DECIZIE nr. 396 din 26 aprilie 2012
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 368 din 31 mai 2012



    Petre Lăzăroiu - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Iulia Antoanella Motoc - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Focşa în Dosarul nr. 23.321/233/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.511D/2011.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Asociaţia de Ştiinţă, Cultură şi Apărarea Drepturilor Omului din România a depus note scrise prin care solicită admiterea excepţiei.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi de menţinere a practicii Curţii Constituţionale în materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 22 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 23.321/233/2009, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Focşa într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de rezoluţiune a unui contract de închiriere.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că recalificarea căii de atac a apelului în cea a recursului îngrădeşte accesul la justiţie al proprietarilor imobilelor cu valoare de sub 100.000 lei. Astfel, în cazul unor litigii cu acelaşi obiect, proprietarii imobilelor cu o valoare de peste 100.000 lei se pot prevala atât de calea de atac a apelului, cât şi de cea a recursului, pe când proprietarii imobilelor cu o valoare situată sub acest prag au dreptul de a formula doar recurs împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă.
    Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că diferenţierea între hotărârile care pot fi supuse apelului şi cele împotriva cărora nu poate fi promovată această cale de atac se face pe criteriul valorii imobilului, şi nu potrivit criteriilor prevăzute la art. 4 din Constituţie, aşa încât să fie discriminatorie conform dispoziţiilor constituţionale ale art. 16. Se susţine, de asemenea, că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul în toate cazurile la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii juridice deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi speciale de exercitare a acestora. Totodată, instanţa arată că nici prevederile art. 2 pct. 3 lit. b) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice nu obligă statele membre la asigurarea accesului părţilor dintr-un proces la toate gradele de jurisdicţie, ci doar la asigurarea dreptului la un recurs efectiv, motiv pentru care nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 20.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată astfel că accesul la justiţie nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care aceasta se înfăptuieşte, iar reglementarea desfăşurării procesului civil este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui reguli speciale de procedură, în considerarea unor situaţii deosebite. Se susţine, de asemenea, că nici reglementările interne, nici cele internaţionale invocate de autor nu obligă la asigurarea triplului grad de jurisdicţie pentru toate cauzele civile. Totodată, se arată că diferenţierea între hotărârile care pot fi atacate şi cele care nu pot fi atacate cu apel se face după criteriul valorii imobilului, şi nu după avere sau considerente de ordin social, fapt ce ar reprezenta o încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă şi luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevăzute de lege".
    Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, precum şi prevederile art. 2 pct. 3 lit. b) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, cu privire la garanţiile procesuale.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin numeroase decizii, cum sunt Decizia nr. 1.013 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 2011, Decizia nr. 388 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 5 mai 2009, şi Decizia nr. 1.132 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, a statuat că diferenţierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii şi, prin urmare, textul legal criticat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constituţie, de natură să aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii.
    Regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor.
    Referitor la critica autorilor excepţiei privind încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.
    Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi că, fiind vorba despre un drept pe care convenţia l-a recunoscut fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (Hotărârea din 21 februarie 1975 pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 32). Pentru aceste motive nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Focşa în Dosarul nr. 23.321/233/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa din data de 26 aprilie 2012.
    PREŞEDINTE,
    PETRE LĂZĂROIU
    Magistrat-asistent,
    Cristina Teodora Pop
    -------