OG (A) 92 24/12/2003

ORDONANŢĂ nr. 92 din 24 decembrie 2003 (*republicată*) - (**actualizată**)
privind Codul de procedură fiscala*)
(actualizata până la data de 26 august 2005**)

EMITENT

GUVERNUL

__________

*) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 174/2004 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscala, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 25 mai 2004, rectificata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 14 iunie 2004, dandu-se textelor o noua numerotare.

Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003.

-----------
**) Textul initial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 560 din 24 iunie 2004. Aceasta este forma actualizata de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamt până la data de 26 august 2005, cu modificările şi completările aduse de: ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005***); LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005; LEGEA nr. 241 din 15 iulie 2005.
***) NOTA CTCE:
Potrivit art. II din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005, prevederile art. I pct. 9-13 intră în vigoare în termen de 10 zile de la data publicarii prezentei ordonante în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Titlul I Dispozitii generale

Capitolul I Domeniul de aplicare a Codului de procedura fiscala

Articolul 1

Sfera de aplicare a Codului de procedura fiscala
(1) Prezentul cod reglementeaza drepturile şi oblibaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
(2) Prezentul cod se aplică şi pentru administrarea drepturilor vamale, precum şi pentru administrarea creanţelor provenind din contribuţii, amenzi şi alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.
(3) Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat se înţelege ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale în legătură cu:
a) inregistrarea fiscala;
b) declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;
c) solutionarea contestatiilor împotriva actelor administrative fiscale.

Articolul 2

Raportul Codului de procedura fiscala cu alte acte normative
(1) Administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute la art. 1, se indeplineste potrivit dispoziţiilor Codului de procedura fiscala, ale Codului fiscal, precum şi ale altor reglementari date în aplicarea acestora.
(2) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.
(3) Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedura civila.

Articolul 3

Modificarea şi completarea Codului de procedura fiscala
(1) Prezentul cod se modifica şi se completeaza numai prin lege, promovata, de regula, cu 6 luni înainte de data intrarii în vigoare a acesteia.
(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu incepere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptata prin lege.

Articolul 4

Functionarea Comisiei fiscale centrale
(1) Comisia fiscala centrala constituita potrivit art. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal are responsabilităţii de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitara a prezentului cod.
(2) Deciziile Comisiei fiscale centrale cu privire la aplicarea unitara a prezentului cod, precum şi a Codului fiscal sunt obligatorii pentru funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale.
------------
Alin. (2) al art. 4 a fost introdus de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Capitolul II Principii generale de conduita în administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat

Articolul 5

Aplicarea unitara a legislaţiei
Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislaţiei fiscale pe teritoriul României, urmarind stabilirea corecta a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.

Articolul 6

Exercitarea dreptului de apreciere
Organul fiscal este indreptatit sa aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competentelor ce îi revin, relevanta starilor de fapt fiscale şi sa adopte solutia admisa de lege, intemeiata pe constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare în cauza.

Articolul 7

Rolul activ
(1) Organul fiscal instiinteaza contribuabilul asupra drepturilor şi obligaţiilor ce îi revin în desfăşurarea procedurii potrivit legii fiscale.
(2) Organul fiscal este indreptatit sa examineze, din oficiu, starea de fapt, să obţină şi sa utilizeze toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corecta a situaţiei fiscale a contribuabilului. În analiza efectuata organul fiscal va identifica şi va avea în vedere toate circumstantele edificatoare ale fiecarui caz.
(3) Organul fiscal are obligaţia sa examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum şi sa indrume contribuabilii pentru depunerea declaratiilor şi a altor documente, pentru corectarea declaratiilor sau a documentelor, ori de cate ori este cazul.
(4) Organul fiscal decide asupra felului şi volumului examinarilor, în functie de circumstantele fiecarui caz în parte şi de limitele prevăzute de lege.
(5) Organul fiscal îndrumă contribuabilul în aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale. Indrumarea se face fie ca urmare a solicitarii contribuabililor, fie din iniţiativa organului fiscal.

Articolul 8

Limba oficiala în administratia fiscala
(1) Limba oficiala în administratia fiscala este limba română.
(2) Dacă la organele fiscale se depun petitii, documente justificative, certificate sau alte inscrisuri intr-o limbă străină, organele fiscale vor solicita ca acestea să fie insotite de traduceri în limba română certificate de traducatori autorizati.
(3) Dispozitiile legale cu privire la folosirea limbii minoritatilor naţionale se aplică în mod corespunzător.

Articolul 9

Dreptul de a fi ascultat
(1) Inaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi imprejurarile relevante în luarea deciziei.
(2) Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când:
a) intarzierea în luarea deciziei determina un pericol pentru constatarea situaţiei fiscale reale privind executarea obligaţiilor contribuabilului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege;
b) situaţia de fapt prezentată urmeaza să se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanţelor fiscale;
c) se accepta informaţiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat intr-o declaratie sau intr-o cerere;
d) urmeaza să se ia măsuri de executare silita.

Articolul 10

Obligaţia de cooperare
(1) Contribuabilul este obligat sa coopereze cu organele fiscale în vederea determinarii stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în intregime, conform realitatii, şi prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute.
(2) Contribuabilul este obligat sa intreprinda masurile în vederea procurarii mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilitatilor juridice şi efective ce îi stau la dispoziţie.

Articolul 11

Secretul fiscal
(1) Funcţionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai deţin aceasta calitate, sunt obligati, în condiţiile legii, sa pastreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitarii atribuţiilor de serviciu.
(2) Informaţiile referitoare la impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai:
a) autorităţilor publice, în scopul indeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege;
b) autorităţilor fiscale ale altor tari, în condiţii de reciprocitate în baza unor conventii;
c) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii;
d) în alte cazuri prevăzute de lege.
(3) Autoritatea care primeste informaţii fiscale este obligata sa pastreze secretul asupra informaţiilor primite.
(4) Este permisa transmiterea de informaţii cu caracter fiscal în alte situaţii decat cele prevăzute la alin. (2), în condiţiile în care se asigura ca din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.
(5) Nerespectarea obligaţiei de pastrare a secretului fiscal atrage raspunderea potrivit legii.

Articolul 12

Buna-credinta
Relatiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe buna-credinta, în scopul realizării cerințelor legii.

Capitolul III Aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale

Articolul 13

Interpretarea legii
Interpretarea reglementarilor fiscale trebuie să respecte voinţa legiuitorului asa cum este exprimata în lege.

Articolul 14

Criteriile economice
Veniturile, alte beneficii şi valori patrimoniale sunt supuse legii fiscale indiferent dacă sunt obtinute din activităţi ce indeplinesc sau nu cerinţele altor dispozitii legale.

Articolul 15

Eludarea legislaţiei fiscale
(1) În cazul în care, eludandu-se scopul legii fiscale, obligaţia fiscala nu a fost stabilita ori nu a fost raportata la baza de impunere reala, obligaţia datorata şi, respectiv, creanta fiscala corelativa sunt cele legal determinate.
(2) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 23.

Capitolul IV Raportul juridic fiscal

Articolul 16

Conţinutul raportului de drept procedural fiscal
Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile şi oblibaţiile ce revin părţilor, potrivit legii, pentru indeplinirea modalitatilor prevăzute pentru stabilirea, exercitarea şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor părţilor din raportul de drept material fiscal.

Articolul 17

Subiectele raportului juridic fiscal
(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitatile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport.
(2) Contribuabilul este orice persoană fizica ori juridica sau orice alta entitate fără personalitate juridica ce datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii.
(3) Statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin Agentia Naţionala de Administrare Fiscala şi unitatile sale teritoriale.
(4) Unitatile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuţiilor delegate de către autorităţile respective.
(5) Agentia Naţionala de Administrare Fiscala, unitatile sale teritoriale, precum şi compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt denumite în prezentul cod organe fiscale.

Articolul 18

Imputernicitii
(1) În relatiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un imputernicit. Conţinutul şi limitele reprezentarii sunt cele cuprinse în imputernicire sau stabilite de lege, după caz.
(2) Imputernicitul este obligat sa inregistreze la organul fiscal actul de imputernicire, în forma autentica şi în condiţiile prevăzute de lege. Revocarea imputernicirii opereaza faţă de organul fiscal de la data înregistrării actului de revocare.
(3) În cazul reprezentarii contribuabililor în relatiile cu organele fiscale prin avocat, forma şi conţinutul imputernicirii sunt cele prevăzute de dispozitiile legale privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
(4) Contribuabilul fără domiciliu fiscal în România, care are obligaţia de a depune declaratii la organele fiscale, trebuie să desemneze un imputernicit, cu domiciliul fiscal în România, care să indeplineasca oblibaţiile acestuia faţă de organul fiscal.
(5) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile şi reprezentantilor fiscali desemnaţi potrivit Codului fiscal, dacă legea nu prevede altfel.

Articolul 19

Numirea curatorului fiscal
(1) Dacă nu exista un imputernicit potrivit art. 18, organul fiscal, în condiţiile legii, va solicita instanţei judecătorești competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, al cărui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmitati, batranetii sau unui handicap de orice fel, nu poate să îşi exercite şi să îşi indeplineasca personal drepturile şi oblibaţiile ce îi revin potrivit legii.
(2) Pentru activitatea sa curatorul fiscal va fi remunerat potrivit hotărârii judecătorești, toate cheltuielile legate de aceasta reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.

Articolul 20

Oblibaţiile reprezentantilor legali
(1) Reprezentantii legali ai persoanelor fizice şi juridice, precum şi ai asocierilor fără personalitate juridica sunt obligati sa indeplineasca oblibaţiile fiscale ale persoanelor reprezentate, în numele şi din averea acestora.
(2) În cazul în care, din orice motiv, oblibaţiile fiscale ale asocierilor fără personalitate juridica nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociaţii raspund solidar pentru indeplinirea acestora.

Titlul II Dispozitii generale privind raportul de drept material fiscal

Capitolul I Dispozitii generale

Articolul 21

Creantele fiscale
(1) Creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
(2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conţinutul, cat şi cuantumul creanţelor fiscale, reprezentand drepturi determinate constand în:
a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creante fiscale principale;
b) dreptul la perceperea dobanzilor şi penalitatilor de intarziere, în condiţiile legii, denumite creante fiscale accesorii.
(3) În cazurile prevăzute de lege, organul fiscal este indreptatit să solicite stingerea obligaţiei fiscale de către cel indatorat să execute acea obligaţie în locul debitorului.
(4) În măsura în care plata sumelor reprezentand impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Articolul 22

Oblibaţiile fiscale
Prin obligaţii fiscale, în sensul prezentului cod, se înţelege:
a) obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
b) obligaţia de a calcula şi de a inregistra în evidentele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
c) obligaţia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
d) obligaţia de a plati dobanzi şi penalităţi de intarziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii;
e) obligaţia de a calcula, de a retine şi de a inregistra în evidentele contabile şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursa;
f) orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.

Articolul 23

Nasterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale
(1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanta fiscala şi obligaţia fiscala corelativa se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza.
(2) Potrivit alin. (1) se naste dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscala datorata.

Articolul 24

Stingerea creanţelor fiscale
Creantele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silita, scutire, anulare, prescriptie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.

Articolul 25

Creditorii şi debitorii
(1) În raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanta fiscala prevăzute la art. 21, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligaţia corelativa de plată a acestor drepturi.
(2) În cazul în care obligaţia de plată nu a fost indeplinita de debitor, debitori devin, în condiţiile legii, urmatorii:
a) mostenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;
b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi oblibaţiile debitorului supus divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, după caz;
c) persoana careia i s-a stabilit raspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;
d) persoana care îşi asuma obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act incheiat în forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligaţiei de plată;
e) alte persoane, în condiţiile legii.

Articolul 26

Platitorul
(1) Platitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care, în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plati sau de a retine şi de a plati, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat.
(2) Pentru persoanele juridice cu sediul în România, care au sedii secundare, platitor de obligaţii fiscale este persoana juridica, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plata impozitului se face, potrivit legii, de către sediile secundare ale persoanei juridice.

Articolul 27

Raspunderea solidara
(1) Pentru oblibaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod raspund solidar cu acesta urmatoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declararii insolvabilitatii, cu rea-credinta, dobândesc în orice mod active de la debitorii care îşi provoaca astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociaţii, actionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu reacredinta, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia.
(1^1) Raspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent, persoana juridica care, direct ori indirect, controlează, este controlata sau se afla sub control comun cu debitorul, dacă este indeplinita cel puţin una dintre urmatoarele condiţii:
a) desfăşoară aceeasi activitate sau aceleasi activităţi ca şi debitorul;
b) utilizeaza cu orice titlu active corporale de la debitor, iar valoarea contabila a acestor active reprezinta cel puţin jumătate din valoarea contabila neta a tuturor activelor corporale ale utilizatorului;
c) are raporturi comerciale contractuale cu clientii şi/sau cu furnizorii care, în proporţie de cel puţin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;
d) are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate din angajatii sau prestatorii de servicii ai debitorului.
(1^2) În înţelesul alin. (1^1), termenii şi expresiile de mai jos au urmatoarea semnificaţie:
a) control - majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociatilor unei societăţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundatii, fie în consiliul de administratie al unei societăţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundatii;
b) control indirect - activitatea prin care o persoană exercita controlul, prin una sau mai multe persoane.
(2) Abrogat.
------------
Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 27 au fost introduse de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.
Alin. (2) al art. 27 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 28

Dispozitii speciale privind stabilirea raspunderii
(1) Raspunderea persoanelor prevăzute la art. 27 se va stabili potrivit dispoziţiilor prezentului articol.
(2) În scopul prevăzut la alin. (1) organul fiscal va întocmi o decizie în care vor fi aratate motivele de fapt şi de drept pentru care este angajata raspunderea persoanei în cauza. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal.
(3) Decizia aprobata potrivit alin. (2) constituie titlu de creanta privind obligaţia la plata a persoanei răspunzătoare potrivit art. 27 şi va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 42 alin. (2), şi urmatoarele:
a) codul de identificare fiscala a persoanei răspunzătoare, obligata la plata obligaţiei debitorului principal, precum şi orice alte date de identificare;
b) numele şi prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de identificare fiscala; domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare;
c) cuantumul şi natura sumelor datorate;
d) termenul în care persoana răspunzătoare trebuie să plateasca obligaţia debitorului principal;
e) temeiul legal şi motivele în fapt ale angajarii raspunderii.
(4) Raspunderea va fi stabilita atât pentru obligaţia fiscala principala, cat şi pentru accesoriile acesteia.
(5) Titlul de creanta prevăzut la alin. (3) va fi comunicat persoanei obligate la plata, mentionandu-se ca aceasta urmeaza sa faca plata în termenul stabilit.
(6) Titlul de creanta comunicat potrivit alin. (5) poate fi atacat în condiţiile legii.

Articolul 29

Drepturile şi oblibaţiile succesorilor
(1) Drepturile şi oblibaţiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului în condiţiile dreptului comun.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul obligaţiei de plată a sumelor ce reprezinta amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoana fizica.

Articolul 30

Dispozitii privind cesiunea creanţelor fiscale ale contribuabililor
(1) Creantele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum şi sumele afectate garantarii executarii unei obligaţii fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii.
(2) Cesiunea produce efecte faţă de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificata.
(3) Desfiintarea cesiunii sau constatarea nulitatii acesteia ulterior stingerii obligaţiei fiscale nu este opozabila organului fiscal.

Capitolul II Domiciliul fiscal

Articolul 31

Domiciliul fiscal
(1) În cazul creanţelor fiscale administrate de Ministerul Finanţelor Publice prin Agentia Naţionala de Administrare Fiscala, prin domiciliu fiscal se înţelege:
a) pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferita de domiciliu;
b) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativa şi conducerea efectiva a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat;
c) pentru asocierile şi alte entităţi fără personalitate juridica, adresa persoanei care reprezinta asocierea sau entitatea, iar în lipsa unei asemenea persoane, adresa domiciliului fiscal al oricaruia dintre asociaţi.
(2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se înţelege adresa locuinţei pe care o persoană o foloseşte în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, intreruperile de scurta durata nefiind luate în considerare. Dacă sederea are un scop exclusiv de vizita, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemanatoare şi nu depăşeşte perioada unui an, nu se considera adresa unde locuiesc efectiv.
(3) În situaţia în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. b) şi c), domiciliul fiscal este locul în care se afla majoritatea activelor.
(4) În cazul celorlalte creante fiscale ale bugetului general consolidat, prin domiciliu fiscal se înţelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social înregistrat potrivit legii.

Titlul III Dispozitii procedurale generale

Capitolul I Competenţa organului fiscal

Articolul 32

Competenţa generală
(1) Organele fiscale au competenţa generală privind administrarea creanţelor fiscale, exercitarea controlului şi emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscala.
(2) În cazul impozitului pe venit, prin hotărâre a Guvernului se poate stabili alta competenţa speciala de administrare.
(3) Impozitele, taxele şi alte sume care se datorează, potrivit legii, în vama sunt administrate de către organele vamale.

Articolul 33

Competenţa teritoriala
(1) Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenţa revine acelui organ fiscal, judetean, local sau al municipiului Bucureşti stabilit prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea presedintelui Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala, în a cărui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului sau al platitorului de venit, în cazul impozitelor şi contribuţiilor realizate prin stopaj la sursa, în condiţiile legii.
(2) În cazul contribuabililor nerezidenti care desfăşoară activităţi pe teritoriul României printr-un sediu permanent, competenţa revine organului fiscal pe al cărui teritoriu se realizează, în intregime sau cu preponderenta, cifra de afaceri.
(3) Pentru administrarea de către organele fiscale din subordinea Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala a creanţelor fiscale datorate de marii contribuabili, inclusiv de sediile secundare ale acestora, competenţa poate fi stabilita în sarcina altor organe fiscale decat cele prevăzute la alin. (1), prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea presedintelui Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala.
------------
Alin. (1) şi (3) ale art. 33 au fost modificate de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 34

Competenţa în cazul sediilor secundare
În cazul în care contribuabilul are, potrivit legii, obligaţii de plată la sedii secundare, competenţa teritoriala pentru administrarea acestora revine organului fiscal în a cărui raza teritoriala acestea se afla situate.

Articolul 35

Competenţa teritoriala a compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale
Compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.

Articolul 36

Competenţa speciala
(1) În situaţia în care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenţa teritoriala revine organului fiscal în raza caruia se face constatarea actului sau faptului supus dispoziţiilor legale fiscale.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică şi pentru luarea de urgenta a masurilor legale ce se impun în cazurile de disparitie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum şi în caz de executare silita.

Articolul 37

Conflictul de competenţa
(1) Exista conflict de competenţa când doua sau mai multe organe fiscale se declara deopotriva competente sau necompetente. În acest caz organul fiscal care s-a investit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura în derulare şi va solicita organului ierarhic superior comun sa hotarasca asupra conflictului.
(2) În situaţia în care organele fiscale între care apare conflictul de competenţa nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun, conflictul de competenţa ivit se solutioneaza de către Comisia fiscala centrala din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
(3) În cazul bugetelor locale, Comisia fiscala centrala se completeaza cu cate un reprezentant al Asociaţiei Comunelor din România, Asociaţiei Oraşelor din România, Asociaţiei Municipiilor din România, Uniunii Naţionale a Consiliilor Judetene din România, precum şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Articolul 38

Acord asupra competentei
Cu acordul organului fiscal care, conform prevederilor prezentului cod, detine competenţa teritoriala, precum şi al contribuabilului în cauza, un alt organ fiscal poate prelua activitatea de administrare a acestuia.

Articolul 39

Conflictul de interese
Functionarul public din cadrul organului fiscal implicat intr-o procedură de administrare se afla în conflict de interese, dacă:
a) în cadrul procedurii respective acesta este contribuabil, este sot/sotie al/a contribuabilului, este ruda până la gradul al 3-lea inclusiv a contribuabilului, este reprezentant sau imputernicit al contribuabilului;
b) în cadrul procedurii respective poate dobandi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj direct;
c) exista un conflict între el, sotul/sotia, rudele sale până la gradul al 3-lea inclusiv şi una dintre părţi sau sotul/sotia, rudele părţii până la gradul al 3-lea inclusiv;
d) în alte cazuri prevăzute de lege.

Articolul 40

Abtinerea şi recuzarea
(1) Functionarul public care stie ca se afla în una dintre situaţiile prevăzute la art. 39 este obligat sa instiinteze conducatorul organului fiscal şi să se abtina de la indeplinirea procedurii.
(2) În cazul în care conflictul de interese se referă la conducatorul organului fiscal, acesta este obligat sa instiinteze organul ierarhic superior.
(3) Abtinerea se propune de functionarul public şi se decide de îndată de conducatorul organului fiscal sau de organul ierarhic superior.
(4) Contribuabilul implicat în procedura în derulare poate solicita recuzarea functionarului public aflat în conflict de interese.
(5) Recuzarea functionarului public se decide de îndată de către conducatorul organului fiscal sau de organul fiscal ierarhic superior. Decizia prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacata la instanţa judecătorească competenţa. Cererea de recuzare nu suspenda procedura de administrare în derulare.

