DECIZIE nr. 820 din 9 noiembrie 2006
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 şi art. 194 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. I pct. 75^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 39 din 18 ianuarie 2007



    Ioan Vida - preşedinte
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Kozsokar Gabor - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Petre Ninosu - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Ion Tiucă - procuror
    Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 şi 194 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. I pct. 75^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000, excepţie ridicată de Dumitru Mocănaşu în Dosarul nr. 11.482/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.
    La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Lipsesc părţile Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul excepţiei solicită de fapt revenirea la o formă anterioară a Legii nr. 19/2000, solicitare ce nu poate fi soluţionată de Curtea Constituţională.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 28 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 11.482/2005, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 şi 194 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. I pct. 75^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000, excepţie ridicată de Dumitru Mocănaşu cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de recalculare a pensiei.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 180 şi art. 194 din Legea nr. 19/2000, aşa cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 faţă de formularea lor iniţială, ca şi abrogarea prin aceeaşi ordonanţă a art. 181 din lege sunt contrare principiilor constituţionale care consacră neretroactivitatea legii civile şi egalitatea în drepturi a cetăţenilor. În acest sens, arată că, spre deosebire de redactarea anterioară a acestor texte de lege, care permitea stabilirea pensiei doar în cadrul sistemului public, cu luarea în calcul a întregii perioade lucrate şi a veniturilor realizate la locuri de muncă ce se încadrau în sisteme diferite, în prezent drepturile de pensie cuvenite pentru perioadele cotizate în sisteme diferite de asigurări sociale sunt fracţionate. Astfel, rezultă un cuantum mai mic al pensiei, aducându-se atingere drepturilor câştigate, fapt pe care îl demonstrează prin situaţia sa personală.
    Tribunalul Iaşi - Secţia civilă consideră că textele de lege criticate nu influenţează decât modul de stabilire a pensiei începând cu data intrării acestor prevederi în vigoare, neavând efect asupra drepturilor de pensie încasate de contestator până la acea dată. Apreciază însă că art. 194 din Legea nr. 19/2000 are repercusiuni complexe asupra drepturilor câştigate, întrucât creează posibilitatea de a nu putea fi valorificate în calculul punctajului mediu stagii de cotizare care nu întrunesc minimul legal, acumulate într-unul din sistemele neintegrate sau sistemul public de pensii. În sfârşit, arată că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    Guvernul apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată. Astfel, arată că reglementarea formelor de asigurări sociale, condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi intră în competenţa exclusivă a legiuitorului şi constituie opţiunea acestuia. De asemenea, consideră că dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi nici principiul neretroactivităţii legii, fiind deopotrivă aplicabile tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice şi cu efecte numai de la data intrării lor în vigoare.
    Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu conţin nicio dispoziţie contrară dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. De asemenea, arată că, în realitate, se solicită revenirea la forma iniţială a Legii nr. 19/2000, prin înlăturarea modificărilor şi completărilor ulterioare, aspect ce nu revine competenţei Curţii Constituţionale.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 180 şi 194 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Aceste texte de lege au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 338/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002. Ulterior, aceste texte de lege au fost completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003, şi prin Legea nr. 577/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2004.
    În prezent aceste texte au următoarea redactare:
    - Art. 180: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi pensiile de asigurări sociale de stat, pensiile suplimentare, pensiile de asigurări sociale pentru agricultori, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, precum şi ajutoarele sociale stabilite potrivit legislaţiei de pensii devin pensii în înţelesul prezentei legi.
    (2) CNPAS va lua măsurile necesare astfel încât la data intrării în vigoare a prezentei legi să determine punctajul mediu anual al fiecărui pensionar, prin raportarea cuantumului pensiilor cuvenite conform legislaţiei anterioare, pe categoriile de pensii prevăzute la art. 40, din care s-a dedus contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate, datorată conform legii, la valoarea unui punct de pensie, stabilită în condiţiile art. 80.
    (3) Pensionarilor de asigurări sociale de stat ale căror drepturi stabilite în perioada 1 ianuarie 1998 - 31 martie 2001 sunt mai mari decât un punctaj mediu estimat pentru persoanele ce se vor pensiona în condiţiile prezentei legi, pe lângă punctajul mediu anual determinat conform prevederilor alin. (2), li se atribuie şi acest punctaj mediu estimat, care se are în vedere la operaţiunile de indexare şi recorelare.
