DECIZIA nr. 281 din 17 mai 2022referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 801 din 12 august 2022

    Valer Dorneanu

    - președinte

    Cristian Deliorga

    - judecător

    Marian Enache

    - judecător

    Daniel Marius Morar

    - judecător

    Mona-Maria Pivniceru

    - judecător

    Gheorghe Stan

    - judecător

    Livia Doina Stanciu

    - judecător

    Elena-Simina Tănăsescu

    - judecător

    Varga Attila

    - judecător

    Simina Popescu-Marin

    - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Emil Vlădeșan în Dosarul nr. 1.290/117/2019 al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 636D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, cauza fiind amânată din ședința publică din data de 7 aprilie 2022, când Curtea a încuviințat cererea autorului excepției de neconstituționalitate de acordare a unui nou termen de judecată, în vederea pregătirii apărării. Deasemenea, menționează că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
    CURTEA,

    având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5. Prin Încheierea civilă din 11 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.290/117/2019, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Emil Vlădeșan într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost respinsă contestația privind recalcularea indemnizației lunare reparatorii, stabilite potrivit Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că Legea nr. 341/2004 prevede în mod expres categoriile de persoane care au dreptul la o indemnizație reparatorie lunară, calculată pe baza coeficienților de multiplicare ce vor fi aplicați asupra salariului mediu/câștigului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata. Începând cu anul 2010, Guvernul a limitat la o sumă fixă indemnizația stabilită de Legea nr. 341/2004, prin ordonanțe de urgență succesive, coeficienții stabiliți prin lege fiind aplicați salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 și în prezent. Ordonanțele de urgență ale Guvernului nu pot fi considerate ca având caracter special, apte să suspende efectele Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, care continuă să își producă efectele dincolo de orice modificare adusă în plan legislativ. Principiul încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor. Acest principiu impune și ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați a se bucura de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege. Ordonanțele de urgență ale Guvernului fac referire la anumite categorii de salariați, raportat la domeniul de aplicare stabilit prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Includerea beneficiarilor Legii nr. 341/2004 în categoria salariaților din fondurile publice încalcă prevederile art. 16 și 20 din Constituție. Drepturile dispuse prin Legea nr. 341/2004 au fost dobândite prin jertfa și implicarea directă în Revoluția din 1989, reprezentând un mod de gratificare față de persoanele care s-au sacrificat sau au participat în mod direct la schimbarea regimului comunist. Faptul că aceste indemnizații sunt plătite de la bugetul de stat nu reprezintă un motiv pentru a include revoluționarii sau urmașii eroilor revoluției în categoria salariaților plătiți din fondurile publice. Guvernul a găsit această soluție pentru a nu modifica legea, creând o aparență de legalitate, reușind să creeze un climat de instabilitate juridică, încălcând principiul clarității și previzibilității actelor normative, întrucât a fost adoptată o normă care face trimitere la o dispoziție legală care este în vigoare, respectiv Legea nr. 341/2004, și care se referă la categoria de persoane pentru care s-au emis aceste ordonanțe