Capitolul II Actele emise de organele fiscale

Articolul 41

Notiunea de act administrativ fiscal
În înţelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.

Articolul 41^1

Solutia fiscala individuala anticipata şi acordul de pret în avans
(1) Solutia fiscala individuala anticipata este actul administrativ fiscal emis de Ministerul Finanţelor Publice în vederea solutionarii unei cereri a contribuabilului, referitoare la reglementarea unor situaţii fiscale de fapt viitoare.
(2) Acordul de pret în avans este actul administrativ fiscal emis de Ministerul Finanţelor Publice în vederea solutionarii unei cereri a contribuabilului, referitoare la stabilirea condiţiilor şi modalitatilor în care urmeaza a fi determinate, pe parcursul unei perioade fixe de timp, preturile de transfer, în cazul tranzactiilor efectuate între persoane afiliate, astfel cum sunt definite în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Solutia fiscala individuala anticipata şi acordul de pret în avans sunt opozabile şi obligatorii faţă de organele fiscale, numai dacă termenii şi condiţiile acestora au fost respectate de către contribuabil.
(4) Procedura referitoare la obtinerea solutiei fiscale individuale anticipate şi a acordului de pret în avans va fi aprobata prin hotărâre a Guvernului.
(5) La data intrarii în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonante se abroga alin. (5)-(8) ale art. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
------------
Art. 41^1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 42

Conţinutul şi motivarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal se emite numai în forma scrisa.
(2) Actul administrativ fiscal cuprinde urmatoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei imputernicite de contribuabil, după caz;
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele şi semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) stampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;
j) menţiuni privind audierea contribuabilului.
(3) Actul administrativ fiscal emis în condiţiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil şi în cazul în care nu poarta semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi stampila organului emitent, dacă indeplineste cerinţele legale aplicabile în materie.
(4) Prin ordin al ministrului finanţelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit în condiţiile alin. (3).

Articolul 43

Comunicarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia îi este destinat. În situaţia contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care şi-au desemnat imputernicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică imputernicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmeaza:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;
b) prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de către persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicarii fiind data remiterii sub semnatura a actului;
c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de Internet a Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala, a unui anunt în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Actul administrativ fiscal se considera comunicat în termen de 15 zile de la data afisarii anuntului.
(4) Dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile în mod corespunzător.
------------
Art. 43 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 44

Opozabilitatea actului administrativ fiscal
Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară mentionata în actul administrativ comunicat, potrivit legii.

Articolul 45

Nulitatea actului administrativ fiscal
Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei imputernicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnaturii persoanei imputernicite a organului fiscal, cu excepţia prevăzută la art. 42 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.

Articolul 46

Desfiintarea sau modificarea actelor administrative fiscale
Actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiintat în condiţiile prezentului cod.

Articolul 47

Indreptarea erorilor materiale
Organul fiscal poate indrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul administrativ corectat se va comunică contribuabilului, potrivit legii.

Capitolul III Administrarea şi aprecierea probelor

Secţiunea 1 Dispozitii generale

Articolul 48

Mijloace de proba
(1) Pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, în condiţiile legii, administreaza mijloace de proba, putand proceda la:
a) solicitarea informaţiilor, de orice fel, din partea contribuabililor şi a altor persoane;
b) solicitarea de expertize;
c) folosirea inscrisurilor;
d) efectuarea de cercetari la faţa locului.
(2) Probele administrate vor fi coroborate şi apreciate ţinându-se seama de forta lor doveditoare recunoscută de lege.

Articolul 49

Dreptul organului fiscal de a solicita prezenta contribuabilului la sediul sau
Organul fiscal poate solicita prezenta contribuabilului la sediul sau pentru a da informaţii şi lamuriri necesare stabilirii situaţiei sale fiscale reale. O dată cu aceasta solicitare, când este cazul, organul fiscal va indica şi documentele pe care contribuabilul este obligat să le prezinte.

Articolul 50

Comunicarea informaţiilor între organele fiscale
Dacă intr-o procedură fiscala se constata fapte care prezinta importanţa pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale îşi vor comunică reciproc informaţiile deţinute.

Secţiunea a 2-a Informaţii şi expertize

Articolul 51

Obligaţia de a furniza informaţii
(1) Contribuabilul sau altă persoană imputernicita de acesta are obligaţia de a furniza organului fiscal informaţiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. Organul fiscal poate solicita informaţii şi altor persoane numai atunci când starea de fapt fiscala nu a fost clarificata de către contribuabil. Informaţiile furnizate de alte persoane vor fi luate în considerare numai în măsura în care sunt confirmate şi de alte mijloace de proba.
(2) Cererea de furnizare a informaţiilor se formuleaza în scris şi va specifică natura informaţiilor solicitate pentru determinarea stării de fapt fiscale şi documentele care sustin informaţiile furnizate.
(3) Declaratia persoanelor obligate potrivit alin. (1) sa furnizeze informaţii va fi, după caz, prezentată sau consemnata în scris.
(4) În situaţia în care persoana obligata sa furnizeze informatia în scris este, din motive independente de voinţa sa, în imposibilitatea de a scrie, organul fiscal întocmeşte un proces-verbal.

Articolul 52

Obligaţia băncilor de a furniza informaţii
(1) Băncile sunt obligate sa comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entităţi fără personalitate juridica ce deschid ori inchid conturi, forma juridica pe care acestia o au şi domiciliul sau sediul acestora. Comunicarea se va face bilunar, cu referire la conturile deschise sau închise în perioada anterioara acesteia şi va fi adresata Ministerului Finanţelor Publice.
(2) Ministerul Finanţelor Publice împreună cu Banca Naţionala a României vor elabora proceduri privind transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1).
(3) Ministerul Finanţelor Publice, la cererea justificata a autorităţilor publice centrale şi locale, va transmite informaţiile deţinute în baza alin. (1), în scopul indeplinirii de către aceste autorităţi a atribuţiilor prevăzute de lege.
------------
Alin. (1) şi (3) ale art. 52 au fost modificate de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 53

Expertiza
(1) Ori de cate ori considera necesar, organul fiscal are dreptul sa apeleze la serviciile unui expert pentru intocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat sa comunice contribuabilului numele expertului.
(2) Contribuabilul poate să numeasca un expert pe cheltuiala proprie.
(3) Expertii au obligaţia sa pastreze secretul fiscal asupra datelor şi informaţiilor pe care le dobândesc.
(4) Expertiza se întocmeşte în scris.
(5) Onorariile stabilite pentru expertizele prevăzute de prezentul articol vor fi platite de la bugetele organelor fiscale care au apelat la serviciile expertului, după caz.

Secţiunea a 3-a Verificarea inscrisurilor şi cercetarea la faţa locului

Articolul 54

Prezentarea de inscrisuri
(1) În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia sa puna la dispoziţia organului fiscal registre, evidente, documente de afaceri şi orice alte inscrisuri. Organul fiscal are dreptul de a solicita şi altor persoane inscrisuri, dacă starea de fapt fiscala nu a fost clarificata pe baza inscrisurilor puse la dispoziţie de către contribuabil.
(2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a inscrisurilor la sediul sau ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte.
(3) Organul fiscal are dreptul sa retina, în scopul protejarii împotriva instrainarii sau distrugerii, documente, acte, inscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării şi achitarii obligaţiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de retinere poate fi prelungita cu maximum 90 de zile.

Articolul 55

Cercetarea la faţa locului
(1) În condiţiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la faţa locului, intocmind în acest sens proces-verbal.
(2) Contribuabilii au obligaţia să permită functionarilor împuterniciţi de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi expertilor folositi pentru aceasta actiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatari în interes fiscal.
(3) Detinatorii terenurilor ori incintelor respective vor fi instiintati în timp util despre cercetare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 94 alin. (1) lit. b). Persoanele fizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrarea în domiciliu sau reşedinţa.
(4) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reşedinţa persoanei fizice se face cu autorizarea instanţei judecătorești competente, dispozitiile privind ordonanţa preşedinţială din Codul de procedură civila fiind aplicabile.
(5) La cererea organului fiscal, organele de politie, jandarmerie ori alti agenti ai forţei publice sunt obligati sa îi acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.

Secţiunea a 4-a Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi

Articolul 56

Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize şi prezentarea unor inscrisuri
(1) Sotul/sotia şi rudele contribuabilului până la gradul al 3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize, precum şi prezentarea unor inscrisuri.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) vor fi instiintate asupra acestui drept.

Articolul 57

Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informaţii
(1) Pot refuza sa furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunoştinţa în exercitarea activităţii lor preotii, avocatii, notarii publici, consultantii fiscali, executorii judecătorești, auditorii, expertii contabili, medicii şi psihoterapeutii, cu excepţia informaţiilor cu privire la indeplinirea obligaţiilor fiscale stabilite de lege în sarcina lor.
(2) Sunt asimilate persoanelor prevăzute la alin. (1) asistenţii, precum şi persoanele care participa la activitatea profesionala a acestora.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (1), cu excepţia preotilor, pot furniza informaţii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informaţiile.
------------
Alin. (1) al art. 57 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Secţiunea a 5-a Colaborarea între autorităţile publice

Articolul 58

Obligaţia autorităţilor şi instituţiilor publice de a furniza informaţii şi de a prezenta acte
Autorităţile publice, instituţiile publice şi de interes public, centrale şi locale, precum şi serviciile descentralizate ale autorităţilor publice centrale vor furniza informaţii şi acte organelor fiscale, la cererea acestora.

Articolul 59

Colaborarea dintre autorităţile publice, instituţiile publice sau de interes public
(1) Autorităţile publice, instituţiile publice sau de interes public sunt obligate sa colaboreze în realizarea scopului prezentului cod.
(2) Nu constituie activitate de colaborare actiunile intreprinse de autorităţile prevăzute la alin. (1), în conformitate cu atribuţiile ce le revin potrivit legii.
(3) Organul fiscal care solicită colaborarea raspunde pentru legalitatea solicitarii, iar autoritatea solicitata raspunde pentru datele furnizate.

Articolul 60

Condiţii şi limite ale colaborarii
(1) Colaborarea dintre autorităţile publice, instituţiile publice sau de interes public se realizează în limita atribuţiilor ce le revin potrivit legii.
(2) Dacă autoritatea publică, institutia publică sau de interes public solicitata refuza colaborarea, autoritatea publică superioara ambelor organe va decide. Dacă o asemenea autoritate nu exista, decizia va fi luata de autoritatea superioara celei solicitate.

Articolul 61

Colaborarea interstatala dintre autorităţile publice
(1) În baza convenţiilor internationale, organele fiscale vor colabora cu autorităţile fiscale similare din alte state.
(2) În lipsa unei conventii, organele fiscale pot acorda sau pot solicita colaborarea altei autorităţi fiscale din alt stat pe bază de reciprocitate.

Secţiunea a 6-a Sarcina probei

Articolul 62

Forta probanta a documentelor justificative şi evidentelor contabile
Documentele justificative şi evidentele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. În cazul în care exista şi alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere.

Articolul 63

Sarcina probei în dovedirea situaţiei de fapt fiscale
(1) Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele şi faptele care au stat la baza declaratiilor sale şi a oricăror cereri adresate organului fiscal.
(2) Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatari proprii.

Articolul 64

Dovedirea titularului dreptului de proprietate în scopul impunerii
(1) În cazul în care constata ca anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie baza impozabila sunt deţinute de persoane care în mod continuu beneficiaza de câştigurile sau de orice foloase obisnuite aduse de acestea şi ca persoanele respective declara în scris că nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor în cauza, fără sa arate însă care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea provizorie a obligaţiei fiscale corespunzătoare în sarcina acelor persoane.
(2) În condiţiile legii, obligaţia fiscala privind baza impozabila prevăzută la alin. (1) va putea fi stabilita în sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel acestia datorează despăgubiri persoanelor care au facut plata pentru stingerea obligaţiei stabilite potrivit alin. (1).

Articolul 65

Estimarea bazei de impunere
(1) Dacă organul fiscal nu poate determina marimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele şi documentele care au relevanta pentru estimare. Estimarea consta în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale.
(2) În situaţiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt indreptatite sa estimeze baza de impunere, acestea vor avea în vedere preţul de piaţa al tranzactiei sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.

Capitolul IV Termene

Articolul 66

Calcularea termenelor
Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor şi indeplinirea obligaţiilor prevăzute de Codul de procedură fiscala, precum şi de alte dispozitii legale aplicabile în materie, dacă legea fiscala nu dispune altfel, se calculeaza potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civila.

Articolul 67

Prelungirea termenelor
Termenele pentru depunerea declaratiilor fiscale şi termenele stabilite în baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite în situaţii temeinic justificate, potrivit competentei stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Titlul IV Inregistrarea fiscala şi evidenţa contabilă şi fiscala

Articolul 68

Obligaţia de înregistrare fiscala
(1) Orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal, primind un cod de identificare fiscala. Codul de identificare fiscala va fi:
a) pentru persoanele juridice, cu excepţia comerciantilor, precum şi pentru asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridica, codul de înregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala;
b) pentru persoanele fizice, codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;
c) pentru persoanele fizice care nu deţin cod numeric personal, numărul de identificare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala;
d) pentru comercianti, inclusiv pentru sucursalele comerciantilor care au sediul principal al comerţului în strainatate, codul unic de înregistrare atribuit potrivit legii speciale;
e) pentru persoanele fizice platitoare de taxa pe valoarea adăugată, codul de înregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) lit. d) se înregistrează fiscal potrivit procedurii speciale în materie.
(3) În vederea atribuirii codului de identificare fiscala persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a), c) şi e) au obligaţia să depună declaratie de înregistrare fiscala.
(4) Au obligaţia să depună o declaratie de înregistrare fiscala şi persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b) care au calitatea de angajator.
(5) Contribuabilii care obtin venituri din activităţi independente, pentru care plăţile anticipate se fac prin retinere la sursa de către platitorii de venituri, au obligaţia, în vederea înregistrării, să depună la organul fiscal competent declaratia de înregistrare fiscala.
(6) Declaratia de înregistrare fiscala se depune în termen de 30 de zile de la:
a) data infiintarii potrivit legii, în cazul persoanelor juridice, asocierilor şi altor entităţi fără personalitate juridica;
b) data eliberarii actului legal de functionare, începerii activităţii, data obtinerii primului venit sau dobândirii calităţii de angajator, după caz, în cazul persoanelor fizice.

Articolul 69

Inregistrarea şi scoaterea din evidenta a platitorilor de taxa pe valoarea adăugată
(1) Orice persoană impozabila care realizează operaţiuni taxabile şi/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite inregistrarea ca platitor de taxa pe valoarea adăugată la organul fiscal competent din subordinea Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala în urmatoarele situaţii:
a) la înfiinţare, în mod obligatoriu, dacă declara ca urmeaza sa realizeze o cifra de afaceri peste plafonul de scutire prevăzut de dispozitiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea adăugată;
b) la înfiinţare, dacă declara ca urmeaza sa realizeze o cifra de afaceri sub plafonul de scutire prevăzut de dispozitiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea adăugată, dar opteaza pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adăugată;
c) după înfiinţare, în mod obligatoriu, dacă depăşeşte plafonul de scutire prevăzut de dispozitiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea adăugată, în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care a depasit acest plafon;
d) după înfiinţare, dacă cifra de afaceri realizata este sub plafonul de scutire prevăzut de dispozitiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea adăugată, dar doreste sa opteze pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adăugată.
(2) Persoanele care realizează în exclusivitate operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată, iar potrivit Codului fiscal pot opta pentru taxarea acestora, trebuie să solicite inregistrarea ca platitori de taxa pe valoarea adăugată.
(3) Cifra de afaceri declarata organului fiscal este cea determinata conform dispoziţiilor Codului fiscal privitoare la T.V.A.
(4) În cazul persoanelor înregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adăugată, codul de identificare fiscala este precedat de litera "R".
(5) Data înregistrării ca platitor de taxa pe valoarea adăugată este:
a) data comunicarii certificatului de înregistrare în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) şi, după caz, la alin. (2);
b) data de întâi a lunii urmatoare celei în care persoana impozabila face opţiunea pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adăugată în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. d);
c) data de întâi a lunii urmatoare celei în care persoana impozabila solicita luarea în evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adăugată în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi, după caz, la alin. (2).
(6) Orice persoană impozabila înregistrată ca platitor de taxa pe valoarea adăugată, care, ulterior înregistrării, realizează exclusiv operaţiuni care nu dau drept de deducere, trebuie să solicite scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adăugată, în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care realizează exclusiv astfel de operaţiuni. Scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adăugată se va face începând cu data de întâi a lunii urmatoare celei în care persoana impozabila are obligaţia să solicite aceasta scoatere din evidenta.
(7) Orice persoană impozabila înregistrată ca platitor de taxa pe valoarea adăugată trebuie să solicite scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adăugată în caz de incetare a activităţii, în termen de 15 zile de la data actului în care se consemneaza situaţia respectiva. Scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adăugată se va face începând cu data de întâi a lunii urmatoare depunerii declaraţiei de menţiuni.

Articolul 70

Obligaţia inscrierii codului de identificare fiscala pe documente
Platitorii de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat au obligaţia de a menţiona pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice alte documente emise codul de identificare fiscala propriu.

Articolul 71

Declararea filialelor şi sediilor secundare
(1) Contribuabilii au obligaţia de a declara organului fiscal competent din subordinea Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala, în termen de 30 de zile, înfiinţarea de sedii secundare.
(2) Contribuabilii cu domiciliul fiscal în România au obligaţia de a declara în termen de 30 de zile înfiinţarea de filiale şi sedii secundare în strainatate.

Articolul 72

Forma şi conţinutul declaraţiei de înregistrare fiscala
(1) Declaratia de înregistrare fiscala se întocmeşte prin completarea unui formular pus la dispoziţie gratuit de organul fiscal din subordinea Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala şi va fi însoţită de acte doveditoare ale informaţiilor cuprinse în aceasta.
(2) Declaratia de înregistrare fiscala va cuprinde: datele de identificare a contribuabilului, categoriile de obligaţii de plată datorate potrivit Codului fiscal, datele privind sediile secundare, datele de identificare a imputernicitului, datele privind situaţia juridica a contribuabilului, precum şi alte informaţii necesare administrarii impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.

Articolul 73

Certificatul de înregistrare fiscala
(1) Pe baza declaraţiei de înregistrare fiscala, depusa potrivit art. 68 alin. (3), organul fiscal competent din subordinea Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala elibereaza certificatul de înregistrare fiscala, în termen de 15 zile de la data depunerii declaraţiei. În certificatul de înregistrare fiscala se inscrie obligatoriu codul de identificare fiscala.
(2) Eliberarea certificatelor de înregistrare fiscala nu este supusă taxelor de timbru.
(3) Contribuabilii care realizează venituri din activitatea de comert sau prestări de servicii către populatie sunt obligati sa afiseze certificatul de înregistrare fiscala în locurile unde se desfăşoară activitatea.
(4) În cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de înregistrare fiscala, organul fiscal va elibera un duplicat al acestuia, în baza cererii contribuabililor şi a dovezii de publicare a pierderii, furtului sau distrugerii, în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

Articolul 74

Modificari ulterioare înregistrării fiscale
(1) Modificările ulterioare ale datelor din declaratia de înregistrare fiscala trebuie aduse la cunoştinţa organului fiscal competent din subordinea Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala, în termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea şi depunerea declaraţiei de menţiuni.
(2) La încetarea condiţiilor care au generat inregistrarea fiscala, contribuabilii au obligaţia de a preda organelor fiscale, în vederea anularii, certificatul de înregistrare fiscala, o dată cu depunerea declaraţiei de menţiuni.

Articolul 75

Registrul contribuabililor
(1) Organul fiscal competent din subordinea Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala organizeaza evidenta platitorilor de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurarilor pentru şomaj, în cadrul registrului contribuabililor, care contine:
a) datele de identificare a contribuabilului;
b) categoriile de obligaţii fiscale de plată datorate potrivit legii, denumite vector fiscal;
c) alte informaţii necesare administrarii obligaţiilor fiscale.
(2) Datele prevăzute la alin. (1) se completeaza pe baza informaţiilor comunicate de contribuabili, de oficiul registrului comerţului, de serviciul de evidenta a populatiei, de la alte autorităţi şi institutii, precum şi din constatarile proprii ale organului fiscal.
(3) Datele din registrul contribuabililor pot fi modificate din oficiu ori de cate ori se constată că acestea nu corespund stării de fapt reale şi vor fi comunicate contribuabililor.
(4) Modificarea din oficiu a domiciliului fiscal pe baza constatarilor facute potrivit alin. (3) se face prin decizie emisa de organul fiscal competent, după ascultarea prealabila a contribuabilului, potrivit art. 9.
(5) Contribuabilii persoane juridice sau orice alte entităţi fără personalitate juridica, care, în toate cazurile, în decurs de 12 luni consecutive, nu au depus declaratii fiscale şi situaţii financiare, nu au efectuat plati datorate către bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurarilor pentru şomaj şi cărora, la cerere, nici nu li s-a aprobat de către organul fiscal competent o măsura privind indeplinirea obligaţiilor lor fiscale, vor fi trecuti intr-o evidenta speciala.
(6) Abrogat.
(7) Abrogat.
(8) Abrogat.
--------------
Alin. (5) al art. 75 a fost modificat de pct. 1*) al art. I din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
*) Conform pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005, care aproba cu modificari şi completari Ordonanţa Guvernului nr. 20/2005, la articolul I din aceasta ordonanţa punctul 1 devine punctul 9.
Alin. (6)-(8) ale art. 75 au fost abrogate de pct. 2**) al art. I din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
**) Conform pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005, care aproba cu modificari şi completari Ordonanţa Guvernului nr. 20/2005, la articolul I din aceasta ordonanţa punctul 2 devine punctul 10.

