CONVENTIE 25/03/1996

CONVENŢIE din 25 martie 1996
între Guvernul României şi Guvernul Republicii Armenia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

EMITENT

PARLAMENTUL

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 156 din 15 iulie 1997

Guvernul României şi Guvernul Republicii Armenia, pornind de la intenţia de a promova şi întări relaţiile economice, ştiinţifice, tehnice şi culturale dintre cele doua state contractante şi în vederea evitării dublei impuneri a venitului şi a capitalului, prevenirii evaziunii fiscale şi neacceptării discriminarii fiscale, au convenit sa încheie prezenta convenţie, după cum urmează:

Articolul 1

Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele fiecărui stat contractant sau al autorităţilor sale locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elemente de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, impozitele pe sumele totale ale salariilor plătite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta convenţie sunt, îndeosebi:
a) În cazul României:
------------------
(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(îi) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul agricol;
(v) impozitul pe dividende;
(vi) impozitul pe clădiri şi impozitul pe terenurile ocupate de clădiri şi alte construcţii;
(denumite în continuare impozit român);
b) În cazul Armeniei:
------------------
(i) impozitul pe profit;
(îi) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(iii) impozitul pe proprietate;
(iv) impozitul pe teren;
(denumite în continuare impozit armean).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenta similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislatiile lor fiscale.

Articolul 3

Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant, înseamnă România sau Armenia, după cum cere contextul;
b) termenul România înseamnă România şi, când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusiva, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale aflate în apele marii, pe fundul şi subsolul acestor ape;
c) termenul Armenia înseamnă Republica Armenia şi, când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul asupra căruia Republica Armenia îşi exercită drepturile suverane şi jurisdicţia în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia interna;
d) termenul persoana include o persoană fizica, o societate sau orice alta asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice alta entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o nava, vapor, aeronava, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;
h) expresia autoritate competentă înseamnă:
(i) în cazul României, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(îi) în cazul Armeniei, Inspectoratul Fiscal sau reprezentantul sau autorizat;
i) termenul naţional înseamnă:
(i) orice persoană fizica având cetăţenia unui stat contractant;
(îi) orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice alta entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant.
2. În ce priveşte aplicarea convenţiei de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.

Articolul 4

Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului sau, locului înregistrării, locului conducerii, rezidentei sale sau oricărui alt criteriu de natura similară.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizica este rezidenţă a ambelor state contractante, atunci statul sau se determina după cum urmează:
a) aceasta va fi considerată rezidenţă a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinta permanenta în ambele state, va fi considerată rezidenţă a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor sale vitale);
b) dacă statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidenţă a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacă aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidenţă a statului al cărui naţional este;
d) dacă aceasta persoana este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizica, este rezidenţă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidenţă a statului în conformitate cu a cărui legislaţie este creata.

Articolul 5

Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri, prin care o întreprindere a unui stat contractant îşi desfăşoară, în întregime sau în parte, activitatea sa în celălalt stat contractant.
2. Expresia sediu permanent include, îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o fabrica;
e) un atelier;
f) un depozit folosit pentru furnizare de bunuri în scopul obţinerii de venit, şi
g) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie sau explorare a resurselor naturale.
3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:
a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, de montaj sau instalare ori activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activităţi continua pentru o perioadă mai mare de 9 luni în orice perioada de 12 luni;
b) furnizarea de servicii, inclusiv de servicii de consultanţa, de o întreprindere a unui stat contractant prin angajaţii săi sau alt personal angajat de întreprindere în acest scop în celălalt stat contractant, dar numai când activităţile de aceasta natura continua (pentru acelaşi proiect sau un proiect conex), pentru o perioadă sau perioade care insumeaza mai mult de 9 luni în orice perioada de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera că nu include:
a) folosirea de instalaţii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitarii expunerii sau livrării;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;
d) vânzarea de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau unei expoziţii temporare, ocazionale, când produsele sau mărfurile sunt vândute în decurs de o luna de la închiderea targului sau expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri sau colectării de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul desfăşurării, pentru întreprindere, a oricărei alte activităţi cu caracter pregatitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din aceasta combinare să aibă un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 - acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat pentru orice activitate pe care persoana o desfăşoară pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4 care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. O întreprindere a unui stat contractant nu se considera ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant, numai prin faptul ca aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar sau orice alt agent cu stat independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
7. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant se considera ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant, cu excepţia reasigurarilor, dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigura riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6.
8. Faptul ca o societate care este rezidenţă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidenţă a celuilalt stat contractant nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din proprietăţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatări forestiere), situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauza sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 e aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietăţii imobiliare.
4. Când deţinerea în proprietate de acţiuni sau de alte drepturi de participare la capitalul unei societăţi da dreptul proprietarului unor astfel de acţiuni sau drepturi de participare sa folosească proprietăţile imobiliare deţinute de societate, venitul din utilizarea directa, închirierea sau folosirea în orice alta forma a unui asemenea drept de folosire poate fi impus în statul contractant în care sunt situate proprietăţile imobiliare.
5. Prevederile paragrafelor 1, 3 şi 4 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