de urgență.7. Prin includerea beneficiarilor Legii nr. 341/2004 în categoria salariaților plătiți din fonduri publice se creează o inegalitate de tratament juridic prin aplicarea eronată a unor norme de drept unor subiecți aflați în cazuri diferite de cele pentru care se adoptă aceste norme.8. Autorul susține și încălcarea prevederilor art. 115 din Constituție raportat la punerea în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Ordonanțele de urgență ale Guvernului se pot emite numai în cazuri excepționale când în mod obiectiv nu este posibilă adoptarea unei legi de abilitare sau a unei legi dezbătute în procedura de urgență. Având în vedere limitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 pe perioada de 11 ani, este de neînțeles de ce nu s-a pus în discuție până în prezent modificarea legii speciale, în condițiile în care pretinsa urgență a măsurii dispuse în anul 2010 s-a perpetuat până în prezent, iar Guvernul a anticipat-o până în anul 2021. Obligația Guvernului este ca în asemenea situații să justifice caracterul excepțional al recurgerii la ordonanțele de urgență pentru a oferi Parlamentului posibilitatea aprecierii juste a măsurii respective; or, în pofida prevederilor clare ale Constituției, Guvernul s-a substituit Parlamentului, emițând fără nicio reținere ordonanțe de urgență. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 se află încă în dezbateri nefiind aprobată de Parlament, însă prevederile sale sunt aplicate în mod nelegal. În anul 2018, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 dispune această limitare pe o perioadă de 3 ani, respectiv 2019-2021. Cu toate că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 nu a fost aprobată de Parlament, prevederile acestei ordonanțe au fost puse în aplicare de către Casa Națională de Pensii Publice, deși pentru anul 2019 trebuiau aplicate prevederile Legii nr. 341/2004, respectiv raportarea trebuia să se facă la câștigul salarial mediu brut din anul aferent plății indemnizațiilor. Aplicarea unei ordonanțe neaprobate de Parlament, precum și stabilirea unei perioade de aplicare de 3 ani sunt neconstituționale, încălcându-se principiul previzibilității actelor normative.9. Autorul excepției mai arată că sintagma „se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie...“ a anului anterior emiterii ordonanței a fost preluată în fiecare an, oferind posibilitatea unor interpretări diferite de către instanțele de judecată, dar și de Casa Națională de Pensii Publice, instituție care efectuează plata indemnizațiilor către beneficiarii Legii nr. 341/2004. În prezent, există soluții ale instanțelor de judecată prin care beneficiarii Legii nr. 341/2004 au obținut recalcularea indemnizațiilor raportat la prevederile Legii nr. 341/2004, respectiv prin aplicarea coeficienților de multiplicare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. Casa Națională de Pensii Publice interpretează prevederea în sensul aplicării limitării plății la nivelul anului 2010, având în vedere perpetuarea ordonanțelor de urgență ale Guvernului în acest domeniu. Această formulare sintactică determină incertitudine și dă posibilitatea unor interpretări total opuse. În opinia autorului, cuantumul cuvenit este cel stabilit de legea specială, iar conjuncția „sau“ din expresia „Cuantumul cuvenit sau aflat în plată...“ creează confuzie, lăsând la aprecierea plătitorului care dintre situații este aplicabilă: cuantumul cuvenit sau cel aflat în plată. În consecință, autorul apreciază că prevederile articolelor sus-menționate sunt neclare, dând posibilitatea interpretărilor divergente, încălcându-se astfel prevederile art. 124 din Constituție.10. Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,

