse dureroasă
    - injurii toracice, fracturi costale multiple, pneumonie
    3. aspirarea secreţiilor faringiene
    - poliomielita bulbară, polinevrita, paralizie laringiană bilaterală
    III. Insuficienţa respiratorie
    1. afecţiuni pulmonare cronice, emfizem pulmonar,bronşita cronică, atelectazie, bronşectazie
    2. idem I şi II
    TIPURI DE TRAHEOSTOMIE
    1. Traheostomia de urgenţă
    2. Traheostomia electivă (de rutină, planificată)
    - terapeutică
    - profilactică
    3. Traheostomia permanentă
    DECANULAREA
    Proceduri utilizate pentru restabilirea rapidă a permeabilităţii căilor respiratorii
    1. Intubaţia endotraheală
    2. Cricotirotomia sau laringotomia
    3. Traheostomia în urgenţă
    CORPII STRĂINI AI CĂILOR RESPIRATORII
    DIAGNOSTIC: - clinic - anamneza, tuse iritativă, dispnee asfixie sindrom penetratie ascultaţie - zgomot supapă, percuţie - diferenţa rezonantă.
    - paraclinic: radiologic - prezintă corpi străini, atelctazie, voalare, pneumatizare accentuată, balans mediastinal, uneori semne pneumopatie.
    1. Corpi străini laringieni
    - Manevra Heimlich
    - Cricotirotomia/ traheostomia de urgenţă
    - Laringoscopie directă cu extracţia corpului străin
    - Laringofisura cu extracţia corpului străin
    2. Corpi străini traheali
    3. Corpi străini bronşici
    - bronhoscopia rigidă convenţională
    - bronhoscopia rigidă cu ghidaj telescopic
    - bronhoscopia cu fluoroscopie
    - sonda Dormia sau balonul Fogarthy (pentru obiecte sferice)
    - traheostomie cu bronhoscopie prin traheostomă
    - toracotomie şi bronhotomie pentru corpi străini periferici
    - bronhoscopia optică cu fibra flexibilă (cazuri selectate de adulţi)
    ESOFAGUL
    ESOFAGITELE ACUTE
    Perforatia esofagului
    Diagnostic: rx simplă /control; esofagoscopie; CT.
    Terapie:
    - Întreruperea imediată a alimentaţiei pe cale orală.
    - Nutriţia parenterală
    - Antibioterapie parenterală
    - Măsuri conservatoare (în cazul perforaţiei precoce a esofagului cervical)
    - Sutura şi drenajul cavităţii pleurale (în primele 6 ore)
    - După 6 ore drenajul suprafeţei infectate
    Arsurile corozive ale esofagului
    Diagnostic: Rx simplă; esofagoscopie (endoscopie)
    Terapie:
    a) internarea pacientului
    b) tratarea şocului şi dezechilibrului acido-bazic.Monitorizarea diurezei
    c) combaterea durerii
    d) permeabilizarea căilor respiratorii
    e) neutralizarea substanţelor corozive(dacă e posibil în primele 6 ore)
    f) antibioterapie parenterală
    g) sonda naso-gastrică
    h) esofagoscopie
    i) steroizi pentru prevenirea stenozării
    j) dacă se dezvoltă stricturi
    - esofagoscopie şi dilatare progresivă dacă este permeabilă
    - gastrostoma şi dilatare retrogradă dacă este impermeabilă
    - reconstrucţia esofagului sau by-pass dacă dilataţia este imposibilă
    Stricturile benigne
    Diagnostic: Rx - Bo -simple; endoscopie; eco-endo TC
    Terapie:
    a) diluţii progresive cu bujii
    b) gastrostoma
    c) tratament chirurgical cu excizie şi reconstrucţie
    Hernia hiatală
    Diagnostic: Rx gol + Bo +.. endoscopic; ph metrie; Rx; endoscopie.
    Terapie:
    - tratament chirurgical în principal
    - tratament conservator (cazurile incipiente) în scopul reducerii refluxului esofagian
    Sindromul Plummer-Vinson
    Terapie:
    - corectarea anemiei
    - dilatatii progresive prin bujiaj
    Tulburări de motilitate ale esofagului
    Diagnostic: Rx - cu bo, monometrie, esofagoscopie
    a. hipermotilitate
    - spasm crico-faringeal
    - spam esofagian difuz
    - dilataţia esofagului inferior
    - miotomie (în cazuri severe)
    - nut-cracker esofagian
    b. hipomotilitate
    - acalazia(cardiospasmul)
    - dilatarea sfincterului inferior
    - esofagomiotomie
    - reflux gastro-esofagian
    Diagnostic: Rx -Bo; endoscopie; ph-metrie; monometrie; test berstein cu HCl 0,1 mol; tranzit izotopic pentru reflex biliar; histologie pentru diagnostic.