    (3^1) Se exceptează de la prevederile alin. (3) pensionarii de asigurări sociale de stat ale căror drepturi de pensie s-au stabilit pe baza salariilor din ultimii 5 ani de activitate sau pe baza salariilor de până la data de 1 aprilie 1992. Acestor categorii de persoane li se aplică prevederile alin. (2).
    (4) Punctajul mediu estimat, prevăzut la alin. (3), se calculează de CNPAS.
    (5) Punctajul mediu anual şi punctajul mediu estimat se pot corecta corespunzător recorelării prevăzute la art. 168 alin. (3)-(5).
    (5^1) După definitivarea procesului de recorelare, punctajul mediu anual al pensiilor cuvenite persoanelor prevăzute la alin. (3^1) nu poate fi mai mic decât cel calculat la data de 1 aprilie 2001.
    (6) Cuantumul pensiilor se stabileşte pe baza prevederilor art. 76, luându-se în considerare punctajul mediu anual sau punctajul mediu estimat, după caz, ce va fi stabilit conform alin. (2), (3), (5) şi (5^1).
    (7) În situaţia în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6), este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos.";
    - Art. 194: "(1) Între sistemul public şi celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş, precum şi a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.
    (2) În situaţia prevăzută la alin. (1) prestaţiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem.
    (2^1) La acordarea indemnizaţiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 98 alin. (1) lit. a)-e), baza de calcul se constituie conform art. 99 alin. (1), (2) sau (3), după caz, numai din veniturile realizate în lunile în care persoana a fost asigurată în sistemul public de pensii.
    (3) Perioadele asimilate stagiului de cotizare, prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) şi c), care constituie şi vechime în muncă sau în serviciu în sistemul pensiilor militare şi în celelalte sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate, se iau în calcul, opţional, în unul dintre sisteme.
    (4) Decontarea între sistemul public şi celelalte sisteme de asigurări sociale neintegrate încetează începând cu data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
    (5) În situaţiile prevăzute la alin. (4) prevederile art. 180 se vor aplica doar pentru cuantumul pensiilor stabilit pe baza vechimii în muncă realizate în sectorul asigurărilor sociale de stat."
    Constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate şi art. I pct. 75^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, introdus prin pct. 45 din Legea nr. 338/2002, care dispune abrogarea art. 181 din Legea nr. 19/2000. Art. 181 prevedea că pentru persoanele asigurate atât în sistemul asigurărilor sociale de stat, cât şi în alte sisteme neintegrate, la determinarea punctajului se ia în calcul şi salariul sau venitul asigurat care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale din perioada în care această contribuţie a fost achitată sistemului asigurărilor sociale de stat.
    În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) şi (2), care prevăd că "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea" şi consacră principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, precum şi celor ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, în acord cu cele statuate în numeroase rânduri în jurisprudenţa sa, că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurări sociale şi măsuri de protecţie socială, în condiţiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Această prerogativă a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, atât timp cât dispoziţiile de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare pentru viitor. De asemenea, Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări.
    În lumina acestor principii, Legea nr. 19/2000, lege-cadru în reglementarea drepturilor de asigurări sociale în sistemul public, a aşezat pe principii şi reguli noi întreaga legislaţie a pensiilor. Printre modificările esenţiale se numără şi integrarea în sistemul public a mai multor sisteme distincte anterior şi eliminarea posibilităţii de acordare a drepturilor de pensie într-un sistem şi pentru perioadele asigurate în alte sisteme. În prezent, este prevăzută recunoaşterea reciprocă între diferite sisteme ale asigurărilor sociale a perioadelor de cotizare în vederea stabilirii dreptului de a se înscrie la pensie, dar drepturile de pensie se calculează şi se acordă distinct în fiecare sistem, în raport cu perioada cotizată în sistemul respectiv, eliminându-se astfel decontările anevoioase între diferite sisteme ale asigurărilor sociale.
    Analizând modul în care a fost motivată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, de fapt, autorul excepţiei este nemulţumit de noile reglementări în vigoare şi solicită înlăturarea acestora, pentru a se reveni la forma iniţială a art. 180, 181 şi 194 din Legea nr. 19/2000, potrivit căreia toţi pensionarii îşi primeau drepturile în sistemul public, chiar dacă anterior au fost asiguraţi şi în cadrul altor sisteme de asigurări sociale. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", astfel că excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.
    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 şi 194 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. I pct. 75^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000, excepţie ridicată de Dumitru Mocănaşu în Dosarul nr. 11.482/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2006.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    prof. univ. dr. IOAN VIDA
    Magistrat-asistent,
    Patricia Marilena Ionea
    ---------