ORDIN nr. 741 din 1 octombrie 2003
pentru modificarea şi completarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea regulilor de prevenire, control şi eradicare a unor encefalopatii spongiforme transmisibile, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 144/2002
EMITENT
  • MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR ŞI MEDIULUI
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 816 din 19 noiembrie 2003



    În temeiul prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată,
    în baza Hotărârii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului,
    văzând Referatul de aprobare nr. 155.465 din 8 septembrie 2003, întocmit de Agenţia Naţională Sanitară Veterinară,
    ministrul agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului emite următorul ordin:

    Articolul I

    Norma sanitară veterinară privind stabilirea regulilor de prevenire, control şi eradicare a unor encefalopatii spongiforme transmisibile, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 144/2002 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 21 iunie 2002, se modifică după cum urmează:
    1. La articolul 23, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    "(2) În conformitate cu această procedură, măsurile tranzitorii vor fi adoptate pentru o perioadă care expiră cel mai târziu la 1 iulie 2005, pentru a se permite trecerea de la planurile actuale la planurile stabilite de prezenta normă sanitară veterinară."
    2. Anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară va avea următorul cuprins:
    "ANEXA Nr. 1

    -------------
    la norma sanitară veterinară


    ----------------------------
    DEFINIŢII SPECIFICE

    1. În sensul prezentei norme sanitare veterinare, pentru următorii termeni se vor aplica următoarele definiţii prevăzute în Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman, Norma sanitară veterinară privind circulaţia furajelor combinate, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 412/2003, şi alte reglementări:
    a) Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman:
    (i) animal de fermă - orice animal care este ţinut, îngrăşat sau crescut de om şi utilizat pentru producerea de alimente (incluzând carne, lapte şi ouă), de lână, blană, pene, piele sau orice alt produs de origine animală;
    (îi) hrană pentru animalele de companie - hrană destinată animalelor de companie ce conţine materii de categoria a 3-a;
    (iii) proteină prelucrată de origine animală - proteine animale obţinute în întregime din materii de categoria a 3-a ce au fost tratate în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară, astfel încât să le facă proprii utilizării directe ca materii prime furajere sau altei utilizări în furaje, incluzând hrana pentru animalele de companie, sau utilizării în îngrăşăminte organice ori amelioratori de sol; acest termen nu include produse din sânge, lapte, produse pe bază de lapte, colostru, gelatină, proteine hidrolizate şi fosfat dicalcic;
    (iv) gelatină - proteine naturale, solubile, gelificate sau negelificate, obţinute prin hidroliza parţială a colagenului produs din oase, piei prelucrate şi neprelucrate, tendoane de animale (incluzând peşti şi păsări);
    (v) produse din sânge - produse derivate din sânge sau din componenţii sanguini, excluzând făina de sânge; acestea includ plasma deshidratată/congelată/lichidă, sânge integral deshidratat, hematii deshidratate/congelate/lichide sau componenţi şi amestecuri ale acestora;
    (vi) făină de sânge - produse obţinute prin tratarea termică a sângelui în conformitate cu cap. II din anexa nr. 7 şi destinate consumului animal sau îngrăşămintelor organice;
    (vii) făină de peşte - proteine animale prelucrate, obţinute de la animale marine, cu excepţia mamiferelor marine;
    b) Norma sanitară veterinară privind circulaţia furajelor combinate: furaje complete - amestecuri de furaje care, prin compoziţia lor, sunt suficiente pentru o raţie zilnică;
    c) alte reglementări: furaje - orice substanţă sau produs, incluzând şi aditivii, procesat, parţial procesat sau neprocesat, care se poate administra pentru hrănirea orală a animalelor.
    2. Prin următorii termeni se înţelege:
    - caz indigen de encefalopatie spongiformă bovină - BSE - encefalopatia spongiformă bovină diagnosticată la un animal, fără posibilitatea de a se demonstra clar că infecţia a avut loc înainte de importul animalului;
    - ţesut adipos distinct - maniamentele interne sau externe care sunt îndepărtate în timpul tăierii şi tranşării, în special grăsimea pericardială, perirenală şi mezenterică de la bovine, precum şi grăsimea rezultată în sălile de tranşare;
    - cohortă - grup de bovine ce cuprinde animalele care:
    a) s-au născut în acelaşi efectiv cu 12 luni înainte sau 12 luni după fătarea bovinelor afectate; sau
    b) au fost crescute împreună cu animalul afectat, indiferent de perioada în care au stat împreună în primul lor an de viaţă, şi care ar fi putut consuma aceleaşi furaje pe care le-a consumat animalul afectat în primul său an de viaţă."
    3. Anexa nr. 3 la norma sanitară veterinară va avea următorul cuprins:
    "ANEXA Nr. 3

    ------------
    la norma sanitară veterinară


    ----------------------------
    SISTEMUL DE MONITORIZARE


    Capitolul A I. Monitorizarea bovinelor

    1. Generalităţi
    Monitorizarea bovinelor se efectuează conform metodelor de laborator stabilite la pct. 3.1 lit. b) din cap. C din anexa nr. 10 la norma sanitară veterinară.
    2. Monitorizarea animalelor tăiate pentru consum uman
    2.1. Toate bovinele în vârstă de peste 24 de luni, care sunt:
    a) supuse tăierii de necesitate; şi
    b) bolnave sau suspecte de îmbolnăvire, tăiate conform procedurii legale în vigoare,
    sunt testate pentru encefalopatia spongiformă bovină, cu excepţia animalelor fără semne clinice de boală, tăiate în contextul unei campanii de eradicare a bolii.
    2.2. Toate bovinele în vârstă de peste 30 de luni, care sunt:
    a) supuse tăierii normale pentru consum uman; şi
    b) tăiate în contextul unei campanii de eradicare a bolii în conformitate cu anexa nr. 1 cap. VI pct. 28 lit. c) din Norma sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea cărnii proaspete, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 401/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 22 ianuarie 2003, dar care nu prezintă semne clinice de boală,
    sunt testate pentru encefalopatia spongiformă bovină.
    3. Monitorizarea animalelor care nu sunt tăiate pentru consum uman
    Bovinele în vârstă de peste 24 de luni, care au murit sau care au fost ucise, dar care nu au fost:
    a) ucise în scopul distrugerii; şi
    b) ucise în cadrul unei epidemii, cum ar fi febra aftoasă,
    sunt testate pentru encefalopatia spongiformă bovină.
    4. Monitorizarea animalelor receptive achiziţionate în scopul distrugerii
    4.1. Toate animalele supuse tăierii de necesitate sau găsite bolnave la inspecţia ante-mortem sunt testate pentru encefalopatia spongiformă bovină.
    4.2. Toate animalele de peste 42 de luni, născute după 1 august 1996, sunt testate pentru encefalopatia spongiformă bovină.
    4.3. Va fi testat pentru encefalopatia spongiformă bovină un eşantion randomizat cuprinzând cel puţin 10.000 animale anual din animalele care nu sunt cuprinse la pct. 4.1 sau 4.2.
    5. Monitorizarea la alte animale
    În afară de testele prevăzute la pct. 2-4, autoritatea competentă poate decide în mod voluntar să testeze alte bovine pe teritoriul ei, în special atunci când aceste animale provin din ţări cu encefalopatie spongiformă bovină indigenă, au consumat furaje potenţial contaminate sau au fost născute ori provin din mame infectate cu encefalopatie spongiformă bovină.
    6. Măsuri care urmează testării
    6.1. Atunci când un animal este tăiat pentru consum uman şi este testat pentru encefalopatie spongiformă bovină, aplicarea mărcii de sănătate prevăzute de legislaţia sanitară veterinară în vigoare nu se face pe carcasa animalului respectiv până la primirea buletinului de analiză cu rezultat negativ.
    6.2. Autoritatea competentă poate acorda derogări de la prevederile pct. 6.1 atunci când se aplică un sistem oficial în abator, care asigură că nici o parte a animalelor examinate care poartă marca de sănătate nu iese din abator până când nu se obţine rezultatul negativ la testul rapid.
    6.3. Toate părţile corpului unui animal testat pentru encefalopatie spongiformă bovină, inclusiv pielea, se reţin sub sechestru sanitar veterinar până în momentul primirii buletinului de analiză cu rezultat negativ, în afară de cazul în care ele sunt distruse conform pct. 3 sau 4 din anexa nr. 5 la norma sanitară veterinară.
    6.4. Toate părţile corpului unui animal găsit pozitiv la testul rapid, inclusiv pielea, sunt distruse conform pct. 3 sau 4 din anexa nr. 5 la norma sanitară veterinară, cu excepţia materialului ce urmează să fie reţinut în conformitate cu evidenţele prevăzute la cap. B secţiunea a III-a din prezenta anexă.
    6.5. Atunci când un animal tăiat pentru consum uman este găsit pozitiv la testul rapid, carcasa acestuia, cel puţin carcasa ce precedă imediat carcasa animalului pozitiv în urma testului şi două carcase ce urmează imediat carcasei animalului pozitiv pe aceeaşi linie a abatorului sunt distruse conform pct. 6.4.
    6.6. Autoritatea competentă poate acorda derogări de la prevederile pct. 6.5, atunci când în abator este aplicat un sistem care previne contaminarea carcaselor între ele.
    II. Monitorizarea ovinelor şi caprinelor
    1. Generalităţi
    Monitorizarea ovinelor şi caprinelor se efectuează conform metodelor de laborator stabilite la lit. b) a pct. 3.2 din cap. C din anexa nr. 10 la norma sanitară veterinară.
    2. Monitorizarea animalelor tăiate pentru consum uman Animalele în vârstă de peste 18 luni sau la care mai mult de 2 incisivi permanenţi au erupt, tăiate pentru consum uman, sunt testate conform numărului de probe indicat în tabel. Prelevarea de probe va fi reprezentativă pentru fiecare regiune şi sezon. Selecţia probei se efectuează astfel încât să se evite suprareprezentarea oricărui grup în ceea ce priveşte originea, specia, vârsta, rasa, tipul de producţie şi orice altă caracteristică. Vârsta animalelor este estimată pe baza dentiţiei, semnelor evidente de maturitate sau a altor informaţii sigure. Prelevarea multiplă în acelaşi efectiv va fi evitată când este posibil.
      Stat membruMărimea minimă a eşantionului anual Animale tăiate1)
      Belgia3.750
      Danemarca3.000
      Germania60.000
      Grecia60.000
      Spania60.000
      Franţa60.000
      Irlanda60.000
      Italia60.000
      Luxemburg250
      Olanda39.000
      Austria8.200
      Portugalia22.500
      Finlanda1.900
      Suedia5.250
      Marea Britanie60.000
      România10.000


    -------------
    *1) Mărimea eşantionului a fost calculată pentru a se depista o prevalenţă de 0,005% cu o certitudine de 95% la animalele tăiate în statele membre ale Uniunii Europene care taie un număr mare de ovine adulte. În acele state membre ale Uniunii Europene şi în România care taie un număr mai mic de ovine adulte, mărimea eşantionului este calculată ca 25% din numărul estimat sau înregistrat al oilor reformate tăiate în anul 2000.