Articolul 7

Profiturile întreprinderii
1. Profiturile din activitatea de afaceri, obţinute de o întreprindere a unui stat contractant, sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercita activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuită acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3 al prezentului articol, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratand cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în altă parte. Aceasta prevedere este aplicată sub rezerva restrictiilor prevăzute de legislaţia interna.
4. În măsura în care, într-un stat contractant, se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie totuşi să fie aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afară de cazul când exista motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elementele de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în acel stat.
2. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea directa, din închirierea sau exploatarea în orice alt mod a containerelor şi echipamentului ce tine de exploatarea acestora sunt impozabile numai în acel stat.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transport, dar numai acelei părţi care este atribuită participării sale la exploatarea în comun.

Articolul 9

Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţa.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune în consecinţa, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

Articolul 10

Dividende
1. Dividendele plătite de o societate care este rezidenţă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi:
a) 5% din suma bruta a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate care deţine în mod direct cel puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;
b) 10% din suma bruta a dividendelor, în toate celelalte cazuri.
Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestor limitări.
Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii în ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.
3. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni şi din drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni, de către legislaţia fiscală a statului în care este rezidenţă societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidenţă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie, se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
5. Când o societate rezidenţă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau baza fixa, situate în acel celălalt stat, nici sa supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat.

Articolul 11

Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10% din suma bruta a dobânzilor. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord, modul de aplicare a acestei limitări.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat, dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancară ori instituţie a acelui guvern, a autorităţii locale sau a unităţii administrativ-teritoriale, sau dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate direct ori indirect de o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobânzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanta pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

Articolul 12

Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuşi aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 15% din suma bruta a comisioanelor. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.
3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, înseamnă plăţile făcute către un broker, agent comisionar general sau către oricare altă persoană asimilată unui broker sau agent de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provin asemenea plati.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin comisioanele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc comisioanele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie, se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant, când plătitorul este acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care sunt legate activităţile care generează obligaţia de plată şi comisioanele se suporta de sediul permanent sau de baza fixa, atunci aceste comisioane se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma comisioanelor, ţinând seama de serviciile pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

Articolul 13

Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10% din suma bruta a redevenţelor.
Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.
3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnă plati de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau tehnologii similare folosite pentru emisiunile destinate publicului, orice patent sau marca de comerţ, desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific, ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
Termenul redevenţe include, de asemenea, câştigurile provenite din înstrăinarea oricăruia dintre aceste bunuri sau drepturi, în măsura în care sunt legate de producţie, productivitate, de folosirea sau de dispunerea de acestea.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie, se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
5. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legată obligaţia de a plati redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

Articolul 14

Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat.
3. Câştigurile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din înstrăinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării acestor nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în acest stat.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a altor participari la capitalul unei societăţi ale carei active sunt formate, în principal, direct sau indirect, din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.
5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

Articolul 15

Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, cu excepţia cazului când rezidentul dispune în mod obişnuit de o baza fixa în celălalt stat contractant, în scopul desfăşurării activităţilor sale. Dacă acesta dispune de o baza fixa, venitul poate fi impus în celălalt stat, dar numai acea parte din venit care este atribuibila acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

Articolul 16

Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata, sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariata este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariata este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:
a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat;
b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidenţă a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează le are în celălalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariata exercitată la bordul unei nave, vapor, aeronave, vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant, pot fi impuse în acel stat.

Articolul 17

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plati similare, primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidenţă a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

Articolul 18

Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activităţile lui personale desfăşurate în aceasta calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive, convenite de guvernele celor două state contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activităţi.

Articolul 19

Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariala desfăşurată în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, pensiile şi alte plati similare făcute în cadrul legislaţiei referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant, vor fi impozabile numai în acel stat.

Articolul 20

Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, autorităţii locale sau unităţii administrativ-teritoriale, sunt impozabile numai în acest stat.
b) Totuşi aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţă a acelui stat, şi:
(i) poseda cetăţenia acelui stat, sau
(îi) nu a devenit rezidenţă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.
2. a) Pensiile plătite de, sau din fonduri create de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelei autorităţi sau acelei unităţi sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizica este rezidenţă şi are cetăţenia acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplică remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

Articolul 21

Studenţi şi practicanti
1. Un rezident al unuia dintre statele contractante, care este prezent în mod temporar în celălalt stat contractant ca student, sau practicant care va dobândi o calificare tehnica, profesională sau de afaceri, nu va fi impus în celălalt stat contractant pentru sumele primite din străinătate, în scopul întreţinerii sale, pentru învăţătura ori instruire sau ca bursa pentru continuarea studiilor.
2. Remuneraţiile plătite studentului sau practicantului, după caz, pentru servicii prestate în celălalt stat, nu vor fi impuse în acest celălalt stat pentru o perioadă de 4 ani, cu condiţia ca asemenea servicii să fie în legătură cu studiile, întreţinerea sau instruirea sa practica.