    - tratament conservator
    a. regim igieno-dietetic (evitarea fumatului, consumului de alcool, cofeinei, ultima masă cu 3 ore înainte de somn etc)
    b. antiacide
    c. medicamente care cresc tonusul sfincterului inferior
    d. blocanţi de receptori de H2
    - tratament chirurgical (în cazul unor complicaţii ale refluxului)
    - fundoplicatura Nissen
    - sclerodermia
    TUMORILE ESOFAGULUI
    Benigne
    Leiomiom
    Diagnostic: Rx -contrast; endoscopie + histologie; echo-endo; CT.
    Terapie: enucleerea tumori prin toracotomie
    Polip mucos
    Lipom
    Fibrom
    Diagnostic: Rx -contrast; endoscopie + histologie; echo-endo; CT.
    Terapie: excizia chirurgicală prin esofagotomie
    Maligne
    Carcinom scuamo-celular
    Adenocarcinom
    Diagnostic: Rx -contrast; endoscopie + histologie; echo-endo; CT.
    Terapie:
    - chirurgical pentru tumorile localizate în 1/3 inferioară
    - radioterapie pentru tumorile localizate în 2/3 superioare
    - paleativ în stadiile avansate(by-pass, gastrostomă permanentă, jejunostomă, etc)
    Disfagia
    Diagnostic: Rx -contrast; endoscopie + histologie; echo-endo; CT.
    Terapie: identificarea şi tratarea cauzei.
    Corpii străini în porţiunea superioară a căilor aero-digestive superioare
    Localizare:
    1. în amigdală
    2. în baza limbii/valeculă
    3. în sinusul piriform
    4. în esofag
    Diagnostic: Rx; endoscopie.
    Terapie:
    1. Extragerea corpilor străini cu pensa sub anestezie locală
    2. Esofagoscopia sub anestezie generală
    3. Esofagotomia cervicală
    4. Esofagotomia transtoracică
    CORPI STRĂINI FARINGO-ESOFAGIENI
    DIAGNOSTIC: - clinic - anamneza, odinofagie, afagie, durere faringiană, toracică, jenă respiratorie, febră 38° - 39° - durere restrosternală, interscapulară - complicaţii.
    - paraclinic: radiografie toracică completă cu substanţă de contrast indisolubilă, uneori CT.
    TRATAMENT: Extragere corpi străini, cervicotomie - esofagotomie în corpi străini anclavaţi, drenaj mediastinal în caz de complicaţii.
    PATOLOGIA CERVICALĂ
    TUMEFACŢIILE REGIUNII CERVICALE
    INFLAMAŢIILE ŢESUTURILOR MOI CERVICALE
    Infecţii superficiale
    Furunculul şi antraxul gâtului
    Tratamentul constă în drenaj sub acoperire de antibiotice de elecţie şi autovaccin stafilococic.
    Infecţii cervicale profunde (Deep Neck Infections)
    Tratament
    Solicită, din partea chirurgului, urgenţă şi competenţă. Antibioterapie cu spectru larg, însă antibioterapia şi puncţia abcesului nu înlocuiesc niciodată incizia şi drenajul chirurgical larg.
    Există supuraţii cervicale survenite îndeosebi după perforaţiile iatrogene sau traumatice ale faringelui, cu floră anaerobă (spre ex. un caz personal, prin sfâşierea peretelui faringian prin muşcătura de câine lup la un copil, urmată de celulită cervicală gravă, gazoasă, produsă de germeni anaerobi).
    În asemenea situaţii sunt necesare inciziile de drenaj multiple, spălături cu apă oxigenată susţinute de antibioterapie masivă, reechilibrare hidroelectrolitică.
    ADENOPATIILE CERVICALE (TUMEFACŢII GANGLIONARE)
    Limfadenite nespecifice - acute şi cronice
    Tratament
    Antibioterapie cu spectru larg. Dacă este colecţie, se practică incizie largă şi drenaj, cu examen bacteriologic şi antibiogramă.
    Limfadenite specifice
    Adenopatiile tuberculoase (tbc ganglionar)
    Tratament
    Tratamentul antitbc este condus în colaborare cu pneumologul. El cuprinde o poliochimioterapie antitbc, prelungită 9-12 luni.