    Un stat membru al Uniunii Europene sau România poate testa un număr de animale mai mic decât cel indicat în tabel, dacă cele mai recente statistici oficiale ale tăierii indică acest număr ca fiind echivalent cu 25% din oile reformate tăiate anual în statul membru sau România.
    3. Monitorizarea animalelor care nu sunt tăiate pentru consum uman
    Animalele în vârstă de peste 18 luni sau care au mai mult de 2 incisivi permanenţi erupţi prin gingie, care au murit sau care au fost ucise, dar care nu au fost:
    a) ucise în cadrul unei campanii de eradicare a unei boli; sau
    b) tăiate pentru consum uman,
    sunt testate conform numărului de probe indicat în tabel.
    Prelevarea de probe va fi reprezentativă pentru fiecare regiune şi sezon. Selecţia probei se efectuează astfel încât să se evite suprareprezentarea oricărui grup în ceea ce priveşte originea, specia, vârsta, rasa, tipul de producţie şi orice altă caracteristică. Vârsta animalelor este estimată pe baza dentiţiei, semnelor evidente de maturitate sau a altor informaţii relevante. Prelevarea multiplă în acelaşi efectiv va fi evitată când este posibil. Autoritatea veterinară centrală a României poate hotărî să excludă de la eşantionare zonele izolate cu o densitate scăzută a animalelor, în care nu se organizează colectarea animalelor moarte. Atunci când se recurge la această derogare vor fi stabilite prin decizie zonele respective, se va informa Comisia Europeană despre aceasta şi se va transmite o listă a zonelor supuse derogării. Derogarea nu va cuprinde mai mult de 10% din populaţia de ovine şi caprine din România.
      Stat membruMărimea minimă a eşantionului anual Animale moarte1)
      Belgia450
      Danemarca400
      Germania6.000
      Grecia6.000
      Spania6.000
      Franţa6.000
      Irlanda6.000
      Italia6.000
      Luxemburg30
      Olanda5.000
      Austria1.100
      Portugalia6.000
      Finlanda250
      Suedia800
      Marea Britanie6.000
      România9.000


    ---------------
    *1) Mărimea eşantionului a fost calculată pentru a se depista o prevalenţă de 0,05% cu o certitudine de 95% la animalele moarte în statele membre ale Uniunii Europene cu o populaţie mare de ovine. În acele state membre ale Uniunii Europene şi în România, cu o populaţie mai mică de ovine, mărimea eşantionului este calculată ca 50% din numărul estimat al animalelor moarte (mortalitate estimată 1%).

    4. Monitorizarea efectivelor infectate
    Animalele în vârstă de peste 12 luni sau care au un incisiv permanent erupt prin gingie, care sunt ucise în conformitate cu prevederile pct. 2 lit. b) pct. (i) sau (îi) ori pct. 2 lit. c) din anexa nr. 7 la norma sanitară veterinară, vor fi testate pe baza selecţiei unui eşantion randomizat simplu, în conformitate cu mărimea eşantionului indicată în tabel.
      Număr de animale reformate în vârstă de peste 12 luni din turmă sau efectivMărimea minimă a eşantionului2)
      70 sau mai puţinToate animalele eligibile
      8068
      9073
      10078
      12086
      14092
      16097
      180101
      200105
      250112
      300117
      350121
      400124
      450127
      500 sau mai mult150


    ----------
    *2) Mărimea eşantionului este calculată pentru o certitudine de 95%, incluzând cel puţin un caz pozitiv dacă boala este prezentă, la o prevalenţă minimă de 2% în populaţia test.

    5. Monitorizarea altor animale
    Pe lângă programele de monitorizare prezentate la pct. 2-4, autoritatea competentă poate efectua în mod voluntar monitorizarea altor animale receptive, în special:
    a) animale folosite pentru producţia de lapte;
    b) animale care provin din ţări cu encefalopatii spongiforme transmisibile şi care au fost indigenizate;
    c) animale care au consumat furaje potenţial contaminate;
    d) animale născute sau provenite din mame infectate cu encefalopatii spongiforme transmisibile;
    e) animale din efective infectate cu encefalopatii spongiforme transmisibile.
    6. Măsuri ce urmează testării ovinelor şi caprinelor
    6.1. Când un animal tăiat pentru consum uman a fost selectat pentru a fi testat pentru encefalopatie spongiformă transmisibilă, marca de sănătate prevăzută de Norma sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea cărnii proaspete nu va fi aplicată pe carcasa acelui animal până când nu a fost obţinut un rezultat negativ la testul rapid.
    6.2. Autoritatea competentă poate acorda derogări de la prevederile pct. 6.1 când în abator funcţionează un sistem oficial care să asigure că nici o parte din animalele examinate care poartă marca de sănătate nu părăseşte abatorul până când nu a fost obţinut rezultatul negativ la testul rapid.
    6.3. Toate părţile corpului unui animal testat, inclusiv pielea, trebuie să fie reţinute sub controlul oficial până la obţinerea unui rezultat negativ la testul rapid, cu excepţia cazului în care sunt distruse în conformitate cu pct. 3 sau 4 din anexa nr. 5 la norma sanitară veterinară.
    6.4. Toate părţile corpului unui animal depistat pozitiv la testul rapid, inclusiv pielea, vor fi distruse în conformitate cu pct. 3 sau 4 din anexa nr. 5 la norma sanitară veterinară, cu excepţia materialului care trebuie reţinut în vederea efectuării examenului de laborator pentru întocmirea evidenţelor prevăzute în cap. B secţiunea a III-a din prezenta anexă.
    7. Analiza genotipică
    7.1. Pentru fiecare caz de encefalopatie spongiformă transmisibilă la ovine se determină genotipul proteinei prionului. Cazurile de encefalopatie spongiformă transmisibilă decelate la animale, la care genotipurile sunt rezistente la boală (ovine la care genotipurile codifică alanina pe două gene alele ale codonului 136, arginina pe două gene alele ale codonului 154 şi arginina pe două alele ale codonului 171), trebuie imediat anunţate Comisiei Europene. Dacă este posibil, aceste cazuri trebuie să facă obiectul identificării suşei. Dacă această identificare nu este posibilă, turma de origine, precum şi celelalte turme care au venit în contact cu animalul sunt supuse unei supravegheri amănunţite în vederea depistării altor cazuri de encefalopatie spongiformă transmisibilă pentru stabilirea suşei.
    7.2. În afară de analizarea genotipului, conform pct. 7.1, trebuie determinat genotipul proteinei prionului la un subeşantion de ovine ales la întâmplare şi supus testului de depistare conform prevederilor cap. A secţiunea a II-a pct. 2. Acest subeşantion trebuie să reprezinte cel puţin 1% din numărul total de animale care constituie eşantionul pentru fiecare stat şi să aibă cel puţin 100 de animale pentru fiecare stat. Prin derogare se poate opta pentru analiza genotipului la un număr echivalent de animale vii cu vârstă similară.
    III. Monitorizarea altor specii de animale
    Autoritatea veterinară centrală a României poate decide în mod voluntar să efectueze monitorizarea pentru encefalopatia spongiformă transmisibilă la alte specii de animale decât bovine, ovine şi caprine.


    Capitolul B I. Informaţii ce trebuie prezentate de către autoritatea competentă, cu avizul Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare, Comisiei Europene