Articolul 22

Profesori şi cercetători
1. O persoana fizica, care este sau a fost rezidenţă a unui stat contractant, imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant, şi care, la invitaţia unei universităţi, colegiu, şcoli sau altei instituţii educaţionale similare, nonprofit, care este recunoscută de guvernul acelui celălalt stat contractant, şi care este prezenta în acel celălalt stat pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau de a cerceta sau pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutită de impozit în acel celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită ca urmare a predării sau cercetării.
2. Prevederile paragrafului 1 ale acestui articol nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

Articolul 23

Alte venituri
1. Elementele de venit al unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acest stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, asa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercita în acel celălalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, şi dreptul sau proprietatea, în legătură cu care venitul este plătit, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie, se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, elementele de venit al unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii şi care provin din celălalt stat contractant, pot fi, de asemenea, impuse în acel celălalt stat.

Articolul 24

Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite în art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant, şi care sunt situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acest celălalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în acel celălalt stat.
3. Capitalul constituit din nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere, exploatate în trafic internaţional, şi din proprietăţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere, deţinute în proprietate de o întreprindere a unui stat contractant, este impozabil numai în acest stat.
4. Capitalul reprezentat de acţiuni sau de alte drepturi de participare la capitalul unei societăţi ale carei active sunt formate, în principal, din proprietăţi imobiliare situate într-un stat contractant poate fi impus în acel stat contractant.
5. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.

Articolul 25

Eliminarea dublei impuneri
1. În cazul României, dubla impunere va fi eliminata după cum urmează:
Când un rezident al României realizează venituri sau elemente de venit, la care se face referire în art. 10, 11, 12 şi 13, sau profituri, câştiguri ori deţine capital, care, potrivit legislaţiei din Armenia şi în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impuse în Armenia, România va recunoaşte un credit fiscal faţă de impozitul sau pe venituri, elemente de venit, profituri, câştiguri sau capital, într-o sumă egala cu impozitul plătit în Armenia.
Totuşi suma creditului nu va depăşi suma impozitului român pe acele venituri, elemente de venit, profituri, câştiguri sau capital, calculat în conformitate cu prevederile legislaţiei fiscale din România.
2. În cazul Armeniei, dubla impunere va fi eliminata după cum urmează:
a) când un rezident al Armeniei realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impuse în România, Armenia va permite:
(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egala cu impozitul pe venitul plătit în România;
(îi) ca o deducere din impozitul pe capital al acelui rezident, o sumă egala cu impozitul pe capitalul plătit în România.
În oricare dintre cazuri, o astfel de deducere nu va depăşi totuşi acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, calculat înainte de acordarea deducerii, care este atribuibila venitului sau capitalului, după caz, care poate fi impus în România;
b) când, în conformitate cu orice prevedere a prezentei convenţii, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al Armeniei este scutit de impozit în Armenia, Armenia poate lua totuşi în calculul impozitului pe venitul sau pe capitalul rămas al acestui rezident venitul sau capitalul scutit.

Articolul 26

Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat, aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Apatrizii care sunt rezidenţi ai unui stat contractant nu vor fi supuşi în nici unul dintre statele contractante la nici o impozitare sau obligaţie legală de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii statului respectiv, aflaţi în aceeaşi situaţie.
3. Impunerea unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant, decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire sau reducere în ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale pe care le acorda rezidenţilor săi.
4. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12 şi 13, dobânzile, comisioanele, redevenţele şi alte plati făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.
5. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse, în primul stat menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferita sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
6. Nici o prevedere a prezentului articol nu se considera ca obligând un stat contractant sa acorde persoanelor fizice, care nu sunt rezidente în acest stat, orice deduceri personale, înlesniri sau reduceri în ceea ce priveşte impunerea, care sunt acordate persoanelor fizice rezidente.
7. Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul acestei convenţii.