    Chirurgia de evidare ganglionară se impune când o regresiune netă nu survine în câteva luni.
    Limfadenite cu microbacterii atipice
    Tratamentul chirurgical de exereză permite vindecarea.
    Sifilisul
    Tratament: Penicilinoterapie
    Sarcoidoza (Maladia Besnier-Boeck-Schaumann)
    Tratamentul
    Corticoterapia, în colaborare cu medicul internist.
    Tularemia
    Tratament
    Rareori este necesară intervenţia de exereză a ganglionilor. Streptomicina este tratamentul de ales. Deseori, adenopatiile au tendinţa la vindecare spontană.
    Toxoplasmoza câştigată
    Tratament: Regresia adenopatiilor se întinde pe mai multe luni. Rar, este nevoie de prescriere de Rovamycină.
    Tumefacţii tumorale benigne şi maligne ale ganglionilor limfatici
    Tratament: Se impune exereza chirurgicală, pentru că poate da compresiuni cervicale cu stridor, disfagie, torticolis.
    Tumori maligne ale ganglionilor limfatici
    a. Adenopatiile cervicale din hemopatiile maligne
    b. Adenopatiile cervicale canceroase metastatice
    c. Boala Hodgkin - (limfogranulomatoza malignă)
    Boala Hodgkin
    Tratament
    Depinde de tipul histopatologic şi de stadiul bolii. Radioterapia, pentru stadiile I - III A, chimioterapia, pentru stadiile III B - IV.
    Prognosticul este bun, în raport de stadiul de prezentare.
    Limfoame maligne nonhodgkiniene
    Tratament
    Complexitatea tratamentului, care variază în funcţie de stadiu, impune o echipă compusă din ORL-ist, hematolog, oncolog, radioterapeut şi chimioterapeut.
    Radioterapia locoregională este foarte eficace.
    Gravitatea prognosticului este dată, înainte de toate, de posibilitatea survenirii, ulterioare, de alte localizări în afara regiunii cervicale.
    Pentru a preveni aceste diseminări secundare, radioterapia cervicală este urmată de chimioterapie sistemică, destinată eventualelor localizări inaparente.
    Metastaze ganglionare limfatice
    Conduita terapeutică
    Imperativul de a considera chirurgia cancerelor căilor aerodigestive, nu ca pe o chirurgie de organ, ci ca pe o chirurgie regională, aduce pe prim plan şi tratamentul adenopatiilor.
    Dacă sunt manifestări evidente de invazie canceroasă a ganglionilor cervicali, obţinute prin examenul clinic, paraclinic şi confirmate prin examenul histopatologic, singura soluţie este extirparea cât mai completă a acestor ganglioni. Aceste evidări ganglionare se fac sub rezerva unor condiţii preliminare:
    - absenţa metastazelor la distanţă;
    - ablaţia completă a tumorii primitive, în prealabil sau simultan;
    - conservarea stării generale;
    - tunica axului carotidian indemnă.
    Evidarea ganglionară radicală (Radical Neck Dissection), descrisă de Crille şi popularizată de Martin, a fost modificată în variate tipuri de disecţie cervicală, folosindu-se termeni ca: Modified Neck Dissections, Functional Neck Dissection, Conservative Neck Dissection, Selective Neck Dissection sau Extended Neck Dissection. Folosirea acestor termeni a creat o oarecare confuzie şi o problemă de nomenclatură.
    TUMEFACŢII CERVICALE NEGANGLIONARE
    Tumori benigne vasculare.
    Hemangioame
    Tratamentul este chirurgical.
    Anevrisme cervicale
    Tratamentul este de competenţa chirurgului vascular.
    Tumorile corpusculului carotidian
    (Chemodectoame, paraganglionare, necromafine)
    Tratament
    Este foarte delicat şi de competenţa chirurgului vascular.
    Tumori nervoase
    Tratamentul este chirurgical.
    MALFORMAŢII CONGENITALE
    Chiste laterale ale gâtului
    Tratament: chirurgical, cu condiţia ca ablaţia să fie completă.
    Fistule laterale ale gâtului
    Tratamentul
    Este chirurgical şi constă în ablaţia completă a traiectului fistulos. Injectarea de colorant trasor facilitează disecţia traiectului.
    Este de reţinut faptul că fistula cea mai frecventă este derivată din al doilea arc branhial, trece printre bifurcaţia carotidei şi urcă până la polul amigdalian inferior sau, alteori, se deschide în CAE, trecând pe sub nervul facial, ceea ce face foarte anevoioase disecţia şi ablaţia ei completă.