Articolul 76

Obligaţia de a conduce evidenta fiscala
În vederea stabilirii stării de fapt fiscale şi a obligaţiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligati sa conduca evidente fiscale, potrivit actelor normative în vigoare.

Articolul 77

Reguli pentru conducerea evidentei contabile şi fiscale
(1) Evidentele contabile şi fiscale vor fi pastrate la domiciliul fiscal al contribuabilului sau la sediile secundare, după caz.
(2) Dispozitiile legale privind pastrarea, arhivarea şi limba folosita pentru evidentele contabile sunt aplicabile şi pentru evidentele fiscale.
(3) În cazul în care evidentele contabile şi fiscale sunt tinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe lângă datele arhivate în format electronic contribuabilul este obligat sa pastreze şi să prezinte aplicatiile informatice cu ajutorul cărora le-a generat.
(4) Contribuabilii sunt obligati să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate, prin intocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege.
(5) Contribuabilii sunt obligati sa utilizeze pentru activitatea desfăşurată documente primare şi de evidenţa contabilă stabilite prin lege, achiziţionate numai de la unitatile stabilite prin normele legale în vigoare, şi sa completeze integral rubricile formularelor, corespunzător operaţiunilor înregistrate.
(6) Organul fiscal poate lua în considerare orice evidente relevante pentru impunere tinute de contribuabil.

Titlul V Declaratia fiscala

Articolul 78

Obligaţia de a depune declaratii fiscale
(1) Declaratia fiscala se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.
(2) În cazul în care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Finanţelor Publice va stabili termenul de depunere a declaraţiei fiscale.
(3) Obligaţia de a depune declaratie fiscala se menţine şi în cazurile în care:
a) a fost efectuata plata obligaţiei fiscale;
b) obligaţia fiscala respectiva este scutita la plata, conform reglementarilor legale;
c) organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere şi obligaţia fiscala.
(4) În caz de inactivitate temporara sau în cazul obligaţiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau condiţii de depunere a declaratiilor fiscale, în functie de necesitatile administrarii obligaţiilor fiscale. Asupra termenelor şi condiţiilor va decide organul fiscal potrivit competentelor aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Articolul 79

Forma şi conţinutul declaraţiei fiscale
(1) Declaratia fiscala se întocmeşte prin completarea unui formular pus la dispoziţie gratuit de organul fiscal.
(2) În declaratia fiscala contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligaţiei fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.
(3) Contribuabilul are obligaţia de a completa declaratiile fiscale inscriind corect, complet şi cu buna-credinta informaţiile prevăzute de formular, corespunzătoare situaţiei sale fiscale. Declaratia fiscala se semneaza de către contribuabil sau de către imputernicit.
(3^1) Obligaţia de semnare a declaraţiei fiscale se considera a fi indeplinita şi în urmatoarele situaţii:
a) în cazul transmiterii declaratiilor fiscale prin sistemul electronic de plati. Data depunerii declaraţiei se considera a fi data debitarii contului platitorului în baza acesteia;
b) în cazul transmiterii declaratiilor fiscale prin sisteme electronice de transmitere la distanta în condiţiile art. 80 alin. (1).
(4) Declaratia fiscala trebuie însoţită de documentaţia ceruta de prevederile legale.
(5) Pentru anumite categorii de obligaţii fiscale, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice, organul fiscal poate transmite contribuabililor formularele de declarare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, instrucţiunile de completare a acestora, alte informaţii utile, precum şi plicurile preadresate. În acest caz, contravaloarea corespondentei se suporta de către organul fiscal.
-------------
Alin. (3^1) al art. 79 a fost introdus de pct. 3*) al art. I din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
*) Conform pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005, care aproba cu modificari şi completari Ordonanţa Guvernului nr. 20/2005, la articolul I din aceasta ordonanţa punctul 3 devine punctul 11.

Articolul 80

Depunerea declaratiilor fiscale
(1) Declaratia fiscala se depune la registratura organului fiscal competent sau la posta prin scrisoare recomandata. Declaratia fiscala poate fi transmisa prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanta, conform procedurii stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2) Declaratiile fiscale pot fi redactate de organul fiscal sub forma de proces-verbal, dacă din motive independente de voinţa contribuabilului acesta este în imposibilitatea de a scrie.
(3) Data depunerii declaraţiei fiscale este data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la posta, după caz.
(4) Nedepunerea declaraţiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale prin estimarea bazei de impunere potrivit art. 65. Stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se poate face înainte de implinirea unui termen de 15 zile de la instiintarea contribuabilului privind depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale.

Articolul 81

Corectarea declaratiilor fiscale
Declaratiile fiscale pot fi corectate de către contribuabil, din proprie iniţiativă.

Titlul VI Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat

Capitolul I Dispozitii generale

Articolul 82

Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat
(1) Impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
a) prin declaratie fiscala, în condiţiile art. 79 alin. (2) şi art. 83 alin. (4);
b) prin decizie emisa de organul fiscal, în celelalte cazuri.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazurile în care impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat sunt scutite la plata conform reglementarilor legale, precum şi în cazul unei rambursari de taxa pe valoarea adăugată.
(3) Începând cu data de 1 iulie 2005, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc în moneda noua, la nivel de leu, fără subdiviziunile leului, prin reducere când fractiunile în bani sunt mai mici de 50 de bani, şi prin majorare când fractiunile în bani sunt de 50 de bani sau mai mari. Aceasta regula se aplică şi impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, stabilite şi neachitate până la 30 iunie 2005. Impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat, în moneda noua, cu valori mai mici de 1 leu se intregesc la 1 leu.
------------
Alin. (3) al art. 82 a fost introdus de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 83

Decizia de impunere
(1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizie de impunere ori de cate ori acesta modifica baza de impunere.
(2) Pentru creantele administrate de Ministerul Finanţelor Publice prin Agentia Naţionala de Administrare Fiscala, prin ordin al ministrului finanţelor publice se pot stabili şi alte competente pentru emiterea deciziilor de impunere ca urmare a inspecţiei fiscale.
(3) Decizia de impunere se emite, dacă este necesar, şi în cazul în care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impunere potrivit art. 86.
(4) Declaratia fiscala întocmită potrivit art. 79 alin. (2) este asimilata cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, şi produce efectele juridice ale înştiinţării de plată de la data depunerii acesteia.
(5) În situaţia în care legea nu prevede obligaţia de calculare a impozitului, declaratia fiscala este asimilata unei decizii referitoare la baza de impunere.
(6) Decizia de impunere şi decizia referitoare la oblibaţiile de plată accesorii constituie şi instiintari de plată, de la data comunicarii acestora.
(7) Până la 1 iulie 2005, sumele reprezentand impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat, inscrise în deciziile de impunere, în actele administrative fiscale asimilate acestora, precum şi în declaratiile fiscale, vor fi rotunjite la 1.000 lei prin reducere când suma ce urmeaza a fi rotunjita este sub 500 lei şi prin majorare când aceasta este peste 500 lei.
-------------
Alin. (7) al art. 83 a fost introdus de pct. 4*) al art. I din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
*) Conform pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005, care aproba cu modificari şi completari Ordonanţa Guvernului nr. 20/2005, la articolul I din aceasta ordonanţa punctul 4 devine punctul 12.
Alin. (4) al art. 83 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.
Alin. (7) al art. 83 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 84

Forma şi conţinutul deciziei de impunere
Decizia de impunere trebuie să indeplineasca condiţiile prevăzute la art. 42. Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 42 alin. (2), şi categoria de impozit, taxa, contribuţie sau alta suma datorata bugetului general consolidat, baza de impunere, precum şi cuantumul acestora, pentru fiecare perioada impozabila.

Articolul 85

Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere
Sunt asimilate deciziilor de impunere şi urmatoarele acte administrative fiscale:
a) deciziile privind rambursari de taxa pe valoarea adăugată şi deciziile privind restituiri de impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat;
b) deciziile referitoare la bazele de impunere;
c) deciziile referitoare la oblibaţiile de plată accesorii.
d) procesele-verbale prevăzute la art. 137 alin. (6) şi art. 164 alin. (2).
-------------
Litera d) al art. 85 a fost introdusa de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 86

Deciziile referitoare la bazele de impunere
(1) Bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impunere, în urmatoarele situaţii:
a) când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde şi repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoana care a participat la realizarea venitului;
b) când sursa venitului impozabil se afla pe raza altui organ fiscal decat cel competent teritorial. În acest caz competenţa de a stabili baza de impunere o detine organul fiscal pe raza caruia se afla sursa venitului.
(2) Dacă venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot să-şi numeasca un imputernicit comun în relaţia cu organul fiscal.

Articolul 87

Stabilirea obligaţiilor fiscale sub rezerva verificării ulterioare
(1) Cuantumul obligaţiilor fiscale se stabileste sub rezerva verificării ulterioare.
(2) Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desfiintata sau modificata, din iniţiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatarilor organului fiscal competent.
(3) Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la implinirea termenului de prescriptie sau ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate în cadrul termenului de prescriptie.

Capitolul II Prescriptia dreptului de a stabili obligaţii fiscale

Articolul 88

Obiectul, termenul şi momentul de la care începe să curgă termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligaţiilor fiscale
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescriptie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a nascut creanta fiscala potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
(3) Dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din savarsirea unei fapte prevăzute de legea penala.
(4) Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data savarsirii faptei ce constituie infractiune sanctionata ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Articolul 89

Intreruperea şi suspendarea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale
(1) Termenele prevăzute la art. 88 se intrerup şi se suspenda în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru intreruperea şi suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune potrivit dreptului comun.
(2) Termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale se suspenda pe perioada cuprinsa între momentul începerii inspecţiei fiscale şi momentul emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale.

Articolul 90

Efectul implinirii termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale
Dacă organul fiscal constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale, va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanta fiscala.

Titlul VII Inspecţia fiscala

Capitolul I Sfera inspecţiei fiscale

Articolul 91

Obiectul şi functiile inspecţiei fiscale
(1) Inspecţia fiscala are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii şi exactitatii indeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectarii prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, stabilirea diferentelor obligaţiilor de plată, precum şi a accesoriilor aferente acestora.
(2) Inspecţia fiscala are urmatoarele atribuţii:
a) constatarea şi investigarea fiscala a tuturor actelor şi faptelor rezultand din activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaratiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea indeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
b) analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntarii declaratiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse;
c) sanctionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale.
(3) Pentru ducerea la indeplinire a atribuţiilor prevăzute la alin. (2) organul de inspecţie fiscala va proceda la:
a) examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
b) verificarea concordantei dintre datele din declaratiile fiscale cu cele din evidenţa contabilă a contribuabilului;
c) discutarea constatarilor şi solicitarea de explicatii scrise de la reprezentantii legali ai contribuabililor sau imputernicitii acestora, după caz;
d) solicitarea de informaţii de la terti;
e) stabilirea de diferente de obligaţii fiscale de plată;
f) verificarea locurilor unde se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile;
g) dispunerea masurilor asiguratorii în condiţiile legii;
h) efectuarea de investigatii fiscale potrivit alin. (2) lit. a);
i) aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor legale.
j) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, intocmind în acest sens proces-verbal.
--------------
Litera j) a alin. (3) al art. 91 a fost introdusa de pct. 5*) al art. I din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
*) Conform pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005, care aproba cu modificari şi completari Ordonanţa Guvernului nr. 20/2005, la articolul I din aceasta ordonanţa punctul 5 devine punctul 13.

Articolul 92

Persoanele supuse inspecţiei fiscale
Inspecţia fiscala se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligaţii de stabilire, retinere şi plata a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute de lege.

Articolul 93

Formele şi intinderea inspecţiei fiscale
(1) Formele de inspecţie fiscala sunt:
a) inspecţia fiscala generală, care reprezinta activitatea de verificare a tuturor obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinata;
b) inspecţia fiscala parţială, care reprezinta activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, pentru o perioadă de timp determinata.
(2) Inspecţia fiscala se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, dacă acestea prezinta interes pentru aplicarea legii fiscale.

Articolul 94

Proceduri de control fiscal
(1) În realizarea atribuţiilor inspecţia fiscala poate aplica urmatoarele proceduri de control:
a) controlul prin sondaj, care consta în activitatea de verificare selectiva a documentelor şi operaţiunilor semnificative în care sunt reflectate modul de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;
b) controlul inopinat, care consta în activitatea de verificare faptica şi documentara, în principal, ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale, fără anuntarea în prealabil a contribuabilului;
c) controlul incrucisat, care consta în verificarea documentelor şi operaţiunilor impozabile ale contribuabilului în corelatie cu cele deţinute de alte persoane; controlul incrucisat poate fi şi inopinat.
(2) La finalizarea controlului inopinat sau incrucisat se incheie proces-verbal.

Articolul 95

Perioada supusă inspecţiei fiscale
(1) Inspecţia fiscala se efectueaza în cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale.
(2) La contribuabilii mari, perioada supusă inspecţiei fiscale începe de la sfârşitul perioadei controlate anterior, în condiţiile alin. (1).
(3) La celelalte categorii de contribuabili inspecţia fiscala se efectueaza asupra creanţelor nascute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligaţia depunerii declaratiilor fiscale. Inspecţia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, dacă:
a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;
b) nu au fost depuse declaratii fiscale;
c) nu au fost indeplinite oblibaţiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.

Capitolul II Realizarea inspecţiei fiscale

Articolul 96

Competenţa
(1) Inspecţia fiscala se exercită exclusiv, nemijlocit şi neingradit prin Agentia Naţionala de Administrare Fiscala sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, conform dispoziţiilor prezentului titlu, ori de alte autorităţi care sunt competente, potrivit legii, sa administreze impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
(2) În cadrul Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala, competenţa de exercitare a inspecţiei fiscale se stabileste prin regulamentul de organizare şi functionare aprobat în condiţiile legii.
(3) Competenţa privind efectuarea inspecţiei fiscale se poate delega altui organ fiscal.

Articolul 97

Selectarea contribuabililor pentru inspecţie fiscala
(1) Selectarea contribuabililor ce urmeaza a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuata de către organul fiscal competent.
(2) Contribuabilul nu poate face obiectii cu privire la procedura de selectare folosita.

Articolul 98

Avizul de inspecţie fiscala
(1) Inaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia sa instiinteze contribuabilul în legătură cu actiunea care urmeaza să se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscala.
(2) Avizul de inspecţie fiscala va cuprinde:
a) temeiul juridic al inspecţiei fiscale;
b) data de incepere a inspecţiei fiscale;
c) oblibaţiile fiscale şi perioadele ce urmeaza a fi supuse inspecţiei fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a inspecţiei fiscale. Amanarea datei de incepere a inspecţiei fiscale se poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate.

Articolul 99

Comunicarea avizului de inspecţie fiscala
(1) Avizul de inspecţie fiscala se comunică contribuabilului, în scris, înainte de începerea inspecţiei fiscale, astfel:
a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile pentru ceilalti contribuabili.
(2) Comunicarea avizului de inspecţie fiscala nu este necesară:
a) pentru solutionarea unor cereri ale contribuabilului;
b) în cazul unor acţiuni indeplinite ca urmare a solicitarii unor autorităţi, potrivit legii;
c) în cazul controlului inopinat.

Articolul 100

Locul şi timpul desfăşurării inspecţiei fiscale
(1) Inspecţia fiscala se desfăşoară, de regula, în spatiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie să puna la dispoziţie un spatiu adecvat, precum şi logistica necesară desfăşurării inspecţiei fiscale.
(2) Dacă nu exista un spatiu de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale, atunci activitatea de inspecţie se va putea desfăşura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.
(3) Indiferent de locul unde se desfăşoară inspecţia fiscala, organul fiscal are dreptul sa inspecteze locurile în care se desfăşoară activitatea, în prezenta contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.
(4) Inspecţia fiscala se desfăşoară, de regula, în timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspecţia fiscala se poate desfăşura şi în afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia şi cu aprobarea conducătorului organului fiscal.

Articolul 101

Durata efectuării inspecţiei fiscale
(1) Durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilita de organele de inspecţie fiscala sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, în functie de obiectivele inspecţiei, şi nu poate fi mai mare de 3 luni.
(2) În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspecţiei nu poate fi mai mare de 6 luni.

Articolul 102

Reguli privind inspecţia fiscala
(1) Inspecţia fiscala va avea în vedere examinarea tuturor starilor de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.
(2) Inspecţia fiscala va fi efectuata în asa fel încât sa afecteze cat mai puţin activitatea curenta a contribuabililor şi sa utilizeze eficient timpul destinat inspecţiei fiscale.
(3) Inspecţia fiscala se efectueaza o singură dată pentru fiecare impozit, taxa, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioada supusă impozitarii. Prin excepţie, conducatorul inspecţiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data incheierii inspecţiei fiscale şi până la data implinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.
(4) În situaţia în care din instrumentarea cauzelor penale de către organele competente nu rezultă existenta prejudiciului, reverificarea dispusa în temeiul alin. (3) nu este urmata de emiterea deciziei de impunere.
(5) Inspecţia fiscala se exercită pe baza principiilor independentei, unicitatii, autonomiei, ierarhizarii, teritorialitatii şi descentralizarii.
(6) Activitatea de inspecţie fiscala se organizeaza şi se desfăşoară în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare aprobate în condiţiile stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala, respectiv prin acte ale autorităţilor administraţiei publice locale, după caz.
(7) La începerea inspecţiei fiscale, inspectorul este obligat să prezinte contribuabilului legitimatia de inspecţie şi ordinul de serviciu semnat de conducatorul organului de control. Începerea inspecţiei fiscale trebuie consemnata în registrul unic de control.
(8) La finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul este obligat sa dea o declaratie scrisa, pe propria raspundere, din care să rezulte ca au fost puse la dispoziţie toate documentele şi informaţiile solicitate pentru inspecţia fiscala. În declaratie se va menţiona şi faptul ca au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie de contribuabil.
(9) Contribuabilul are obligaţia sa indeplineasca masurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecţiei fiscale, în termenele şi condiţiile stabilite de organele de inspecţie fiscala.

Articolul 103

Obligaţia de colaborare a contribuabilului
(1) Contribuabilul are obligaţia sa colaboreze la constatarea starilor de fapt fiscale. Acesta este obligat sa dea informaţii, să prezinte la locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale toate documentele, precum şi orice alte date necesare clarificarii situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
(2) La începerea inspecţiei fiscale, contribuabilul va fi informat ca poate numi persoane care să dea informaţii. Dacă informaţiile contribuabilului sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa şi altor persoane pentru obtinerea de informaţii.
(3) Pe toata durata exercitarii inspecţiei fiscale contribuabilii supuşi acesteia au dreptul de a beneficia de asistenţa de specialitate sau juridica.

Articolul 104

Dreptul contribuabilului de a fi informat
(1) Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale asupra constatarilor rezultate din inspecţia fiscala.
(2) La incheierea inspecţiei fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului constatarile şi consecintele lor fiscale, acordandu-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu excepţia cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nici o modificare în urma inspecţiei fiscale sau a cazului în care contribuabilul renunta la acest drept şi notifica acest fapt organelor de inspecţie fiscala.
(3) Data, ora şi locul prezentarii concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timp util.
(4) Contribuabilul are dreptul să prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatarile inspecţiei fiscale.

Articolul 105

Sesizarea organelor de urmărire penala
(1) Organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penala în legătură cu constatarile efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale şi care ar putea intruni elemente constitutive ale unei infractiuni, în condiţiile prevăzute de legea penala.
(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) organele de inspecţie au obligaţia de a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspecţie şi de către contribuabilul supus inspecţiei, cu sau fără explicatii ori obiectiuni din partea contribuabilului. În cazul în care cel supus controlului refuza să semneze procesul-verbal, organul de inspecţie fiscala va consemna despre aceasta în procesul-verbal. În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.

Articolul 106

Raportul privind rezultatul inspecţiei fiscale
(1) Rezultatul inspecţiei fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vor prezenta constatarile inspecţiei, din punct de vedere faptic şi legal.
(2) Dacă, ca urmare a inspecţiei, se modifica baza de impunere, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere. În cazul în care baza de impunere nu se modifica, acest fapt va fi comunicat în scris contribuabilului.
(3) În cazul în care, ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale, au fost sesizate organele de urmărire penala, decizia de impunere privitoare la obiectul sesizarii penale se poate emite după solutionarea cu caracter definitiv a cauzei penale.