    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise ale autorului excepției, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 29 decembrie 2018. Curtea observă că prevederile art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate potrivit art. 44 alin. (1) pct. 20 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. De asemenea, prevederile art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 au avut aplicabilitate limitată în timp. Însă, având în vedere că în cauză produc efecte juridice dispozițiile legale cu privire la care Curtea Constituțională a fost sesizată și în lumina Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, urmează a fi reținute ca obiect al excepției aceste prevederi legale, care au următorul cuprins:– Art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015: „În anul 2016, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.“;– Art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului -Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2016.“;– Art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017: „În anul 2018, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2017.“;– Art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018: „În perioada 2019-2021, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2018.“15. În opinia autorului excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 115 alin. (1)-(4) privind delegarea legislativă și art. 124 privind înfăptuirea justiției. 16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 83 din 3 martie 2022*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 13 octombrie 2021, Decizia nr. 768 din 22 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 12 februarie 2021, Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 22 mai 2020).
    *) Decizia Curții Constituționale nr. 83 din 3 martie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 24 mai 2022.
    17. Astfel, referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea a statuat că, pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituția, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanțe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanțe de urgență [art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință al Parlamentului ori pe cale constituțională, în situații extraordinare și numai sub control parlamentar. În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al acestei critici, având în vedere cele prezentate în notele de fundamentare ale ordonanțelor de urgență și reținând că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia.18. Distinct de acestea, întrucât criticile de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză vizează dispoziții cuprinse în ordonanțe de urgență ale Guvernului, Curtea constată că invocarea art. 115 alin. (1)-(3) din Constituție, care reglementează cu privire la emiterea ordonanțelor simple ale Guvernului, nu are relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.19. Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă formulate, Curtea a reținut că indemnizația de revoluționar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a constatat că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit Constituției, o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații de revoluționar.20. Totodată, aceste tipuri de indemnizații cu caracter reparatoriu nu au consacrare constituțională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizații pe o anumită perioadă are, de asemenea, dreptul de a stabili frecvența și modalitatea concretă în care va face aceasta. Nefiind drepturi constituționale, legiuitorul poate opta și pentru retragerea lor în viitor [a se vedea în acest sens dispozițiile art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, abrogate potrivit art. 44 alin. (1) pct. 27 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din data de 28 iunie 2017]. 21. A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenței sale legislative, ceea ce este inadmisibil. Din contră, legiuitorul, fie originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilității economice a țării și să ia măsuri în consecință (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012).22. De asemenea, Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al criticilor de neconstituționalitate raportate la art. 16 alin. (1) din Constituție și a reținut că legiuitorul trebuie să aibă o marjă rezonabilă în ceea ce privește aprecierea relevanței asemănărilor și deosebirilor dintre diverse categorii de subiecte de drept pe care el însuși le instituie. Deși categoria revoluționarilor, al cărei statut este reglementat în mod distinct prin Legea nr. 341/2004, nu coincide cu categoria salariaților din sectorul public, aceasta nu înseamnă că, în funcție de scopul particular urmărit de legiuitor prin adoptarea unui anumit act normativ, anumite trăsături comune celor două categorii nu pot căpăta niciodată suficientă greutate pentru legiuitor. Astfel, în contextul în care legiuitorul delegat a implementat, prin actele normative criticate, măsuri financiar-bugetare, devine relevantă împrejurarea că plățile efectuate de la bugetul de stat către salariați și revoluționari se realizează din veniturile bugetului de stat.23. Curtea a mai constatat că pretinsa contrarietate între modul de aplicare a dispozițiilor legale de către casele județene de pensii, pe de o parte, și instanțele judecătorești, pe de altă parte, nu poate, în principiu, constitui obiectul soluționării pe calea contenciosului constituțional. Din această perspectivă, invocarea dispozițiilor art. 124 din Constituție nu are relevanță în cauză.24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.25. În ceea ce privește dispozițiile art. 20 din Constituție, Curtea reține că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece autorul excepției nu a indicat niciun tratat internațional în materia drepturilor omului pretins a fi încălcat prin prevederile legale criticate.26. Referitor la susținerea de către autorul excepției, prin notele scrise depuse la dosarul Curții Constituționale, a neconstituționalității unor noi dispoziții legale și a unor noi motive de neconstituționalitate, direct în fața Curții, și nu în fața instanței judecătorești, Curtea constată că aceasta contravine art. 10 alin. (2) și art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992. Cadrul procesual al soluționării excepției de neconstituționalitate este cel fixat în momentul ridicării excepției, prin actul de învestire a Curții, adică prin încheierea de sesizare, și constă în normele legale criticate, normele constituționale pretins încălcate și motivarea, explicitarea pretinsului raport de contrarietate dintre primele două elemente, astfel că orice altă modificare asupra excepției, intervenind ulterior acestui moment de referință, echivalează cu o sesizare directă a Curții, nepermisă de prevederile legale mai sus menționate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 848 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 829 din 10 decembrie 2012, Decizia nr. 13 din 22 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013, Decizia nr. 205 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 3 iulie 2013, sau Decizia nr. 143 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 14 mai 2021).27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Emil Vlădeșan în Dosarul nr. 1.290/117/2019 al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă și general obligatorie.
    Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunțată în ședința din data de 17 mai 2022.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
    MARIAN ENACHE
    Magistrat-asistent,
    Simina Popescu-Marin

    ----