    1. Numărul de cazuri suspecte pe specii, supuse restricţiilor de mişcare conform art. 12 alin. (1)
    2. Numărul de cazuri suspecte pe specii, supuse examenelor de laborator conform art. 12 alin. (2), şi rezultatul examinărilor
    3. Numărul de efective în care cazurile suspectate la ovine şi caprine au fost raportate şi investigate conform art. 12 alin. (1) şi (2)
    4. Numărul estimat al fiecărei subpopulaţii la care se face referire la cap. A secţiunea I pct. 3 şi 4
    5. Numărul de bovine examinate în cadrul fiecărei subpopulaţii menţionate la cap. A secţiunea I pct. 2-5, metoda de selecţie a probei şi rezultatul testelor
    6. Mărimea estimată a subpopulaţiilor la care se face referire la cap. A secţiunea a II-a pct. 2-4, care au fost selectate pentru recoltare
    7. Numărul de ovine şi caprine şi efectivele testate în cadrul fiecărei subpopulaţii, la care se face referire la cap. A secţiunea a II-a pct. 2-5, metoda de selecţie a probei şi rezultatul testelor
    8. Numărul, distribuţia vârstei şi distribuţia geografică a cazurilor pozitive de encefalopatie spongiformă bovină şi scrapie; ţara de origine, dacă nu este aceeaşi cu ţara notificatoare a cazurilor pozitive de encefalopatie spongiformă bovină şi scrapie; numărul şi distribuţia geografică a efectivelor scrapie-pozitive; anul şi, când este posibil, luna naşterii trebuie prezentate pentru fiecare caz de encefalopatie spongiformă bovină
    9. Cazurile de encefalopatii spongiforme transmisibile pozitive confirmate la alte animale decât bovine, ovine şi caprine
    10. Genotipul proteinei prionului şi, dacă este posibil, rasa fiecărui animal care a făcut parte din eşantion, în cadrul subpopulaţiei, conform prevederilor cap. A secţiunea a II-a pct. 7.1 şi 7.2
    11 Monitorizarea informaţiilor precizate la pct. 1-10 se efectuează de către Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală. Raportarea rezultatelor monitorizării se face lunar la Agenţia Naţională Sanitară Veterinară.
    II. Informaţii ce trebuie prezentate în rezumat Comisiei Europene
    Rezumatul este prezentat sub formă de tabel cuprinzând informaţiile cu privire la România.
    III. Evidenţe
    1. Autoritatea căreia i s-a delegat competenţa va păstra o perioadă de 7 ani evidenţa:
    a) numărului şi tipurilor de animale supuse restricţiilor de circulaţie prevăzute la art. 12 alin. (1);
    b) numărului şi rezultatului investigaţiilor clinice şi epidemiologice prevăzute la art. 12 alin. (1);
    c) numărului şi rezultatului examenelor de laborator prevăzute la art. 12 alin. (2);
    d) numărului, identităţii şi originii animalelor supuse recoltărilor de probe în cadrul programelor de supraveghere la care se face referire la cap. A şi, dacă este posibil, vârsta, rasa şi anamneza;
    e) genotipului proteinei prionului al cazurilor de encefalopatii spongiforme transmisibile pozitive la oi.
    2. Laboratoarele responsabile cu efectuarea examenelor vor păstra o perioadă de 7 ani documentele referitoare la examene, în special fişele de laborator şi, după caz, blocurile de parafină şi fotografiile imunoamprentelor (Western-Blot)."
    4. Anexa nr. 4 la norma sanitară veterinară va avea următorul cuprins:
    "ANEXA Nr. 4
    ------------
    la norma sanitară veterinară
    ----------------------------
    FURAJAREA ANIMALELOR
    Extinderea interzicerii prevăzute la art. 7 alin. (1)
    1. Interzicerea prevăzută la art. 7 va fi extinsă pentru furajarea:
    A. animalelor de fermă, cu excepţia hrănirii animalelor carnivore crescute pentru blană, cu:
    a) proteină procesată de origine animală;
    b) gelatină provenită de la rumegătoare;
    c) produse din sânge;
    d) proteină hidrolizată;
    e) fosfat dicalcic şi tricalcic de origine animală;
    f) furaje ce conţin proteinele prevăzute la lit. a)-e);
    B. rumegătoarelor cu proteină de origine animală şi furaje care conţin aceeaşi proteină.
    2. Derogări de la interdicţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) şi (2) şi condiţii specifice pentru aplicarea unor astfel de derogări
    A. Interdicţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) şi (2) nu se vor aplica pentru:
    a) furajarea animalelor nerumegătoare cu proteinele menţionate la pct. (i), (îi) şi (iii) şi furaje derivate din astfel de proteine, cu condiţia ca aceste proteine să fi fost prelucrate şi aplicate în conformitate cu prevederile art. 19 din Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman:
    (i) făină de peşte, în conformitate cu condiţiile stabilite la lit. B;
    (ii) proteine hidrolizate derivate de la pieile şi părul animalelor rumegătoare şi nerumegătoare, în conformitate cu condiţiile stabilite la lit. C;
    (iii) fosfat dicalcic şi fosfat tricalcic, în conformitate cu condiţiile stabilite la lit. D;
    b) furajarea rumegătoarelor cu proteinele menţionate la pct. (i), (îi) şi (iii) şi produse derivate din astfel de proteine, cu condiţia ca aceste proteine să fi fost prelucrate şi aplicate în conformitate cu prevederile art. 19 din Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman:
    (i) lapte, produse pe bază de lapte şi colostru;
    (ii) ouă şi produse din ouă;
    (iii) gelatină derivată de la animale nerumegătoare;
    c) furajarea peştilor cu produse din sânge şi făină din sânge derivate de la nerumegătoare, cu condiţia ca acestea să fi fost prelucrate şi aplicate în conformitate cu prevederile art. 19 din Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman şi furaje derivate din astfel de proteine, în conformitate cu condiţiile stabilite la lit. E.
    B. Condiţiile pentru utilizarea de făină de peşte şi furaje care conţin făină de peşte în hrana animalelor de fermă nerumegătoare, cu excepţia animalelor carnivore crescute pentru blană
    a) Făina de peşte va fi produsă în unităţi de prelucrare destinate exclusiv pentru producţia de produse derivate din peşte, care vor fi aprobate pentru această activitate de autoritatea competentă, în conformitate cu prevederile art. 17 din Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman.
    b) Înainte de punerea în circulaţie liberă în România, fiecare transport de făină de peşte importat va fi analizat, în conformitate cu prevederile Normei sanitare veterinare privind utilizarea metodei de identificare microscopică şi estimare a constituenţilor de origine animală în controlul oficial al furajelor, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 475/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 11 februarie 2002.
    c) Furajele care conţin făină de peşte vor fi produse în întreprinderi care nu produc furaje pentru rumegătoare şi care sunt aprobate pentru această activitate de autorităţile veterinare competente. Totuşi, prin derogare de la această condiţie:
    1. nu este necesară o aprobare specială pentru producţia furajelor complete ce conţin făină de peşte, pentru a fi folosite în exploataţia proprie, în cazul în care:
    (i) unitatea este înregistrată de autoritatea competentă;
    (ii) producătorul deţine numai nerumegătoare;
    (iii) se produc furaje complete destinate numai pentru utilizarea în aceeaşi exploataţie;
    (iv) furajele ce conţin făină de peşte utilizate în producţie conţin mai puţin de 50% proteină brută;
    2. producerea de furaje pentru rumegătoare în întreprinderi producătoare de furaje care conţin făină de peşte, pentru alte specii de animale, poate fi aprobată de autoritatea competentă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    (i) furajele în vrac şi ambalate, destinate pentru rumegătoare, sunt fabricate în instalaţii separate fizic de instalaţiile în care sunt fabricate furaje ce conţin făină de peşte;
    (ii) furajele în vrac destinate pentru rumegătoare sunt ţinute în instalaţii şi depozite separate fizic de instalaţiile şi depozitele în care făina de peşte vrac şi furajele vrac ce conţin făină de peşte sunt ţinute în timpul depozitării, transportului şi ambalării;
    (iii) registrele ce detaliază achiziţiile, utilizarea de făină de peşte şi vânzarea de furaje ce conţin făină de peşte sunt ţinute la dispoziţia autorităţii competente pentru cel puţin 5 ani; şi
    (iv) testele de rutină sunt efectuate pe furaje destinate rumegătoarelor pentru a se asigura că proteinele interzise, inclusiv făina de peşte, nu sunt prezente.
    d) Eticheta şi documentul ce însoţesc furajele ce conţin făină de peşte vor avea specificate clar cuvintele <<conţine făină de peşte - este interzisă administrarea în hrana rumegătoarelor>>.
    e) Furajele în vrac ce conţin făină de peşte sunt transportate de vehicule care nu transportă în acelaşi timp furaje pentru rumegătoare. Dacă vehiculul este apoi utilizat pentru transportul furajelor destinate rumegătoarelor, acesta trebuie curăţat minuţios, conform unei proceduri aprobate de autorităţile competente, pentru a se evita contaminarea încrucişată.
    f) Utilizarea şi depozitarea furajelor ce conţin făină de peşte sunt interzise în fermele unde se află rumegătoare. Prin derogare de la această cerinţă, autoritatea competentă poate permite utilizarea şi depozitarea furajelor ce conţin făină de peşte în fermele unde sunt ţinute rumegătoare, dacă primeşte dovezi că în fermă sunt implementate măsuri ce împiedică ca furajele ce conţin făină de peşte să fie date în hrana rumegătoarelor.
    C. Condiţii pentru utilizarea proteinelor hidrolizate rezultate de la nerumegătoare sau de la piei ori piei uscate de rumegătoare şi a furajelor ce conţin astfel de proteine în hrana animalelor de fermă nerumegătoare, cu excepţia carnivorelor crescute pentru blană.
    1. Pentru utilizare este necesar ca:
    a) proteinele hidrolizate să fie produse în unităţi prelucrătoare autorizate de autorităţile competente în conformitate cu prevederile art. 17 din Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman;
    b) furajele ce conţin proteine hidrolizate să fie produse în unităţi care nu produc furaje pentru rumegătoare şi care sunt aprobate pentru acest scop de autoritatea competentă.
    2. Totuşi, prin derogare de la această condiţie:
    1. nu este necesară o aprobare specială pentru producţia furajelor complete, dacă sunt folosite în exploataţia proprie şi conţin proteine hidrolizate, în cazul în care:
    (i) unitatea este înregistrată de autoritatea competentă;