Titlul VIII Colectarea creanţelor fiscale

Capitolul I Dispozitii generale

Articolul 107

Colectarea creanţelor fiscale
(1) În sensul prezentului titlu, colectarea consta în exercitarea acţiunilor care au ca scop stingerea creanţelor fiscale.
(2) Colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, după caz.
(3) Titlul de creanta este actul prin care se stabileste şi se individualizează creanta fiscala, întocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii.

Articolul 108

Termenele de plată
(1) Creantele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementeaza.
(2) Pentru diferentele de obligaţii fiscale principale şi pentru oblibaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabileste în functie de data comunicarii acestora, astfel:
a) dacă data comunicarii este cuprinsa în intervalul 1-15 din luna, termenul de plată este până la data de 5 a lunii urmatoare;
b) dacă data comunicarii este cuprinsa în intervalul 16-31 din luna, termenul de plată este până la data de 20 a lunii urmatoare.
(3) Pentru oblibaţiile fiscale esalonate sau amanate la plata, precum şi pentru accesoriile acestora termenul de plată se stabileste prin documentul prin care se acordă inlesnirea respectiva.
(4) Pentru creantele fiscale, administrate de Ministerul Finanţelor Publice, care nu au prevăzute termene de plată, acestea vor fi stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5) Pentru creantele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevăzute termene de plată, acestea se stabilesc prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului finanţelor publice.
(6) Contribuţiile sociale administrate de Ministerul Finanţelor Publice, după calcularea şi retinerea acestora conform reglementarilor legale în materie, se virează până la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se efectueaza plata drepturilor salariale.

Capitolul II Stingerea creanţelor fiscale prin plata, compensare şi restituire

Articolul 109

Dispozitii privind efectuarea platii
(1) Plăţile către organele fiscale se efectueaza prin intermediul băncilor, trezoreriilor şi al altor institutii autorizate sa deruleze operaţiuni de plată.
(2) Plata obligaţiilor fiscale se efectueaza de către debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxa, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv dobanzi şi penalităţi de intarziere.
(3) În cazul stingerii prin plata a obligaţiilor fiscale, momentul platii este:
a) în cazul plăţilor în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;
b) în cazul plăţilor efectuate prin mandat postal, data postei, înscrisă pe mandatul postal;
c) în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancara, data la care băncile debiteaza contul platitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum aceasta informatie este transmisa prin mesajul electronic de plată de către institutia bancara initiatoare, potrivit reglementarilor specifice în vigoare, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 116, data putand fi dovedita prin extrasul de cont al contribuabilului.
d) pentru oblibaţiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data înregistrării la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus şi anulat timbrele datorate potrivit legii.
--------------
Litera c) a alin. (3) al art. 109 a fost modificata de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 110**)

Ordinea stingerii datoriilor
(1) Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentand creante fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se stinge creanta fiscala stabilita de contribuabil conform numarului de evidenta a platii inscris pe ordinul de plată pentru Trezoreria Statului.
(2) În situaţia în care contribuabilul nu stabileste creanta fiscala ce urmeaza a fi stinsa, organul fiscal competent va efectua stingerea obligaţiilor fiscale în urmatoarea ordine:
a) sume datorate în contul ratelor din graficele de plată a obligaţiilor fiscale, pentru care s-au aprobat esalonari şi/sau amanari la plata, precum şi dobanzile datorate pe perioada esalonarii şi/sau amanarii la plata şi calculate conform legii;
b) obligaţii fiscale principale cu termene de plată în anul curent, precum şi accesoriile acestora, în ordinea vechimii;
c) obligaţii fiscale datorate şi neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora;
d) dobanzi, penalităţi de intarziere aferente obligaţiilor fiscale prevăzute la lit. c);
e) obligaţii fiscale cu termene de plată viitoare, la solicitarea debitorului.
(3) Pentru creantele bugetelor locale, din categoria obligaţiilor fiscale prevăzute la alin. (2) lit. b), se sting cu prioritate oblibaţiile stabilite ca urmare a inspecţiei fiscale.
(4) În situaţia prevăzută la alin. (2) creditorul fiscal care administreaza creantele fiscale va instiinta debitorul despre măsura luata, în termen de 10 zile de la data efectuării stingerii.
--------------
Art. 110 a fost modificat de pct. 6*) al art. I din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
*) Conform pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005, care aproba cu modificari şi completari Ordonanţa Guvernului nr. 20/2005, la articolul I din aceasta ordonanţa punctul 6 devine punctul 14.
Alin. (1) al art. 110 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.
**) Conform art. II din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005 începând cu data de 1 ianuarie 2007, art. 110 din Codul de procedură fiscala se modifica şi va avea urmatorul cuprins:
" ARTICOLUL 110
Ordinea stingerii datoriilor
(1) Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentand creante fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanta fiscala principala pe care îl stabileste contribuabilul.
(2) În cadrul tipului de impozit, taxa, contribuţie sau alta suma reprezentand creanta fiscala, stabilit de contribuabil, stingerea se efectueaza, de drept, în urmatoarea ordine:
a) sumele datorate în contul ratei din luna curenta din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat esalonare la plata, precum şi dobânda datorata în luna curenta din grafic, sau suma amanata la plata, împreună cu dobanzile datorate pe perioada amanarii, în cazul în care termenul de plată se implineste în luna curenta, precum şi oblibaţiile fiscale curente de a caror plata depinde menţinerea valabilităţii inlesnirii acordate;
b) obligaţia fiscala principala şi oblibaţiile fiscale accesorii aferente acesteia, în ordinea vechimii, cu excepţia celor pentru care s-a inceput executarea silita. După stingerea integrală a obligaţiei fiscale principale celei mai vechi se vor stinge oblibaţiile fiscale accesorii aferente acesteia, mai întâi dobanzile, şi apoi penalitatile de intarziere;
c) sumele datorate în contul urmatoarelor rate din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat esalonare, până la concurenta cu suma esalonata la plata, sau până la concurenta cu suma achitata, după caz, precum şi suma amanata la plata împreună cu dobanzile datorate pe perioada amanarii, după caz;
d) oblibaţiile cu scadente viitoare, la solicitarea contribuabilului.
(3) Vechimea obligaţiilor fiscale se determina în functie de scadenta acestora, prevăzută de Codul fiscal sau de alte prevederi legale. În cazul diferentelor de obligaţii fiscale principale stabilite de organele competente, precum şi al diferentelor suplimentare de obligaţii fiscale principale, ce fac obiectul declaratiilor rectificative depuse de contribuabili, vechimea se determina în functie de termenele de plată stabilite în condiţiile art. 108 alin. (2). Vechimea obligaţiilor fiscale accesorii este data de vechimea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii fiscale care le-au generat.
(4) Dacă un contribuabil nu respecta ordinea prevăzută la alin. (2), organul fiscal competent va instiinta debitorul despre modul în care s-a efectuat stingerea prevăzută la alin. (2)."

Articolul 111

Compensarea
(1) Prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul Finanţelor Publice cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurenta celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cat şi pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Creantele fiscale administrate de unitatile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creantele debitorului reprezentand sume de restituit de la bugetele locale, până la concurenta celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cat şi pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz, în ordinea prevăzută la art. 110 alin. (2).
(4) Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cate ori constata existenta unor creante reciproce, cu excepţia sumelor negative din deconturile de taxa pe valoarea adăugată fără optiune de rambursare.
(5) Compensarea creanţelor debitorului se va efectua cu obligaţii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenţa rămasă să fie compensate oblibaţiile datorate altor bugete, în urmatoarea ordine:
a) bugetul de stat;
b) fondul de risc pentru garantii de stat, pentru împrumuturi externe;
c) bugetul asigurarilor sociale de stat;
d) bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
e) bugetul asigurarilor pentru şomaj.
(6) Dispozitiile alin. (5) nu se aplică în cazul creanţelor bugetelor locale.
(7) Organul competent va instiinta în scris debitorul despre măsura compensarii luate potrivit alin. (3), în termen de 7 zile de la data efectuării operaţiunii.
---------------
Alin. (4) al art. 111 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 112

Restituiri de sume
(1) Se restituie, la cerere, debitorului urmatoarele sume:
a) cele platite fără existenta unui titlu de creanta;
b) cele platite în plus faţă de obligaţia fiscala;
c) cele platite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 166;
h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desfiintarea executarii silite.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentand diferente de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere.
(2^1) Diferentele de impozit pe venit de restituit mai mici de 50.000 lei vor rămâne în evidenta fiscala spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmand a se restitui atunci când suma cumulata a acestora depăşeşte limita mentionata.
(2^2) Prin excepţie de la alin. (2^1), diferentele mai mici de 50.000 lei se vor putea restitui în numerar numai la solicitarea contribuabilului.
(3) În cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează conform legii, în lei la cursul de referinţa al pieţei valutare pentru euro, comunicat de Banca Naţionala a României, de la data ramanerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătorești prin care se dispune restituirea.
(4) Dacă debitorul înregistrează obligaţii fiscale restante, sumele prevăzute la alin. (1) şi (2) se vor restitui numai după efectuarea compensarii potrivit prezentului cod.
(5) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mica decat oblibaţiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenta sumei de rambursat sau de restituit.
(6) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decat suma reprezentand obligaţii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenta obligaţiilor fiscale restante, diferenţa rezultata restituindu-se debitorului.
(7) Procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobanzilor prevăzute la art. 119, se aproba prin ordin al ministrului finanţelor publice.
------------
Alin. (2^1) şi (2^2) ale art. 112 au fost introduse de pct. 7*) al art. I din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
*) Conform pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005, care aproba cu modificari şi completari Ordonanţa Guvernului nr. 20/2005, la articolul I din aceasta ordonanţa punctul 7 devine punctul 15.

Articolul 113

Obligaţia băncilor supuse regimului de supraveghere speciala sau de administrare speciala
Băncile supuse regimului de supraveghere speciala sau de administrare speciala şi care efectueaza plăţile dispuse în limita incasarilor vor deconta zilnic, cu prioritate, sumele reprezentand obligaţii fiscale cuprinse în ordinele de plată emise de debitori şi/sau creante fiscale inscrise în adresa de înfiinţare a popririi transmisa de organele fiscale.
-----------
Art. 113 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Capitolul III Dobanzi şi penalităţi de intarziere

Articolul 114

Dispozitii generale privind dobanzi şi penalităţi de intarziere
(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenta de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen dobanzi şi penalităţi de intarziere.
(2) Nu se datorează dobanzi şi penalităţi de intarziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobanzi şi penalităţi de intarziere stabilite potrivit legii.
(3) Dobanzile şi penalitatile de intarziere se fac venit la bugetul caruia îi aparţine creanta principala.
(4) Dobanzile şi penalitatile de intarziere se stabilesc prin decizii intocmite în condiţiile aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 137 alin. (6).
-----------
Alin. (4) al art. 114 a fost introdus de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 115*)

Dobanzi
(1) Dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se datorează dobanzi după cum urmeaza:
a) pentru diferentele de impozite, taxe, contribuţii, precum şi cele administrate de organele vamale, stabilite de organele competente, dobanzile se datorează începând cu ziua imediat urmatoare scadentei impozitului, taxei sau contributiei, pentru care s-a stabilit diferenţa, până la data stingerii acesteia inclusiv;
b) pentru impozitele, taxele şi contribuţiile stinse prin executare silita, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul platii pretului în rate, dobanzile se calculeaza până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată dobânda este datorata de către cumparator;
c) pentru impozitele, taxele şi contribuţiile debitorului declarat insolvabil, până la data incheierii procesului-verbal de constatare a insolvabilitatii inclusiv.
(3) Modul de calcul al dobanzilor aferente sumelor reprezentand eventuale diferente între impozitul pe profit platit la data de 25 ianuarie a anului următor celui de impunere şi impozitul pe profit datorat conform declaraţiei de impunere intocmite pe baza situaţiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(4) Pentru oblibaţiile fiscale neachitate la termenul de plată, reprezentand impozitul pe venitul global, se datorează dobanzi după cum urmeaza:
a) pentru anul fiscal de impunere dobanzile pentru plăţile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plati anticipate se calculeaza până la data platii debitului sau, după caz, până la data de 31 decembrie;
b) dobanzile pentru sumele neachitate în anul de impunere, potrivit lit. a), se calculeaza începând cu data de 1 ianuarie a anului următor până la data stingerii acestora, inclusiv;
c) în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuală este mai mic decat cel stabilit prin deciziile de plati anticipate, dobanzile se recalculeaza, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală, urmand a se face regularizarea dobanzii în mod corespunzător.
(5) Nivelul dobanzii se stabileste prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelat cu nivelul dobanzii de referinţa a Băncii Naţionale a României, la care se adauga 10 puncte procentuale, o dată pe an, în luna decembrie, pentru anul următor, sau în cursul anului, dacă rata dobanzii de referinţa se modifica cu peste 5 puncte procentuale.
-----------
Alin. (5) al art. 115 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.
*) Conform art. III din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006, art. 115 din Codul de procedură fiscala se modifica şi va avea urmatorul cuprins:
" ARTICOLUL 115
Majorări de intarziere
(1) Majorarile de intarziere se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, începând cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se datorează majorări de intarziere după cum urmeaza:
a) pentru impozitele, taxele şi contribuţiile stinse prin executare silita, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul platii pretului în rate, majorarile de intarziere se calculeaza până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată, majorarile de intarziere sunt datorate de către cumparator;
b) pentru impozitele, taxele şi contribuţiile debitorului declarat insolvabil, până la data incheierii procesului-verbal de constatare a insolvabilitatii, inclusiv.
(3) Modul de calcul al majorarilor de intarziere aferente sumelor reprezentand eventuale diferente între impozitul pe profit platit la data de 25 ianuarie a anului următor celui de impunere şi impozitul pe profit datorat conform declaraţiei de impunere intocmite pe baza situaţiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(4) Pentru oblibaţiile fiscale neachitate la termenul de plată, reprezentand impozitul pe venitul global, se datorează majorări de intarziere după cum urmeaza:
a) pentru anul fiscal de impunere majorarile de intarziere pentru plăţile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plati anticipate se calculeaza până la data platii debitului sau, după caz, până la data de 31 decembrie;
b) majorarile de intarziere pentru sumele neachitate în anul de impunere, potrivit lit. a), se calculeaza începând cu data de 1 ianuarie a anului următor până la data stingerii acestora, inclusiv;
c) în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuală este mai mic decat cel stabilit prin deciziile de plati anticipate, majorarile de intarziere se recalculeaza, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală, urmand a se face regularizarea majorarilor de intarziere în mod corespunzător.
(5) Nivelul majorarii de intarziere este de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere, şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale."

Articolul 116

Dobanzi şi penalităţi de intarziere în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancara
(1) Nedecontarea de către unitatile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat, în termen de 3 zile lucratoare de la data debitarii contului platitorului, nu îl exonereaza pe platitor de obligaţia de plată a sumelor respective şi atrage pentru acesta dobanzi şi penalităţi de intarziere la nivelul celor prevăzute la art. 115 şi 120, după termenul de 3 zile.
(2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului şi nedecontate de unitatile bancare, precum şi a dobanzilor şi penalitatilor de intarziere prevăzute la alin. (1), platitorul se poate indrepta împotriva unităţii bancare respective.

Articolul 117

Dobanzi şi penalităţi de intarziere în cazul compensarii şi în cazul deschiderii procedurii de reorganizare judiciara
(1) În cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, dobanzile şi penalitatile de intarziere se datorează până la data stingerii inclusiv, astfel:
a) pentru compensarile la cerere, data stingerii este data depunerii la organul competent a cererii de compensare;
b) pentru compensarile din oficiu, data stingerii este data înregistrării operaţiei de compensare de către unitatea de trezorerie teritoriala, conform notei de compensare intocmite de către organul competent;
c) pentru compensarile efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire.
(2) În cazul în care în urma exercitarii controlului sau analizarii cererii de compensare s-a stabilit ca suma ce urmeaza a se compensa este mai mica decat suma cuprinsa în cererea de compensare, dobanzile şi penalitatile de intarziere se recalculeaza pentru diferenţa rămasă de la data înregistrării cererii de compensare.
(3) Pentru oblibaţiile fiscale stinse prin procedurile de compensare prevăzute de actele normative speciale, data stingerii este data la care se efectueaza compensarea prevăzută în actul normativ care o reglementeaza sau în normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(4) Pentru oblibaţiile fiscale neplatite la termen, atât înainte, cat şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciara, se datorează dobanzi şi penalităţi de intarziere până la data deschiderii procedurii de faliment. Pentru oblibaţiile fiscale nascute după data deschiderii procedurii de faliment şi neplatite la termen nu se datorează dobanzi şi penalităţi de intarziere.
-----------
Alin. (1) al art. 117 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 118

Dobanzi în cazul inlesnirilor la plata
Pe perioada pentru care au fost acordate inlesniri la plata obligaţiilor fiscale restante se datorează dobanzi.

Articolul 119

Dobanzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua urmatoare expirarii termenului prevăzut de art. 112 alin. (2) sau art. 199, după caz. Acordarea dobanzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Nivelul dobanzii este cel prevăzut la art. 115 alin. (5) şi se suporta din acelasi buget din care se restituie ori se ramburseaza, după caz, sumele solicitate de către platitori.
-----------
Alin. (2) al art. 119 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 120*)

Penalităţi de intarziere
(1) Plata cu intarziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o penalitate de intarziere de 0,6% pentru fiecare luna şi/sau pentru fiecare fractiune de luna de intarziere, începând cu data de întâi a lunii urmatoare scadentei acestora până la data stingerii acestora inclusiv. Penalitatea de intarziere nu inlatura obligaţia de plată a dobanzilor.
(2) Pentru situaţiile prevăzute la art. 115 alin. (3) şi (4) penalitatilor de intarziere li se aplică regimul stabilit pentru dobanzi.
(3) Penalitatea de intarziere se datorează până la data începerii procedurii de executare silita.
(4) În cazul în care s-au acordat inlesniri la plata, penalitatea de intarziere se datorează până la data de întâi a lunii urmatoare celei în care s-au acordat inlesnirile. Nerespectarea inlesnirilor la plata, asa cum au fost acordate, conduce la calculul penalitatilor de intarziere de la data încetării, conform legii, a valabilităţii inlesnirilor.
(5) Nivelul penalitatii de intarziere se poate modifica anual prin legea bugetului de stat.
-----------
Alin. (1) al art. 120 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.
*) Conform art. IV, alin. (1) din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005 începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abroga art. 120 din Codul de procedură fiscala.

Capitolul IV Inlesniri la plata

Articolul 121

Inlesniri la plata obligaţiilor fiscale
(1) La cererea temeinic justificata a contribuabililor, organul fiscal competent poate acorda pentru oblibaţiile fiscale restante, atât inaintea începerii executarii silite, cat şi în timpul efectuării acesteia, inlesniri la plata, în condiţiile legii.
(2) La cererea temeinic justificata a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autorităţile administraţiei publice locale care administreaza aceste bugete, pot acorda, pentru oblibaţiile bugetare restante pe care le administreaza, urmatoarele inlesniri la plata:
a) esalonari la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redeventelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;
b) amanari la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;
c) esalonari la plata dobanzilor şi/sau a penalitatilor de orice fel, cu excepţia dobanzilor datorate pe perioada de esalonare;
d) amanari şi/sau scutiri ori amanari şi/sau reduceri de dobanzi şi/sau penalităţi de intarziere, cu excepţia dobanzilor datorate pe perioada de amanare;
e) scutiri sau reduceri de impozite şi taxe locale, în condiţiile legii.
(3) Procedura de acordare a inlesnirilor la plata pentru creantele bugetare locale se stabileste prin acte normative speciale.
(4) Pentru acordarea inlesnirilor la plata creditorii bugetari locali vor cere debitorilor constituirea de garantii.
(5) Pentru oblibaţiile la bugetul local, datorate şi neachitate după data de 1 iulie 2003 de către persoanele fizice, garantia este:
a) o sumă egala cu doua rate medii din esalonare, reprezentand obligaţii bugetare locale esalonate şi dobanzi calculate, în cazul esalonarilor la plata;
b) o sumă rezultata din raportul dintre contravaloarea debitelor amanate şi dobanzile calculate şi numărul de luni aprobate pentru amanare la plata, în cazul amanarilor la plata.
(6) Pentru oblibaţiile la bugetul local, datorate şi neachitate după data de 1 iulie 2003 de către persoanele juridice, garantia este de 100% din totalul creantei bugetare locale pentru care s-a acordat inlesnirea.

Capitolul V Constituirea de garantii

Articolul 122

Constituirea de garantii
Organul fiscal solicita constituirea unei garantii pentru:
a) suspendarea executarii silite în condiţiile art. 143 alin. (6);
b) ridicarea masurilor asiguratorii;
c) asumarea obligaţiei de plată de către altă persoană prin angajament de plată, în condiţiile art. 25 alin. (2) lit. d);
d) în alte cazuri prevăzute de lege.

Articolul 123

Tipuri de garantii
Garantiile pentru luarea masurilor prevăzute la art. 122 se pot constitui, în condiţiile legii, prin:
a) consemnarea de mijloace banesti la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garantie bancara;
c) ipoteca asupra unor bunuri imobile din tara;
d) gaj asupra unor bunuri mobile;
e) fidejusiune.