Articolul 27

Procedura amiabila
1. Când o persoană considera ca, datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezultă pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia interna a acestor state, sa supună cazul sau autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia să se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 26, a statului contractant al cărui naţional este.
Cazul trebuie prezentat în termen de 2 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competenţa se va strădui, dacă reclamaţia îi pare intemeiata şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa ajungă la o soluţionare corespunzătoare, sa rezolve cazul, pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia interna a statelor contractante.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenţii. De asemenea, ele se pot consulta reciproc, pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

Articolul 28

Schimb de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau a legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor convenţiei, în special pentru prevenirea fraudei sau evaziunii cu privire la asemenea impozite. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratata ca secret, în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat, şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi organe administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricaţie sau comercial, ori informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 29

Asistenţa la încasare
1. Autorităţile competente ale statelor contractante se angajează să îşi acorde, reciproc, sprijin şi asistenţa la încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie, împreună cu dobânda, majorările de întârziere şi amenzile care nu au caracter penal, referitoare la aceste impozite.
2. Cererile de asistenţa ale autorităţii competente a unui stat contractant în încasarea impozitelor sus-menţionate vor include o menţiune care certifica faptul ca, în conformitate cu legislaţia acestui stat, impozitele respective sunt definitive.
În sensul prezentului articol, un impozit este definitiv când un stat contractant are dreptul, în conformitate cu legislaţia sa interna, sa încaseze acest impozit, iar contribuabilul nu mai are nici un drept de a împiedica încasarea.
3. Solicitarea unui stat contractant, care a fost acceptată la încasare de autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, va fi încasată de celălalt stat contractant ca şi când aceasta s-ar referi la propriul sau impozit.
4. Sumele încasate de autoritatea competentă a unui stat contractant, în conformitate cu prezentul articol, vor fi transmise autorităţii competente a celuilalt stat contractant. Totuşi, cu excepţia cazului când autorităţile competente ale statelor contractante stabilesc altfel, cheltuielile curente înregistrate în asigurarea asistenţei la încasare vor fi suportate de statul solicitat.
5. Asistenţa, în conformitate cu prevederile prezentului articol, nu se va acorda pentru o solicitare de asistenţa la încasare a unui stat contractant, cu privire la un contribuabil, în măsura în care solicitarea se referă la o perioadă în care contribuabilul respectiv a fost rezident al celuilalt stat contractant.
6. Prevederile prezentului articol nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia de a lua măsuri administrative diferite de cele folosite în încasarea propriilor sale impozite sau care ar fi contrare ordinii publice.

Articolul 30

Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare, în virtutea normelor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 31

Intrarea în vigoare
Prezenta convenţie va fi supusă ratificării şi va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificări prin care părţile contractante îşi comunică îndeplinirea procedurilor legale interne necesare în fiecare ţara pentru intrarea în vigoare a acesteia. Convenţia se va aplica:
(i) în ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa, la venitul realizat la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare; şi
(îi) în ce priveşte celelalte impozite pe venit sau pe capital, pentru impozitele realizate la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare.

Articolul 32

Denunţarea
1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată.
2. Fiecare dintre statele contractante poate să remită celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice, o nota de denunţare scrisă la sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecărui an calendaristic, începând din al 5-lea an următor celui în care convenţia a intrat în vigoare.
În aceasta situaţie, prezenta convenţie va inceta să aibă efect:
(i) în ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa, la venitul realizat la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi
(îi) în ce priveşte celelalte impozite pe venit sau pe capital, pentru impozitele realizate la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.
Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenită forma de către guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
Întocmită în dublu exemplar la Erevan la 25 martie 1996, în limbile română, armeana şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Teodor Viorel Melescanu,
ministru de stat,
ministrul afacerilor externe
Pentru Guvernul Republicii Armenia,
Vahan Papazian,
ministrul afacerilor externe
PROTOCOL

La data semnării Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, încheiată între Guvernul României şi Guvernul Republicii Armenia, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenită forma de guvernele lor, au convenit asupra următoarelor prevederi, care sunt parte integrantă din convenţie:
1. La articolul 5 paragraful 6:
-----------------------------
Termenul agent cu statut independent, în ceea ce priveşte o întreprindere a unui stat contractant, înseamnă o persoană fizica rezidenţă a celuilalt stat contractant şi care nu se afla în raporturi salariale cu întreprinderea primului stat menţionat.
Responsabilităţile sau riscurile ce rezultă din activităţile persoanei în cauza sunt suportate de aceasta şi nu de întreprindere.
2. La articolul 12:
-------------------
Prevederile acestui articol se aplică numai în ceea ce priveşte România.
3. La articolul 15 paragraful 2:
--------------------------------
Pentru scopurile prezentei convenţii, activităţii de afaceri a întreprinzătorilor individuali, în cazul Republicii Armenia, îi sunt aplicabile prevederile acestui articol.
Întocmit la Erevan la 25 martie 1996, în dublu exemplar, în limbile română, armeana şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Teodor Viorel Melescanu,
ministru de stat,
ministrul afacerilor externe
Pentru Guvernul Republicii Armenia,
Vahan Papazian,
ministrul afacerilor externe
----------------