    (îi) producătorul deţine numai nerumegătoare;
    (iii) se produc furaje complete destinate numai pentru utilizarea în aceeaşi exploataţie;
    (iv) furajele care conţin proteine hidrolizate utilizate în producţie conţin mai puţin de 50% proteină brută;
    2. producerea de furaje pentru rumegătoare în întreprinderi specializate, care conţin proteine hidrolizate, pentru alte specii de animale, poate fi aprobată de autoritatea competentă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    (i) furajele în vrac şi ambalate, destinate pentru rumegătoare, sunt fabricate în instalaţii separate fizic de instalaţiile în care sunt fabricate furaje ce conţin proteine hidrolizate;
    (ii) furajele în vrac destinate pentru rumegătoare sunt ţinute în instalaţii şi depozite separate fizic de instalaţiile şi depozitele în care proteinele hidrolizate vrac şi furajele vrac ce conţin proteine hidrolizate sunt ţinute în timpul depozitării, transportului şi ambalării;
    (iii) registrele ce detaliază achiziţiile, utilizarea de proteine hidrolizate şi vânzarea de furaje ce conţin proteine hidrolizate sunt ţinute la dispoziţia autorităţii competente pentru cel puţin 5 ani;
    c) eticheta şi documentele însoţitoare ale furajelor ce conţin proteine hidrolizate au clar specificate cuvintele: <<conţine proteine hidrolizate - este interzisă administrarea în hrana rumegătoarelor>>;
    d) furajele vrac ce conţin proteine hidrolizate sunt transportate de vehicule ce nu transportă în acelaşi timp furaje pentru rumegătoare. Dacă vehiculul este apoi utilizat pentru transportul furajelor destinate rumegătoarelor, acesta trebuie curăţat corespunzător, conform unei proceduri aprobate de autorităţile competente, pentru a se evita contaminarea încrucişată;
    e) utilizarea şi depozitarea de furaje ce conţin proteine hidrolizate sunt interzise în fermele unde sunt ţinute rumegătoare. Prin derogare de la această condiţie, autoritatea competentă poate permite utilizarea şi depozitarea de furaje ce conţin proteine hidrolizate în fermele unde sunt ţinute rumegătoare, dacă se poate dovedi că în fermă sunt implementate măsuri ce împiedică ca furajele ce conţin proteine hidrolizate să fie administrate în hrana rumegătoarelor.
    D. Condiţii pentru utilizarea fosfatului dicalcic, fosfatului tricalcic şi a furajelor ce conţin astfel de proteine în hrana animalelor de fermă nerumegătoare, cu excepţia carnivorelor crescute pentru blană.
    1. Pentru utilizare este necesar ca:
    a) fosfatul dicalcic şi fosfatul tricalcic să fie produse în unităţi producătoare autorizate de autorităţile competente în conformitate cu prevederile art. 17 din Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman;
    b) furajele care conţin fosfat dicalcic sau tricalcic să fie produse în unităţi care nu produc furaje pentru rumegătoare şi care sunt aprobate pentru acest scop de autoritatea competentă.
    2. Totuşi, prin derogare de la această condiţie:
    1. nu este necesară o aprobare specială pentru producţia furajelor complete, dacă sunt folosite în exploataţia proprie şi conţin fosfat dicalcic sau fosfat tricalcic, în cazul în care:
    (i) unitatea este înregistrată de autoritatea competentă;
    (îi) producătorul deţine numai nerumegătoare;
    (iii) se produc furaje complete destinate numai pentru utilizarea în aceeaşi exploataţie;
    (iv) furajele care conţin fosfat dicalcic sau fosfat tricalcic utilizate în producţie conţin mai puţin de 10% fosfor total;
    2. producerea de furaje pentru rumegătoare în întreprinderi specializate, care conţin fosfat dicalcic sau fosfat tricalcic, pentru alte specii de animale, poate fi aprobată de autoritatea competentă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    (i) furajele în vrac şi ambalate, destinate pentru rumegătoare, sunt fabricate în instalaţii separate fizic de instalaţiile în care sunt fabricate furaje ce conţin fosfat dicalcic sau fosfat tricalcic;
    (ii) furajele în vrac destinate pentru rumegătoare sunt ţinute în instalaţii şi depozite separate fizic de instalaţiile şi depozitele în care fosfatul dicalcic sau tricalcic vrac şi furajele vrac ce conţin fosfat dicalcic sau fosfat tricalcic sunt ţinute în timpul depozitării, transportului şi ambalării;
    (iii) registrele ce detaliază achiziţiile, utilizarea de fosfat dicalcic sau tricalcic şi vânzarea de furaje ce conţin fosfat dicalcic sau tricalcic sunt ţinute la dispoziţia autorităţii competente pentru cel puţin 5 ani;
    c) eticheta şi documentele însoţitoare ale furajelor ce conţin fosfat dicalcic sau tricalcic au clar specificate cuvintele: <<conţine fosfat dicalcic sau tricalcic - este interzisă administrarea în hrana rumegătoarelor>>;
    d) furajele vrac ce conţin fosfat dicalcic sau tricalcic sunt transportate cu vehicule ce nu transportă în acelaşi timp furaje pentru rumegătoare. Dacă vehiculul este apoi utilizat pentru transportul furajelor destinate rumegătoarelor, acesta trebuie curăţat minuţios, conform unei proceduri aprobate de autorităţile competente, pentru a se evita contaminarea încrucişată;
    e) utilizarea şi depozitarea furajelor ce conţin fosfat dicalcic sau tricalcic sunt interzise în fermele unde se află rumegătoare. Prin derogare de la această cerinţă, autoritatea competentă poate permite utilizarea şi depozitarea furajelor ce conţin fosfat dicalcic sau tricalcic în fermele unde sunt ţinute rumegătoare, dacă primeşte dovezi că în fermă sunt implementate măsuri ce împiedică ca furajele ce conţin fosfat dicalcic sau tricalcic să fie administrate în hrana rumegătoarelor.
    E. Condiţii pentru utilizarea produselor de sânge, a făinii de sânge şi a furajelor ce conţin astfel de proteine ce provin de la nerumegătoare în hrana peştelui de crescătorie
    1. Pentru utilizare sunt necesare următoarele:
    a) sângele trebuie să provină din abatoare aprobate de Uniunea Europeană, în care nu se sacrifică rumegătoare şi care sunt înregistrate ca atare, şi trebuie transportat direct la unitatea de prelucrare cu vehicule destinate în exclusivitate transportului de sânge de nerumegătoare. Dacă vehiculele au fost utilizate pentru transportul sângelui de rumegătoare, acestea trebuie inspectate după curăţare, de autorităţile competente, înainte de transportul sângelui de nerumegătoare. Prin derogare de la această condiţie, autoritatea competentă poate permite sacrificarea rumegătoarelor în abatoare ce colectează sânge de nerumegătoare, sânge destinat producerii făinii de sânge şi a produselor de sânge pentru utilizarea în hrana peştilor, dacă aceste abatoare au un sistem de control recunoscut. Sistemul de control trebuie să includă cel puţin:
    1. sacrificarea nerumegătoarelor în spaţii separate de cele în care se sacrifică nerumegătoarele;
    2. colectarea, depozitarea, transportul şi ambalarea sângelui provenit de la nerumegătoare în dotări fizic separate de cele în care este colectat, depozitat, transportat şi ambalat sângele provenit de la rumegătoare; şi
    3. prelevarea sistematică de probe de sânge şi analiza acestuia la nerumegătoare în scopul decelării proteinelor de rumegătoare;
    b) produsele de sânge şi făină de sânge trebuie să fie produse în unităţi ce procesează exclusiv sânge de nerumegătoare şi sunt aprobate de autoritatea competentă în conformitate cu prevederile art. 17 din Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman. Prin derogare de la această condiţie, autoritatea competentă poate permite producerea produselor de sânge pentru hrana peştelui în unităţi ce prelucrează sânge de rumegătoare, care au un sistem de control recunoscut pentru prevenirea contaminării încrucişate, în următoarele condiţii:
    1. prelucrarea sângelui de nerumegătoare într-un sistem închis, separat de cel în care se prelucrează sângele de rumegătoare;
    2. transportul, depozitarea şi ambalarea materiei prime în vrac şi a produselor de sânge finite, în vrac, de la nerumegătoare în instalaţii şi depozite separate de cele în care sunt păstrate materiile prime în vrac de la rumegătoare pe durata depozitării, transportului şi ambalării; şi
    3. prelevarea sistematică de eşantioane şi analiza produselor de sânge de la nerumegătoare pentru detectarea proteinelor de rumegătoare;
    c) furajele ce conţin produse de sânge sau făină de sânge sunt produse în unităţi producătoare de hrană pentru peşti şi în care nu se pregătesc furaje pentru alte animale de fermă producătoare de hrană, cu excepţia carnivorelor, şi care sunt aprobate în acest scop de autoritatea competentă;
    d) eticheta şi documentele comerciale însoţitoare sau certificatul de sănătate ale furajelor ce conţin produse de sânge au clar specificate cuvintele: <<conţin produse de sânge - a se administra numai în hrana peştilor>> sau <<conţin făină se sânge - a se administra numai în hrana peştilor>>;
    e) vehiculele de transport utilizate pentru transportul hranei pentru peşti, în vrac, ce conţine produse de sânge sau făină de sânge nu sunt utilizate pentru transportul furajelor destinate pentru alte animale de fermă, cu excepţia carnivorelor crescute pentru blană, decât dacă vehiculele au fost în urma curăţării inspectate de autoritatea competentă;
    f) utilizarea şi depozitarea hranei pentru peşti care conţine produse de sânge sau făină de sânge sunt interzise în fermele unde sunt ţinute sau crescute alte animale de crescătorie, cu excepţia carnivorelor crescute pentru blană.
    3. Condiţii generale de implementare
    A. Începând cu 1 ianuarie 2004, autoritatea veterinară centrală a României va întocmi o listă actualizată a abatoarelor aprobate şi înregistrate ca abatoare ce nu sacrifică rumegătoare şi a unităţilor aprobate care produc proteină hidrolizată, fosfat dicalcic, fosfat tricalcic, făină de peşte, produse de sânge, făină de sânge, cu excepţia gospodăriilor autorizate pentru producerea furajelor ce conţin aceste proteine şi care funcţionează în conformitate cu condiţiile prevăzute de prezenta anexă, pe care o va pune la dispoziţie Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene după aderarea României la aceasta. Modificările listei vor putea fi, de asemenea, comunicate.