Articolul 124

Valorificarea garantiilor
Organul competent, în condiţiile legii, se indestuleaza din garantiile depuse, dacă nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost solicitate.

Capitolul VI Măsuri asiguratorii

Articolul 125

Poprirea şi sechestrul asiguratoriu
(1) Masurile asiguratorii prevăzute în prezentul capitol se dispun şi se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun măsuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii şi sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când exista pericolul ca acesta să se sustraga, să-şi ascunda ori să-şi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand în mod considerabil colectarea, precum şi în cazul suspendarii executarii actului administrativ prevăzute la art. 184.
(3) Aceste măsuri pot fi luate şi în cazul în care creanta nu a fost inca individualizata şi nu a devenit scadenta. Masurile asiguratorii dispuse atât de organele fiscale competente, cat şi de instantele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toata perioada executarii silite, fără indeplinirea altor formalitati. O dată cu individualizarea creantei şi ajungerea acesteia la scadenta, în cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma în măsuri executorii.
(4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, după caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata şi semnata de către conducatorul organului fiscal competent.
(6) Masurile asiguratorii dispuse potrivit alin. (2), precum şi cele dispuse de instantele judecătorești sau de alte organe competente se duc la indeplinire în conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplică în mod corespunzător.
(7) În cazul infiintarii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru inscriere Biroului de carte funciara.
(8) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziţie ce ar interveni ulterior inscrierii prevăzute la alin. (7) sunt lovite de nulitate absoluta.
(9) Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta fiscala a bugetului general consolidat, masurile asiguratorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de către debitor în proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta.
(10) Împotriva actelor prin care se dispun şi se duc la indeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestaţie în conformitate cu prevederile art. 168.

Articolul 126

Ridicarea masurilor asiguratorii
Masurile asiguratorii instituite potrivit art. 125 se ridica, prin decizie motivata, de către creditorii fiscali, când au incetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garantiei prevăzute la art. 123, după caz.

Capitolul VII Prescriptia dreptului de a cere executarea silita şi a dreptului de a cere compensarea sau restituirea

Articolul 127

Începerea termenului de prescriptie
(1) Dreptul de a cere executarea silita a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat nastere acest drept.
(2) Termenul de prescriptie prevăzut la alin. (1) se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contraventionale.

Articolul 128

Suspendarea termenului de prescriptie
Termenul de prescriptie prevăzut la art. 127 se suspenda:
a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executarii este prevăzută de lege ori a fost dispusa de instanţa judecătorească sau de alt organ competent, potrivit legii;
c) pe perioada valabilităţii inlesnirii acordate potrivit legii;
d) cat timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silita;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.

Articolul 129

Intreruperea termenului de prescriptie
Termenul de prescriptie prevăzut la art. 127 se intrerupe:
a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) pe data indeplinirii de către debitor, înainte de începerea executarii silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoasterii în orice alt mod a datoriei;
c) pe data indeplinirii, în cursul executarii silite, a unui act de executare silita;
d) pe data întocmirii, potrivit legii, a actului de constatare a insolvabilitatii contribuabilului;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.

Articolul 130

Efecte ale implinirii termenului de prescriptie
(1) Dacă organul de executare constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea masurilor de realizare şi la scaderea acestora din evidenta analitica pe platitori.
(2) Sumele achitate de debitor în contul unor creante fiscale, după implinirea termenului de prescriptie, nu se restituie.

Articolul 131

Prescriptia dreptului de a cere compensarea sau restituirea
Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat nastere dreptul la compensare sau restituire.

Capitolul VIII Stingerea creanţelor fiscale prin executare silita

Secţiunea 1 Dispozitii generale

Articolul 132

Organele de executare silita
(1) În cazul în care debitorul nu-şi plateste de bunavoie oblibaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acţiuni de executare silita, potrivit prezentului cod.
(2) Organele fiscale care administreaza creante fiscale sunt abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silita.
(3) Creantele bugetare care se încasează, se administreaza, se contabilizeaza şi se utilizeaza de instituţiile publice, provenite din venituri proprii, precum şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale se executa prin organe proprii, acestea fiind abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silita, potrivit prevederilor prezentului cod.
(4) Organele prevăzute la alin. (2) şi (3) sunt denumite în continuare organe de executare silita.
(5) Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare în a cărui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea intregii executari revenind organului de executare în a cărui raza teritoriala îşi are domiciliul fiscal debitorul. În cazul în care executarea silita se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei măsuri de executare asupra tertului poprit, indiferent de locul unde îşi are domiciliul fiscal.
(6) Atunci când se constată că exista pericolul evident de instrainare, substituire sau de sustragere de la executare silita a bunurilor şi veniturilor urmaribile ale debitorului, organul de executare în a cărui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea şi executarea silita a acestora, indiferent de locul în care se gasesc bunurile.
(7) Organul de executare coordonator va sesiza în scris celelalte organe prevăzute la alin. (5), comunicandu-le titlul executoriu în copie certificata, situaţia debitorului, contul în care se vor vira sumele încasate, precum şi orice alte date utile pentru identificarea debitorului şi a bunurilor ori veniturilor urmaribile.
(8) În cazul în care asupra acelorasi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornita executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creante fiscale, cat şi pentru titluri ce se executa în condiţiile prevăzute de alte dispozitii legale, executarea silita se va face, potrivit dispoziţiilor prezentului cod, de către organele de executare prevăzute de acesta.
(9) Când se constată că domiciliul fiscal al debitorului se afla în raza teritoriala a altui organ de executare, titlul executoriu împreună cu dosarul executarii vor fi trimise acestuia, instiintandu-se, dacă este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.

Articolul 133

Executarea silita în cazul debitorilor solidari
(1) Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cărui raza teritoriala îşi are domiciliul fiscal debitorul despre care exista indicii ca detine mai multe venituri sau bunuri urmaribile.
(2) Organul de executare coordonator inscrie în intregime debitul în evidentele sale şi ia măsuri de executare silita, comunicand intregul debit organelor de executare în a caror raza teritoriala se afla domiciliile fiscale ale celorlalţi codebitori, aplicandu-se dispozitiile art. 132.
(3) Organele de executare sesizate, cărora li s-a comunicat debitul, după înscrierea acestuia intr-o evidenta nominala, vor lua măsuri de executare silita şi vor comunică organului de executare coordonator sumele realizate în contul debitorului, în termen de 10 zile de la realizarea acestora.
(4) Dacă organul de executare coordonator, care tine evidenta intregului debit, constata ca acesta a fost realizat prin actele de executare silita facute de el insusi şi de celelalte organe sesizate potrivit alin. (3), el este obligat sa ceara în scris acestora din urma sa inceteze de îndată executarea silita.

Articolul 134

Executorii fiscali
(1) Executarea silita se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali. Acestia trebuie să deţină o legitimatie de serviciu pe care trebuie să o prezinte în exercitarea activităţii.
(2) Executorul fiscal este imputernicit în faţa debitorului şi a tertilor prin legitimatia de executor fiscal şi delegatie emisa de organul de executare silita.
(3) În exercitarea atribuţiilor ce le revin, pentru aplicarea procedurilor de executare silita, executorii fiscali pot:
a) să între în orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridica, sau în alte incinte unde acesta îşi păstrează bunurile, în scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum şi sa analizeze evidenţa contabilă a debitorului în scopul identificarii tertilor care datorează sau deţin în pastrare venituri ori bunuri ale debitorului;
b) să între în toate incaperile în care se gasesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum şi sa cerceteze toate locurile în care acesta îşi păstrează bunurile;
c) să solicite şi sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba în determinarea bunurilor proprietate a debitorului.
(4) Executorul fiscal poate intră în incaperile ce reprezinta domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice, cu consimtamantul acesteia, iar în caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instanţei judecătorești competente potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civila.
(5) Accesul executorului fiscal în locuinta, în incinta de afaceri sau în orice alta incapere a debitorului, persoana fizica sau juridica, se poate efectua între orele 6,0020,00, în orice zi lucratoare. Executarea inceputa va putea continua în aceeasi zi sau în zilele urmatoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul instrainarii unor bunuri, accesul în incaperile debitorului va avea loc şi la alte ore decat cele menţionate, precum şi în zilele nelucratoare, în baza autorizatiei prevăzute la alin. (4).
(6) În absenta debitorului sau dacă acesta refuza accesul în oricare dintre incaperile prevăzute la alin. (3), executorul fiscal poate să patrunda în acestea în prezenta unui reprezentant al politiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al forţei publice şi a doi martori majori, fiind aplicabile prevederile alin. (4) şi (5).

Articolul 135

Executarea silita împotriva unei asocieri fără personalitate juridica
Pentru executarea silita a creanţelor fiscale datorate de o asociere fără personalitate juridica, chiar dacă exista un titlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silit atât bunurile mobile şi imobile ale asocierii, cat şi bunurile personale ale membrilor acesteia.

Articolul 136

Titlul executoriu şi condiţiile pentru începerea executarii silite
(1) Executarea silita a creanţelor fiscale se efectueaza în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui raza teritoriala îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(2) Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
(3) Executarea silita începe în termen de 15 zile de la data înştiinţării.
(4) Instiintarea de plată este act premergator executarii silite.
(5) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va contine, pe lângă elementele prevăzute la art. 42 alin. (2), urmatoarele: codul de identificare fiscala, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(6) Pentru debitorii obligati în mod solidar la plata creanţelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.
(7) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creante fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silita, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 132.
(8) În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decat cele prevăzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre urmatoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnatura organului care l-a emis şi dovada comunicarii acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.
(9) În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.
(10) În cazul în care instituţiile publice transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silita organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau local, după caz.
(11) În cazul în care autorităţile administraţiei publice locale transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silita organelor fiscale din subordinea Agentiei Naţionale de Administrare Fiscala, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.
-----------
Alin. (3) al art. 136 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 137

Reguli privind executarea silita
(1) Executarea silita se poate intinde asupra tuturor veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai în măsura necesară pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare.
(2) Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmarite numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
(3) În cadrul procedurii de executare silita se pot folosi succesiv sau concomitent modalitatile de executare silita prevăzute de prezentul cod.
(4) Executarea silita a creanţelor fiscale nu se perimeaza.
(5) Executarea silita se desfăşoară până la stingerea creanţelor fiscale inscrise în titlul executoriu, inclusiv a dobanzilor, penalitatilor de intarziere ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.
(6) În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, dobanzi, penalităţi de intarziere sau alte sume, fără sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare şi consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului.
(7) Faţa de terti, inclusiv faţă de stat, o garantie reala şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileste de la momentul în care acestea au fost facute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege.

Articolul 138

Obligaţia de informare
În vederea începerii executarii silite, organul de executare competent se poate folosi de mijloacele de proba prevăzute la art. 48, în vederea determinarii averii şi a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat sa furnizeze în scris, pe propria raspundere, informaţiile solicitate.

Articolul 139

Precizarea naturii debitului
În toate actele de executare silita trebuie să se indice titlul executoriu şi să se arate natura şi cuantumul debitului ce face obiectul executarii.

Articolul 140

Somatia
(1) Executarea silita începe prin comunicarea somaţiei. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continua masurile de executare silita. Somatia este însoţită de un exemplar al titlului executoriu.
(2) Somatia cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 42 alin. (2), urmatoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silita; termenul în care cel somat urmeaza sa plateasca suma prevăzută în titlul executoriu, precum şi indicarea consecintelor nerespectarii acesteia.

Articolul 141

Drepturi şi obligaţii ale tertului
Tertul nu se poate opune sechestrarii unui bun al debitorului, invocand un drept de gaj, drept de ipoteca sau un privilegiu. Tertul va participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.

Articolul 142

Evaluarea bunurilor supuse executarii silite
(1) Inaintea valorificarii bunurilor, acestea vor fi evaluate. În acest scop, organul de executare va apela la organe şi persoane de specialitate, care sunt obligate să îşi indeplineasca atribuţiile ce le revin în acest sens. Dispozitiile art. 53 se aplică în mod corespunzător.
(2) Organul de executare va actualiza preţul de evaluare ţinând cont de rata inflatiei.
(3) Atunci când se considera necesar, organul de executare va proceda la o noua evaluare.

Articolul 143

Suspendarea, intreruperea sau încetarea executarii silite
(1) Executarea silita se poate suspenda, intrerupe sau poate inceta în cazurile prevăzute de prezentul cod.
(2) Executarea silita se suspenda:
a) când suspendarea a fost dispusa de instanţa sau de creditor, în condiţiile legii;
b) la data comunicarii aprobării inlesnirii la plata, în condiţiile legii;
c) în cazul prevăzut la art. 151;
d) în alte cazuri prevăzute de lege.
(3) Executarea silita se intrerupe:
a) la data declararii stării de insolvabilitate a debitorului;
b) în alte cazuri prevăzute de lege.
(4) Executarea silita inceteaza dacă:
a) s-au stins integral oblibaţiile fiscale prevăzute în titlul executoriu, inclusiv oblibaţiile de plată accesorii, cheltuielile de executare şi orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii;
b) a fost desfiintat titlul executoriu;
c) în alte cazuri prevăzute de lege.
(4^1) Masurile de executare silita aplicate în condiţiile prezentului cod se ridica prin decizie întocmită în cel mult 5 zile de la data la care a incetat executarea silita, de către organul de executare.
(5) În cazul în care popririle înfiinţate de organul de executare genereaza imposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea economica, cu consecinte sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului, şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea temporara totala, fie suspendarea temporara parţială a executarii silite prin poprirea conturilor bancare. Suspendarea se poate dispune pentru o perioadă de cel mult 6 luni de la data comunicarii către banca a suspendarii popririi de către organul fiscal.
(6) Odata cu cererea de suspendare prevăzută la alin. (5) debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrarii, sau alte garantii prevăzute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a inceput executarea silita.
-----------
Alin. (4^1) al art. 143 a fost introdus de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.
Alin. (5) şi (6) ale art. 143 au fost modificate de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Secţiunea a 2-a Executarea silita prin poprire

Articolul 144

Executarea silita a sumelor ce se cuvin debitorilor
(1) Sunt supuse executarii silite prin poprire orice sume urmaribile reprezentand venituri şi disponibilitati banesti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terte persoane sau pe care acestia le vor datora şi/sau detine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
(1^1) Sumele reprezentand credite nerambursabile sau finanţări primite de la institutii sau organizaţii internationale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executarii silite prin poprire, în cazul în care împotriva beneficiarului acestora a fost pornita procedura executarii silite.
(2) În cazul sumelor urmaribile reprezentand venituri şi disponibilitati în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimtamantul titularului de cont, la cursul de schimb afisat de acestea pentru ziua respectiva.
(3) Sumele ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie speciala sunt supuse urmaririi numai în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civila.
(4) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se infiinteaza de către organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa prin scrisoare recomandata, cu dovada de primire, tertului poprit, împreună cu o copie certificata de pe titlul executoriu. Totodata va fi instiintat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.
(5) Poprirea nu este supusă validarii.
(6) Poprirea infiintata anterior, ca măsura asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta tertului poprit, şi instiintarea despre aceasta a debitorului.
(7) Abrogat.
(8) Poprirea se considera infiintata din momentul primirii adresei de înfiinţare de către tertul poprit. În acest sens, tertul poprit este obligat sa inregistreze atât ziua, cat şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi.
(9) După înfiinţarea popririi, tertul poprit este obligat:
a) sa plateasca, de îndată sau după data la care creanta devine exigibila, organului fiscal, suma retinuta şi cuvenita, în contul indicat de organul de executare;
b) sa indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, instiintand despre aceasta organul de executare.
(10) În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori, tertul poprit îi va anunta în scris despre aceasta pe creditori şi va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta prevăzute la art. 166.
(11) Pentru stingerea creanţelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmariti prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (4) aplicandu-se în mod corespunzător. în acest caz, o dată cu comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu, facuta debitorului potrivit art. 43, o copie certificata de pe acest titlu va fi comunicata băncii la care se afla deschis contul debitorului. Despre această măsură va fi instiintat şi debitorul.
(12) În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizarii băncii, potrivit alin. (11), sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi în valută sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizarii, respectiv de la data şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilitatilor banesti, băncile nu vor proceda la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu vor accepta alte plati din conturile acestora până la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale inscrise în adresa de înfiinţare a popririi, cu excepţia sumelor necesare platii drepturilor salariale.
(12^1) Incalcarea prevederilor alin. (9), (10), (12) şi (14) atrage nulitatea oricarei plati şi raspunderea solidara a tertului poprit cu debitorul, în limita sumelor sustrase indisponibilizarii. Prevederile art. 28 se aplică în mod corespunzător.
(13) Dacă debitorul face plata în termenul prevăzut în somatie, organul de executare va instiinta de îndată în scris băncile pentru sistarea totala sau parţială a indisponibilizarii conturilor şi retinerilor. În caz contrar banca este obligata sa procedeze conform dispoziţiilor alin. (12).
(14) În situaţia în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeasi zi, băncile vor urmări executarea acestora din încasările zilnice realizate în contul debitorului.
(15) Dispozitiile alin. (10) se aplică în mod corespunzător.
-----------
Alin. (1^1) al art. 144 a fost introdus de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.
Alin. (7) al art. 144 a fost abrogat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.
Alin. (8), (9), (11) şi (12) ale art. 144 au fost modificate de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.
Alin. (12^1) al art. 144 a fost introdus de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 145

Executarea silita a tertului poprit
(1) Dacă tertul poprit instiinteaza organul de executare că nu datorează vreo suma de bani debitorului urmarit sau nu respecta dispozitiile art. 144 alin. (9)-(15), precum şi în cazul în care invoca alte neregularitati în legătură cu drepturile şi oblibaţiile părţilor privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a carei raza teritoriala se afla domiciliul sau sediul tertului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţă menţinerea sau desfiintarea popririi.
(2) Judecata se face de urgenta şi cu precadere.
(3) Pe baza hotărârii de mentinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silita a tertului poprit, în condiţiile prezentului cod.

Secţiunea a 3-a Executarea silita a bunurilor mobile

Articolul 146

Executarea silita a bunurilor mobile
(1) Sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepţiile prevăzute de lege.
(2) În cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executarii silite, fiind necesare vietii şi muncii debitorului, precum şi familiei sale:
a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor şi la formarea profesionala, precum şi cele strict necesare exercitarii profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfăşurării activităţii agricole, cum sunt uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele şi animalele de productie şi de lucru;
b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelasi fel;
c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de doua luni, iar dacă debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua recolta;
d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru încălzit şi pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna;
e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave;
f) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.
(3) Bunurile debitorului persoana fizica necesare desfăşurării activităţii de comert nu sunt exceptate de la executare silita.
(4) Executarea silita a bunurilor mobile se face prin sechestrarea şi valorificarea acestora, chiar dacă acestea se afla la un tert. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal.
(5) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca măsura asiguratorie nu este necesară o noua sechestrare.
(6) Executorul fiscal, la începerea executarii silite, este obligat sa verifice dacă bunurile prevăzute la alin. (5) se gasesc la locul aplicarii sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau degradate, precum şi sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele gasite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creantei.
(7) Bunurile nu vor fi sechestrate dacă prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decat cheltuielile executarii silite.
(8) Prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.
(9) De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp dureaza executarea silita debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decat cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdictii atrage raspunderea, potrivit legii, a celui în culpa.
(10) Actele de dispoziţie care ar interveni ulterior indisponibilizarii prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absoluta.
(11) În cazurile în care nu au fost luate măsuri asiguratorii pentru realizarea integrală a creantei fiscale şi la începerea executarii silite se constată că exista pericolul evident de instrainare, substituire sau sustragere de la urmărire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicata o dată cu comunicarea somaţiei.