    Chiste şi fistule congenitale mediane
    Tratament
    Exereza chirurgicală completă a chistului şi a traiectului fistulos, cu rezecţia corpului osului hioid, pentru a se evita recidivele. Recidivele sunt mult mai dificil de disecat.
    Este recomandabil ca, înainte de extirparea chirurgicală, să efectuăm investigaţiile paraclinice necesare, pentru a evidenţia starea tiroidei prin ecografie şi scintigrafie. Aceasta se face cu scopul de a se evita ablaţia unei tiroide aberante, inducându-se, astfel, starea de hipotiroidism.
    GLANDELE SALIVARE
    AFECŢIUNI INFLAMATORII ALE GLANDELOR SALIVARE
    Inflamaţii bacteriene acute (Sialadenite acute)
    Parotidite acute;
    Submaxilite acute.
    Diagnostic: Rx simplu; echografie.
    Tratament
    - antibioterapia;
    - antiinflamatorii nesteroide;
    - corticoterapie;
    - vitamine;
    - comprese calde locale;
    - dezinfecţie bucofaringiană.
    În formele supurate se fac incizii şi drenaj, cu precauţie, pentru respectarea nervului facial.
    Infecţii virale
    Parotidita urliană
    Diagnostic: ex. virusologic (identificare virus); determinari IgM specifice
    Tratament simptomatic: analgetice, antipiretice, antiinflamatorii, vitamina C.
    Se recomandă repaus, băuturi abundente. Nu este recomandabil administrarea antibioticelor.
    Este necesară opinia medicului infecţionist.
    Este necesară izolarea, avându-se în vedere contagiozitatea bolii.
    Infecţii cu citomegalovirus
    Diagnostic: reacţii serologice
    Tratament - simptomatic.
    Sialadenita cronică sclerozantă a glandei submaxilare
    Diagnostic: echografie; sialografie şi Rx simplă; TC
    Tratament: Exereza chirurgicală şi examenul histopatologic.
    Parotidita cronică recidivantă
    Diagnostic: echografie; sialografie şi Rx simplă; TC
    Tratament:
    - igienă bucală;
    - masajul glandei;
    - prescrierea de sialagoge;
    - parotidectomia, cu conservarea nervului facial.
    Sindromul Gougerot-Sjogren (Sialadenita myoepitelială)
    Diagnostic: (pentru afecţiuni autoimune) cateterismul glandelor salivare; ex. biochimic salivar.
    Tratament
    Este dificil, etiologia necunoscută.
    Tratament simptomatic - se vizează producerea de salivă şi lacrimi (clorhidrat de pilocarpină, 0,2 ml, în adiţie cu apa distilată până la 2 ml). Se administrează 10 picături, de 3 ori pe zi, într-un pahar cu apă. Corticoterapia ca şi imunosupresoarele pot fi încercate în cazurile severe.
    Tratament chirurgical
    Exereza submaxilarei.
    Exereza parotidei este dificilă din cauza ţesutului scleros anormal, care înconjoară nervul facial.
    Sialadenita cu celule epiteloide
    (Sindrom Heerfordt, febra uveo-parotidiană)
    Diagnostic: pentru sarcoidoză - Rx torace, esofag, articulare; reacţii serologice; biopsie cutanată; ex.histologic.
    Tratamentul esenţial constă în corticoterapie.
    Tuberculoza
    Diagnostic: IDR; Rx torace; ex. AT; Rx glandei.
    Tratament - este cel al tbc.
    Sialadenita postradioterapeutică
    Tratament
    Simptomatic, prin stimularea secreţiei prin clorhidrat de pilocarpină 1% - 10 picături, de 3 ori pe zi.
    Sifilis
    Diagnostic: reacţie serologică; ex. AP
    Tratamentul - antiluetic, în general.
    Actinomicoza
    Diagnostic: echografie; Rx; ex. bacteriologic; ex. AP
    Tratamentul este chirurgical, când glanda este prinsă izolat. În caz contrar, se administrează sulfamide, antibiotice, cortizon.
    Litiaza salivară
    Diagnostic: Rx; sielografie; echografie; cateterism; CT
    Tratament chirurgical
    - extracţia calculului;
    - extirparea glandei submaxilare.
    Sialadenoze
    Diagnostic: explorări metabolice şi endocrine.
    Tratament - condiţia modificărilor metabolice şi endocrine.