    B. a) Proteina animală vrac, cu excepţia făinii de peşte şi a furajelor vrac ce conţin astfel de proteine, este depozitată şi transportată în depozite sau în mijloace de transport rezervate acestui scop. Depozitul sau vehiculul poate fi utilizat pentru alte scopuri, după ce a fost curăţat şi numai după ce a fost inspectat de autoritatea competentă.
    b) Făina de peşte în vrac, proteina hidrolizată menţionată la pct. 2 lit. A.a) pct. (îi), fosfatul dicalcic în vrac menţionat la pct. 2 lit. A.a) pct. (iii) şi făina de sânge şi produsele de sânge menţionate la pct. 2 lit. A.c) sunt depozitate şi transportate în depozite şi vehicule destinate acestui scop.
    c) Prin derogare de la lit. b):
    (i) depozitele şi vehiculele pot fi utilizate pentru depozitarea şi transportul de furaje ce conţin aceleaşi proteine;
    (ii) depozitele sau vehiculele, în urma curăţării, pot fi utilizate pentru alte scopuri după ce au fost inspectate de autoritatea competentă; şi
    (iii) vehiculele care transportă făină de peşte pot fi utilizate în alte scopuri dacă unitatea are un sistem de control recunoscut de autoritatea competentă pentru prevenirea contaminării încrucişate. Sistemul de control trebuie să includă cel puţin:
    1. evidenţa materialului transportat şi a operaţiunilor de curăţare a vehiculului; şi
    2. prelevarea sistematică de eşantioane şi analiza furajelor transportate pentru detectarea făinii de peşte. Autoritatea competentă va efectua inspecţii pentru a verifica aplicarea corectă a planului de control.
    C. Furajele, inclusiv hrana animalelor de companie, care conţin proteine animale prelucrate, altele decât făina de peşte sau făina de sânge de la nerumegătoare, sau produsele de sânge de la rumegătoare nu pot fi produse în unităţi care produc furaje pentru animale de fermă, cu excepţia carnivorelor crescute pentru blană. Hrana animalelor de companie şi furajele destinate carnivorelor crescute pentru blană, ce conţin făină de peşte şi proteină hidrolizată menţionată la pct. 2 lit. A.a) pct. (îi), fosfat dicalcic şi tricalcic menţionat la pct. 2 lit. A.a) pct. (iii) şi făina de sânge şi produsele de sânge menţionate la pct. 2 lit. A.c) vor fi produse şi transportate în conformitate cu prevederile menţionate la pct. 2 lit. B.c) şi e), lit. C subpct. 1 lit. b) şi d), lit. D subpct. 1 lit. b) şi d), lit. E subpct. 1 lit. c) şi e).
    D. Exportul către ţările terţe de proteine animale prelucrate, provenite de la rumegătoare, şi de produse ce conţin astfel de proteine animale prelucrate este interzis. Exportul altor proteine animale, al produselor de sânge şi produselor ce conţin astfel de proteine este permis numai în următoarele condiţii:
    1. acestea sunt destinate unor utilizări ce nu sunt interzise de prevederile art. 7;
    2. încheierea unui acord scris cu ţara terţă, anterior exportului, care să includă un angajament din partea ţării terţe de a respecta scopul final şi de a nu reexporta proteinele animale prelucrate, produsele de sânge şi produsele ce conţin astfel de proteine pentru scopuri interzise de prevederile art. 7. După aderarea României la Uniunea Europeană, în cazul acordării unor astfel de permisiuni de export, autoritatea veterinară centrală a României va trebui să informeze Comisia Europeană şi celelalte state membre ale Uniunii Europene despre termenii şi condiţiile acordului cu ţara terţă în cauză. Măsurile prevăzute la prezentul punct nu se aplică pentru făina de peşte, dacă aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute la lit. B, pentru produse ce conţin astfel de făină de peşte şi pentru hrana animalelor de companie.
    E. Autoritatea competentă va efectua verificări ale documentelor şi teste pe lanţul de producţie şi distribuţie a furajelor, în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind principiile ce reglementează organizarea inspecţiilor oficiale în domeniul nutriţiei animale, pentru a controla respectarea prevederilor acesteia şi a dispoziţiilor prezentei norme sanitare veterinare. Când se detectează orice prezenţă de proteină animală interzisă se aplică Norma sanitară veterinară privind principiile ce reglementează organizarea inspecţiilor oficiale în domeniul nutriţiei animale.
    F. Prevederile referitoare la producerea şi utilizarea proteinelor animale prelucrate, cuprinse în Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman, se aplică pentru furajele menţionate în prezenta anexă."
    5. Prevederile referitoare la utilizarea în hrana animalelor a produselor din sânge sau a derivatelor lor din sânge, provenite de la nerumegătoare, conform normei sanitare veterinare, se vor aplica după data de 31 decembrie 2003.
    6. Anexa nr. 7 la norma sanitară veterinară va avea următorul cuprins:
    "ANEXA Nr. 7
    ------------
    la norma sanitară veterinară
    ----------------------------
    ERADICAREA ENCEFALOPATIEI SPONGIFORME
    TRANSMISIBILE
    1. Ancheta epidemiologică la care se face referire în art. 13 alin. (1) lit. b) trebuie să identifice:
    A. pentru bovine:
    a) toate rumegătoarele din exploataţia din care face parte animalul la care boala a fost confirmată;
    b) atunci când boala a fost confirmată la o femelă, toţi descendenţii săi născuţi în cursul a 2 ani înainte sau după apariţia clinică a bolii;
    c) toate animalele din cohorta animalului la care a fost confirmată boala;
    d) posibila origine a bolii;
    e) alte animale din exploataţia în care se află animalul la care a fost confirmată boala ori din alte exploataţii, care s-ar fi putut infecta cu agentul encefalopatiei spongiforme transmisibile sau ar fi fost expuse la aceleaşi furaje ori sursă de contaminare;
    f) mişcarea furajelor potenţial contaminate, a altor materiale sau mijloace de transmitere, care ar fi putut propaga agentul encefalopatiei spongiforme transmisibile la sau de la exploataţia în cauză;
    B. pentru ovine şi caprine:
    a) toate rumegătoarele, altele decât ovinele şi caprinele, din exploataţia din care face parte animalul la care boala a fost confirmată;
    b) părinţii, toţi embrionii, ovulele şi ultimii descendenţi ai animalului la care a fost confirmată boala, în măsura în care sunt identificabili;
    c) toate ovinele şi caprinele din exploataţia din care face parte animalul la care boala a fost confirmată, pe lângă cele menţionate la lit. b);
    d) posibila origine a bolii şi identificarea celorlalte exploataţii în care se găsesc animale, embrioni sau ovule care ar fi putut fi infectate cu agentul unei encefalopatii spongiforme transmisibile sau ar fi putut fi expuse la aceleaşi furaje ori sursă de contaminare;
    e) mişcarea furajelor potenţial contaminate, a altor materiale sau mijloace de transmitere care ar fi putut propaga agentul encefalopatiei spongiforme transmisibile la sau de la exploataţia în cauză.
    2. Măsurile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. c) vor avea în vedere cel puţin următoarele:
    a) în caz de confirmare a encefalopatiei spongiforme bovine la o bovină, uciderea şi distrugerea completă a bovinelor identificate prin ancheta prevăzută la pct. 1 lit. A. a)-c).
    Autoritatea competentă poate hotărî să nu ucidă şi să nu distrugă toate bovinele din exploataţia în care se află animalul la care a fost confirmată boala, la care se face referire la pct. 1 lit. A, în funcţie de situaţia epidemiologică şi de trasabilitatea animalelor din acea exploataţie;
    b) în caz de confirmare a encefalopatiei spongiforme transmisibile la ovine sau caprine, autoritatea competentă poate decide, după caz:
    (i) uciderea şi distrugerea completă a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin ancheta prevăzută la pct. 1 lit. B.b) şi c); sau
    (îi) uciderea şi distrugerea completă a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin ancheta prevăzută la pct. 1 lit. B.b) şi c), cu excepţia:
    1. berbecilor de reproducţie cu genotip ARR/ARR;
    2. oilor de reproducţie purtătoare cel puţin a unei alele ARR, care nu prezintă alele VRQ;
    3. ovinelor purtătoare cel puţin a unei alele ARR, care sunt destinate exclusiv tăierii;
    4. ovinelor clinic sănătoare care vor fi destinate exclusiv tăierii, iar în acest caz acestea vor fi examinate pentru encefalopatie spongiformă transmisibilă prin teste rapide şi, în funcţie de rezultat, se va decide destinaţia cărnii, până la implementarea testării genetice a ovinelor din efectivele în care s-a diagnosticat encefalopatia spongiformă transmisibilă;
    (iii) dacă animalul infectat a fost introdus din altă exploataţie, autoritatea competentă poate decide, pe baza istoricului cazului, să aplice măsuri de eradicare în exploataţia de origine, pe lângă sau în loc de exploataţia în care a fost confirmată infecţia. În cazul utilizării pentru păşunat a unui teren comun pentru mai mult de un efectiv, autoritatea competentă poate decide să limiteze aplicarea măsurilor la un singur efectiv, pe baza unei analize a tuturor factorilor epidemiologici;
    c) în cazul confirmării encefalopatiei spongiforme bovine la un animal din specia ovine sau caprine, uciderea şi distrugerea completă a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin ancheta prevăzută la pct. 1 lit. B.b)-e).
    3. Numai următoarele animale pot fi introduse în exploataţia/exploataţiile în care o distrugere a avut loc în conformitate cu pct. 2 lit. b) pct. (i) sau (îi):
    a) masculi din specia ovine cu genotip ARR/ARR;
    b) ovine femele purtătoare cel puţin a unei alele ARR, care nu prezintă alele VRQ;
    c) caprine, cu condiţia că:
    1. nici un animal din specia ovine, altele decât cele cu genotip ARR/ARR, nu este prezent în exploataţie;
    2. au fost efectuate curăţenia şi dezinfecţia completă a tuturor adăposturilor de animale din clădiri în urma depopulării;
    3. exploataţia va fi supusă monitorizării intensificate a encefalopatiei spongiforme transmisibile, incluzând testarea tuturor caprinelor reformate şi moarte în fermă, în vârstă de peste 18 luni.
    4. Numai următoarele produse germinale de la ovine pot fi utilizate în exploataţia/exploataţiile în care o distrugere a avut loc în conformitate cu pct. 2 lit. b) pct. (i) sau (îi):
    a) material seminal de la berbeci cu genotip ARR/ARR;
    b) embrioni purtători cel puţin a unei alele ARR, care nu prezintă alele VRQ.