Articolul 147

Procesul-verbal de sechestru
(1) Procesul-verbal de sechestru va cuprinde:
a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei şi a orei când s-a facut sechestrul;
b) numele şi prenumele executorului fiscal care aplica sechestrul, numărul legitimatiei şi al delegatiei;
c) numărul dosarului de executare, data şi numărul de înregistrare a somaţiei, precum şi titlul executoriu în baza caruia se face executarea silita;
d) temeiul legal în baza caruia se face executarea silita;
e) sumele datorate pentru a caror executare silita se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentand dobanzi şi penalităţi de intarziere, mentionandu-se şi cota acestora, precum şi actul normativ în baza caruia a fost stabilita obligaţia de plată;
f) numele, prenumele şi domiciliul debitorului persoana fizica ori, în lipsa acestuia, ale persoanei majore ce locuieste împreună cu debitorul sau denumirea şi sediul debitorului, numele, prenumele şi domiciliul altor persoane majore care au fost de faţa la aplicarea sechestrului, precum şi alte elemente de identificare a acestor persoane;
g) descrierea bunurilor mobile sechestrate şi indicarea valorii estimative a fiecaruia, după aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea şi individualizarea acestora, mentionandu-se starea de uzura şi eventualele semne particulare ale fiecarui bun, precum şi dacă s-au luat măsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla, sau de administrare ori conservare a acestora, după caz;
h) menţiunea ca evaluarea se va face inaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesita cunoştinţe de specialitate;
i) menţiunea facuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui drept de gaj, ipoteca ori privilegiu, după caz, constituit în favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;
j) numele, prenumele şi adresa persoanei careia i s-au lasat bunurile, precum şi locul de depozitare a acestora, după caz;
k) eventualele obiectii facute de persoanele de faţa la aplicarea sechestrului;
l) menţiunea ca, în cazul în care în termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plateste oblibaţiile fiscale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate;
m) semnatura executorului fiscal care a aplicat sechestrul şi a tuturor persoanelor care au fost de faţa la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea să semneze, executorul fiscal va menţiona aceasta imprejurare.
(2) Cate un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului sub semnatura sau i se comunică la domiciliul ori sediul acestuia, precum şi, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urma semnand cu menţiunea de primire a bunurilor în pastrare.
(3) În vederea valorificarii organul de executare este obligat sa verifice dacă bunurile sechestrate se gasesc la locul mentionat în procesul-verbal de sechestru, precum şi dacă nu au fost substituite sau degradate.
(4) Când bunurile sechestrate gasite cu ocazia verificării nu sunt suficiente pentru realizarea creantei fiscale, organul de executare va face investigatiile necesare pentru identificarea şi urmarirea altor bunuri ale debitorului.
(5) Dacă se constată că bunurile nu se gasesc la locul mentionat în procesul-verbal de sechestru sau dacă au fost substituite sau degradate, executorul fiscal incheie proces-verbal de constatare. Pentru bunurile gasite cu prilejul investigatiilor efectuate conform alin. (4) se va incheia procesul-verbal de sechestru.
(6) Dacă se sechestreaza şi bunuri gajate pentru garantarea creanţelor altor creditori, organul de executare le va trimite şi acestora cate un exemplar din procesul-verbal de sechestru.
(7) Executorul fiscal care constata ca bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelasi proces-verbal executorul fiscal va declara sechestrate, când este necesar, şi alte bunuri pe care le va identifica.
(8) Bunurile inscrise în procesele-verbale de sechestru incheiate anterior se considera sechestrate şi în cadrul noii executari silite.
(9) În cazul în care executorul fiscal constata ca în legătură cu bunurile sechestrate s-au savarsit fapte care pot constitui infractiuni va consemna aceasta în procesul-verbal de sechestru şi va sesiza de îndată organele de urmărire penala competente.

Articolul 148

Custodele
(1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lasate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, după caz, ori vor fi ridicate şi depozitate de către acesta. Atunci când bunurile sunt lasate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii şi când se constată că exista pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.
(2) În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valută, titluri de valoare, obiecte din metale pretioase, pietre pretioase, obiecte de arta, colectii de valoare, acestea se ridica şi se depun, cel tarziu a doua zi lucratoare, la unitatile specializate.
(3) Cel care primeste bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru.
(4) În cazul în care custodele este o altă persoană decat debitorul sau creditorul, organul de executare îi va stabili acestuia o remuneratie ţinând seama de activitatea depusa.

Secţiunea a 4-a Executarea silita a bunurilor imobile

Articolul 149

Executarea silita a bunurilor imobile
(1) Sunt supuse executarii silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situaţia în care debitorul detine bunuri în proprietate comuna cu alte persoane, executarea silita se va intinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.
(2) Executarea silita imobiliara se intinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decat o dată cu imobilul.
(3) În cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executarii silite spatiul minim locuit de debitor şi familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare.
(4) Dispozitiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silita se face pentru stingerea creanţelor fiscale rezultate din savarsirea de infractiuni.
(5) Executorul fiscal care aplica sechestrul incheie un proces-verbal de sechestru, dispozitiile art. 146 alin. (9) şi (10) şi ale art. 147 alin. (1) şi (2) fiind aplicabile.
(6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. (5) constituie ipoteca legala.
(7) Dreptul de ipoteca conferă creditorului fiscal în raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca şi dreptul de ipoteca, în sensul prevederilor dreptului comun.
(8) Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de îndată biroului de carte funciara efectuarea inscriptiei ipotecare, anexand un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
(9) Biroul de carte funciara va comunică organelor de executare, la cererea acestora, în termen de 10 zile, celelalte drepturi reale şi sarcini care greveaza imobilul urmarit, precum şi titularii acestora, care vor fi instiintati de către organul de executare şi chemati la termenele fixate pentru vanzarea bunului imobil şi distribuirea pretului.
(10) Creditorii debitorului, altii decat titularii drepturilor menţionate la alin. (9), sunt obligati ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil în evidentele de publicitate imobiliara, sa comunice în scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.
-----------
Alin. (1) al art. 149 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 150

Instituirea administratorului-sechestru
(1) La instituirea sechestrului şi în tot cursul executarii silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară pentru administrarea imobilului urmarit, a chiriilor, a arendei şi a altor venituri obtinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apararea în litigii privind imobilul respectiv.
(2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizica sau juridica.
(3) Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate potrivit alin. (1) la unitatile abilitate şi va depune recipisa la organul de executare.
(4) Când administrator-sechestru este numita o altă persoană decat creditorul sau debitorul, organul de executare îi va fixa o remuneratie ţinând seama de activitatea depusa.

Articolul 151

Suspendarea executarii silite a bunurilor imobile
(1) După primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare, în termen de 15 zile de la comunicare, sa îi aprobe ca plata integrală a creanţelor fiscale să se faca din veniturile bunului imobil urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.
(2) De la data aprobării cererii debitorului, executarea silita inceputa asupra bunului imobil se suspenda.
(3) Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silita imobiliara înainte de expirarea termenului de 6 luni.
(4) Dacă debitorul persoana juridica caruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silita sau îşi provoaca insolvabilitatea, se vor aplica în mod corespunzător prevederile art. 27.

Secţiunea a 5-a Executarea silita a altor bunuri

Articolul 152

Executarea silita a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de radacini
(1) Executarea silita a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de radacini, care sunt ale debitorului, se efectueaza în conformitate cu prevederile prezentului cod privind bunurile imobile.
(2) Pentru executarea silita a recoltelor şi a fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentului cod privind bunurile mobile.
(3) Organul de executare va hotari, după caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor asa cum sunt prinse de radacini sau după ce vor fi culese.

Articolul 153

Executarea silita a unui ansamblu de bunuri
(1) Bunurile mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului pot fi valorificate în ansamblu dacă organul de executare apreciaza ca astfel acestea pot fi vandute în condiţii mai avantajoase.
(2) Pentru executarea silita a bunurilor prevăzute la alin. (1) organul de executare va proceda la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor prezentului cod.
(3) Prevederile secţiunii a 3-a privind executarea silita a bunurilor mobile şi ale secţiunii a 4-a privind executarea silita a bunurilor imobile, precum şi ale art. 160 privind plata în rate se aplică în mod corespunzător.

Secţiunea a 6-a Valorificarea bunurilor

Articolul 154

Valorificarea bunurilor sechestrate
(1) În cazul în care creanta fiscala nu este stinsa în termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda, fără efectuarea altei formalitati, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepţia situaţiilor în care, potrivit legii, s-a dispus desfiintarea sechestrului, suspendarea sau amanarea executarii silite.
(2) Pentru a realiza executarea silita cu rezultate cat mai avantajoase, ţinând seama atât de interesul legitim şi imediat al creditorului, cat şi de drepturile şi oblibaţiile debitorului urmarit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate în una dintre modalitatile prevăzute de dispozitiile legale în vigoare şi care, faţă de datele concrete ale cauzei, se dovedeste a fi mai eficienta.
(3) În sensul alin. (2) organul de executare competent va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin:
a) înţelegerea părţilor;
b) vanzare în regim de consignaţie a bunurilor mobile;
c) vanzare directa;
d) vanzare la licitaţie;
e) alte modalităţi admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitatii, agentii imobiliare sau societăţi de brokeraj, după caz.
(4) Dacă au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradării, acestea pot fi vandute în regim de urgenta.
(5) Dacă din cauza unei contestatii sau a unei invoieli între părţi data, locul sau ora vanzarii directe sau la licitaţie a fost schimbata de organul de executare, se vor face alte publicatii şi anunturi, potrivit art. 157.
(6) Vanzarea bunurilor sechestrate se face numai către persoane fizice sau juridice care nu au obligaţii fiscale restante.
(7) În sensul alin. (6), în categoria obligaţiilor fiscale restante nu se cuprind oblibaţiile fiscale pentru care s-au acordat, potrivit legii, reduceri, amanari sau esalonari la plata.

Articolul 155

Valorificarea bunurilor potrivit înţelegerii părţilor
(1) Valorificarea bunurilor potrivit înţelegerii părţilor se realizează de debitorul insusi, cu acordul organului de executare, astfel încât să se asigure o recuperare corespunzătoare a creantei fiscale. Debitorul este obligat să prezinte în scris organului de executare propunerile ce i s-au facut şi nivelul de acoperire a creanţelor fiscale, indicand numele şi adresa potentialului cumparator, precum şi termenul în care acesta din urma va achita preţul propus.
(2) Preţul propus de cumparator şi acceptat de organul de executare nu poate fi mai mic decat preţul de evaluare.
(3) Organul de executare, după analiza propunerilor prevăzute la alin. (1), va comunică aprobarea indicand termenul şi contul bugetar în care preţul bunului va fi virat de cumparator.
(4) Indisponibilizarea prevăzută la art. 146 alin. (9) şi (10) se ridica după creditarea contului bugetar mentionat la alin. (3).

Articolul 156

Valorificarea bunurilor prin vanzare directa
(1) Valorificarea bunurilor prin vanzare directa se poate realiza în urmatoarele cazuri:
a) pentru bunurile prevăzute la art. 154 alin. (4);
b) inaintea începerii procedurii de valorificare prin licitaţie, dacă se recupereaza integral creanta fiscala;
c) pe parcursul procedurii de valorificare prin licitaţie sau după finalizarea ei, dacă bunul nu a fost vandut şi o persoană ofera cel puţin preţul de evaluare.
(2) Vanzarea directa se realizează prin incheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate.
(3) În cazul în care organul de executare înregistrează în condiţiile prevăzute la alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care ofera cel mai mare pret faţă de preţul de evaluare.

Articolul 157

Vanzarea bunurilor la licitaţie
(1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare la licitaţie organul de executare este obligat să efectueze publicitatea vanzarii cu cel puţin 10 zile înainte de data fixata pentru desfăşurarea licitaţiei.
(2) Publicitatea vanzarii se realizează prin afisarea anuntului privind vanzarea la sediul organului de executare, al primariei în a carei raza teritoriala se afla bunurile sechestrate, la sediul şi domiciliul debitorului, la locul vanzarii, dacă acesta este altul decat cel unde se afla bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vanzare, în cazul vanzarii bunurilor imobile, şi prin anunturi într-un cotidian naţional de larga circulatie, într-un cotidian local, în pagina de Internet sau, după caz, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.
(3) Despre data, ora şi locul licitaţiei vor fi instiintati şi debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum şi titularii drepturilor reale şi ai sarcinilor care greveaza bunul urmarit.
(4) Anunţul privind vanzarea cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 42 alin. (2) şi urmatoarele:
a) numărul dosarului de executare silita;
b) bunurile care se ofera spre vanzare şi descrierea lor sumara;
c) preţul de evaluare ori preţul de pornire a licitaţiei, în cazul vanzarii la licitaţie, pentru fiecare bun oferit spre vanzare;
d) indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale şi a privilegiilor care greveaza bunurile;
e) data, ora şi locul vanzarii;
f) invitaţia, pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, sa instiinteze despre aceasta organul de executare înainte de data stabilita pentru vanzare;
g) invitaţia către toţi cei interesati în cumpararea bunurilor să se prezinte la termenul de vanzare la locul fixat în acest scop şi până la acel termen să prezinte oferte de cumparare;
h) menţiunea ca ofertanţii sunt obligati să depună, în cazul vanzarii prin licitaţie, până la termenul de vanzare, o taxa de participare reprezentand 10% din preţul de pornire a licitaţiei;
i) menţiunea ca toţi cei interesati în cumpararea bunurilor trebuie să prezinte dovada emisa de organele fiscale că nu au obligaţii fiscale restante;
j) data afisarii publicaţiei de vanzare.
(5) Licitaţia se tine la locul unde se afla bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, după caz.
(6) Debitorul este obligat să permită tinerea licitaţiei în spatiile pe care le detine, dacă sunt adecvate acestui scop.
(7) Pentru participarea la licitaţie ofertanţii depun, cu cel puţin o zi înainte de data licitaţiei, urmatoarele documente:
a) oferta de cumparare;
b) dovada platii taxei de participare, potrivit alin. (11);
c) imputernicirea persoanei care îl reprezinta pe ofertant;
d) pentru persoanele juridice de naţionalitate română, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului;
e) pentru persoanele juridice straine, actul de inmatriculare tradus în limba română;
f) pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate;
g) pentru persoanele fizice straine, copie de pe pasaport;
h) dovada, emisa de organele fiscale, că nu are obligaţii fiscale restante faţă de acestea.
(8) Preţul de pornire a licitaţiei este preţul de evaluare pentru prima licitaţie, diminuat cu 25% pentru a doua licitaţie şi cu 50% pentru a treia licitaţie.
(9) Licitaţia începe de la cel mai mare pret din ofertele de cumparare scrise, dacă acesta este superior celui prevăzut la alin. (8), iar în caz contrar va începe de la acest din urma pret.
(10) Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare pret, dar nu mai puţin decat preţul de pornire. În cazul prezentarii unui singur ofertant la licitaţie, comisia poate să îl declare adjudecatar dacă acesta ofera cel puţin preţul de pornire a licitaţiei.
(11) Taxa de participare reprezinta 10% din preţul de pornire a licitaţiei şi se plateste în lei la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului. În termen de 5 zile de la data întocmirii procesului-verbal de licitaţie, organul de executare va dispune în scris restituirea taxei de participare participantilor care au depus oferte de cumparare şi nu au fost declarati adjudecatari, iar în cazul adjudecarii taxa se retine în contul pretului. Taxa de participare nu se restituie ofertanţilor care nu s-au prezentat la licitaţie, celui care a refuzat incheierea procesului-verbal de adjudecare, precum şi adjudecatarului care nu a platit preţul, retinandu-se în contul organului de executare pentru acoperirea cheltuielilor de executare silita.

Articolul 158

Comisia de licitaţie
(1) Vanzarea la licitaţie a bunurilor sechestrate este organizata de o comisie condusa de un presedinte.
(2) Comisia de licitaţie este constituita din 3 persoane desemnate de organul de conducere al creditorului bugetar.
(3) Comisia de licitaţie verifica şi analizeaza documentele de participare şi afişează la locul licitaţiei, cu cel puţin o ora inaintea începerii acesteia, lista cuprinzand ofertanţii care au depus documentaţia completa de participare.
(4) Ofertanţii se identifica după numărul de ordine de pe lista de participare, după care preşedintele comisiei anunta obiectul licitaţiei, precum şi modul de desfăşurare a acesteia.
(5) La termenele fixate pentru tinerea licitaţiei executorul fiscal va da citire mai întâi anuntului de vanzare şi apoi ofertelor scrise primite până la data prevăzută la art. 157 alin. (7).
(6) Dacă la prima licitaţie nu s-au prezentat ofertanti sau nu s-a obţinut cel puţin preţul de pornire a licitaţiei conform art. 157 alin. (8), organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea tinerii celei de-a doua licitatii.
(7) În cazul în care nu s-a obţinut preţul de pornire nici la a doua licitaţie ori nu s-au prezentat ofertanti, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea tinerii celei de-a treia licitatii.
(8) La a treia licitaţie creditorii urmaritori sau intervenienţi nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 50% din preţul de evaluare.
(9) Pentru fiecare termen de licitaţie se va face o noua publicitate a vanzarii, conform prevederilor art. 157.
(10) După licitarea fiecarui bun se va întocmi un proces-verbal privind desfăşurarea şi rezultatul licitaţiei.
(11) În procesul-verbal prevăzut la alin. (10) se vor menţiona, pe lângă elementele prevăzute la art. 42 alin. (2), şi urmatoarele: numele şi prenumele sau denumirea cumparatorului, precum şi domiciliul fiscal al acestuia; numărul dosarului de executare silita; indicarea bunurilor adjudecate, a pretului la care bunul a fost adjudecat şi a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul; toţi cei care au participat la licitaţie şi sumele oferite de fiecare participant, precum şi, dacă este cazul, menţionarea situaţiilor în care vanzarea nu s-a realizat.

Articolul 159

Adjudecarea
(1) După adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sa plateasca preţul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancara, în cel mult 5 zile de la data adjudecarii.
(2) Dacă adjudecatarul nu plateste preţul, procedura vanzarii la licitaţie se va relua în termen de 10 zile de la data adjudecarii. În acest caz, adjudecatarul este obligat sa plateasca cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi, în cazul în care preţul obţinut la noua licitaţie este mai mic, diferenţa de pret.
(3) Adjudecatarul va putea sa achite la urmatoarea licitaţie preţul oferit initial, caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie.
(4) Dacă la urmatoarea licitaţie bunul nu a fost vandut, fostul adjudecatar este obligat sa plateasca toate cheltuielile prilejuite de urmarirea acestuia.
(5) Termenul prevăzut la alin. (1) se aplică şi în cazul valorificarii conform înţelegerii părţilor sau prin vanzare directa.

Articolul 160

Plata în rate
(1) În cazul vanzarii la licitaţie a bunurilor imobile cumparatorii pot solicita plata pretului în rate, în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din preţul de adjudecare a bunului imobil şi cu plata unei dobanzi stabilite conform prezentului cod. Organul de executare va stabili condiţiile şi termenele de plată a pretului în rate.
(2) Cumparatorul nu va putea instraina bunul imobil decat după plata pretului în intregime şi a dobanzii stabilite.
(3) În cazul neplatii avansului prevăzut la alin. (1), dispozitiile art. 159 se aplică în mod corespunzător.
(4) Suma reprezentand dobânda nu stinge creantele fiscale pentru care s-a inceput executarea silita şi constituie venit al bugetului corespunzător creantei principale.

Articolul 161

Procesul-verbal de adjudecare
(1) În cazul vanzarii bunurilor imobile, organul de executare va incheia procesul-verbal de adjudecare, în termen de cel mult 5 zile de la plata în intregime a pretului sau a avansului prevăzut la art. 160 alin. (1), dacă bunul a fost vandut cu plata în rate. Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, transferul dreptului de proprietate operand la data incheierii acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, în cazul vanzarii cu plata în rate, biroului de carte funciara pentru a inscrie interdictia de instrainare şi grevare a bunului până la plata integrală a pretului şi a dobanzii stabilite pentru imobilul transmis, pe baza caruia se face înscrierea în cartea funciara.
(2) Procesul-verbal de adjudecare întocmit în condiţiile alin. (1) va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 42 alin. (2), şi urmatoarele menţiuni:
a) numărul dosarului de executare silita;
b) numărul şi data procesului-verbal de desfăşurare a licitaţiei;
c) numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul cumparatorului;
d) codul de identificare fiscala a debitorului şi cumparatorului;
e) preţul la care s-a adjudecat bunul şi taxa pe valoarea adăugată, dacă este cazul;
f) modalitatea de plată a diferenţei de pret în cazul în care vanzarea s-a facut cu plata în rate;
g) datele de identificare a bunului;
h) menţiunea ca acest document constituie titlu de proprietate şi ca poate fi inscris în cartea funciara;
i) menţiunea ca pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza caruia se emite titlul executoriu împotriva cumparatorului care nu plateste diferenţa de pret, în cazul în care vanzarea s-a facut cu plata pretului în rate;
j) semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, după caz.
(3) În cazul în care cumparatorul caruia i s-a incuviintat plata pretului în rate nu plateste restul de pret în condiţiile şi la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate în temeiul titlului executoriu emis de organul de executare competent pe baza procesului-verbal de adjudecare.
(4) În cazul vanzarii bunurilor mobile, după plata pretului, executorul fiscal întocmeşte în termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.
(5) Procesul-verbal de adjudecare întocmit în condiţiile alin. (4) va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 42 alin. (2), şi elementele prevăzute la alin. (2) din prezentul articol, cu excepţia lit. f), h) şi i), precum şi menţiunea ca acest document constituie titlu de proprietate. Cate un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de executare coordonator şi cumparatorului.

Articolul 162

Reluarea procedurii de valorificare
(1) Dacă bunurile supuse executarii silite nu au putut fi valorificate prin modalitatile prevăzute la art. 154, acestea vor fi restituite debitorului cu menţinerea masurii de indisponibilizare, până la implinirea termenului de prescriptie. În cadrul acestui termen organul de executare poate relua oricand procedura de valorificare şi va putea, după caz, sa ia măsura numirii, mentinerii ori schimbarii administratorului-sechestru ori custodelui.
(2) În cazul în care debitorii cărora urma sa li se restituie bunuri potrivit alin. (1) nu se mai afla la domiciliul fiscal declarat şi, în urma demersurilor intreprinse, nu au putut fi identificati, organul fiscal va proceda la instiintarea acestora, cu procedura prevăzută pentru comunicarea prin publicitate potrivit art. 43 alin. (3), ca bunul în cauza este pastrat la dispoziţia proprietarului până la implinirea termenului de prescriptie, după care va fi valorificat potrivit dispoziţiilor legale privind valorificarea bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Cele aratate la alin. (2) vor fi consemnate într-un proces-verbal întocmit de organul fiscal.
(4) În cazul bunurilor imobile, în baza procesului-verbal prevăzut la alin. (3) în condiţiile legii se va sesiza instanţa judecătorească competenţa cu actiune în constatarea dreptului de proprietate privată a statului asupra bunului respectiv.