    PATOLOGIA TUMORALĂ A GLANDELOR SALIVARE
    TUMORILE BENIGNE
    1. Tumori epiteliale.
    - Adenoamele:
    - pleomorfe (tumori mixte);
    - monomorfe - chist adenolimfom (tumora Warthin);
    - oncocitoame;
    - alte tipuri.
    2. Tumori benigne de altă origine, din elemente neparenchimatoase ale lojei glandei: tumori vasculare, lipoame, tumori nervoase şi ale sistemului limforeticular.
    Tumori mixte (adenoame pleomorfe)
    Diagnostic: Rx simplă; sielografie; tomografie computerizată; scintigrafie; ex. anatomo-patologic.
    Tratament
    Este chirurgical şi constă în parotidectomie subtotală superficială, cu conservarea nervului facial, sau parotidectomie totală cu conservarea nervului.
    Simpla enucleere lasă posibilitatea recidivelor.
    Chistadenolimfoame (tumora Warthin)
    Tratament
    Chirurgical - parotidectomie superficială, cu conservarea nervului facial sau exereza glandei submaxilare.
    TUMORI MALIGNE
    Tumorile maligne epiteliale
    Clasificare:
    - tumori cu celule acinoase;
    - tumori mucoepidermoide;
    - carcinoame:
    - carcinom adenoid chistic (vechiul cilindrom);
    - adenocarcinoame;
    - carcinom malpighian;
    - carcinom pe adenom pleomorf.
    Tumori cu celule acinoase
    Diagnostic: probe de laborator hematologice, biochimice uzuale, Rx pulmonar, Echografic, CT.
    Diagnostic anatomo-patologic: extemporaneu şi parafină, eventuale explorări paraclinice pentru metastaze la distanţă.
    Tratamentul - parotidectomie totală, procentajul recidivelor, după operaţia limitată, este foarte mare. Evidare ganglionară, în caz de ganglioni palpabili.
    Tumori mucoepidermoide
    Diagnostic: probe de laborator hematologice, biochimice uzuale, Rx pulmonar, Echografic, CT.
    Diagnostic anatomo-patologic: extemporaneu şi parafină, eventuale explorări paraclinice pentru metastaze la distanţă.
    Tratament
    Chirurgical, parotidectomia totală, cu evidare ganglionară, cu conservarea sau nu a nervului facial, de la caz la caz.
    Carcinom adenoid chistic (Cilindromul)
    Diagnostic: probe de laborator hematologice, biochimice uzuale, Rx pulmonar, Echografic, CT.
    Diagnostic anatomo-patologic: extemporaneu şi parafină, eventuale explorări paraclinice pentru metastaze la distanţă.
    Tratament
    Intervenţia chirurgicală, radicală, în afara metastazelor pulmonare sau osoase, dă speranţa de vindecare.
    Nervul facial trebuie sacrificat în cele de parotidă. Radioterapia este controversată.
    Carcinom pe adenom pleomorf
    Diagnostic: probe de laborator hematologice, biochimice uzuale, Rx pulmonar, Echografic, CT.
    Diagnostic anatomo-patologic: extemporaneu şi parafină, eventuale explorări paraclinice pentru metastaze la distanţă.
    Tratament
    Parotidectomie totală, cu evidare ganglionară cervicală consecutivă. Prognostic incert.
    Tumori maligne din alte ţesuturi ale regiunii parotidiene
    Sunt reprezentate de sarcoame, liposarcoame, limfom Hodgkin etc.
    Principii de bază ale tratamentului tumorilor salivare
    - Prima intervenţie chirurgicală determină, practic întotdeauna, evoluţia ulterioară a unei tumori benigne (adenom pleomorf) sau creşte şansele de supravieţuire ale unui pacient, purtător al unei tumori maligne.
    Radioterapia este inferioară chirurgiei. Aceasta are indicaţie în tumorile inoperabile, sau în carcinoamele cu exereză incompletă sau în limfoamele maligne.
    - Principalele progrese în chirurgia parotidei au fost făcute prin tehnici chirurgicale sub microscop şi cu ajutorul stimulatorului de nerv, ce au permis conservarea nervului facial. De asemenea, tehnicile de reconstrucţie ale nervului facial prin grefe nervoase autologe.
    Din considerente medico-legale, pacientul trebuie prevenit preoperator de riscul de lezare a nervului facial.
    - Evidările ganglionare cervicale sunt obligatorii în tumorile maligne.
    Principii şi tehnici chirurgicale
    1. Parotidectomia externă, superficială, cu conservarea nervului facial pentru tumorile benigne.
    2. Parotidectomia totală pentru tumorile maligne cu sacrificiul nervului facial sau cu conservarea acestuia şi evidare ganglionară în monobloc.