    5. Pe parcursul unei perioade tranziţionale, până la 1 ianuarie 2006 cel mai târziu şi prin derogare de la restricţia formulată la pct. 3 lit. b) şi pct. 4 lit. b), atunci când este dificil să se obţină ovine de înlocuire de genotip cunoscut, autoritatea competentă poate decide să permită introducerea în exploataţii a mieluşelelor negestante de genotip necunoscut la care se referă pct. 2 lit. b) pct. (i) şi (îi).
    6. În urma aplicării într-o exploataţie a măsurilor la care se referă pct. 2 lit. b) pct. (i) şi (îi):
    a) mişcarea oilor ARR/ARR din exploataţie nu va face subiectul nici unei restricţii;
    b) oile purtătoare numai a unei alele ARR pot ieşi din exploataţie numai pentru a merge direct pentru tăiere sau în scopuri de distrugere;
    c) oile de alte genotipuri pot ieşi din exploataţie numai în scopuri de distrugere sau, până la implementarea testării genotipice, şi în scopul tăierii cu efectuarea testării pentru encefalopatie spongiformă transmisibilă prin teste rapide.
    7. Restricţiile la care se referă pct. 3, 4 şi 6 vor continua să se aplice exploataţiei pentru o perioadă de 3 ani de la:
    a) data atingerii statusului ARR/ARR de către toate ovinele din exploataţie; sau
    b) ultima dată la care orice animal din specia ovine sau caprine a fost ţinut în exploataţie; sau
    c) în cazul prevăzut la pct. 3 lit. c), data la care a început monitorizarea intensificată a encefalopatiei spongiforme transmisibile.
    8. Atunci când frecvenţa alelei ARR în cadrul rasei sau exploataţiei este scăzută sau atunci când se consideră necesar pentru a se evita consangvinizarea, autoritatea competentă poate decide:
    a) să amâne distrugerea animalelor la care se referă pct. 2 lit. b) pct. (i) şi (îi) pentru maximum 2 ani de creştere;
    b) să permită ovinelor, la care se referă pct. 2 lit. b) pct. (i) şi (îi), altele decât cele specificate la pct. 3 şi 4, să fie introduse în exploataţii cu condiţia ca acestea să nu poarte alele VRQ.
    9. După aderarea României la Uniunea Europeană, în cazul aplicării derogărilor la care se referă pct. 5 şi 8, se va notifica Comisiei Europene o listă a condiţiilor şi criteriilor utilizate pentru acordarea acestora."
    7. Anexa nr. 8 la norma sanitară veterinară se modifică după cum urmează:
    a) Titlul capitolului A va avea următorul cuprins:
    "Condiţii pentru schimburile comerciale cu animale vii între statele membre ale Comunităţii Europene şi România"
    b) Partea I a capitolului A va avea următorul cuprins:
    "I. Condiţii care se aplică indiferent de categoria statului membru al Uniunii Europene sau a ţării terţe de origine ori de rezidenţă a animalului
    Următoarele condiţii se aplică comerţului cu ovine şi caprine:
    a) Ovinele şi caprinele pentru reproducţie trebuie:
    (i) să provină dintr-o exploataţie care îndeplineşte următoarele condiţii cel puţin în ultimii 3 ani:
    1. este supusă controalelor veterinare oficiale regulate;
    2. animalele sunt identificate;
    3. nu a fost confirmat nici un caz de scrapie;
    4. controlul prin prelevarea probelor se efectuează în exploataţie pentru femelele vârstnice destinate reformei;
    5. femelele sunt introduse în exploataţia respectivă numai dacă provin dintr-o exploataţie care îndeplineşte aceleaşi condiţii; sau
    (ii) să fi fost ţinute în permanenţă de la naştere sau în ultimii 3 ani într-o exploataţie ori în exploataţii ce îndeplinesc condiţiile stabilite la pct. (i); sau
    (iii) de la data testării genotipice a animalelor rezultatele acestui test de laborator să confirme că secvenţele nucleotidice ale ADN-ului celular al animalelor cu acelaşi genotip cu cel al proteinei prionice, respectiv ARR/ARR.
    b) În situaţia în care autoritatea competentă aplică un program naţional obligatoriu sau voluntar de control al scrapiei pentru tot teritoriul ori pentru o parte a teritoriului său:
    (i) poate prezenta programul respectiv Comisiei Europene, indicând în special:
    1. distribuţia bolii în România;
    2. justificarea programului, luând în considerare importanţa bolii şi raportul cost/beneficiu;
    3. zona geografică în care va fi aplicat programul;
    4. categoriile de status ce trebuie aplicate exploataţiilor, standardele care trebuie atinse în fiecare categorie;
    5. procedurile de testare ce trebuie folosite;
    6. procedurile de monitorizare a programului;
    7. acţiunea ce trebuie întreprinsă dacă, din orice motiv, o exploataţie îşi pierde statutul;
    8. măsurile ce trebuie luate dacă rezultatele controalelor efectuate conform prevederilor programului sunt pozitive;
    (ii) programele la care se face referire la pct. (i) pot fi aprobate conform criteriilor stabilite la punctul respectiv şi procedurii legislative naţionale. Conform aceleiaşi proceduri, garanţiile suplimentare, generale sau specifice, care pot fi solicitate în comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene, sunt precizate în acelaşi timp sau cel mai târziu în termen de 3 luni de la aprobarea programelor. Aceste garanţii nu trebuie să le depăşească pe cele pe care România le implementează la nivel naţional;
    (iii) programul prezentat de autoritatea competentă poate fi amendat sau completat conform procedurii legislative naţionale. Conform aceleiaşi proceduri poate fi aprobată o modificare sau o completare la un program deja aprobat ori la garanţiile definite conform pct. (îi).
    c) Când autoritatea competentă consideră că teritoriul său ori o parte a teritoriului său este indemn de scrapia ovină:
    (i) prezintă Comisiei Europene justificările corespunzătoare, precizând în special:
    1. istoricul apariţiei bolii pe teritoriul său;
    2. rezultatele testelor de supraveghere bazate pe o examinare serologică, microbiologică, patologică sau epidemiologică;
    3. durata supravegherii efectuate;
    4. reglementările ce permit controlul absenţei bolii;
    (ii) garanţiile suplimentare, generale sau specifice, care pot fi solicitate în comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene, sunt precizate conform prevederilor legislative naţionale. Aceste garanţii nu trebuie să le depăşească pe cele care sunt implementate la nivel naţional;
    (iii) autoritatea competentă trebuie să notifice Comisiei Europene orice modificare a prevederilor specificate la pct. (i) referitoare la boală. Garanţiile definite conform pct. (îi) pot, potrivit acestei notificări, să fie amendate sau anulate conform procedurii naţionale."
    8. Anexa nr. 9 la norma sanitară veterinară se modifică după cum urmează:
    a) Litera A a capitolului C va avea următorul cuprins:
    "A. Importul de carne proaspătă (cu os sau dezosată) şi de produse de origine animală provenite de la bovine din ţările şi din regiunile clasate în categoria a 2-a este condiţionat de prezentarea unui certificat sanitar internaţional care să ateste că furajarea rumegătoarelor cu proteine provenite de la rumegătoare a fost interzisă şi interdicţia a fost respectată efectiv."
    b) Capitolul E va avea următorul cuprins:
    "CAPITOLUL E
    Activităţile de import de ovine şi caprine sunt reglementate după cum urmează:
    1. Ovinele şi caprinele importate în România sau exportate din România în Uniunea Europeană după 1 octombrie 2003 trebuie să fie însoţite de un certificat veterinar de sănătate ce atestă faptul că:
    a) fie aceste animale au fost fătate şi crescute în mod continuu în exploataţii în care nu a fost diagnosticat niciodată nici un caz de scrapie şi, în cazul ovinelor şi caprinelor pentru reproducţie, acestea sunt conforme cerinţelor pct. (i) şi (îi) ale lit. a) a pct. I al cap. A din anexa nr. 8 la norma sanitară veterinară;
    b) fie sunt ovine cu genotipul proteinei prionice ARR/ARR, definită în anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinară stabilind cerinţele minime pentru supravegherea genotipică a proteinelor prionice la ovinele de reproducţie, şi provin dintr-o exploataţie în care nu a fost raportat nici un caz de scrapie în ultimele 6 luni.
    2. Dacă ovinele şi caprinele sunt destinate pentru un stat membru care beneficiază, pentru tot teritoriul său ori o parte din acesta, de prevederile stabilite la lit. b) sau c) pct. I cap. A din anexa nr. 8 la norma sanitară veterinară, acestea se vor conforma cu garanţiile suplimentare, generale sau specifice."
    9. Anexa nr. 10 la norma sanitară veterinară se modifică după cum urmează:
    a) La capitolul A punctul 3, textul cu privire la Grecia va avea următorul cuprins:
    "Grecia: Ministerul Agriculturii
    Laboratorul Veterinar din Larisa
    Km 7 de la Larisa - Autostrada Trikala
    GR-411 10 Larisa
    (teste rapide şi teste imunologice)
    Laboratorul de Macropatologie
    Facultatea de Medicină Veterinară
    Universitatea Aristotel din Salonic
    Giannitson &amp; Voutyra St.
    GR-542 27 Salonic
    (histopatologie)"
    b) Punctul 4 al capitolului C va avea următorul cuprins:
    "4. Teste rapide
    În scopul realizării testelor rapide în conformitate cu art. 5 alin. (3) şi art. 6 alin. (1), următoarele metode trebuie utilizate ca teste rapide:
    a) testul imunoblotting bazat pe o procedură Western blotting pentru detectarea fracţiei proteazorezistente PrP^Res (test Prionic-Check Western);
    b) testul ELISA în chimioluminiscenţă ce implică o procedură de extracţie şi o tehnică ELISA ce utilizează un reactiv chimioluminiscent intens (test Enfer);
    c) testul imunologic sandwich pentru PrP^Res efectuat în urma etapelor de denaturare şi concentraţie (test Bio-Rad TeSeE, precedentul test Bio Rad Platelia). Totuşi există stocuri ce poartă numele <<test Bio-Rad Platelia>>, ce pot fi utilizate în decurs de 9 luni de la data intrării în vigoare a modificării prezentei anexe;
    d) testul imunologic (ELISA) pe bază de microplăci, ce detectează rezistenţa proteazei PrP^Res cu anticorpi monoclonali (test Prionics-Check LIA);
    e) testul imunologic automat dependent de confirmare, ce compară reactivitatea anticorpilor de detectare cu formare de protează sensibilă şi protează rezistentă la PrP^Sc (un anumit fragment de protează rezistentă PrP^Sc este echivalent la PrP^Res) şi la PrP^Res (test InPro CDI-5).
    Producătorul de teste rapide trebuie să aplice un sistem de asigurare a calităţii autorizat de laboratorul comunitar de referinţă, ce asigură că performanţa testului rămâne neschimbată. Producătorul trebuie să furnizeze protocolul de testare laboratorului comunitar de referinţă.