Articolul 163

Darea în plata
(1) În tot cursul executarii silite asupra bunurilor imobile ale debitorului persoana juridica, inclusiv în perioada în care poate avea loc reluarea procedurii de valorificare în condiţiile art. 162 alin. (1), creantele fiscale administrate de Ministerul Finanţelor Publice şi cele ale bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea în proprietatea publică a statului sau, după caz, a unităţii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile supuse executarii silite.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care executarea silita este suspendata ca urmare a aprobării unei inlesniri la plata obligaţiilor fiscale, potrivit art. 121.
(3) În scopul prevăzut la alin. (1) organul abilitat să efectueze procedura de executare silita, potrivit legii, va transmite cererea, împreună cu un exemplar al dosarului de executare silita şi propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului finanţelor publice sau, după caz, de către unitatea administrativ-teritoriala, care va decide asupra modului de solutionare a acesteia şi va dispune organului abilitat să efectueze procedura de executare silita, incheierea procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil şi stingerea creanţelor fiscale administrate de Ministerul Finanţelor Publice sau a celor locale pentru care s-a inceput executarea silita.
(4) Comisia prevăzută la alin. (3) va decide stingerea creanţelor fiscale prin trecerea în proprietatea publică a unor bunuri imobile supuse executarii silite, numai în condiţiile existentei unor solicitări de preluare în administrare, potrivit legii, a acestor bunuri.
(5) De la data depunerii cererii de către debitor până la data întocmirii procesului-verbal de trecere în proprietatea publică, bunul imobil rămâne indisponibilizat.
(6) Procesul-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil constituie titlu de proprietate. Operaţiunea de transfer al dreptului de proprietate, ca efect al darii în plata, este scutita de taxa pe valoarea adăugată.
(7) Bunurile imobile trecute în proprietatea publică conform alin. (1) pot fi date în administrare în condiţiile legii.
(8) În cazul în care bunurile imobile trecute în proprietatea publică conform prezentului cod au fost revendicate şi restituite, potrivit legii, tertelor persoane, debitorul persoana juridica va fi obligat la plata sumelor stinse prin aceasta modalitate.

Capitolul IX Cheltuieli

Articolul 164

Cheltuieli de executare silita
(1) Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silita sunt în sarcina debitorului.
(2) Suma cheltuielilor cu executarea silita se stabileste de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care are la baza documente privind cheltuielile efectuate.
(3) Cheltuielile de executare silita a creanţelor fiscale se avanseaza de organele de executare, din bugetul acestora.
(4) Cheltuielile de executare silita care nu au la baza documente care să ateste ca au fost efectuate în scopul executarii silite nu sunt în sarcina debitorului urmarit.
(5) Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silita se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu excepţia sumelor reprezentand cheltuieli de executare silita a creanţelor fiscale administrate de Ministerul Finanţelor Publice, care se fac venit la bugetul de stat, dacă legea nu prevede altfel.

Capitolul X Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executare silita

Articolul 165

Sumele realizate din executare silita
(1) Suma realizata în cursul procedurii de executare silita reprezinta totalitatea sumelor încasate după comunicarea somaţiei prin orice modalitate prevăzută de prezentul cod.
(2) Creantele fiscale inscrise în titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), în ordinea vechimii, mai întâi creanta principala şi apoi accesoriile acesteia.
(3) Dacă suma ce reprezinta atât creanta fiscala, cat şi cheltuielile de executare este mai mica decat suma realizata prin executare silita, cu diferenţa se va proceda la compensare, potrivit art. 111, sau se restituie, la cerere, debitorului, după caz.
(4) Despre sumele de restituit debitorul va fi instiintat de îndată.

Articolul 166

Ordinea de distribuire
(1) În cazul în care executarea silita a fost pornita de mai mulţi creditori sau când până la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus şi alti creditori titlurile lor, organele prevăzute la art. 132 vor proceda la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, dacă legea nu prevede altfel:
a) creantele reprezentand cheltuielile de orice fel, facute cu urmarirea şi conservarea bunurilor al caror pret se distribuie;
b) creantele reprezentand salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de muncă, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurarilor sociale de stat, precum şi creantele reprezentand obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sănătăţii;
c) creantele rezultand din obligaţii de întreţinere, alocatii pentru copii sau de plată a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
d) creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale;
e) creantele rezultand din împrumuturi acordate de stat;
f) creantele reprezentand despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite;
g) creantele rezultand din împrumuturi bancare, din livrari de produse, prestări de servicii sau executari de lucrari, precum şi din chirii sau arenzi;
h) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
i) alte creante.
(2) Pentru plata creanţelor care au aceeasi ordine de preferinta, dacă legea nu prevede altfel, suma realizata din executare se repartizeaza între creditori proportional cu creanta fiecaruia.

Articolul 167

Reguli privind eliberarea şi distribuirea
(1) Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii şi care indeplinesc condiţia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, în condiţiile prevăzute la art. 137 alin. (7), la distribuirea sumei rezultate din vanzarea faţă de alti creditori care au garantii reale asupra bunului respectiv.
(2) Accesoriile creantei principale prevăzute în titlul executoriu vor urma ordinea de preferinta a creantei principale.
(3) Dacă exista creditori care, asupra bunului vandut, au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care organul de executare a luat cunoştinţa în condiţiile art. 147 alin. (6) şi ale art. 149 alin. (9), la distribuirea sumei rezultate din vanzarea bunului, creantele lor vor fi platite inaintea creanţelor prevăzute la art. 166 alin. (1) lit. b). În acest caz, organul de executare este obligat sa îi instiinteze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.
(4) Creditorii care nu au participat la executarea silita pot depune titlurile lor în vederea participării la distribuirea sumelor realizate prin executare silita, numai până la data întocmirii de către organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.
(5) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se va face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu instiintarea părţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile.
(6) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se va consemna de executorul fiscal de îndată într-un proces-verbal, care se va semna de toţi cei indreptatiti.
(7) Cel nemultumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita poate cere executorului fiscal sa consemneze în procesul-verbal obiectiile sale.
(8) După intocmirea procesului-verbal prevăzut la alin. (6) nici un creditor nu mai este în drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silita.
-----------
Alin. (3) al art. 167 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Capitolul XI Contestaţia la executare silita

Articolul 168

Contestaţia la executare silita
(1) Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare în condiţiile legii.
(1^1) Dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanţa preşedinţială prevăzute de art. 403 alin. (4) din Codul de procedură civila nu sunt aplicabile.
(2) Contestaţia poate fi facuta şi împotriva titlului executoriu în temeiul caruia a fost pornita executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanţa judecătorească sau de alt organ jurisdictional şi dacă pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevăzută de lege.
(3) Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competenţa şi se judeca în procedura de urgenta.
-----------
Alin. (1^1) al art. 168 a fost introdus de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 169

Termen de contestare
(1) Contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decaderii, de la data când:
a) contestatorul a luat cunoştinţa de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somaţiei sau din alta instiintare primita ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executarii silite sau în alt mod;
b) contestatorul a luat cunoştinţa, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;
c) cel interesat a luat cunoştinţa, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta.
(2) Contestaţia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa cel mai tarziu în termen de 15 zile după efectuarea executarii.
(3) Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut la alin. (2) nu îl împiedica pe cel de-al treilea să îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.

Articolul 170

Judecarea contestaţiei
(1) La judecarea contestaţiei instanţa va cita şi organul de executare în a cărui raza teritoriala se gasesc bunurile urmarite ori, în cazul executarii prin poprire, îşi are sediul sau domiciliul tertul poprit.
(2) La cererea părţii interesate instanţa poate decide, în cadrul contestaţiei la executare, asupra impartirii bunurilor pe care debitorul le detine în proprietate comuna cu alte persoane.
(3) Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau indreptarea acestuia, anularea ori încetarea executarii insesi, anularea sau lamurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui indeplinire a fost refuzata.
(4) În cazul anularii actului de executare contestat sau al încetării executarii insesi şi al anularii titlului executoriu, instanţa poate dispune prin aceeaşi hotărâre sa i se restituie celui indreptatit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire.
(5) În cazul respingerii contestaţiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar când contestaţia a fost exercitata cu rea-credinta, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 10.000.000 lei.

Capitolul XII Stingerea creanţelor fiscale prin alte modalităţi

Articolul 171

Insolvabilitatea
(1) Creantele fiscale urmarite de organele de executare pot fi scazute din evidenta acestora în cazul în care debitorul respectiv se găseşte în stare de insolvabilitate.
(2) Procedura de insolvabilitate este aplicabila în urmatoarele situaţii:
a) când debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile;
b) când după încetarea executarii silite pornite împotriva debitorului rămân debite neachitate;
c) când debitorul a disparut sau a decedat fără sa lase avere;
d) când debitorul nu este gasit la ultimul domiciliu fiscal cunoscut şi la acestea ori în alte locuri, unde exista indicii ca a avut avere, nu se gasesc venituri sau bunuri urmaribile;
e) când, potrivit legii, debitorul persoana juridica îşi inceteaza existenta şi au ramas neachitate obligaţii fiscale.
(3) Pentru creantele fiscale ale debitorilor declarati în stare de insolvabilitate, conducatorul organului de executare dispune scoaterea creantei din evidenta curenta şi trecerea ei intr-o evidenta separata.
(4) În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmaribile după declararea stării de insolvabilitate, organele de executare vor lua masurile necesare de redebitare a sumelor şi de executare silita.

Articolul 172

Deschiderea procedurii de reorganizare judiciara sau faliment
(1) Organul de executare este obligat ca pentru creantele fiscale datorate de comercianti, societăţi comerciale, cooperative de consum ori cooperative mestesugaresti sau persoane fizice sa ceara instanţelor judecătorești competente începerea procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului, în condiţiile legii.
(2) Cererile organelor fiscale privind începerea procedurii reorganizarii judiciare şi a falimentului se vor inainta instanţelor judecătorești şi sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni.

Articolul 173

Anularea creanţelor fiscale
(1) Abrogat.
(2) În situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari decat creantele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somaţiei prin posta sunt suportate de organul fiscal.
(3) Creantele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 100.000 lei, se anulează. Anual, prin hotărâre a Guvernului se stabileste plafonul creanţelor fiscale care pot fi anulate.
(4) În cazul creanţelor fiscale datorate bugetelor locale, suma prevăzută la alin. (3) reprezinta limita maxima până la care, prin hotărâre, autorităţile deliberative pot stabili plafonul creanţelor fiscale care pot fi anulate.
-----------
Alin. (1) al art. 173 a fost abrogat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Titlul IX Solutionarea contestatiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale

Capitolul I Dreptul la contestaţie

Articolul 174

Posibilitatea de contestare
(1) Împotriva titlului de creanta, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativa de atac şi nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
(2) Este indreptatit la contestaţie numai cel care considera ca a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
(3) Baza de impunere şi impozitul, taxa sau contribuţia stabilite prin decizie de impunere se contesta numai împreună.
(4) Pot fi contestate în condiţiile alin. (3) şi deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
(5) În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 86 alin. 1, contestaţia se poate depune de orice persoană care participa la realizarea venitului.
(6) Bazele de impunere constatate separat intr-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.

Articolul 175

Forma şi conţinutul contestaţiei
(1) Contestaţia se formuleaza în scris şi va cuprinde:
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul contestaţiei;
c) motivele de fapt şi de drept;
d) dovezile pe care se intemeiaza;
e) semnatura contestatorului sau a imputernicitului acestuia, precum şi stampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calităţii de imputernicit al contestatorului, persoana fizica sau juridica, se face potrivit legii.
(2) Obiectul contestaţiei îl constituie numai sumele şi masurile stabilite şi inscrise de organul fiscal în titlul de creanta sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepţia contestaţiei împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
(3) Contestaţia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.

Articolul 176

Termenul de depunere a contestaţiei
(1) Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decaderii.
(2) În cazul în care competenţa de solutionare nu aparţine organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestaţia va fi inaintata de către acesta, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de solutionare competent.
(3) În cazul în care contestaţia este depusa la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi inaintata, în termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(4) Dacă actul administrativ fiscal nu contine elementele prevăzute la art. 42 alin. (2) lit. i), contestaţia poate fi depusa, în termen de 3 luni de la data comunicarii actului administrativ fiscal, organului de solutionare competent.

Articolul 177

Retragerea contestaţiei
(1) Contestaţia poate fi retrasa de contestator până la solutionarea acesteia. Organul de solutionare competent va comunică contestatorului decizia prin care se ia act de renuntarea la contestaţie.
(2) Prin retragerea contestaţiei nu se pierde dreptul de a se inainta o noua contestaţie în interiorul termenului general de depunere a acesteia.

Capitolul II Competenţa de solutionare a contestatiilor. Decizia de solutionare

Articolul 178

Organul competent
(1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum şi a titlurilor de creanta privind datoria vamala se solutioneaza după cum urmeaza:
a) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamala, precum şi accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 5 miliarde lei, se solutioneaza de către organele competente constituite la nivelul direcţiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal sau, după caz, de către organul fiscal stabilit la art. 33 alin. (3);
b) contestaţiile formulate de marii contribuabili, care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamala, precum şi accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 5 miliarde lei, se solutioneaza de către organele competente constituite în cadrul respectivelor direcţii generale de administrare a marilor contribuabili;
c) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamala, accesoriile acestora, al caror cuantum este de 5 miliarde lei sau mai mare, precum şi cele formulate împotriva actelor emise de organe centrale se solutioneaza de către organe competente de solutionare constituite la nivel central.
(2) Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se solutioneaza de către organele fiscale emitente.
(3) Contestaţiile formulate de cei care se considera lezati de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se solutioneaza de către organul ierarhic superior organului fiscal competent sa emita acel act.
(4) Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autorităţile administraţiei publice locale se solutioneaza de către acestea.
(5) Cuantumul sumelor prevăzute la alin. (1) se actualizeaza prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 179

Decizia sau dispoziţia de solutionare
(1) În solutionarea contestaţiei, organul competent se pronunţă prin decizie sau dispoziţie, după caz.
(2) Decizia sau dispoziţia emisa în solutionarea contestaţiei este definitivă în sistemul cailor administrative de atac.

Articolul 180

Forma şi conţinutul deciziei de solutionare a contestaţiei
(1) Decizia de solutionare a contestaţiei se emite în forma scrisa şi va cuprinde: preambulul, considerentele şi dispozitivul.
(2) Preambulul cuprinde: denumirea organului investit cu solutionarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de înregistrare a contestaţiei la organul de solutionare competent, obiectul cauzei, precum şi sinteza sustinerilor părţilor atunci când organul competent de solutionare a contestaţiei nu este organul emitent al actului atacat.
(3) Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de solutionare competent în emiterea deciziei.
(4) Dispozitivul cuprinde solutia pronunţată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitata şi instanţa competenţa.
(5) Decizia se semneaza de către conducatorul directiei generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducatorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de inlocuitorii acestora, după caz.

Capitolul III Dispozitii procedurale

Articolul 181

Introducerea altor persoane în procedura de solutionare
(1) Organul de solutionare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, în solutionarea contestaţiei, după caz, alte persoane ale caror interese juridice de natura fiscala sunt afectate în urma emiterii deciziei de solutionare a contestaţiei. Înainte de introducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 9.
(2) Persoanele care participa la realizarea venitului în sensul art. 174 alin. (5) şi nu au inaintat contestaţie vor fi introduse din oficiu.
(3) Persoanei introduse în procedura de contestaţie i se vor comunică toate cererile şi declaratiile celorlalte părţi. Aceasta persoana are drepturile şi oblibaţiile părţilor rezultate din raportul de drept fiscal ce formeaza obiectul contestaţiei şi are dreptul sa inainteze propriile sale cereri.
(4) Dispozitiile Codului de procedura civila referitoare la interventia fortata şi voluntara sunt aplicabile.

Articolul 182

Solutionarea contestaţiei
(1) În solutionarea contestaţiei organul competent va verifica motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestaţiei se face în raport de sustinerile părţilor, de dispozitiile legale invocate de acestea şi de documentele existente la dosarul cauzei. Solutionarea contestaţiei se face în limitele sesizarii.
(2) Organul de solutionare competent pentru lamurirea cauzei poate solicita punctul de vedere al direcţiilor de specialitate din minister sau al altor institutii şi autorităţi.
(3) Prin solutionarea contestaţiei nu se poate crea o situaţie mai grea contestatorului în propria cale de atac.
(4) Contestatorul, intervenientii sau imputernicitii acestora pot să depună probe noi în susţinerea cauzei. În aceasta situaţie, organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat sau organului care a efectuat activitatea de control, după caz, i se va oferi posibilitatea să se pronunte asupra acestora.
(5) Organul de solutionare competent se va pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedura şi asupra celor de fond, iar când se constată că acestea sunt intemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.

Articolul 183

Suspendarea procedurii de solutionare a contestaţiei pe cale administrativa
(1) Organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza să fie data în procedura administrativa;
b) solutionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.
(2) Organul de solutionare competent poate suspenda procedura, la cerere, dacă sunt motive intemeiate. La aprobarea suspendarii, organul de solutionare competent va stabili şi termenul până la care se suspenda procedura. Suspendarea poate fi solicitata o singură dată.
(3) Procedura administrativa este reluata la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de solutionare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a incetat sau nu.

Articolul 184

Suspendarea executarii actului administrativ fiscal
(1) Introducerea contestaţiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal.
(2) Organul de solutionare a contestaţiei poate suspenda executarea actului administrativ atacat până la solutionarea contestaţiei, la cererea temeinic justificata a contestatorului.
(3) Dacă se suspenda executarea unei decizii referitoare la baza de impunere, atunci se va suspenda şi executarea deciziei de impunere ulterioare.
(4) Organele de solutionare pot dispune instituirea masurilor asiguratorii de către organul fiscal competent în condiţiile prezentului cod.

Capitolul IV Solutii asupra contestaţiei

Articolul 185

Solutii asupra contestaţiei
(1) Prin decizie contestaţia va putea fi admisa, în totalitate sau în parte, ori respinsa.
(2) În cazul admiterii contestaţiei se decide, după caz, anularea totala sau parţială a actului atacat.
(3) Prin decizie se poate desfiinta total sau parţial actul administrativ atacat, situaţie în care urmeaza să se incheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de solutionare.
(4) Prin decizie se poate suspenda solutionarea cauzei, în condiţiile prevăzute de art. 183.

Articolul 186

Respingerea contestaţiei pentru neindeplinirea condiţiilor procedurale
(1) Dacă organul de solutionare competent constata neindeplinirea unei condiţii procedurale, contestaţia va fi respinsa fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.
(2) Contestaţia nu poate fi respinsa dacă poarta o denumire gresita.

Articolul 187

Comunicarea deciziei şi calea de atac
(1) Decizia privind solutionarea contestaţiei se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condiţiile art. 43, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2) Deciziile emise în solutionarea contestatiilor pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competenţa.

Titlul X Sancţiuni

Articolul 188

Infractiuni
Abrogat.
-------------
Art. 188 a fost abrogat de lit. c) a art. 16 din LEGEA nr. 241 din 15 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 27 iulie 2005.