    3. Submaxilectomia, aceleaşi principii descrise la parotidectomie sunt valabile şi pentru tumorile maligne ale glandei submaxilare.
    GLANDA TIROIDĂ
    Distrofia endemică tireopată (D.E.T.)
    Diagnostic: echografie tiroidiană; dozări hormonale; scintigrama tiroidiană
    Tratament
    - Profilactic - chimioprofilaxie cu iod
    - Curativ - cuprinde tratament medicamentos, chirurgical sau iradiant.
    Guşile cu eutiroidie şi cele cu hipotiroidie beneficiază de tratament cu hormoni tiroidieni.
    Tratamentul chirurgical se adresează guşilor cu eutiroidie, voluminoase, care induc fenomene de compresiune, celor hipertiroidizate, şi celor nodulare.
    Pentru prevenirea recidivei postoperatorii, se urmăresc hormonii tiroidieni şi TSH-ul plasmatic.
    Scăderea valorilor hormonilor tiroidieni şi creşterea TSH-ului impun introducerea terapiei de substituţie.
    Tratamentul iradiant este indicat în guşile hipertiroidizate, la vârstnicii care prezintă risc operator.
    Hipotiroidia
    Clasificare: hipotiroidia primară,
    hipotiroidia secundară.
    Diagnostic: echografie tiroidiana; dozari hormonale; scintigrama tiroidiană
    Tratament: Tratamentul hormonal substitutiv, în cooperare cu endocrinologul, pediatru, chirurgul cervical şi specialistul în medicina nucleară.
    Hipertiroidia
    Clasificare:
    Boala Basedow-Graves, Adenomul toxic, Tireotoxicoza.
    Diagnostic: echografie tiroidiană; dozări hormonale; scintigrama tiroidiană
    Tratament
    Adenomul toxic şi guşa hipertiroidizată beneficiază de tratament chirurgical sau cu I131.
    Boala Basedow poate fi tratată conservator (medicamentos); chirurgical sau cu I131.
    Tratament conservator:
    - igieno-dietetic;
    - medicamentos;
    - sedative;
    - betablocante;
    - tireostatice reprezentate de: iod mineral, carbonat de litiu.
    Tratament chirurgical - tiroidectomie subtotală după tratament medical.
    PATOLOGIA INFECŢIOASĂ A TIROIDEI
    A. Infecţii subacute şi acute, pot fi divizate în forme purulente şi nepurulente.
    B. Tiroiditele cronice se manifestă sub formele:
    - tiroidită limfocitară Hashimoto
    - tiroidită cu peritiroidită Riedel.
    A. Formele subacute şi acute
    Diagnostic: echografie; ex. serologice (anticorpi antitiroidieni); dozări hormonale.
    Tratament: Corticosteroizi, hormoni tiroidieni, antiinflamatoare nesteroidice, antibiotice, incizie în caz de abcedare.
    B. Forme cronice:
    Tiroidita Hashimoto
    Tratament: Hormoni tiroidieni, corticosteroizi, eventual tiroidectomie.
    Tiroidita Riedel
    Tratament - chirurgical.
    TUMORILE MALIGNE ALE TIROIDEI (CANCERUL TIROIDIAN)
    Clasificarea histopatologică a tumorilor tiroidei
    Diagnostic: echografie; scintigrafie; CT; puncţie; examen histologic.
    I. Tumori epiteliale:
    - benigne: adenoame foliculare, altele.
    - maligne: - carcinoame foliculare;
    - carcinoame papilare;
    - carcinoame malpighiene;
    - carcinoame nediferenţiate;
    - carcinoame medulare.
    II. Tumori neepiteliale:
    - benigne;
    - maligne - fibrosarcom şi altele.
    III. Tumori diverse:
    - carcinosarcoame;
    - hemangioendotelioame maligne;
    - limfoame maligne;
    - teratoame.
    IV. Metastaze.
    V. Tumori neclasificabile şi pseudotumori.
    Tratament
    Tiroidectomia, cu conservarea nervului recurent, şi cel puţin o glandă parotiroidiană. Evidarea ganglionară cervicală uni- sau bilaterală, în funcţie de tumora primitivă, este indicată, îndeosebi, în carcinoamele papilare.
    Iodul radioactiv postoperator este administrat în carcinoamele foliculare.
    Prescripţie postoperatorie de hormoni tiroidieni.
    -------