    Modificările testului rapid sau ale protocolului de testare pot fi făcute numai în uma notificării prealabile a laboratorului comunitar de referinţă şi cu condiţia ca laboratorul comunitar de referinţă să constate că modificarea nu reduce sensibilitatea, specificitatea sau fiabilitatea testului rapid. Această constatare va trebui să fie comunicată Comisiei Europene şi laboratoarelor naţionale de referinţă."
    10. Partea A a anexei nr. 11 la norma sanitară veterinară va avea următorul cuprins:
    "A. Privind materialele cu risc specific, carne separată mecanic şi tehnici de tăiere
    1. a) Următoarele ţesuturi sunt desemnate ca materiale cu risc specific:
    (i) craniul, excluzând mandibula şi incluzând encefalul şi ochii, coloana vertebrală, cu excepţia vertebrelor coccigiene, procesele transversale ale vertebrelor toracice, lombare şi aripile sacrale, dar incluzând ganglionii rahidieni şi măduva spinării, provenite de la bovinele în vârstă de peste 12 luni, precum şi tonsilele, intestinul, de la duoden la rect, şi mezenterul provenite de la bovinele de toate vârstele;
    (îi) craniul, incluzând creierul şi ochii, tonsilele şi măduva spinării, provenite de la ovinele şi caprinele în vârstă de peste 12 luni sau care au un incisiv permanent erupt prin gingie, precum şi splina şi ileonul provenite de la ovinele şi caprinele de toate vârstele. Vârsta indicată mai sus pentru îndepărtarea coloanei vertebrale poate fi modificată printr-o completare adusă prezentei reglementări, ţinând seama de probabilitatea statistică a apariţiei encefalopatiei spongiforme bovine la grupele de vârstă de risc la bovinele din Uniunea Europeană şi România, pe baza rezultatelor supravegherii encefalopatiei spongiforme bovine, prevăzute la cap. A secţiunea I din anexa nr. 3 la norma sanitară veterinară şi la partea B din prezenta anexă.
    b) În plus faţă de materialele cu risc specificat enumerate la lit. a), următoarele ţesuturi trebuie desemnate ca materiale cu risc specific în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, precum şi în Portugalia, cu excepţia Regiunii Autonome Azore: întregul cap, exclusiv limba, inclusiv creierul, ochii, ganglionul trigemen, timusul, splina şi măduva spinării, provenite de la bovinele cu vârsta de peste 6 luni.
    2. Prin derogare de la prevederile pct. 1 lit. a) pct. (i), autoritatea competentă poate lua o decizie în vederea permiterii folosirii coloanei vertebrale şi ganglionilor rahidieni proveniţi de la bovine:
    a) fătate, crescute în permanenţă şi tăiate în state pentru care o evaluare ştiinţifică a stabilit că apariţia encefalopatiei spongiforme bovine la bovinele autohtone este foarte improbabilă sau improbabilă, dar nu exclusă; sau
    b) fătate după data aplicării efective a interdicţiei furajării rumegătoarelor cu proteină mamiferă în state cu encefalopatie spongiformă bovină raportată la animalele autohtone sau pentru care o evaluare ştiinţifică a stabilit că este posibilă apariţia encefalopatiei spongiforme bovine la bovinele autohtone. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Portugalia şi Suedia pot beneficia de această derogare pe baza dovezilor evaluate anterior. Pentru celelalte state membre ale Uniunii Europene acest lucru se poate solicita Comisiei Europene spre evaluare, cu condiţia furnizării datelor cu privire la lit. a) sau b). Statele care beneficiază de această derogare, pe lângă cerinţele prevăzute la cap. A secţiunea I din anexa nr. 3 la norma sanitară veterinară, vor asigura că se aplică unul dintre testele rapide aprobate, enumerate la cap. C pct. 4 din anexa nr. 10 la norma sanitară veterinară, tuturor bovinelor în vârstă de peste 30 de luni, care:
    (i) au murit în fermă sau în cursul transportului, dar care nu au fost tăiate pentru consum uman, cu excepţia bovinelor moarte din zonele îndepărtate cu densitate animală mică, situate în statele în care apariţia encefalopatiei spongiforme bovine este improbabilă;
    (ii) au fost supuse tăierii normale pentru consum uman.
    Această derogare nu permite folosirea coloanei vertebrale şi a ganglionilor rahidieni de la bovinele mai mari de 30 de luni, provenite din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Portugalia, cu excepţia Insulelor Azore. Experţii Comisiei Europene pot efectua controale ad-hoc pentru a verifica ulterior dovada prezentată, în conformitate cu prevederile art. 21.
    3. Este interzisă utilizarea oaselor de bovine, ovine şi caprine pentru producţia cărnii recuperate mecanic.
    4. Lacerarea ţesuturilor nervoase centrale prin intermediul unui instrument alungit sub formă de tijă, introdus în cavitatea craniană după asomare, nu trebuie să fie efectuată la bovine, ovine sau caprine a căror carne este destinată pentru consum uman sau animal.
    5. Materiile cu risc specific trebuie să fie îndepărtate în:
    a) abatoare sau, după caz, alte locuri de tăiere;
    b) unităţi de tranşare în cazul coloanei vertebrale la bovine;
    c) atunci când este corespunzător, în unităţi intermediare prevăzute la art. 10 din Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman sau utilizatori şi centre de colectare autorizate şi înregistrate conform prevederilor art. 23 alin. (2) lit. c) pct. (iv) şi (vii) din aceeaşi normă sanitară veterinară. Prevederile de mai sus nu trebuie să se aplice categoriei 1 de materii pentru furajarea păsărilor necrofage, în conformitate cu art. 23 alin. (2) lit. d) din Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman.
    6. Limba bovinelor de toate vârstele, destinată consumului uman sau animal, trebuie să fie recoltată de la abator printr-o secţiune transversală către procesul lingual al osului bazihioid.
    7. Carnea capului de la bovine în vârstă de peste 12 luni trebuie să fie recoltată din abator în conformitate cu un sistem de control recunoscut de autoritatea competentă, pentru a se asigura prevenirea contaminării posibile a cărnii capului prin ţesutul sistemului nervos central. Sistemul trebuie să includă cel puţin următoarele prevederi:
    a) recoltarea va avea loc într-o suprafaţă special destinată acestui scop, separată fizic de alte părţi ale lanţului de tăiere;
    b) atunci când capetele sunt îndepărtate din conveier sau din cârlige înainte de prelevarea (recoltarea) musculaturii capului, gaura frontală împuşcată şi foramen magnum trebuie să fie sigilate cu un dop impermeabil şi solid. Atunci când trunchiul cerebral este prelevat pentru testare de laborator pentru encefalopatia spongiformă bovină, foramen magnum trebuie să fie sigilat imediat după prelevare;
    c) carnea capului nu trebuie să fie recoltată de la capetele ai căror ochi sunt deterioraţi sau pierduţi imediat înainte ori după tăiere sau care sunt altfel deterioraţi într-un mod care duce la contaminarea capului cu ţesut nervos central;
    d) carnea capului nu trebuie să fie recoltată de la capetele care nu au fost corespunzător sigilate;
    e) fără a se aduce atingere regulilor generale de igienă, instrucţiunile specifice de lucru trebuie să fie aplicate pentru a se preveni contaminarea cărnii capului în timpul recoltării, în special în cazul când sigiliul prevăzut la lit. b) este pierdut sau ochii sunt deterioraţi în timpul activităţii;
    f) trebuie să fie aplicat un plan de prelevare utilizând un test corespunzător de laborator pentru a se detecta ţesutul sistemului nervos central, pentru a se verifica, în fapt, că sunt implementate măsurile pentru reducerea contaminării.
    8. Prin derogare de la cerinţele pct. 7, autoritatea competentă poate decide să aplice la abatoare un sistem de control alternativ pentru recoltarea musculaturii capului de la bovine, pentru consecvenţa unei reduceri echivalente a nivelului de contaminare a musculaturii capului cu ţesutul sistemului nervos central. Un plan de prelevare utilizând un test de laborator corespunzător pentru a se detecta ţesutul sistemului nervos central trebuie să fie aplicat pentru a se verifica dacă sunt implementate măsurile pentru reducerea contaminării. România, după aderarea la Uniunea Europeană, atunci când va folosi această derogare, va trebui să informeze Comisia şi celelalte state membre în cadrul Comitetului Permanent al Lanţului Alimentelor şi Sănătăţii Animale despre sistemul acestora de control şi despre rezultatele prelevării.
    9. Prevederile pct. 7 şi 8 nu trebuie să se aplice prelevării limbii în conformitate cu pct. 6 şi nici prelevării musculaturii obrazului în abatoare, dacă această operaţie este efectuată fără îndepărtarea capetelor de bovine din conveier sau cârlige.
    10. Prin derogare de la pct. 5 şi 7, autoritatea competentă poate decide să se permită:
    a) îndepărtarea măduvei spinării de la ovine şi caprine în unităţi de tranşare autorizate în mod special pentru acest scop;
    b) îndepărtarea coloanei vertebrale de la carcase sau de la părţi ale carcaselor în măcelării autorizate, monitorizate şi înregistrate în mod specific pentru acest scop;
    c) prelevarea musculaturii capului de la bovine în unităţi de tranşare autorizate în mod specific pentru acest scop, în conformitate cu următoarele prevederi:
    (i) capetele de bovine destinate pentru transport către unităţi de tranşare autorizate în mod specific pentru prelevarea musculaturii capului trebuie să se conformeze cu următoarele prevederi:
    1. capetele trebuie să fie suspendate într-un cuier în timpul perioadei de depozitare şi transport de la abator la unitatea de tranşare autorizată în mod specific;
    2. gaura frontală împuşcată şi foramen magnum trebuie să fie sigilate în mod corespunzător cu un dop solid şi impermeabil înainte să fi fost mutate din conveier sau din cârlige către cuiere. Atunci când trunchiul cerebral este prelevat pentru testare de laborator pentru encefalopatia spongiformă bovină, foramen magnum trebuie să fie sigilat imediat după acea prelevare;
    3. capetele care nu au fost sigilate corespunzător în conformitate cu pct. 2, capete cu ochi deterioraţi sau pierduţi imediat înainte sau după tăiere sau care au fost altfel deterioraţi într-un mod în care rezultă o contaminare mare a musculaturii capului cu ţesut nervos central trebuie să fie excluse din transportul către unităţile de tranşare autorizate în mod specific;