Articolul 189

Contraventii
(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:
a) nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaratiilor de înregistrare fiscala sau de menţiuni;
b) nedeclararea la termenele prevăzute de lege a bunurilor şi veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;
c) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 54 şi art. 55 alin. (2);
d) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 102 alin. (8);
e) neaducerea la indeplinire a masurilor stabilite potrivit art. 102 alin. (9);
f) nerespectarea obligaţiei inscrierii codului de identificare fiscala pe documente, potrivit art. 70;
g) nerespectarea de către platitorii de salarii şi venituri asimilate salariilor a obligaţiilor privind completarea şi pastrarea fiselor fiscale;
h) neindeplinirea obligaţiilor privind transmiterea la organul fiscal competent sau, după caz, la terte persoane a formularelor şi documentelor prevăzute de legea fiscala, altele decat declaratiile fiscale şi declaratiile de înregistrare fiscala sau de menţiuni;
i) nerespectarea de către bănci a obligaţiilor privind furnizarea informaţiilor şi a obligaţiilor de decontare prevăzute de prezentul cod;
j) nerespectarea obligaţiilor ce-i revin tertului poprit, potrivit prezentului cod;
k) nerespectarea obligaţiei de comunicare prevăzute la art. 149 alin. (9);
l) refuzul debitorului supus executarii silite de a preda bunurile organului de executare spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispoziţie acestuia pentru a fi identificate şi evaluate.
m) refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor, contribuţiilor datorate bugetului general consolidat, în vederea stabilirii realitatii declaraţiei fiscale;
n) neretinerea, potrivit legii, de către platitorii obligaţiilor fiscale, a sumelor reprezentand impozite şi contribuţii cu retinere la sursa;
o) retinerea şi nevarsarea în totalitate, de către platitorii obligaţiilor fiscale, a sumelor reprezentand impozite şi contribuţii cu retinere la sursa, dacă nu sunt savarsite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infractiuni;
p) refuzul de a îndeplini obligaţia prevăzută la art. 51 alin. (1).
(2) Contraventiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează astfel:
a) cu amendă de la 15.000.000 lei la 30.000.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul savarsirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. c);
b) cu amendă de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul savarsirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. d);
c) cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul savarsirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. e);
d) cu amendă de la 500.000 lei la 15.000.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 5.000.000 lei la 100.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul savarsirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), f)-l).
e) cu amendă de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul savarsirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. m)-p), dacă oblibaţiile fiscale sustrase la plata sunt de până la 500.000.000 lei inclusiv;
f) cu amendă de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul savarsirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. m)-p), dacă oblibaţiile fiscale sustrase la plata sunt cuprinse între 500.000.001 lei şi 1.000.000.000 lei inclusiv;
g) cu amendă de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul savarsirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. m)-p), dacă oblibaţiile fiscale sustrase la plata sunt mai mari de 1.000.000.000 lei.
(3) În cazul persoanelor fizice nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaratiilor de venit constituie contraventie şi se sancţionează cu amendă de la 100.000 lei la 1.000.000 lei.
(4) Nedepunerea la termen a declaratiilor fiscale pentru oblibaţiile datorate bugetelor locale se sancţionează potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
(5) Sumele încasate în condiţiile prezentului titlu se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, după caz.
-----------
Litera b) a alin. (1) al art. 189 a fost modificata de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.
Literele m), n), o), p) ale alin. (1) al art. 189 au fost introduse de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.
Literele e), f), g) ale alin. (2) al art. 189 au fost introduse de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.

Articolul 190

Contraventii şi sancţiuni la regimul produselor accizabile
(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:
a) abrogata;
b) detinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal;
c) neanuntarea autorităţii fiscale competente, în termenul legal, despre modificările aduse datelor initiale avute în vedere la eliberarea autorizatiei;
d) detinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcarii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false;
e) nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal, asa cum a fost aprobat de autoritatea fiscala competenţa;
f) practicarea, de către producători sau de către importatori, de preţuri de vanzare mai mici decat costurile ocazionate de producerea sau importul produselor accizabile vandute, la care se adauga acciza şi taxa pe valoarea adăugată;
g) neinscrierea distincta în facturi a valorii accizelor sau a impozitului la ţiţeiul şi gazele naturale din producţia interna, în cazurile prevăzute la titlul VII din Codul fiscal;
h) neutilizarea documentelor fiscale prevăzute de titlul VII din Codul fiscal;
i) neefectuarea, prin unităţi bancare, a decontarilor între furnizori şi cumpărători, ca persoane juridice, de produse accizabile;
j) amplasarea mijloacelor de măsurare a productiei şi a concentratiei de alcool şi distilate în alte locuri decat cele prevăzute expres în titlul VIII din Codul fiscal sau deteriorarea sigiliilor aplicate de către supraveghetorul fiscal şi nesesizarea organului fiscal în cazul deteriorării lor;
k) nesolicitarea desemnarii supraveghetorului fiscal în vederea desigilarii cisternelor sau recipientelor în care se transporta alcoolul şi distilatele în vrac;
l) transportul de alcool etilic şi de distilate, efectuat prin cisterne sau recipiente care nu poarta sigiliile supraveghetorului fiscal, au sigilii deteriorate sau nu sunt insotite de documentul de însoţire prevăzut la titlul VII din Codul fiscal;
m) fabricarea de alcool sanitar de către alte persoane decat antrepozitarii autorizati pentru productie de alcool etilic;
n) comercializarea în vrac, pe piaţa interna, a alcoolului sanitar;
o) circulatia şi comercializarea în vrac a alcoolului etilic rafinat şi a distilatelor în alte scopuri decat cele expres prevăzute în titlul VIII din Codul fiscal;
p) neevidentierea corecta în registrul special a cantităţilor de alcool şi distilate importate în vrac;
q) neevidentierea la organele fiscale teritoriale a situaţiilor privind modul de valorificare a alcoolului şi distilatelor;
r) nesolicitarea organului fiscal teritorial în vederea desigilarii instalaţiilor de fabricatie, precum şi neevidentierea în registrul destinat acestui scop a informaţiilor privind capacitatile reale de distilare, data şi ora sigilarii şi desigilarii cazanelor sau a celorlalte instalaţii de fabricatie a tuicii şi a rachiurilor de fructe;
s) abrogata;
s) comercializarea, la preţuri mai mari decat preturile maxime de vanzare cu amanuntul declarate, a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preţuri;
t) comercializarea produselor ce nu se regăsesc în listele cuprinzand preturile maxime de vanzare cu amanuntul declarate de către agentii economici producători şi importatori;
t) refuzul agentilor economici producători de tigarete de a prelua şi de a distruge, în condiţiile prevăzute de lege, cantitatile de produse din tutun confiscate;
u) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum şi amplasarea inaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantitati de alcool sau distilate necontorizate;
v) comercializarea în vrac şi utilizarea ca materie prima, pentru fabricarea bauturilor alcoolice, a alcoolului etilic şi a distilatelor cu concentraţia alcoolica sub 96,0% în volum;
v^1) desfăşurarea activităţilor de distribuire şi comercializare angro a bauturilor alcoolice şi produselor din tutun fără indeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 244^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
x) comercializarea, prin pompele statiilor de distribuţie, a altor uleiuri minerale decat cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor şi motorinelor auto, precum şi a petrolului lampant, care corespund standardelor naţionale de calitate;
y) functionarea instalaţiilor de producere alcool etilic sau distilate, în afara programului de lucru aprobat de Comisia de autorizare a antrepozitelor fiscale din cadrul Ministerului Finanţelor Publice;
z) comercializarea produselor accizabile într-un antrepozit fiscal în perioada în care autorizatia a fost revocata sau anulata, fără acordul autorităţii fiscale competente pentru valorificarea stocurilor de produse, acordat în condiţiile prevăzute de lege.*)
(2) Contraventiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 200.000.000 lei la 1.000.000.000 lei, precum şi cu:
a) confiscarea produselor, iar în situaţia în care acestea au fost vandute, confiscarea sumelor rezultate din aceasta vanzare, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), d), l), m), n), o), x), y) şi z);
b) confiscarea cisternelor, recipientelor şi a mijloacelor de transport utilizate în transportul alcoolului etilic şi al distilatelor, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. l);
c) oprirea activităţii de comercializare a produselor accizabile pe o perioadă de 1-3 luni, în cazul comerciantilor în sistem angro sau cu amanuntul, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. d), n), x) şi v^1);
d) oprirea activităţii de productie a produselor accizabile prin sigilarea instalatiei, în cazul producătorilor, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. e), j), m), o) şi y).*)
(3) Autoritatea fiscala competenţa suspenda, la propunerea organului de control, autorizatia de antrepozit fiscal pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. e), j), n), o), u) şi y).*)
----------------
Literele a) şi s) ale alin. (1) al art. 190 au fost abrogate de pct. 8*) al art. I din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
*) Conform pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005, care aproba cu modificari şi completari Ordonanţa Guvernului nr. 20/2005, la articolul I din aceasta ordonanţa punctul 8 devine punctul 16.
Litera z) a alin. (1) al art. 190 a fost modificata de pct. 9**) al art. I din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
**) Conform pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005, care aproba cu modificari şi completari Ordonanţa Guvernului nr. 20/2005, la articolul I din aceasta ordonanţa punctul 9 devine punctul 18.
Litera v^1) a alin. (1) al art. 190 a fost introdusa de pct. 10***) al art. I din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
***) Conform pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005, care aproba cu modificari şi completari Ordonanţa Guvernului nr. 20/2005, la articolul I din aceasta ordonanţa punctul 10 devine punctul 17.
Alin. (2) al art. 190 a fost modificat de pct. 11****) al art. I din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
****) Conform pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005, care aproba cu modificari şi completari Ordonanţa Guvernului nr. 20/2005, la articolul I din aceasta ordonanţa punctul 11 devine punctul 19.
Alin. (3) al art. 190 a fost introdus de pct. 12*****) al art. I din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
*****) Conform pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005, care aproba cu modificari şi completari Ordonanţa Guvernului nr. 20/2005, la articolul I din aceasta ordonanţa punctul 12 devine punctul 20.
Litera v^1) a alin. (1) al art. 190 a fost modificata de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005
-----------
*) NOTA CTCE:
Modificarea lit. z) a alin. (1) al art. 190 se aplică începând cu data de 11 februarie 2005, conform art. II din
ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
Fapta prevăzută la lit. v^1) a alin. (1) al art. 190 este considerata contraventie începând cu data de 11 februarie 2005, conform art. II din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
Modificarea alin. (2) al art. 190 se aplică începând cu data de 11 februarie 2005, conform art. II din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
Masurile prevăzute la alin. (3) al art. 190 se aplică începând cu data de 11 februarie 2005, conform art. II din
ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.

Articolul 191

Constatarea contraventiilor şi aplicarea sanctiunilor
(1) Constatarea contraventiilor şi aplicarea sanctiunilor se fac de către organele fiscale competente.
(1^1) Sanctiunile contraventionale prevăzute la art. 189 şi 190 se aplică persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect în raportul juridic fiscal.
(2) Constatarea şi sanctionarea faptelor ce constituie contraventie potrivit art. 190 se fac de personalul de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi al unităţilor sale teritoriale, cu excepţia sanctiunii privind suspendarea autorizatiei de antrepozit fiscal, care se dispune de autoritatea fiscala competenţa, la propunerea organului de control.*)
(3) Contraventiile prevăzute la art. 189 alin. (1) lit. b) se aplică pentru faptele constatate după data intrarii în vigoare a prezentului cod.
(4) În cazul aplicarii sanctiunii amenzii potrivit art. 189 şi 190, contribuabilul are posibilitatea achitarii în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în prezentul cod, agentul constatator facand menţiune despre aceasta posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sanctionare contraventionala.
-------------
Alin. (2) al art. 191 a fost modificat de pct. 13**) al art. I din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
*) NOTA CTCE:
Modificarea alin. (2) al art. 191 se aplică începând cu data de 11 februarie 2005, conform art. II din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
Alin. (1^1) al art. 191 a fost introdus de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.
**) Conform pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005, care aproba cu modificari şi completari Ordonanţa Guvernului nr. 20/2005, la articolul I din aceasta ordonanţa punctul 13 devine punctul 21.

Articolul 192

Actualizarea sumei amenzilor
Limitele amenzilor contraventionale prevăzute în prezentul cod pot fi actualizate anual, în functie de evolutia ratei inflatiei, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice.

Articolul 193

Dispozitii aplicabile
Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile legale referitoare la regimul juridic al contraventiilor.

Titlul XI Dispozitii tranzitorii şi finale

Articolul 194

Dispozitii privind regimul vamal
Neplata la termenul legal a impozitelor, taxelor sau altor sume ce se datorează, potrivit legii, în vama atrage interzicerea efectuării altor operaţiuni de vamuire până la stingerea integrală a acestora.

Articolul 195

Dispozitii privind funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale
(1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale sunt investiti cu exercitiul autorităţii publice şi beneficiaza de protecţie potrivit legii.
(2) Statul şi unitatile administrativ-teritoriale raspund patrimonial pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
(3) Raspunderea statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale nu inlatura raspunderea functionarilor publici din cadrul organelor fiscale în exercitarea cu rea-credinta sau grava neglijenta a atribuţiilor de serviciu.
(4) Ministerul Finanţelor Publice poate constitui fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu şi din unitatile subordonate, după caz, prin retinerea unei cote de 5% din sumele încasate prin executare silita potrivit prevederilor prezentului cod, din sumele încasate în cadrul procedurii de reorganizare judiciara şi faliment, precum şi din surse reglementate prin alte acte normative.
(5) Sistemul de acordare a stimulentelor pentru personalul din aparatul propriu şi din unitatile subordonate Ministerului Finanţelor Publice, care desfăşoară activităţile prevăzute la alin. (4), va fi stabilit similar sistemului de salarizare pentru personalul bugetar şi va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(6) Unitatile administrativ-teritoriale, în calitate de creditor fiscal local, pot constitui lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din compartimentele de specialitate, cu atribuţii în administrarea creanţelor fiscale locale, prin aplicarea unei cote de 5% asupra sumelor încasate:
a) prin executarea silita, conform legii;
b) în cadrul procedurii de reorganizare judiciara şi a falimentului;
c) din impozitele şi taxele locale stabilite ca urmare a constatarii de bunuri sau servicii impozabile ori taxabile, stabilite suplimentar peste nivelul celor declarate de contribuabil, rezultat al inspecţiilor fiscale efectuate, precum şi din dobanzile şi penalitatile de intarziere aferente acestora.
(7) Aprobarea stimulentelor prevăzute la alin. (6) se face de către ordonatorul de credite, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate.
(8) Plata stimulentelor aprobate se face în cursul lunii curente pentru luna precedenta.
(9) Sumele constituite conform alin. (6), rămase necheltuite la finele anului curent, se reporteaza cu aceeasi destinatie în anul următor.

Articolul 196

Acte normative de aplicare
(1) În aplicarea prezentului cod, Guvernul adoptă norme metodologice de aplicare, în termen de 30 de zile de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii de aprobare a prezentei ordonante.
(2) Formularele necesare şi instrucţiunile de utilizare a acestora privind administrarea creanţelor fiscale se aproba prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(3) Formularele necesare şi instrucţiunile de utilizare a acestora, pentru administrarea impozitelor şi taxelor locale, se aproba prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi ministrului finanţelor publice.
(4) Formularele necesare şi instrucţiunile de utilizare a acestora, privind realizarea creanţelor bugetului general consolidat administrate de alte organe, se aproba prin ordin al ministrului de resort sau al conducătorului institutiei publice, după caz.

Articolul 197

Scutirea organelor fiscale de plată taxelor
Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cautiuni pentru cererile, actiunile şi orice alte măsuri pe care le indeplinesc în vederea administrarii creanţelor fiscale, cu excepţia celor privind comunicarea actului administrativ fiscal.

Articolul 198

Înscrierea creanţelor la Arhiva Electronică de Garantii Reale Mobiliare
Pentru creantele fiscale administrate de către Ministerul Finanţelor Publice, acesta este autorizat ca operator care, prin unitatile sale teritoriale, ca agenti împuterniciţi, sa inscrie creantele cuprinse în titluri executorii la Arhiva Electronică de Garantii Reale Mobiliare.

Articolul 199

Dispozitii privind termenele
(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se solutioneaza de către organul fiscal, în termen de 45 de zile de la înregistrare, cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevede altfel.
(2) În situaţiile în care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa între data solicitarii şi data primirii informaţiilor solicitate.
(3) Termenele în curs la data intrarii în vigoare a prezentului cod se calculeaza după normele legale în vigoare la data când au inceput să curgă.

Articolul 200

Confiscari
(1) Confiscarile dispuse potrivit legii se duc la indeplinire de către organele care au dispus confiscarea. Confiscarile dispuse de procurori sau de instantele de judecată se duc la indeplinire de către Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Administraţiei şi Internelor sau, după caz, de către alte autorităţi publice abilitate de lege, prin organele competente, stabilite prin ordin comun al conducătorilor instituţiilor în cauza, iar valorificarea se face de organele competente ale Ministerului Finanţelor Publice, conform legii.
(2) Sumele confiscate, precum şi cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, mai puţin cheltuielile impuse de ducerea la indeplinire şi de valorificare, se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, după caz, conform legii.

Articolul 200^1

Dispozitii procedurale privind inregistrarea în cazul unor activităţi cu produse accizabile
(1) Inregistrarea prevăzută la art. 244^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se face prin depunerea la organul fiscal competent a unei cereri de înregistrare.
(2) Pe baza cererii de înregistrare organul fiscal competent elibereaza un atestat care da dreptul titularului sa distribuie şi sa comercializeze angro bauturi alcoolice şi produse din tutun.
(3) Organul fiscal competent va elibera atestatul numai dacă sunt indeplinite toate condiţiile prevăzute la art. 244^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Organul fiscal emitent va revoca atestatul ori de cate ori constata neindeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute la art. 244^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Prin derogare de la dispozitiile legale privind folosirea antrepozitelor fiscale, la cererea antrepozitarului autorizat pentru producţia şi imbutelierea produsului bere, comisia competenţa pentru autorizarea antrepozitelor fiscale poate aproba, prin decizie, utilizarea instalaţiilor de imbuteliere a produsului bere şi pentru imbutelierea bauturilor răcoritoare şi a apei plate. Celelalte prevederi privind regimul de antrepozitare fiscala sunt aplicabile în mod corespunzător.
(6) Prin decizie, comisia poate stabili condiţiile de utilizare a instalaţiilor.
--------------
Art. 200^1 a fost introdus de pct. 14*) al art. I din ORDONANTA nr. 20 din 27 ianuarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
*) Conform pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005, care aproba cu modificari şi completari Ordonanţa Guvernului nr. 20/2005, la articolul I din aceasta ordonanţa punctul 14 devine punctul 22.
Art. 200^1 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005

Articolul 201

Dispozitii tranzitorii privind inregistrarea fiscala
(1) Persoanele prevăzute la art. 68 alin. (4), care sunt deja înregistrate, au obligaţia de a depune declaratia de înregistrare fiscala în termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentului cod.
(2) Codurile de identificare fiscala şi certificatele de înregistrare fiscala atribuite anterior intrarii în vigoare a prezentului cod rămân valabile.
(3) Persoanele înregistrate în registrul contribuabililor la data intrarii în vigoare a prezentului cod, al caror domiciliu fiscal difera de sediul social, în cazul persoanelor juridice, sau de domiciliu, în cazul persoanelor fizice, după caz, au obligaţia de a depune declaratia de înregistrare fiscala în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului cod. În caz contrar se considera valabil ca domiciliu fiscal ultimul domiciliu sau sediu declarat.

Articolul 202

Dispozitii tranzitorii privind solutionarea cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adăugată
Cererile de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, depuse potrivit legii privind taxa pe valoarea adăugată şi nesolutionate până la data intrarii în vigoare a prezentului cod, se solutioneaza potrivit reglementarilor în temeiul cărora au fost depuse.

Articolul 203

Dispozitii tranzitorii privind inspecţia fiscala
Inspecţiile fiscale incepute înainte de data intrarii în vigoare a prezentului cod se vor continua potrivit procedurii existente la data când au fost incepute. În aceste condiţii, masurile dispuse prin procesul-verbal de control au valoare de act administrativ fiscal.

Articolul 204

Dispozitii tranzitorii privind solutionarea contestatiilor
(1) Contestaţiile depuse înainte de data intrarii în vigoare a prezentului cod se solutioneaza potrivit procedurii administrativ-jurisdictionale existente la data depunerii contestaţiei.
(2) În situaţia contestatiilor aflate în curs de solutionare formulate împotriva actelor de control prin care a fost reverificata aceeaşi perioadă şi acelasi tip de obligaţie fiscala şi pentru care din instrumentarea cauzelor penale de către organele competente nu rezultă existenta prejudiciului, se vor menţine oblibaţiile stabilite anterior.

Articolul 205

Dispozitii tranzitorii privind executarea silita
Executarile silite, în curs la data intrarii în vigoare a prezentului cod, se continua potrivit dispoziţiilor acestuia, actele indeplinite anterior ramanand valabile.

Articolul 206

Intrarea în vigoare
Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2004. Dispozitiile titlului X "Sancţiuni" intră în vigoare la data de 10 ianuarie 2004.

Articolul 207

Conflictul temporal al actelor normative
Reglementarile emise în temeiul ordonantelor şi ordonantelor de urgenta prevăzute la art. 208 rămân aplicabile până la data aprobării actelor normative de aplicare a prezentului cod, prevăzute la art. 196, în măsura în care nu contravin prevederilor acestuia.

Articolul 208

Abrogari
La data intrarii în vigoare a prezentului cod se abroga:
a) Ordonanţa Guvernului nr. 82/1998 privind inregistrarea fiscala a platitorilor de impozite şi taxe, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 1 octombrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
b) Ordonanţa Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de intocmire şi depunere a declaratiilor de impozite şi taxe, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificările şi completările ulterioare;
c) Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificările şi completările ulterioare;
d) Ordonanţa Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 64/1999, cu modificările şi completările ulterioare;
e) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor împotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 506/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
f) Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 358/2003;
g) pct. 5 din cap. I al anexei la Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 6 iulie 1999, cu modificările şi completările ulterioare;
h) art. 3 din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003;
i) art. IV alin. (1)-(5) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 116/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004;
j) art. 246 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003;
k) art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cu modificările şi completările ulterioare.
l) capitolul III "Contraventii şi sancţiuni" din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, cu modificările ulterioare.
--------------
Litera l) a art. 208 a fost introdusa de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005.
---------------
Art. IV, alin. (2) din LEGEA nr. 210 din 4 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 5 iulie 2005 prevede:
"(2) În toate actele normative în care se face referire la notiunile de dobanzi şi/sau penalităţi de intarziere aceste notiuni se inlocuiesc cu notiunea de majorări de intarziere."
_________________