    4. un plan de prelevare utilizând o testare de laborator corespunzătoare pentru a se detecta ţesutul sistemului nervos central trebuie să fie efectuat pentru a se verifica implementarea propriu-zisă a măsurilor pentru a se reduce riscul contaminării;
    (îi) prelevarea musculaturii capului de la bovine în unităţi de tranşare autorizate în mod specific pentru acest scop trebuie să fie efectuată în conformitate cu un sistem de control recunoscut de autoritatea competentă, pentru a se asigura prevenirea contaminării posibile a musculaturii capului. Sistemul trebuie să includă cel puţin:
    1. toate capetele trebuie să fie controlate în mod vizibil pentru a se detecta semnele contaminării sau deteriorării şi sigilării corespunzătoare înainte de începerea prelevării musculaturii capului;
    2. musculatura capului nu trebuie să fie prelevată de la capete care nu au fost sigilate corespunzător, capete cu ochi deterioraţi sau care au fost deterioraţi într-un mod în care rezultă o contaminare mare a musculaturii capului cu ţesut nervos central. Musculatura capului nu trebuie, de asemenea, să fie prelevată de la orice cap atunci când contaminarea unor astfel de capete este suspicionată;
    3. fără a se prejudicia regulile generale referitoare la igienă, trebuie să fie aplicate instrucţiuni de lucru pentru a se preveni contaminarea musculaturii capului în timpul transportului şi prelevării, în special atunci când sigiliul este distrus sau ochii sunt deterioraţi în timpul activităţii;
    4. un plan de prelevare utilizând un test de laborator corespunzător pentru a se detecta ţesutul sistemului nervos central trebuie să fie aplicat pentru a se verifica dacă sunt aplicate corespunzător măsurile pentru a se reduce contaminarea.
    11. Toate materiile de risc specificate trebuie să fie vopsite cu vopsea, după cum este corespunzător, marcate imediat la eliminare şi ecarisate în conformitate cu prevederile stabilite la art. 4 alin. (2) din Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman.
    12. Autoritatea veterinară competentă trebuie să efectueze frecvent inspecţii oficiale pentru a verifica aplicarea corectă a prevederilor prezentei anexe şi trebuie să se asigure că sunt luate măsurile pentru a se evita orice contaminare, în special în abatoare, unităţi de tranşare sau în alte locuri unde materialul de risc specific este eliminat, precum măcelării sau întreprinderi menţionate la pct. 5 lit. c).
    Autoritatea competentă trebuie, în special, să stabilească un sistem pentru a se asigura şi verifica următoarele:
    a) materialul de risc specific este utilizat în scopurile autorizate în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman;
    b) materialul de risc specific este ecarisat în conformitate cu prevederile Normei sanitare veterinare ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman.
    13. Statele membre pot decide să permită expedierea de capete sau carcase ce conţin material cu risc specific către alt stat membru după ce acel stat a acceptat să primească materialul şi a autorizat condiţiile specifice aplicabile unui astfel de transport. Semicarcase sau semicarcase tăiate în nu mai mult de 3 bucăţi pentru vânzare en gros şi sferturi ce nu conţin material cu risc specific, altele decât coloana vertebrală, incluzând rădăcina dorsală a ganglionului, pot fi importate într-un stat membru sau expediate către alte state fără autorizarea prealabilă a ultimului stat.
    14. Un sistem de control trebuie să fie aplicat pentru îndepărtarea coloanei vertebrale aşa cum se specifică la pct. 1 lit. a) pct. (i). Sistemul trebuie să includă cel puţin următoarele măsuri:
    a) atunci când îndepărtarea coloanei vertebrale nu este solicitată, carcasele sau bucăţile de carcase de la bovine pentru vânzare en gros, ce conţin coloană vertebrală, trebuie să fie identificate printr-o dungă albastră pe eticheta prevăzută de Norma sanitară veterinară privind sistemul de identificare şi înregistrare a bovinelor corelat cu etichetarea cărnii de bovine şi a produselor din carne de bovină, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 345/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 3 decembrie 2002;
    b) o identificare specifică a numărului de carcase de bovine sau de bucăţi de carcase pentru vânzare en gros, de la care îndepărtarea coloanei vertebrale este solicitată şi de la care îndepărtarea coloanei vertebrale nu este solicitată, trebuie să fie adăugată la documentul comercial menţionat la art. 3 alin. (1) lit. A.f) pct. 2 din Norma sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea cărnii proaspete, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 401 din 5 septembrie 2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 22 ianuarie 2003, sau la documentul menţionat la art. 1 alin. (2) din Norma sanitară veterinară privind stabilirea procedurilor controalelor veterinare la PIF din România asupra produselor provenite din ţări terţe, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 343/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 22 noiembrie 2002, după caz;
    c) măcelăriile trebuie să păstreze pentru cel puţin un an documentele comerciale menţionate la lit. b).
    15. a) Produsele de origine animală menţionate mai jos trebuie să fie supuse condiţiilor stabilite la lit. b) privind importul în România:
    1. materialul cu risc specific menţionat la pct. 1 lit. a);
    2. carne proaspătă: carnea proaspătă definită de Norma sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea cărnii proaspete;
    3. carne tocată şi preparate din carne: carnea tocată şi preparatele din carne definite de Norma sanitară veterinară privind condiţiile pentru producerea şi comercializarea cărnii tocate şi a cărnii preparate, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 490/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2003;
    4. produse din carne: produsele din carne definite de Norma sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate care reglementează producerea şi comercializarea produselor din carne şi a altor produse de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 322/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 26 mai 2003;
    5. alte produse de origine animală: alte produse de origine animală aşa cum sunt definite de Norma sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate care reglementează producerea şi comercializarea produselor din carne şi a altor produse de origine animală;
    6. grăsimi topite aşa cum sunt definite de Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman;
    7. gelatină la care se referă Norma sanitară veterinară privind condiţiile sanitare veterinare pentru producerea, comerţul cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţări terţe al unor alimente pentru animalele de companie şi al unor produse comestibile neprelucrate pentru animalele de companie, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 88/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 23 iulie 2002, şi Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman;
    8. hrană pentru animale de companie la care se referă Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman;
    9. produse din sânge la care se referă Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman;
    10. proteină animală prelucrată, menţionată de Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman;
    11. oase şi produse din oase menţionate de Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman;
    12. materii de categoria 3, menţionate de Norma sanitară veterinară ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman. Orice referire la <<produse de origine animală>> desemnează produse de origine animală menţionate în prezentul punct şi nu se referă la alte produse de origine animală ce conţin sau sunt derivate din acele produse de origine animală.
    b) Atunci când produsele de origine animală menţionate mai sus, ce conţin materii de la bovine, ovine sau caprine, sunt importate în România din ţări terţe sau regiuni ale acestora, certificatele de sănătate trebuie să fie însoţite de o declaraţie semnată de autoritatea competentă a ţării de producţie, formulată după cum urmează:
    <<Produsul de origine animală nu conţine şi nu provine:
    (i) fie din produsele la care se face referire în secţiunea A a anexei nr. 9 la norma sanitară veterinară, produse după data de 31 martie 2001, sau din carnea separată mecanic, obţinută de pe oasele capului sau ale coloanei vertebrale a bovinelor, ovinelor ori caprinelor, produsă după data de 31 martie 2001. După data de 31 martie 2001 animalele nu au fost tăiate după asomare prin intermediul injectării de gaz în cavitatea craniană sau ucise prin aceeaşi metodă ori tăiate prin lacerare după asomare cu ajutorul unui instrument alungit sub forma de tijă, introdus în cavitatea craniană. Carcasele, semicarcasele şi sferturile de carcase pot conţine coloană vertebrală în cazul importului;
    (îi) fie din materiale de la bovine, ovine şi caprine, altele decât cele născute, crescute şi sacrificate în următoarele ţări: Argentina, Australia, Botswana, Brazilia, Chile, Costa Rica, El Salvador, Islanda, Namibia, Noua Zeelandă, Nicaragua, Panama, Paraguay, Singapore, Swaziland, Uruguay, Vanuatu.>>"
    11. Partea B a anexei nr. 11 se abrogă.
    12. Partea C a anexei nr. 11 se abrogă.
    13. Partea D a anexei nr. 11 se modifică după cum urmează:
    a) Punctul 2 se abrogă.
    b) Punctul 3, care devine punctul 2, se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "2. Punctul 1 nu se va aplica activităţilor de import al bovinelor născute şi crescute în mod continuu în următoarele ţări: Argentina, Australia, Botswana, Brazilia, Chile, Costa Rica, El Salvador, Islanda, Namibia, Noua Zeelandă, Nicaragua, Panama, Paraguay, Singapore, Swaziland, Uruguay, Vanuatu."


    Articolul II

    Direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi institutele centrale de profil vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.


    Articolul III

    Agenţia Naţională Sanitară Veterinară va controla modul de îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.


    Articolul IV

    Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Ministrul agriculturii,
    pădurilor, apelor şi mediului,
    Ilie Sârbu
    Bucureşti, 1 octombrie 2003.
    Nr. 741.

    --------------